Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
LEGE nr. 5 din 8 ianuarie 1999 pentru ratificarea Conventiei privind compensatiile suplimentare pentru daune nucleare, adoptata la Viena la 12 septembrie 1997
EMITENT: PARLAMENTUL PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 9 din 18 ianuarie 1999
Parlamentul României adopta prezenta lege.
ARTICOL UNIC
Se ratifica Convenţia privind compensaţiile suplimentare pentru daune nucleare, adoptatã la Viena la 12 septembrie 1997.
Aceasta lege a fost adoptatã de Senat în şedinţa din 2 noiembrie 1998, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE SENATULUI,
MIRCEA IONESCU-QUINTUS
Aceasta lege a fost adoptatã de Camera Deputaţilor în şedinţa din 7 decembrie 1998, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,
PAULA IVANESCU
CONVENŢIE
privind compensaţiile suplimentare pentru daune nucleare*)
----------
*) Traducere.
Pãrţile contractante,
recunoscând importanta mãsurilor prevãzute în Convenţia de la Viena privind rãspunderea civilã pentru daune nucleare şi în Convenţia de la Paris privind rãspunderea civilã în domeniul energiei nucleare, precum şi în legislatiile naţionale privind compensarea pentru daune nucleare, consecventa cu principiile acestor convenţii,
dorind sa stabileascã un regim al rãspunderii în intreaga lume pentru a suplimenta şi a întãri aceste mãsuri, în scopul creşterii sumei acordate drept compensaţie pentru daune nucleare,
recunoscând, în plus, ca un asemenea regim al rãspunderii în intreaga lume încurajeazã cooperarea regionala şi globalã pentru promovarea unui înalt nivel al securitãţii nucleare, în acord cu principiile de parteneriat internaţional şi de solidaritate,
au cãzut de acord asupra celor ce urmeazã:
CAP. 1
Prevederi generale
ART. 1
Definiţii
În sensul acestei convenţii:
a) Convenţia de la Viena înseamnã Convenţia de la Viena privind rãspunderea civilã pentru daune nucleare din data de 21 mai 1963 şi orice amendament care a urmat şi care este în vigoare pentru o parte contractantã la aceasta convenţie;
b) Convenţia de la Paris înseamnã Convenţia de la Paris privind rãspunderea civilã în domeniul energiei nucleare din data de 29 iulie 1960 şi orice amendament ulterior care este în vigoare pentru o parte contractantã la aceasta convenţie;
c) drepturi speciale de tragere, numite în continuare DST, înseamnã unitãţi de contabilitate definite de Fondul Monetar Internaţional şi folosite de acesta pentru propriile operaţiuni şi tranzacţii;
d) reactor nuclear înseamnã orice structura conţinând combustibil nuclear, dispus astfel încât sa se poatã produce o reactie în lant de fisiune nucleara fãrã alta sursa de neutroni;
e) statul pe teritoriul cãruia se afla instalatia, în ceea ce priveşte o instalatie nucleara, înseamnã partea contractantã pe al carei teritoriu este situata acea instalatie sau, dacã aceasta nu este situata pe teritoriul nici unui stat, partea contractantã care opereazã sau sub a carei autoritate este operata instalatia nucleara;
f) dãuna nucleara înseamnã:
(i) decesul sau orice dãuna personalã;
(ii) orice pierdere de bunuri sau orice dãuna privind bunurile;
şi fiecare dintre urmãtoarele categorii, în limita stabilitã de legea instanţei competente;
(iii) orice pierdere economicã care rezulta dintr-o pierdere sau dintr-o dãuna la care s-a fãcut referire la pct. (i) sau (ii), neinclusa pana acum în aceste alineate, suferitã de o persoana indreptatita sa ceara reparatie cu privire la acea pierdere sau distrugere;
(iv) costurile mãsurilor de refacere a mediului înconjurãtor degradat, dacã astfel de mãsuri sunt sau vor fi luate, cu excepţia cazului în care degradarea este nesemnificativa, şi nu sunt incluse la pct. (ii);
(v) orice pierdere a veniturilor care deriva dintr-un interes economic în orice folosire a mediului înconjurãtor, suferitã ca rezultat al unei degradari semnificative a mediului, neinclusa la pct. (ii);
(vi) costurile mãsurilor preventive şi orice pierdere sau dãuna cauzatã de astfel de mãsuri;
(vii) orice alta dãuna economicã, alta decât cea cauzatã de degradarea mediului, dacã este admisã de legislaţia privind rãspunderea civilã a instanţei competente,
în cazul pct. (i)-(v) şi (vii) de mai sus, în mãsura în care pierderea sau dãuna ia naştere ca rezultat al radiatiei ionizante, emisã de orice sursa de radiaţie care se afla într-o instalatie nucleara sau emisã de combustibilul nuclear, de produsii radioactivi sau de deşeurile radioactive dintr-o instalatie nucleara ori de materialul nuclear venit dinspre, provenind din sau trimis spre o instalatie nucleara, dacã pierderea sau dãuna este rezultatul proprietãţilor radioactive ale unui astfel de material ori ale unei combinatii de proprietãţi radioactive cu proprietãţi toxice, explozive sau cu alte proprietãţi periculoase ale unui astfel de material;
g) mãsuri de restaurare înseamnã orice mãsuri rezonabile care au fost aprobate de autoritãţile competente ale statului pe teritoriul cãruia aceste mãsuri au fost luate şi care au ca obiectiv refacerea sau reabilitarea componentelor mediului, distruse sau afectate, ori introducerea, acolo unde este rezonabil, a echivalentului acestor componente în mediu. Legea statului pe teritoriul cãruia a fost suferitã dãuna va stabili cine este abilitat sa ia astfel de mãsuri;
h) mãsuri preventive înseamnã orice mãsuri rezonabile luate de orice persoana dupã ce un incident nuclear s-a produs, pentru a preveni sau a reduce la minimum dãuna la care s-a fãcut referire la lit. f) pct. (i)-(v) sau (vii), care fac obiectul aprobãrii din partea autoritãţii competente, cerutã conform legii statului în care s-au luat aceste mãsuri;
i) accident nuclear înseamnã orice fapt sau orice succesiune de fapte având aceeaşi origine, care cauzeazã o dãuna nucleara sau, în ceea ce priveşte mãsurile preventive, creeazã o grava şi iminenta ameninţare de a cauza daune de aceasta natura;
j) capacitate nucleara instalata înseamnã, pentru fiecare parte contractantã, numãrul total al unitãţilor stabilit prin formula data la art. IV alin. 2, iar putere termica înseamnã puterea maxima termica autorizata de autoritatea competenta nationala;
k) legea instanţei competente înseamnã legea instanţei care are competenta jurisdicţionalã în temeiul prezentei convenţii, inclusiv orice norme ale unei asemenea legi referitoare la conflictul legislativ;
l) mãsuri rezonabile înseamnã orice mãsuri care sunt considerate de cãtre legea instanţei competente ca fiind corespunzãtoare şi proporţionale cu privire la toate circumstanţele, ca de exemplu:
(i) natura şi amploarea daunei suferite sau, în cazul mãsurilor preventive, natura şi amploarea riscului acelei daune;
(ii) probabilitatea, la momentul în care sunt luate, ca aceste mãsuri sa fie efective; şi
(iii) expertiza ştiinţificã şi tehnica relevanta.
ART. 2
Scopul şi aplicarea
1. Scopul acestei convenţii este sa suplimenteze sistemul compensaţiilor prevãzute conform legislaţiei naţionale, care:
a) implementeaza unul dintre instrumentele la care se face referire la art. I lit. a) şi b); sau
b) este în acord cu prevederile anexei la prezenta convenţie.
2. Sistemul acestei convenţii se va aplica daunelor nucleare pentru care un operator al unei instalaţii nucleare, utilizata în scopuri paşnice, situata pe teritoriul unei pãrţi contractante, este rãspunzãtor fie conform prevederilor uneia dintre cele doua convenţii la care se face referire la art. I, fie conform legislaţiei naţionale menţionate la alin. 1 lit. b) din prezentul articol.
