Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
LEGE Nr. 5 din 10 ianuarie 1995 privind ratificarea Conventiei dintre Guvernul Romaniei si Guvernul Republicii Bulgaria pentru evitarea dublei impuneri si prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit si pe capital, semnata la Bucuresti la 1 iunie 1994
EMITENT: PARLAMENTUL ROMANIEI PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 7 din 17 ianuarie 1995
Parlamentul României adopta prezenta lege.
ARTICOL UNIC
Se ratifica Convenţia dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Bulgaria pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital, semnatã la Bucureşti la 1 iunie 1994.
Aceasta lege a fost adoptatã de Camera Deputaţilor în şedinţa din 19 decembrie 1994, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
ADRIAN NASTASE
Aceasta lege a fost adoptatã de Senat în şedinţa din 28 decembrie 1994, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
PREŞEDINTELE SENATULUI
prof. univ. dr. OLIVIU GHERMAN
CONVENŢIE
între Guvernul României şi Guvernul Republicii Bulgaria pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital
Guvernul României şi Guvernul Republicii Bulgaria,
dorind sa promoveze şi sa întãreascã relaţiile economice prin încheierea unei convenţii pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital,
au convenit dupã cum urmeazã:
ART. 1
Persoane vizate
Prezenta convenţie se va aplica persoanelor care sînt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.
ART. 2
Impozite vizate
1. Prezenta convenţie se va aplica impozitelor pe venit şi pe capital, stabilite în numele fiecãrui stat contractant sau al unitãţilor sale administrativ-teritoriale, indiferent de modul în care sînt percepute.
2. Vor fi considerate impozite pe venit şi pe capital toate impozitele stabilite pe venitul total, pe capitalul total sau pe elementele de venit sau de capital, inclusiv impozitele pe cistigurile provenite din înstrãinarea proprietãţii mobiliare sau imobiliare, precum şi impozitele asupra creşterii capitalului.
3. Impozitele existente asupra cãrora se va aplica prezenta convenţie sînt:
a) în cazul României:
(i) impozitul pe veniturile realizate de persoanele fizice;
(ii) impozitul pe profiturile persoanelor juridice;
(iii) impozitul pe salarii şi alte remuneraţii similare;
(iv) impozitul pe veniturile realizate din activitãţi agricole;
(v) impozitul pe dividende (denumite în continuare impozit roman).
b) În cazul Bulgariei:
(i) impozitul pe veniturile totale;
(ii) impozitul pe profit (denumite în continuare impozit bulgar).
4. Convenţia se va aplica, de asemenea, oricãror impozite identice sau în esenta similare, care sînt stabilite dupã data semnãrii acestei convenţii, în plus sau în locul impozitelor existente. Autoritãţile competente ale statelor contractante se vor informa reciproc asupra oricãror modificãri importante aduse în legislatiile lor fiscale într-o perioada de timp rezonabila, dupã efectuarea unor astfel de modificãri.
ART. 3
Definiţii generale
1. În sensul prezentei convenţii, în mãsura în care contextul nu cere o interpretare diferita:
a) expresiile un stat contractant şi celãlalt stat contractant înseamnã România sau Bulgaria, dupã cum cere contextul;
b) termenul România înseamnã România şi, folosit în sens geografic, înseamnã teritoriul României, inclusiv marea sa teritorialã, precum şi platoul continental şi zona economicã exclusiva, asupra cãrora România îşi exercita suveranitatea, drepturile suverane sau jurisdicţia în concordanta cu propria sa legislaţie şi cu dreptul internaţional cu privire la explorarea şi exploatarea resurselor naturale, biologice şi minerale, aflate în apele marii pe fundul şi subsolul acestor ape;
c) termenul Bulgaria înseamnã Republica Bulgaria şi, folosit în sens geografic, înseamnã teritoriul şi marea sa teritorialã asupra cãrora Republica Bulgaria îşi exercita suveranitatea, precum şi platoul continental şi zona economicã exclusiva asupra cãrora îşi exercita drepturi suverane şi jurisdicţia în concordanta cu dreptul internaţional;
d) termenul impozit înseamnã impozit roman sau impozit bulgar, dupã cum cere contextul;
e) termenul persoana include o persoana fizica, o societate sau orice alta asociere de persoane;
f) termenul societate înseamnã orice persoana juridicã sau orice alta entitate care este consideratã ca o persoana juridicã în scopul impozitãrii;
g) expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant înseamnã, dupã caz, o întreprindere exploatatã de un rezident al unui stat contractant şi o întreprindere exploatatã de un rezident al celuilalt stat contractant;
h) termenul nationali înseamnã orice persoana fizica avînd cetãţenia fiecãruia dintre statele contractante şi toate persoanele juridice, asocierile de persoane şi orice alta entitate avînd statutul în conformitate cu legislaţia în vigoare în fiecare dintre statele contractante;
i) expresia transport internaţional înseamnã orice transport efectuat cu o nava, vapor, aeronava, vehicul feroviar sau rutier, exploatate de o întreprindere care are locul conducerii efective într-un stat contractant, cu excepţia cazului cînd asemenea transport este efectuat numai între locuri situate în celãlalt stat contractant;
j) expresia autoritate competenta înseamnã:
(i) în cazul României, ministrul finanţelor sau reprezentantul sau autorizat;
(ii) în cazul Bulgariei, ministrul finanţelor sau reprezentantul sau autorizat.