3. Anexa la care se face referire la alin. 1 lit. b) va constitui parte integrantã a acestei convenţii.
CAP. 2
Compensaţia
ART. 3
Angajamente
1. Compensaţia, în ceea ce priveşte daunele nucleare, pe accident nuclear, va fi asigurata dupã cum urmeazã:
a) (i) statul pe teritoriul cãruia se afla instalatia va asigura disponibilitatea sumei de 300 milioane DST sau a unei sume mai mari, care va fi notificatã depozitarului oricând înaintea accidentului nuclear, ori a unei sume temporare, conform pct. (ii);
(ii) o parte contractantã poate stabili, pentru un interval de maximum 10 ani de la data deschiderii spre semnare a acestei convenţii, o suma temporarã de cel puţin 150 milioane DST, în cazul unui accident nuclear care se produce în aceasta perioada;
b) în afarã de suma disponibilizata conform lit. a), pãrţile contractante vor disponibiliza şi fonduri publice, conform formulei specificate la art. IV.
2. a) Reparaţia unei daune nucleare, conform alin. 1 lit. a), va fi repartizata echitabil, fãrã discriminare din punct de vedere al naţionalitãţii, al domiciliului sau al rezidentei, fiind înţeles faptul ca legea statului pe teritoriul cãruia se afla instalatia poate exclude daunele nucleare suferite intrun stat necontractant, sub rezerva obligaţiilor asumate de acel stat în baza altor convenţii privind rãspunderea în caz de daune nucleare;
b) reparaţia unei daune nucleare în acord cu prevederile alin. 1 lit. b) este repartizata în mod echitabil, fãrã discriminare din punct de vedere al naţionalitãţii, al domiciliului sau al rezidentei, sub rezerva prevederilor art. V şi XI alin. 1 lit. b).
3. Dacã dãuna nucleara care trebuie compensata nu necesita intreaga suma prevãzutã la alin. 1 lit. b), contribuţiile vor fi reduse proporţional.
4. Dobânzile şi costurile hotãrâte de o instanta în acţiunile intentate pentru compensarea daunelor nucleare sunt plãtibile în plus fata de sumele acordate conform alin. 1 lit. a) şi b) şi vor fi proportionate în funcţie de contribuţiile fãcute, conform alin. 1 lit. a) şi, respectiv lit. b), de cãtre operatorul rãspunzãtor, de partea contractantã pe al carei teritoriu este situata instalatia nucleara a acelui operator şi de cãtre pãrţile contractante, împreunã.
ART. 4
Calcularea contribuţiilor
1. Formula pentru calcularea contribuţiilor, în acord cu care pãrţile contractante vor disponibiliza fondurile publice la care se face referire la art. III alin. 1 lit. b), va fi determinata astfel:
a) (i) suma corespunzãtoare produsului capacitãţii nucleare instalate a acelei pãrţi contractante, multiplicata cu 300 DST pe unitate de capacitate instalata; şi
(ii) suma obţinutã pe baza raportului dintre rata de evaluare fixatã de Organizaţia Naţiunilor Unite pentru acea parte contractantã în anul precedent celui în care accidentul nuclear s-a produs şi totalul unor astfel de rate, stabilite pentru toate pãrţile contractante conform pct. (i);
b) sub rezerva prevederilor lit. c), contribuţia fiecãrei pãrţi contractante va fi constituitã din totalul sumelor la care se face referire la lit. a) pct. (i) şi (ii), cu rezerva ca statele care au cea mai scãzutã rata de evaluare calculatã de Organizaţia Naţiunilor Unite şi care nu poseda reactoare nucleare sa fie exceptate de a face contribuţii;
c) contribuţia maxima care poate fi solicitatã pentru un accident nuclear oricãrei pãrţi contractante, alta decât statul pe teritoriul cãruia se afla instalatia, conform lit. b) de mai sus, nu va depãşi procentajul sau specificat din totalul contribuţiilor tuturor pãrţilor contractante, determinate în acord cu lit. b). Pentru o parte contractantã data, procentajul sau specificat corespunde ratei sale de evaluare, calculatã de Organizaţia Naţiunilor Unite, exprimatã ca procentaj şi majoratã cu 8% . Dacã, în momentul producerii unui accident nuclear, puterea instalata totalã a pãrţilor contractante la prezenta convenţie este egala sau mai mare de 625.000 unitãţi, acest procentaj va fi majorat cu 1% . Va fi majorat suplimentar cu 1% pentru fiecare creştere de putere de 75.000 de unitãţi peste puterea de 625.000 de unitãţi.
2. Formula se aplica pentru fiecare reactor nuclear situat pe teritoriul unei pãrţi contractante, o unitate pentru fiecare MW de putere termica. Formula va fi calculatã pe baza puterii termice a reactoarelor nucleare înregistrate, la data accidentului nuclear, în lista stabilitã şi ţinuta la zi conform prevederilor art. VIII.
3. În scopul calculãrii contribuţiilor, un reactor nuclear va fi luat în considerare de la data la care elementele combustibile au fost pentru prima oara încãrcate în reactorul nuclear. Un reactor nuclear va fi exclus din calcul în cazul în care toate elementele combustibile au fost retrase definitiv din miezul reactorului şi au fost depozitate în siguranta, în conformitate cu procedurile aprobate.
ART. 5
Domeniul geografic de acţiune a prezentei convenţii
1. Fondurile prevãzute la art. III alin. 1 lit. b) sunt aplicabile daunelor nucleare care sunt suferite:
a) pe teritoriul unei pãrţi contractante; sau
b) în zonele maritime situate dincolo de apele maritime teritoriale ale unei pãrţi contractante sau deasupra unor astfel de zone:
(i) la bordul sau de cãtre o nava aflatã sub pavilionul unei pãrţi contractante, la bordul sau de cãtre o aeronava înmatriculatã pe teritoriul unei pãrţi contractante, pe teritoriul sau de cãtre o insula artificiala, de o instalatie sau de o structura aflatã sub jurisdicţia unei pãrţi contractante; sau
(ii) de cãtre orice cetãţean al unei pãrţi contractante, excluzând o dãuna suferitã în sau deasupra apelor maritime teritoriale ale unui stat care nu este parte la prezenta convenţie; sau
c) în sau deasupra unei zone economice exclusive a unei pãrţi contractante sau pe platforma continentala a unei pãrţi contractante, în ceea ce priveşte exploatarea sau explorarea resurselor naturale ale acelei zone economice exclusive sau ale acelui platou continental, cu condiţia ca instanţele pãrţilor contractante sa aibã jurisdicţie, conform art. XIII.
2. În momentul semnãrii sau aderãrii la prezenta convenţie sau în momentul depunerii instrumentelor sale de ratificare, oricare stat semnatar sau oricare stat care adera poate declara, în scopul aplicãrii prevederilor alin. 1 lit. b) pct. (ii), ca asimileazã, în sensul legislaţiei sale, cu propriii sãi cetãţeni, persoanele fizice sau anumite categorii dintre acestea, care au rezidenţã obişnuitã pe teritoriul sau.
3. În sensul prezentului articol, expresia un cetãţean al unei pãrţi contractante va include o parte contractantã sau orice subdiviziune constitutivã a acesteia ori o asociaţie de persoane sau orice entitate publica ori privatã, cu sau fãrã personalitate juridicã, stabilitã pe teritoriul unei pãrţi contractante.
CAP. 3
Organizarea finanţãrii suplimentare
ART. 6
Notificarea unei daune nucleare
Fãrã a aduce prejudicii obligaţiilor pe care pãrţile contractante le pot avea în virtutea altor acorduri internaţionale, partea contractantã a carei instanta este competenta notifica celorlalte pãrţi contractante un accident nuclear imediat ce rezulta ca dãuna cauzatã de un astfel de accident depãşeşte sau risca sa depãşeascã cantitatea disponibilã, conform art. III alin. 1 lit. a) şi, în consecinta, contribuţiile prevãzute la art. III alin. 1. lit. b) pot fi solicitate. Pãrţile contractante vor dispune fãrã întârziere toate mãsurile necesare pentru a stabili proceduri referitoare la relaţiile lor în ceea ce priveşte acest subiect.
ART. 7
Solicitarea fondurilor
1. Urmând notificarea la care se face referire la art. VI şi sub rezerva prevederilor art. X alin. 3 partea contractantã ale carei instanţe sunt competente va solicita celorlalte pãrţi contractante sa aloce fondurile publice, conform art. III alin. 1 lit. b), în mãsura şi în momentul în care aceste fonduri sunt efectiv necesare, şi va avea competenta exclusiva în atribuirea acestor fonduri.
2. Independent de reglementãrile deja existente sau viitoare privind mijloacele de plata sau transferurile, pãrţile contractante vor autoriza transferul şi plata oricãrei contribuţii prevãzute în aplicarea prevederilor art. III alin. 1 lit. b), fãrã nici o restrictie.
ART. 8
Lista cuprinzând instalaţiile nucleare
1. În momentul când depune instrumentele de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, fiecare stat contractant va comunica depozitarului o lista completa cuprinzând toate instalaţiile nucleare la care se face referire la art. IV alin. 3. Lista va conţine informaţiile necesare, în scopul calculãrii contribuţiilor.
2. Fiecare parte contractantã va comunica prompt depozitarului toate modificãrile care sunt efectuate în lista. În cazul în care astfel de modificãri includ adãugarea unei instalaţii nucleare, comunicarea trebuie facuta cu cel puţin 3 luni înainte de data când este de asteptat ca materialul nuclear sa fie introdus în instalatie.
3. Dacã o parte contractantã este de pãrere ca informaţiile sau o modificare facuta în lista comunicatã de cãtre un stat contractant, conform alin. 1 şi 2, nu sunt conforme cu dispoziţiile prezentului articol, acea parte contractantã poate ridica obiecţii în aceasta privinta, adresandu-le depozitarului în termen de 3 luni de la data la care a primit o notificare conform alin. 5. Depozitarul va comunica imediat aceste obiecţii statului la ale cãrui informaţii au fost ridicate obiecţii. Orice diferend nesolutionat va fi rezolvat în acord cu procedura de reglementare a diferendelor, enuntata la art. XVI.
4. Depozitarul va pãstra, va aduce la zi şi va comunica, anual, tuturor statelor contractante lista cuprinzând instalaţiile nucleare, stabilitã conform prezentului articol. Aceasta lista cuprinde toate informaţiile şi modificãrile la care se face referire în prezentul articol, fiind înţeles faptul ca obiecţiile prezentate în termenii prezentului articol au un efect retroactiv începând cu data la care aceste obiecţii au fost ridicate, dacã au fost admise.
5. Depozitarul va notifica cat mai curând posibil fiecãrei pãrţi contractante comunicãrile şi obiecţiile care au fost primite conform prezentului articol.
ART. 9
Drepturi de recurs
1. Fiecare parte contractantã va adopta o legislaţie care sa permitã atât partii contractante pe al carei teritoriu este situata instalatia nucleara a operatorului responsabil, cat şi altor pãrţi contractante care au vãrsat contribuţiile prevãzute la art. III alin. 1 lit. b) sa beneficieze de dreptul de recurs al operatorului, în mãsura în care acesta are un astfel de drept în virtutea prevederilor vreuneia dintre convenţiile la care se face referire la art. I sau în virtutea legislaţiei naţionale menţionate la art. II alin. 1 lit. b) şi în mãsura în care contribuţiile au fost vãrsate de oricare dintre pãrţile contractante.
2. Legislaţia unei pãrţi contractante pe al carei teritoriu este situata instalatia nucleara a operatorului responsabil poate prevedea ca recuperarea fondurilor publice disponibilizate conform prezentei convenţii sa se facã de la acel operator responsabil, dacã daunele sunt rezultate din vina sa.
3. Partea contractantã ale carei instanţe sunt competente poate exercita drepturile de recurs prevãzute la alin. 1 şi 2 în numele altor pãrţi contractante care au vãrsat contribuţiile.
ART. 10
Atribuiri, proceduri
1. Regimul atribuirilor şi cel al repartizarilor fondurilor prevãzute la art. III alin. 1 vor fi cele ale partii contractante ale carei instanţe sunt competente.
2. Fiecare parte contractantã va lua mãsurile necesare pentru ca persoanele care au suferit daune sa poatã invoca drepturile la reparatie fãrã a fi nevoie de proceduri separate privind originea fondurilor destinate pentru aceasta compensaţie şi pentru ca pãrţile contractante sa poatã interveni în procedura contra operatorului responsabil.
3. Nici o parte contractantã nu va disponibiliza fondurile publice la care se face referire la art. III alin. 1 lit. b), dacã cererile pentru reparatie pot fi satisfacute din alte fonduri decât cele la care se face referire la art. III alin. 1.
ART. 11
Alocarea fondurilor
Fondurile furnizate conform art. III alin. 1 lit. b) vor fi repartizate astfel:
1. a) 50% din fonduri vor fi alocate pentru a compensa cererile de reparaţii pentru daune nucleare suferite în statul pe al cãrui teritoriu se afla instalatia sau în afarã acestuia;
b) 50% din fonduri vor fi alocate pentru a compensa cererile de reparaţii pentru daune nucleare suferite în afarã statului pe al cãrui teritoriu se afla instalatia, în mãsura în care aceste cereri rãmân necompensate conform lit. a);
c) dacã suma prevãzutã conform art. III alin. 1 lit. a) este mai mica de 300 milioane DST:
(i) suma prevãzutã la alin. 1 lit. a) va fi redusã cu un procent egal cu cel prin care suma prevãzutã conform art. III alin. 1 lit. a) este mai mica de 300 milioane DST;
(ii) suma prevãzutã la alin. 1 lit. b) va fi majoratã cu suma reducerii calculate conform pct. (i).
2. Dacã o parte contractantã, conform art. III alin. 1 lit. a), a alocat fãrã discriminare o suma de cel puţin 600 milioane DST, care a fost specificatã depozitarului înaintea producerii accidentului nuclear, toate fondurile la care se face referire la art. III alin. 1 lit. a) şi b) vor fi, în pofida prevederilor alin. 1, alocate fãrã discriminare pentru repararea daunelor nucleare suferite pe teritoriul statului unde se afla instalatia sau în afarã teritoriului acestuia.
CAP. 4
Exercitarea optiunilor
ART. 12
1. Cu excepţia cazurilor în care prezenta convenţie dispune altfel, fiecare parte contractantã îşi poate exercita competenta cu care a fost investitã în virtutea Convenţiei de la Viena sau Convenţiei de la Paris şi toate dispoziţiile deja luate pot fi invocate impotriva altor pãrţi contractante, în vederea alocãrii fondurilor publice la care se face referire la art. III alin. 1. lit. b).
2. Prezenta convenţie nu va impiedica o parte contractantã sa ia mãsuri în afarã cadrului Convenţiei de la Viena, Convenţiei de la Paris sau prezentei convenţii, sub rezerva ca mãsurile dispuse nu vor antrena obligaţii suplimentare pentru alte pãrţi contractante şi ca daunele suferite de o parte contractantã care nu are nici o instalatie nucleara pe teritoriul sau nu vor fi excluse de la aceste reparaţii suplimentare pe motiv de lipsa de reciprocitate.
3. a) Prezenta convenţie nu impiedica pãrţile contractante sa încheie acorduri regionale sau altfel de acorduri, în scopul aplicãrii obligaţiilor lor conform prevederilor art. III alin. 1 lit. a), sau sa aloce fonduri suplimentare pentru repararea daunelor nucleare, sub rezerva ca aceasta nu va antrena obligaţii suplimentare, în virtutea prevederilor prezentei convenţii, pentru alte pãrţi contractante.
b) toate pãrţile contractante care îşi propun sa încheie un astfel de acord vor notifica tuturor celorlalte pãrţi contractante intentiile lor. Acordurile încheiate vor fi notificate depozitarului.
CAP. 5
Competenta jurisdicţionalã şi dreptul aplicabil
ART. 13
Competenta jurisdicţionalã
1. În afarã dispoziţiilor contrare ale prezentului articol, instanţele partii contractante pe al carei teritoriu a survenit accidentul nuclear sunt singurele competente pentru soluţionarea acţiunilor privitoare la daune nucleare rezultate dintr-un accident nuclear.