2. În ce priveşte aplicarea acestei convenţii de cãtre un stat contractant, orice termen care nu este altfel definit în convenţie va avea, dacã contextul nu cere o interpretare diferita, înţelesul pe care îl are în cadrul legislaţiei acestui stat cu privire la impozitele la care prezenta convenţie se aplica.
ART. 4
Rezident
1. În sensul prezentei convenţii, expresia rezident al unui stat contractant înseamnã orice persoana care, potrivit legislaţiei acelui stat contractant, este supusã impunerii ca urmare a domiciliului sau rezidentei sale, a locului conducerii efective sau a oricãrui alt criteriu de natura similarã. Aceasta expresie nu include o persoana care este supusã impozitãrii în acel stat numai pentru faptul ca realizeazã venituri din surse aflate în acel stat ori are capitalul situat acolo.
2. Cînd, în conformitate cu prevederile paragrafului 1, o persoana fizica este rezidenţã a ambelor state contractante, atunci statutul sau va fi determinat dupã cum urmeazã:
a) aceasta va fi consideratã rezidenţã a statului contractant în care are o locuinta permanenta la dispoziţia sa; dacã dispune de o locuinta permanenta la dispoziţia sa în ambele state contractante va fi consideratã rezidenţã a statului contractant cu care legãturile sale personale şi economice sînt mai strinse (centrul intereselor vitale);
b) dacã statul contractant, în care aceasta persoana are centrul intereselor sale vitale, nu poate fi determinat sau dacã ea nu dispune de o locuinta permanenta la dispoziţia sa în nici unul dintre statele contractante, atunci ea va fi consideratã rezidenţã a statului în care locuieşte în mod obişnuit;
c) dacã aceasta persoana locuieşte în mod obişnuit în ambele state contractante sau în nici unul dintre ele ea va fi consideratã rezidenţã a statului contractant al cãrui naţional este;
d) dacã aceasta persoana este naţional al ambelor state contractante sau al nici unuia dintre ele, autoritãţile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.
3. Cînd, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoana, alta decît o persoana fizica, este rezidenţã a ambelor state contractante, atunci va fi consideratã rezidenţã a statului contractant în care se afla locul conducerii efective.
ART. 5
Sediu permanent
1. În sensul prezentei convenţii, expresia sediu permanent înseamnã un loc fix de afaceri prin care întreprinderea îşi desfãşoarã în întregime sau în parte activitatea sa.
2. Expresia sediu permanent include îndeosebi:
a) un loc de conducere;
b) o sucursala;
c) un birou;
d) o uzina;
e) un atelier;
f) o mina, un put petrolier sau de gaze, o cariera sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale.
3. Expresia sediu permanent cuprinde, de asemenea:
a) un şantier de construcţii, un proiect de construcţie, montaj sau instalatie, sau activitãţile de supraveghere în legatura cu acestea, dar numai cînd asemenea şantier, proiect sau activitãţi dureazã o perioada mai mare de 9 (noua) luni, în orice perioada de 12 luni;
b) furnizarea de servicii, inclusiv servicii de consultanţa, de cãtre o întreprindere a unui stat contractant prin angajaţii sãi sau alt personal angajat de întreprindere în acest scop în celãlalt stat contractant, cu condiţia ca aceasta activitate sa dureze pentru acelaşi proiect sau un proiect conex, pentru o perioada sau perioade care insumeaza mai mult de 6 (şase) luni în orice perioada de 12 luni.