2. În cazul în care un accident nuclear survine în spaţiul unei zone economice exclusive a unei pãrţi contractante sau, în cazul în care o astfel de zona nu a fost determinata, într-un spaţiu care nu depãşeşte limitele unei zone economice exclusive, dacã acea parte contractantã a stabilit o astfel de zona, instanţele acelei pãrţi contractante sunt singurele competente, în temeiul prevederilor prezentei convenţii, pentru soluţionarea acţiunilor privitoare la daunele nucleare rezultate din acest accident nuclear. Prevederile frazei precedente sunt aplicabile şi în cazul în care partea contractantã a notificat acest spaţiu depozitarului, înaintea producerii accidentului nuclear. Nici o prevedere din prezentul paragraf nu este interpretatã ca autorizând exercitarea competentei jurisdicţionale, de o maniera care este contrarã dreptului internaţional al marii, incluzând Convenţia Naţiunilor Unite privind dreptul marii. Totodatã, dacã exercitarea acestei competente jurisdicţionale este incompatibilã cu obligaţiile acestei pãrţi contractante, în temeiul art. XI al Convenţiei de la Viena sau al art. 13 al Convenţiei de la Paris, în raport cu un stat care nu este parte la prezenta convenţie, competenta jurisdicţionalã este determinata în conformitate cu aceste dispoziţii.
3. În cazul în care un accident nuclear nu survine pe teritoriul unei pãrţi contractante sau într-un spaţiu notificat conform alin. 2 ori dacã locul unde accidentul nuclear s-a produs nu poate fi determinat cu certitudine, instanţele statului pe teritoriul cãruia se afla instalatia sunt singurele care au competenta sa soluţioneze acţiunile privitoare la dãuna nucleara care rezulta din accidentul nuclear.
4. În cazul în care instanţele mai multor pãrţi contractante sunt competente pentru a soluţiona acţiunile privitoare la o dãuna nucleara, acele pãrţi contractante stabilesc de comun acord instanţele competente.
5. Orice hotãrâre definitiva pronunţatã de o instanta a uneia dintre pãrţile contractante având competenta jurisdicţionalã, care nu este susceptibilã formelor ordinare de revizie, trebuie sa fie recunoscuta, cu condiţia ca:
a) hotãrârea definitiva sa nu fi fost obţinutã prin dol;
b) partea impotriva cãreia hotãrârea a fost pronunţatã sa fi avut posibilitatea sa-şi prezinte cauza în condiţii echitabile;
c) hotãrârea definitiva sa nu contravina ordinii publice existente în acea parte contractantã sau sa nu fie conformã cu normele fundamentale ale justiţiei.
6. Orice hotãrâre definitiva, care este recunoscuta în temeiul alin. 5 şi a carei aplicare este cerutã în forma impusa de cãtre legislaţia nationala a partii contractante unde ea trebuie sa între în vigoare, este executorie ca şi cum ar fi vorba de o hotãrâre definitiva a unei instanţe a acestei pãrţi contractante. Nici o cauza asupra cãreia s-a emis o hotãrâre judecãtoreascã definitiva nu poate face obiectul unui nou examen de fond.
7. Tranzacţiile efectuate în baza condiţiilor fixate de legislaţia nationala cu privire la repararea daunelor, efectuate din fondurile publice la care se face referire la art. III alin. 1 lit. b), sunt recunoscute de celelalte pãrţi contractante.
ART. 14
Dreptul aplicabil
1. Fie Convenţia de la Viena, fie Convenţia de la Paris, fie anexa la prezenta convenţie se aplica, dupã caz, în cazul unui accident nuclear, excluzandu-le pe celelalte.
2. Sub rezerva, dupã caz, a dispoziţiilor prezentei convenţii, ale Convenţiei de la Viena sau ale Convenţiei de la Paris dreptul aplicabil este dreptul instanţei competente.
ART. 15
Dreptul internaţional public
Prezenta convenţie nu afecteazã drepturile şi obligaţiile unei pãrţi contractante în virtutea regulilor generale ale dreptului internaţional public.
CAP. 6
Soluţionarea diferendelor
ART. 16
1. În caz de diferend între pãrţile contractante cu privire la interpretarea sau la aplicarea prezentei convenţii, pãrţile în diferend se consulta în vederea soluţionãrii acestuia prin negocieri sau prin orice mijloc amiabil de soluţionare a diferendelor, agreate de ele.
2. Dacã un diferend de natura celui menţionat la alin. 1 nu poate fi soluţionat în termen de 6 luni de la cererea de consultare prevãzutã la alin. 1, el este supus arbitrajului sau returnat Curţii Internaţionale de Justiţie pentru decizie, la cererea oricãreia dintre pãrţile în diferend. Dacã, în cele 6 luni care urmeazã datei cererii de arbitraj, pãrţile în diferend nu reuşesc sa se punã de acord asupra organizãrii arbitrajului, o parte contractantã poate cere preşedintelui Curţii Internaţionale de Justiţie sau secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite sa desemneze unul sau mai mulţi arbitri. În caz de conflict între cererile pãrţilor în diferend, prevaleazã cererea adresatã secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
3. În cazul în care un stat ratifica, accepta, aproba sau adera la prezenta convenţie, el poate sa declare ca nu se considera legat de vreuna dintre procedurile de soluţionare a diferendelor prevãzute la alin. 2. Celelalte pãrţi contractante nu sunt legate printr-o procedura de soluţionare a diferendelor, prevãzutã la alin. 2, cu privire la una dintre pãrţile contractante pentru care o astfel de declaraţie este în vigoare.
4. O parte contractantã care a fãcut o declaraţie conform alin. 3 poate sa o retragã în orice moment prin notificare adresatã depozitarului.
CAP. 7
Clauze finale
ART. 17
Semnarea
Prezenta convenţie este deschisã spre semnare tuturor statelor la sediul Agenţiei Internaţionale pentru Energia Atomica de la Viena, de la data de 29 septembrie 1997 pana la intrarea sa în vigoare.
ART. 18
Ratificarea, acceptarea, aprobarea
1. Prezenta convenţie este supusã ratificãrii, acceptãrii sau aprobãrii de cãtre statele semnatare. Un instrument de ratificare, de acceptare sau de aprobare este acceptat numai din partea unui stat care este parte fie a Convenţiei de la Viena, fie a Convenţiei de la Paris sau din partea unui stat care declara ca legislaţia nationala este conformã cu dispoziţiile anexei la prezenta convenţie, cu condiţia ca, în cazul în care un stat care are pe teritoriul sau o instalatie nucleara conform definitiei din Convenţia privind securitatea nucleara din 17 iunie 1994, acel stat sa fie stat parte la aceasta convenţie.
2. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare sunt depuse pe lângã directorul general al Agenţiei Internaţionale pentru Energia Atomica, care îndeplineşte şi funcţia de depozitar al prezentei convenţii.
3. O parte contractantã furnizeazã depozitarului, într-una dintre limbile oficiale ale Organizaţiei Naţiunilor Unite, un exemplar din prevederile legislaţiei sale naţionale la care se face referire la art. II alin. 1, din amendamentele acestora, precum şi orice indicaţie data în temeiul art. III alin. 1 lit. a) sau al art. XI alin. 2 ori un cuantum tranzitoriu stabilit în baza prevederilor art. III alin. 1 lit. a) pct. (ii). Depozitarul transmite copii de pe aceste prevederi tuturor celorlalte pãrţi contractante.
ART. 19
Aderarea
1. Dupã intrarea sa în vigoare orice stat care nu a semnat prezenta convenţie poate sa adere la aceasta. Un instrument de aderare nu este acceptat decât din partea unui stat care este parte fie la Convenţia de la Viena, fie la Convenţia de la Paris sau a unui stat care declara ca legislaţia sa nationala este conformã cu prevederile anexei la prezenta convenţie, cu condiţia ca în cazul în care un stat pe al cãrui teritoriu se afla o instalatie nucleara, asa cum a fost definitã în Convenţia privind securitatea nucleara din 17 iunie 1994, este un stat contractant la aceasta convenţie.
2. Instrumentele de aderare sunt depuse pe lângã directorul general al Agenţiei Internaţionale pentru Energia Atomica.
3. O parte contractantã furnizeazã depozitarului, într-una dintre limbile oficiale ale Organizaţiei Naţiunilor Unite, o copie de pe prevederile legislaţiei sale naţionale, stipulate la art. II alin. 1, de pe amendamentele acestora, precum şi orice specificaţie data în temeiul art. III alin. 1 lit. a) sau al art. XI alin. 2 ori un cuantum tranzitoriu stabilit conform art. III alin. 1 lit. a) pct. (ii). Depozitarul transmite copii de pe aceste prevederi tuturor celorlalte pãrţi contractante.
ART. 20
Intrarea în vigoare
1. Prezenta convenţie intra în vigoare la 90 de zile de la data la care cel puţin 5 state având minimum 400.000 de unitãţi de putere nucleara instalata au depus un instrument la care se face referire la art. XVIII.
2. Pentru fiecare stat care ratifica, accepta, aproba sau adera la prezenta convenţie ulterior intrãrii sale în vigoare, ea va intra în vigoare la 90 de zile dupã ce acel stat depune instrumentul corespunzãtor.
ART. 21
Denunţarea
1. Orice parte contractantã poate denunta prezenta convenţie prin notificare scrisã adresatã depozitarului.
2. Denunţarea intra în vigoare la un an de la data la care depozitarul primeşte notificarea.
ART. 22
Încetarea
1. Orice parte contractantã care înceteazã sa mai fie parte la Convenţia de la Viena sau la Convenţia de la Paris informeazã depozitarul despre acest fapt şi despre data încetãrii. La aceasta data, aceasta parte contractantã înceteazã sa mai fie parte la prezenta convenţie, numai dacã legislaţia sa nationala este conformã cu dispoziţiile anexei la prezenta convenţie şi dacã a informat depozitarul şi i-a furnizat acestuia un exemplar din prevederile legislaţiei sale naţionale într-una dintre limbile oficiale ale Organizaţiei Naţiunilor Unite. Depozitarul transmite o astfel de copie tuturor celorlalte pãrţi contractante.
2. Orice parte contractantã a carei legislaţie nationala înceteazã de a mai fi conformã cu prevederile anexei la prezenta convenţie şi care nu este parte nici la Convenţia de la Viena, nici la Convenţia de la Paris informeazã depozitarul despre acest fapt şi despre data încetãrii. La aceasta data, aceasta parte contractantã înceteazã sa mai fie parte la prezenta convenţie.
3. Orice parte contractantã care are pe teritoriul sau o instalatie nucleara, asa cum a fost definitã de Convenţia privind securitatea nucleara, care înceteazã sa mai fie parte la aceasta convenţie, informeazã depozitarul despre acest fapt şi despre data încetãrii. La aceasta data, aceasta parte contractantã, contrar prevederilor alin. 1 şi 2, înceteazã sa mai fie parte la prezenta convenţie.
ART. 23
Menţinerea drepturilor şi obligaţiilor anterioare
Contrar unei denuntari în baza art. XXI sau unei încetãri în baza art. XXII, prevederile prezentei convenţii continua sa se aplice oricãrei daune nucleare cauzate de un accident nuclear survenit înainte de denunţare sau de încetare.
ART. 24
Revizuire şi amendamente
1. Depozitarul, dupã ce a consultat pãrţile contractante, poate convoca o conferinţa având drept scop revizia sau amendarea prezentei convenţii.
2. Depozitarul convoacã pãrţile contractante la o conferinţa având drept scop revizia sau amendarea prezentei convenţii, la cererea a cel puţin unei treimi din numãrul pãrţilor contractante.
ART. 25
Amendarea printr-o procedura simplificata
1. O reuniune a pãrţilor contractante este convocatã de cãtre depozitar pentru modificarea cuantumurilor de compensare care sunt prevãzute la art. III alin. 1 lit. a) şi b) sau a categoriilor de instalaţii, incluzând contribuţiile plãtite pentru ele, care sunt menţionate la art. IV alin. 3, dacã o treime din numãrul pãrţilor contractante face cunoscut faptul ca doreşte aceasta.
2. Decizia de a adopta un amendament propus este luatã prin vot. Un amendament este adoptat dacã nu exista nici un vot impotriva.
3. Orice amendament adoptat conform alin. 2 este notificat de cãtre depozitar tuturor pãrţilor contractante. Amendamentul este considerat ca fiind acceptat dacã, în termen de 36 de luni dupã ce a fost notificat, toate pãrţile contractante, la momentul adoptãrii amendamentului, au comunicat acceptarea lor depozitarului. Amendamentul intra în vigoare pentru toate pãrţile contractante în termen de 12 luni dupã acceptarea sa.
4. Dacã, în termen de 36 de luni de la data notificãrii spre acceptare, un amendament nu a fost acceptat conform alin. 3 de mai sus, amendamentul este considerat ca fiind respins.
5. În cazul în care un amendament a fost adoptat conform alin. 2, dar perioada de 36 de luni prevãzutã pentru acceptarea sa nu a expirat, un stat care devine parte la prezenta convenţie, în cursul acestei perioade, este legat prin acest amendament, dacã acest amendament intra în vigoare. Un stat care devine parte la prezenta convenţie dupã aceasta perioada este legat prin orice amendament care a fost acceptat conform alin. 3. În cazul la care se face referire în prezentul alineat, o parte contractantã este legatã printr-un amendament la data la care acest amendament intra în vigoare sau la data la care prezenta convenţie intra în vigoare, dacã cea din urma data este ulterioara celei dintâi.
ART. 26
Funcţiile depozitarului
În plus fata de funcţiile prevãzute la alte articole ale prezentei convenţii, depozitarul notifica, fãrã întârziere, pãrţilor contractante, tuturor celorlalte state, precum şi secretarului general al Organizaţiei de Cooperare şi de Dezvoltare Economicã:
a) fiecare semnare a prezentei convenţii;
b) fiecare depunere a unui instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare privitor la prezenta convenţie;
c) intrarea în vigoare a prezentei convenţii;
d) declaraţiile primite conform art. XVI;
e) orice denunţare primitã conform art. XXI sau toate notificãrile primite conform art. XXII;
f) toate notificãrile în temeiul art. XIII alin. 2;
g) alte notificãri pertinente ce privesc prezenta convenţie.
ART. 27
Texte autentice
Textul original al prezentei convenţii, ale cãrui versiuni în limbile arabã, chineza, engleza, franceza, rusa şi spaniola sunt egal autentice, va fi depus pe lângã directorul general al Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomica, care va transmite copii conforme tuturor statelor.
Drept pentru care, plenipotenţiarii subsemnati, deplin împuterniciţi în acest sens, au semnat prezenta convenţie.
Încheiatã la Viena la 12 septembrie 1997.
ANEXA 1
O parte contractantã care nu este parte la nici una dintre convenţiile la care se face referire la art. I lit. a) sau b) al prezentei convenţii va lua mãsurile corespunzãtoare pentru ca legislaţia sa nationala sa fie conformã cu prevederile prezentei anexe, atâta timp cat aceste prevederi nu sunt aplicabile direct în acea parte contractantã. O parte contractantã care nu are instalaţii nucleare pe teritoriul sau nu este necesar sa aibã o legislaţie care sa-i permitã acesteia sa îşi onoreze obligaţiile în temeiul prevederilor prezentei convenţii.