4. Independent de prevederile anterioare ale acestui articol, expresia sediu permanent va fi consideratã ca nu include:
a) folosirea de instalaţii, exclusiv în scopul depozitarii, expunerii sau livrãrii de produse sau mãrfuri aparţinînd întreprinderii;
b) menţinerea unui stoc de produse sau mãrfuri aparţinînd întreprinderii, exclusiv în scopul depozitarii, expunerii sau livrãrii;
c) menţinerea unui stoc de produse sau mãrfuri aparţinînd întreprinderii, exclusiv în scopul prelucrãrii de cãtre o alta întreprindere;
d) vînzarea de produse sau mãrfuri aparţinînd întreprinderii, expuse în cadrul unui tirg sau expoziţii temporare ocazionale, dupã închiderea tirgului sau expoziţiei menţionate;
e) menţinerea unui loc fix de afaceri, exclusiv în scopul cumpãrãrii de produse sau mãrfuri sau colectãrii de informaţii pentru întreprindere;
f) menţinerea unui loc fix de afaceri, exclusiv în scopul desfãşurãrii, pentru întreprindere, a oricãrei alte activitãţi cu caracter pregatitor sau auxiliar;
g) menţinerea unui loc fix de afaceri, exclusiv pentru orice combinare de activitãţi menţionate în subparagrafele a)-f), cu condiţia ca intreaga activitate a locului fix de afaceri ce rezulta din aceasta combinare sa aibã un caracter pregatitor sau auxiliar.
5. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, o persoana care acţioneazã într-un stat contractant în numele unei întreprinderi a celuilalt stat contractant - alta decît un agent cu statut independent cãruia i se aplica prevederile paragrafului 6 - va fi consideratã a avea un sediu permanent în primul stat contractant menţionat, dacã:
a) are, în primul stat menţionat, împuternicirea de a negocia şi încheia contracte pentru sau în numele unei asemenea întreprinderi, sau
b) menţine în primul stat menţionat un stoc de produse şi mãrfuri, din care efectueazã în mod regulat vinzari de produse sau mãrfuri pentru sau în numele unei asemenea întreprinderi.
6. O întreprindere nu va fi consideratã ca are un sediu permanent într-un stat contractant, numai prin faptul ca aceasta exercita activitatea de afaceri în acel stat printr-un broker, agent comisionar general sau orice alt agent cu statut independent, cu condiţia ca aceste persoane sa acţioneze în cadrul activitãţii lor obişnuite.
7. Faptul ca o societate care este rezidenţã a unui stat contractant controleazã sau este controlatã de o societate care este rezidenţã a celuilalt stat contractant sau care exercita activitatea de afaceri în acel stat contractant (printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este suficient pentru a face una dintre societãţi un sediu permanent al celeilalte.
ART. 6
Venitul din proprietãţi imobiliare
1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din proprietãţi imobiliare (inclusiv venitul din agricultura sau din exploatãri forestiere) situate în celãlalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat contractant.
2. Expresia proprietãţi imobiliare are înţelesul care este atribuit de legislaţia statului contractant în care proprietãţile în cauza sînt situate. Expresia va include, în orice caz, toate accesoriile proprietãţi imobiliare, inventarul viu şi echipamentul utilizat în agricultura şi exploatãri forestiere, drepturile asupra cãrora se aplica prevederile dreptului comun cu privire la proprietatea funciarã, uzufructul proprietãţilor imobiliare şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatãrii zãcãmintelor minerale, izvoarelor şi a altor resurse naturale; navele, vapoarele, aeronavele, vehiculele feroviare şi rutiere nu vor fi considerate proprietãţi imobiliare.
3. Prevederile paragrafului 1 se aplica veniturilor obţinute din exploatarea directa, din închirierea sau din folosirea în orice alta forma a proprietãţii imobiliare.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se vor aplica, de asemenea, veniturilor provenind din proprietãţi imobiliare ale unei întreprinderi şi veniturilor din proprietãţi imobiliare, utilizate pentru exercitarea unei profesii independente.
ART. 7
Profiturile întreprinderii
1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant vor fi impozabile numai în acel stat, în afarã de cazul cînd întreprinderea exercita activitate de afaceri în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo. Dacã întreprinderea exercita activitate de afaceri în acest mod, profiturile întreprinderii pot fi impuse în celãlalt stat contractant, dar numai acea parte dintre ele care este atribuibila acelui sediu permanent.
2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, cînd o întreprindere a unui stat contractant exercita activitate de afaceri în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo, atunci se atribuie în fiecare stat contractant, acelui sediu permanent, profiturile pe care le-ar fi putut realiza, dacã ar fi constituit o întreprindere distinctã şi separatã, exercitind activitãţi identice sau similare în condiţii identice sau similare şi tratind cu toatã independenta cu întreprinderea al cãrui sediu permanent este.