ART. 1
Definiţii
1. În plus fata de definiţiile cuprinse la art. I al prezentei convenţii, definiţiile care urmeazã se aplica prezentei anexe:
a) combustibil nuclear înseamnã orice material care permite producerea de energie printr-o reactie în lant de fisiune nucleara;
b) instalatie nucleara înseamnã:
(i) orice reactor nuclear, cu excepţia aceluia cu care este echipat un mijloc de transport aerian sau maritim spre a fi folosit ca o sursa de putere, dacã este pentru propulsie, sau în orice alt scop;
(ii) orice uzina care foloseşte combustibil nuclear pentru producerea de materiale nucleare şi orice uzina de prelucrare a materialelor nucleare, inclusiv orice uzina de tratare a combustibilului nuclear iradiat;
(iii) orice instalatie în care sunt stocate materiale nucleare, cu excepţia depozitarilor în vederea transportului de materiale nucleare;
Statul pe teritoriul cãruia se afla instalatia poate stabili ca mai multe instalaţii nucleare ale unui operator, care se afla pe acelaşi amplasament, sa fie considerate ca o singura instalatie nucleara;
c) material nuclear înseamnã:
(i) orice combustibil nuclear, altul decât uraniul natural sau saracit, capabil sa producã energie printr-o reactie în lant de fisiune nucleara în afarã unui reactor nuclear sau în combinatie cu alte materiale;
(ii) orice produs sau deseu radioactiv;
d) operator, în ceea ce priveşte o instalatie nucleara, înseamnã persoana desemnatã sau recunoscuta de statul pe teritoriul cãruia se afla instalatia ca operator al acesteia;
e) produs sau deseu radioactiv înseamnã orice material radioactiv obţinut în cursul procesului de producere ori de utilizare a unui combustibil nuclear sau orice material care a devenit radioactiv în urma expunerii la radiatiile emise în cursul acestui proces, cu excepţia radioizotopilor care au atins stadiul final de preparare şi sunt susceptibili a fi utilizaţi în scopuri ştiinţifice, medicale, agricole, comerciale sau industriale.
2. Dacã riscurile implicate sunt suficient de limitate, statul pe teritoriul cãruia se afla instalatia poate exclude orice instalatie nucleara sau orice cantitate mica de material nuclear de la aplicarea prezentei convenţii, cu condiţia ca:
a) legat de instalaţiile nucleare, criteriile pentru excludere sa fie stabilite de Consiliul Guvernatorilor al Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomica şi orice excludere operata de statul pe teritoriul cãruia se afla instalatia nucleara sa satisfacã aceste criterii;
b) legat de cantitãţile mici de material nuclear, limitele maxime pentru excluderea unei astfel de cantitãţi sa fie stabilite de Consiliul Guvernatorilor al Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomica şi orice excludere operata de statul unde se afla instalatia nucleara trebuie sa respecte aceste limite. Criteriile pentru excluderea de instalaţii nucleare şi limitele maxime pentru excluderea de mici cantitãţi de material nuclear vor fi revizuite periodic de cãtre Consiliul Guvernatorilor al Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomica.
ART. 2
Conformitatea legislaţiei
1. Legislaţia nationala a unei pãrţi contractante este obligatoriu sa fie în conformitate cu prevederile art. 3, 4, 5 şi 7, dacã aceasta conţinea la data de 1 ianuarie 1995 şi continua sa conţinã dispoziţii care:
a) prevãd o responsabilitate obiectivã în caz de accident nuclear, al cãrui rezultat este o dãuna nucleara importanta în afarã amplasamentului instalaţiei nucleare în care a survenit accidentul nuclear;
b) cer indemnizaţii de la orice persoana, alta decât operatorul rãspunzãtor pentru dãuna nucleara, în mãsura în care aceasta persoana este juridic obligatã sa plãteascã o reparatie; şi
c) garanteazã disponibilitatea a cel puţin 1 miliard DST, în ceea ce priveşte o centrala nucleara civilã, şi a cel puţin 300 milioane DST, în ceea ce priveşte alte instalaţii nucleare civile, pentru o astfel de indemnizaţie.
2. Dacã, în conformitate cu alin. 1, legislaţia nationala a unei pãrţi contractante este obligatoriu sa fie în conformitate cu prevederile art. 3, 4, 5 şi 7, atunci aceasta parte:
a) poate aplica o definitie a daunei nucleare, care acoperã pierderile sau daunele enumerate la art. I lit. f) al prezentei convenţii şi orice alte pierderi sau daune rezultate din proprietãţi radioactive, din combinatii de astfel de proprietãţi radioactive cu proprietãţi toxice, explozive sau cu alte proprietãţi periculoase ale unui combustibil nuclear ori ale deşeurilor radioactive care se gãsesc într-o instalatie nucleara sau ale materialelor nucleare care sosesc dinspre, provin din sau sunt expediate spre o instalatie nucleara, sau ale altor radiatii ionizante provenind din orice sursa de radiatii care se gãseşte într-o instalatie nucleara, cu condiţia ca aceasta aplicaţie sa nu aibã incidenta asupra angajamentului luat de aceasta parte contractantã în conformitate cu art. 3 al prezentei convenţii;
b) poate aplica definitia instalaţiei nucleare data la alin. 3 al prezentului articol, excluzând definitia care figureazã la art. 1 alin. 1 lit. b) din prezenta anexa.
3. Pentru domeniul de aplicare a alin. 2 lit. b) al prezentului articol, instalatie nucleara înseamnã:
a) orice reactor nuclear civil, cu excepţia celor care sunt utilizate de cãtre mijloace de transport maritime ori aeriene ca sursa de energie pentru propulsie sau în orice alt scop;
b) orice instalatie civilã de tratare, reprocesare sau stocare:
(i) fie de combustibil nuclear iradiat;
(ii) fie de produse sau deşeuri radioactive, care:
(1) fie rezulta din reprocesarea combustibilului nuclear iradiat şi conţin cantitãţi semnificative de produşi de fisiune;
(2) fie conţin elemente al cãror numãr atomic este mai mare de 92, în concentratii superioare de 10 nanocurie pe gram;
c) orice alta instalatie civilã de tratare, reprocesare sau stocare, cu condiţia ca partea contractantã sa nu considere ca nivelul mic de risc legat de o asemenea instalatie justifica excluderea unei asemenea instalaţii din prezenta definitie.
4. În cazul în care legislaţia nationala a unei pãrţi contractante, care este în conformitate cu prevederile alin. 1 al prezentului articol, nu se aplica pentru un accident nuclear survenit în afarã teritoriului acestei pãrţi contractante, dar pentru care instanţele acestei pãrţi contractante au competenta jurisdicţionalã în conformitate cu art. XIII al convenţiei, art. 3-11 din anexa se aplica şi prevaleazã asupra oricãrei prevederi incompatibile a legislaţiei naţionale aplicabile.
ART. 3
Responsabilitãţile operatorului
1. Operatorul unei instalaţii nucleare este rãspunzãtor pentru orice dãuna nucleara care s-a dovedit ca a fost cauzatã în urma unui accident nuclear:
a) survenit în aceasta instalatie nucleara;
b) implicând material nuclear provenind sau produs în aceasta instalatie nucleara şi care a avut loc:
(i) înainte ca rãspunderea cu privire la accidentele nucleare cauzate de acest material sa fi fost asumatã, în termenii unui contract scris, de cãtre operatorul unei instalaţii nuclear;
(ii) în absenta unor prevederi exprese ale unui asemenea contract, înainte ca operatorul unei alte instalaţii nucleare sa îşi fi asumat rãspunderea pentru acest material nuclear;
(iii) înainte ca persoana special autorizata sa opereze acest reactor sa fi luat în primire materialul nuclear, dacã acest material este destinat unui reactor nuclear utilizat de un mijloc de transport ca sursa de energie, fie pentru propulsie, fie pentru orice alt scop;
(iv) înainte ca materialul sa fi fost descãrcat din mijlocul de transport prin intermediul cãruia ajunsese pe teritoriul unui stat necontractant, dacã acest material a fost trimis unei persoane care se gãseşte pe teritoriul acelui stat necontractant;
c) implicând material nuclear care a fost trimis cãtre acea instalatie şi care a avut loc:
(i) dupã ce rãspunderea cu privire la accidentele nucleare cauzate de acest material i-a fost transferata, în termenii unui contract scris, de cãtre operatorul unei alte instalaţii nucleare;
(ii) în absenta unor prevederi exprese ale unui contract scris, dupã ce operatorul a preluat rãspunderea asupra materialului nuclear;
(iii) dupã ce operatorul a preluat rãspunderea asupra acestui material nuclear provenind de la o persoana care opereazã un reactor nuclear utilizat de cãtre un mijloc de transport ca sursa de energie sau în orice alt scop;
(iv) numai dupã ce materialul a fost încãrcat pe mijlocul de transport cu care trebuia sa pãrãseascã teritoriul unui stat necontractant, dacã acest material a fost trimis, cu consimţãmântul scris al operatorului, de cãtre o persoana aflatã pe teritoriul acelui stat necontractant.