3. La determinarea profiturilor unui sediu permanent vor fi admise la scãdere cheltuielile ce pot fi dovedite ca fiind efectuate pentru scopurile urmãrite de acest sediu permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare efectuate, indiferent de faptul ca s-au efectuat în statul în care se afla situat sediul permanent sau în alta parte.
Aceste prevederi vor fi aplicabile sub rezerva restrictiilor prevãzute de legislaţia interna.
4. În mãsura în care într-un stat contractant se obişnuieşte ca profitul care se atribuie unui sediu permanent sa fie determinat prin repartizarea profitului total al întreprinderii în diversele sale pãrţi componente, nici o prevedere a paragrafului 2 nu va impiedica acel stat contractant sa determine profitul impozabil în conformitate cu repartiţia uzualã; metoda de repartizare adoptatã va fi totuşi aceea prin care rezultatul va fi în concordanta cu principiile enunţate în prezentul articol.
5. Nici un profit nu se va atribui unui sediu permanent numai pentru faptul ca acest sediu permanent cumpara produse sau mãrfuri pentru întreprindere.
6. În vederea aplicãrii prevederilor paragrafelor precedente profitul care se atribuie unui sediu permanent va fi determinat în fiecare an prin aceeaşi metoda, în afarã de cazul cînd exista motive temeinice şi suficiente de a proceda altfel.
7. Cînd profiturile includ elemente de venit care sînt tratate separat în alte articole ale prezentei convenţii, atunci prevederile acelor articole nu vor fi afectate de prevederile prezentului articol.
ART. 8
Transporturi internaţionale
1. Profiturile obţinute din exploatarea în trafic internaţional a navelor, vapoarelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare şi rutiere vor fi impozabile numai în statul contractant în care se afla locul conducerii efective a întreprinderii.
2. Dacã locul conducerii efective a unei întreprinderi de transport naval se afla la bordul unei nave sau vapor, atunci acesta se va considera a fi situat în statul contractant în care se afla portul de înregistrare a navei sau vaporului sau, dacã nu exista un astfel de port, în statul contractant în care este rezident cel care exploateazã nava sau vaporul.
3. Prevederile paragrafului 1 se vor aplica, de asemenea, profiturilor obţinute din participarea la un pool, la exploatare în comun sau la o agenţie internationala de transporturi, precum şi asupra dobinzilor aferente fondurilor legate numai de exploatarea navelor, vapoarelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare şi rutiere.
4. Profiturile obţinute din exploatarea vapoarelor în transport pe ape interioare vor fi impozabile numai în statul contractant în care se afla sediul conducerii efective a întreprinderii.
ART. 9
Întreprinderi asociate
1. Cînd:
a) o întreprindere a unui stat contractant participa, direct sau indirect, la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant; sau
b) aceleaşi persoane participa, direct sau indirect, la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi a unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, şi
fie într-un caz, fie în celãlalt, cele doua întreprinderi sînt legate, în relaţiile lor financiare sau comerciale, prin condiţii acceptate sau impuse, care diferã de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci profiturile, care, fãrã aceste condiţii, ar fi fost obţinute de una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obţinute în fapt datoritã acestor condiţii, pot fi incluse în profiturile acelei întreprinderi şi impuse în consecinta.
2. Cînd un stat contractant include în profiturile unei întreprinderi aparţinînd acelui stat şi impune, în consecinta, profiturile asupra cãrora o întreprindere a celuilalt stat contractant a fost supusã impozitãrii în acel celãlalt stat şi profiturile astfel incluse sînt profituri care ar fi revenit întreprinderii primului stat contractant menţionat, dacã condiţiile stabilite între cele doua întreprinderi ar fi fost acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci acel celãlalt stat contractant poate proceda la modificarea corespunzãtoare a sumei impozitului stabilit asupra acelor profituri. La efectuarea unor astfel de modificãri se va tine seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii şi autoritãţile competente ale statelor contractante pot sa se consulte reciproc.
ART. 10
Dividende
1. Dividendele plãtite de o societate care este rezidenţã a unui stat contractant unei persoane rezidenţã a celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat.
2. Totuşi aceste dividende pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant în care este rezidenţã societatea plãtitoare de dividende şi, potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacã primitorul este beneficiarul efectiv al dividendelor, impozitul astfel stabilit nu va depãşi:
a) 10% din suma bruta a dividendelor, dacã beneficiarul efectiv este o societate (alta decît o asociaţie de persoane) care deţine direct cel puţin 25% din capitalul societãţii plãtitoare de dividende;
b) 15% din suma bruta a dividendelor, în toate celelalte cazuri.