Este înţeles faptul ca, dacã o dãuna nucleara este cauzatã de un accident nuclear survenit într-o instalatie nucleara, implicând materiale nucleare care sunt stocate în vederea transportãrii, prevederile lit. a) nu se aplica dacã un alt operator sau dacã o alta persoana este singura responsabilã în conformitate cu prevederile lit. b) sau c).
2. Statul pe teritoriul cãruia se afla instalatia poate dispune în legislaţia sa ca, în condiţii care pot fi specificate, un transportator de materiale nucleare sau o persoana care manipuleaza deşeuri radioactive poate, la cererea sa şi cu consimţãmântul operatorului interesat, sa fie desemnatã sau recunoscuta ca operator în locul celuilalt, în ceea ce priveşte respectivele materiale nucleare sau deşeuri radioactive. Într-un asemenea caz, transportatorul sau persoana în cauza va fi consideratã, în conformitate cu prevederile prezentei convenţii, ca operator al unei instalaţii nucleare situate pe teritoriul acelui stat.
3. Operatorul este, în mod obiectiv, rãspunzãtor pentru orice dãuna nucleara.
4. În cazul în care o dãuna nucleara şi o dãuna nenucleara sunt cauzate de un accident nuclear sau ca urmare a unui accident nuclear şi a mai multor alte evenimente, aceasta dãuna, în mãsura în care nu poate fi separatã cu certitudine de dãuna nucleara, este consideratã ca şi o dãuna nucleara cauzatã de acel accident nuclear. Totodatã, în cazul în care o dãuna este cauzatã atât ca urmare a unui accident nuclear la care se face referire în prevederile prezentei anexe, cat şi printr-o emisie de radiatii ionizante necuprinse în prevederile anexei amintite, nici o prevedere a prezentei anexe nu limiteazã şi nici nu afecteazã în vreun fel rãspunderea, fata de persoanele care au suferit daune nucleare, pe cale de recurs sau de contribuţie, a oricãrei persoane care ar putea fi facuta rãspunzãtoare în legatura cu emisia de radiatii ionizante.
5. a) Nici un operator nu este rãspunzãtor pentru o dãuna nucleara cauzatã de un accident nuclear rezultat direct dintr-un conflict armat, ostilitate, rãzboi civil sau insurectie;
b) operatorul nu este rãspunzãtor pentru daunele nucleare cauzate de un accident nuclear rezultat direct al unui cataclism natural cu caracter excepţional, cu excepţia cazului în care în dreptul statului pe teritoriul cãruia se afla instalatia este stipulat altfel.
6. Legislaţia nationala poate exonera operatorul, în totalitate sau în parte, de obligaţiile de a plati repararea prejudiciului unei persoane care a suferit o dãuna nucleara, dacã operatorul dovedeşte ca dãuna nucleara rezulta, în totalitate sau în parte, dintr-o neglijenţa grava a acestei persoane sau dacã aceasta persoana a acţionat sau a omis sa acţioneze în scopul de a provoca daune în mod intentionat.
7. Operatorul nu este rãspunzãtor pentru o dãuna nucleara cauzatã:
a) instalaţiei nucleare insesi sau oricãrei alte instalaţii nucleare, incluzând şi o instalatie nucleara în construcţie pe amplasament;
b) bunurilor care se gãsesc pe amplasamentul acestei instalaţii şi care sunt sau trebuie sa fie utilizate în raport cu aceasta;
c) mijloacelor de transport pe care materialul nuclear în cauza se gãsea în momentul accidentului nuclear, cu excepţia cazului în care dreptul naţional dispune altfel. Dacã legislaţia nationala dispune ca operatorul este rãspunzãtor pentru o asemenea dãuna, repararea acesteia nu trebuie sa aibã ca efect reducerea rãspunderii operatorului în ceea ce priveşte o alta dãuna la un cuantum inferior sumei de 150 milioane DST sau la oricare cuantum superior, stabilit prin legislaţia unei pãrţi contractante.
8. Nici o prevedere a prezentei convenţii nu va afecta rãspunderea operatorului, în afarã prezentei convenţii, pentru o dãuna nucleara pentru care, în temeiul alin. 7 lit. c), el nu este rãspunzãtor în conformitate cu prezenta convenţie.
9. Dreptul la repararea unei daune nucleare nu poate fi exercitat decât impotriva operatorului rãspunzãtor; totodatã legislaţia nationala poate permite un drept de acţiune directa impotriva oricãror alţi furnizori de fonduri alocate conform prevederilor dreptului naţional, vizând asigurarea reparaţiilor prin utilizarea fondurilor provenind de la alte surse decât operatorul.
10. Operatorul nu este rãspunzãtor pentru daunele cauzate de un accident nuclear care nu face obiectul domeniului de aplicare a legislaţiei naţionale, în conformitate cu prevederile prezentei convenţii.
ART. 4
Cuantumurile raspunderilor
1. Sub rezerva prevederilor art. 3 alin. 1 lit. a) pct. (ii), statul pe teritoriul cãruia se afla instalatia poate limita rãspunderea operatorului, pentru fiecare accident nuclear, la:
a) un cuantum care nu este inferior sumei de 300 milioane DST; sau
b) un cuantum care nu este inferior sumei de 150 milioane DST, sub rezerva ca de la aceasta suma şi pana la suma de 300 milioane DST sunt alocate fonduri publice de cãtre acest stat pentru reparaţiile daunelor nucleare.
2. Contrar prevederilor alin. 1, statul pe teritoriul cãruia se afla instalatia, ţinând seama de natura instalaţiei nucleare sau de substantele nucleare în cauza, ca şi de consecinţele probabile pe care un accident nuclear le poate provoca, poate stabili un cuantum mai scãzut privind rãspunderea operatorului, sub rezerva ca, în nici un caz, un cuantum astfel stabilit sa nu fie inferior sumei de 5 milioane DST şi ca statul pe teritoriul cãruia se afla instalatia nucleara sa ia mãsurile necesare pentru a asigura ca fondurile publice sa fie alocate pana la un cuantum stabilit în conformitate cu alin. 1. 3. Cuantumurile stabilite de statul pe teritoriul cãruia se afla instalatia nucleara a operatorului responsabil, în conformitate cu alin. 1 şi 2 şi cu prevederile oricãrei legislaţii a unei pãrţi contractante, în temeiul art. III alin. 7 lit. c), se aplica acolo unde survine accidentul nuclear.
ART. 5
Garanţia financiarã
1. a) Operatorul trebuie sa menţinã o asigurare sau orice alta garanţie financiarã care sa acopere rãspunderea sa pentru dãuna nucleara; cuantumul, natura şi condiţiile de asigurare sau de garanţie sunt stabilite de statul pe teritoriul cãruia se afla instalatia. Statul pe teritoriul cãruia se afla instalatia asigura plata despãgubirilor pentru dãuna nucleara recunoscuta ca fiind în sarcina operatorului prin furnizarea sumelor necesare, în mãsura în care asigurarea sau garanţia financiarã nu va fi suficienta, fãrã ca aceasta plata sa poatã totuşi depãşi limita eventual stabilitã în temeiul art. 4. În cazul în care rãspunderea operatorului este nelimitatã, statul pe teritoriul cãruia se afla instalatia poate stabili o limita în ceea ce priveşte garanţia financiarã a operatorului rãspunzãtor, cu condiţia ca aceasta limita sa nu fie inferioarã sumei de 300 milioane DST. Statul pe teritoriul cãruia se afla instalatia asigura plata despãgubirilor pentru dãuna nucleara recunoscuta ca fiind în sarcina operatorului, în mãsura în care garanţia financiarã nu va fi suficienta, fãrã ca aceasta plata sa poatã totuşi depãşi cuantumul garanţiei financiare ce a fost furnizatã în temeiul prezentului alineat;
b) contrar dispoziţiilor lit. a), statul pe teritoriul cãruia se afla instalatia, ţinând seama de natura instalaţiei nucleare sau de substantele nucleare în cauza, precum şi de consecinţele probabile ale unui accident pe care acestea le-ar putea provoca, poate stabili un cuantum mai scãzut al garanţiei financiare a operatorului, sub rezerva ca, în nici un caz, un cuantum astfel fixat sa nu fie inferior sumei de 5 milioane DST şi ca statul pe teritoriul cãruia se afla instalatia sa asigure plata despãgubirilor pentru daune nucleare recunoscute ca fiind în sarcina operatorului, furnizand sumele necesare în mãsura în care asigurarea sau garanţia financiarã nu va fi suficienta şi pana la limita fixatã conform lit. a).
2. Nici o prevedere a alin. 1 nu obliga o parte contractantã sau subdiviziunile sale sa menţinã o asigurare sau orice alta garanţie financiarã care sa acopere rãspunderea sa ca operator.
3. Fondurile provenind dintr-o asigurare sau din orice alta garanţie financiarã ori furnizate de cãtre statul pe teritoriul cãruia se afla instalatia sunt exclusiv rezervate reparaţiilor, în urma aplicãrii prevederilor prezentei anexe, conform alin. 1 sau art. IV alin. 1 lit. b).
4. Asiguratorul sau oricare alt garant financiar nu poate suspenda asigurarea sau garanţia financiarã prevãzutã la alin. 1 sau sa o anuleze fãrã un preaviz de cel puţin doua luni, transmis în scris autoritãţii publice competente şi nici, în cazul în care o astfel de asigurare sau orice alta garanţie financiarã priveşte un transport de material nuclear, nu o poate suspenda sau anula pe timpul acestui transport.
ART. 6
Transport
1. În ceea ce priveşte un accident nuclear survenit în timpul transportului, cuantumul maxim al rãspunderii operatorului este guvernat de legislaţia nationala a statului pe teritoriul cãruia se afla instalatia.
2. O parte contractantã poate conditiona transportul de materiale nucleare prin traversarea teritoriului sau de creşterea cuantumului responsabilitãţii operatorului pana la un nivel care sa nu depãşeascã cuantumul maxim al rãspunderii operatorului unei instalaţii nucleare situate pe teritoriul sau.
3. Dispoziţiile alin. 2 nu se aplica:
a) transportului pe mare, în cazul în care, în temeiul dreptului internaţional, exista un drept de refugiu în porturile unei pãrţi contractante sau un drept de trecere inofensiva la traversarea teritoriului sau;
b) transportului aerian, în cazul în care exista un acord sau, în temeiul dreptului internaţional, exista un drept de survolare ori de aterizare pe teritoriul unei pãrţi contractante.
ART. 7
Rãspunderea mai multor operatori
1. În cazul în care o dãuna nucleara angajeazã rãspunderea mai multor operatori, ei sunt rãspunzãtori, în mod solidar şi cumulativ, în mãsura în care este imposibil sa se determine cu certitudine care este partea din dãuna atribuibila fiecãruia. Statul pe teritoriul cãruia se afla instalatia poate limita cuantumul fondurilor publice alocate pe accident la diferenţa, dacã este cazul, dintre cuantumurile astfel stabilite şi cuantumul stabilit conform art. 4 alin. 1.
2. În cazul în care un accident nuclear survine, în cursul transportului materialelor nucleare, în unul şi în acelaşi mijloc de transport sau în cazul depozitarii, în cursul transportului, în una şi în aceeaşi instalatie nucleara şi cauzeazã o dãuna nucleara care angajeazã rãspunderea mai multor operatori, rãspunderea totalã nu poate fi superioarã cuantumului cel mai ridicat aplicabil cu privire la oricare dintre ele, conform art. IV.
3. În nici unul dintre cazurile menţionate la alin. 1 şi 2 rãspunderea unui operator nu poate fi superioarã cuantumului aplicabil lui conform art. 4.
4. Sub rezerva dispoziţiilor alin. 1-3, în cazul în care mai multe instalaţii nucleare aparţinând unuia şi aceluiaşi operator sunt implicate într-un accident nuclear, acest operator este rãspunzãtor pentru fiecare instalatie nucleara în cauza, pana la un cuantum aplicabil lui conform art. 4. Statul pe teritoriul cãruia se afla instalatia poate limita cuantumul fondurilor publice alocate conform prevederilor alin. 1.
ART. 8
Repararea în temeiul dreptului naţional
1. Pentru scopul prezentei convenţii, cuantumul reparaţiilor este determinat fãrã a se tine seama de dobânzile sau de cheltuielile acordate în cadrul unei proceduri pentru repararea daunei nucleare.
2. Repararea daunei suferite în afarã statului pe teritoriul cãruia se afla instalatia este facuta sub o forma liber transferabila între pãrţile contractante.
3. Dacã în regimul de asigurare de sãnãtate, de asigurare socialã sau de siguranta socialã, de asigurare a accidentelor de munca sau a bolilor profesionale sunt prevãzute indemnizaţii pentru daunele nucleare, drepturile la reparatie ale beneficiarilor acestui regim, precum şi drepturile de regie prevãzute de acest regim sunt determinate de legislaţia nationala a partii contractante sau de reglementãrile organizaţiei interguvernamentale care a stabilit astfel de regimuri.
ART. 9
Perioada de stingere
1. Dreptul de reparare, în temeiul prezentei convenţii, este stins dacã o acţiune nu este intentatã într-o perioada de 10 ani de la data producerii accidentului nuclear. Totuşi, dacã, conform dreptului statului pe teritoriul cãruia se afla instalatia, rãspunderea operatorului este acoperitã de o asigurare sau de orice alta garanţie financiarã ori din fondurile publice pe o perioada mai mare de 10 ani, dreptul instanţei competente poate prevedea ca dreptul la reparare contra operatorului sa nu se stinga pana la expirarea perioadei în care rãspunderea operatorului este astfel acoperitã conform legislaţiei statului pe teritoriul cãruia se afla instalatia.
2. În cazul în care o dãuna nucleara este cauzatã de un accident nuclear implicând material nuclear care, în momentul accidentului nuclear, a fost furat, pierdut, aruncat sau abandonat, perioada la care se face referire la alin. 1 este calculatã începând cu data producerii acestui accident nuclear, dar aceasta perioada nu poate, în nici un caz, sub rezerva dreptului la care se face referire la alin. 1, sa fie mai mare de 20 de ani de la data furtului, pierderii, aruncarii sau abandonarii.
3. Dreptul instanţei competente poate stabili o perioada de stingere sau de prescripţie, care nu va fi mai mica de 3 ani de la data la care victima daunei nucleare a avut sau ar trebui sa aibã cunostinta despre aceasta dãuna şi despre identitatea operatorului care este rãspunzãtor pentru ea, fãrã ca perioada indicatã la alin. 1 şi 2 sa poatã fi depãşitã.
4. În cazul în care legislaţia nationala prevede o perioada de stingere sau de prescripţie mai mare de 10 ani de la data producerii accidentului nuclear, aceasta trebuie sa conţinã prevederi privind tratarea echitabila şi perioadele rezonabile de rezolvare a cererilor de reparare a cazurilor de deces sau de dãuna personalã, prezentate într-un interval de 10 ani de la producerea accidentului nuclear.
ART. 10
Dreptul de regres
Legislaţia nationala poate prevedea ca operatorul are drept de regres:
a) numai dacã un astfel de drept a fost prevãzut în mod expres printr-un contract scris; sau
b) numai dacã accidentul nuclear rezulta dintr-un act sau dintr-o omisiune facuta cu intenţia de a cauza o dãuna, impotriva unei persoane fizice care a acţionat sau a omis sa acţioneze cu o astfel de intenţie.
ART. 11
Dreptul aplicabil
Sub rezerva prevederilor prezentei convenţii, natura, forma, mãrimea şi repartizarea echitabila a reparatiei daunei nucleare cauzate de un accident nuclear sunt guvernate de dreptul instanţei competente.
--------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