Prezentul paragraf nu va afecta impunerea societãţii în ce priveşte profiturile din care se plãtesc dividendele.
3. Termenul dividende folosit în acest articol înseamnã venituri provenind din acţiuni sau alte drepturi, care nu sînt titluri de creanta, din participarea la profituri, precum şi veniturile din alte pãrţi sociale, care sînt supuse aceluiaşi regim de impunere ca veniturile din acţiuni, de cãtre legislaţia fiscalã a statului contractant în care este rezidenţã societatea distribuitoare de dividende.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica, dacã beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant, în care societatea plãtitoare de dividende este rezidenţã, printr-un sediu permanent situat acolo, sau desfãşoarã în acel celãlalt stat profesii independente printr-o baza fixa situata acolo, iar deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legatura cu care dividendele sînt plãtite este efectiv legatã de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situaţie se vor aplica prevederile art. 7 sau 14, dupã caz.
5. Cînd o societate rezidenţã a unui stat contractant realizeazã profituri sau venituri din celãlalt stat contractant, acel celãlalt stat contractant nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plãtite de acea societate, cu excepţia cazului cînd asemenea dividende sînt plãtite unui rezident al acelui celãlalt stat sau cînd deţinerea drepturilor generatoare de dividende, în legatura cu care dividendele sînt plãtite, este efectiv legatã de un sediu permanent sau baza fixa situata în acel celãlalt stat contractant, nici sa supunã profiturile nedistribuite ale societãţii unui impozit asupra profiturilor nedistribuite, chiar dacã dividendele plãtite sau profiturile nedistribuite, reprezintã în întregime sau în parte profituri sau venituri provenind din acel celãlalt stat contractant.
ART. 11
Dobinzi
1. Dobinzile provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat contractant.
2. Totuşi aceste dobinzi pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acelui stat contractant dar, dacã primitorul este beneficiarul efectiv al dobinzilor, impozitul astfel stabilit nu va depãşi 15% din suma bruta a dobinzilor.
3. Independent de prevederile paragrafului 2 al acestui articol, dobinzile provenind dintr-un stat contractant vor fi scutite de impozit în acel stat, dacã sînt obţinute şi deţinute efectiv de guvernul celuilalt stat contractant, de o unitate administrativ-teritorialã a acestuia sau de orice agenţie sau unitate bancarã sau instituţie a acelui guvern sau a unitãţii administrativ-teritoriale, ori dacã creanţele unui rezident al celuilalt stat contractant sînt garantate, asigurate sau finanţate direct ori indirect de o instituţie financiarã aparţinînd în întregime guvernului celuilalt stat contractant, cu condiţia ca împrumutul sau creanta care da naştere la asemenea dobinzi sa nu fie pe baza comercialã.
4. Termenul dobinzi, astfel cum este folosit în prezentul articol, înseamnã veniturile din titluri de creanta de orice natura însoţite sau nu de garanţii ipotecare sau de o clauza de participare la profiturile debitorului, şi în special veniturile din efecte publice, titluri de creanta sau obligaţiuni, inclusiv primele şi premiile legate de asemenea efecte, titluri de creanta sau obligaţiuni. Penalitãţile pentru plata cu intirziere nu sînt considerate dobinzi în sensul prezentului articol.
5. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se vor aplica, dacã beneficiarul efectiv al dobinzilor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant din care provin dobinzile, printr-un sediu permanent situat acolo, sau presteazã în acel celãlalt stat contractant profesii independente printr-o baza fixa situata acolo, iar creanta în legatura cu care sînt plãtite dobinzile este efectiv legatã de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situaţie se vor aplica prevederile art. 7 sau 14, dupã caz.
6. Dobinzile se considera ca provin dintr-un stat contractant, cînd plãtitorul este însuşi acel stat contractant, o unitate administrativ-teritorialã sau un rezident al acelui stat contractant. Totuşi, cînd plãtitorul dobinzilor, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa în legatura cu care a fost contractatã creanta generatoare de dobinzi şi aceste dobinzi se suporta de acel sediu permanent sau baza fixa, atunci aceste dobinzi vor fi considerate ca provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa.
7. Cînd, datoritã relaţiilor speciale existente între debitor şi creditor sau între ambii şi o alta persoana, suma dobinzilor, ţinînd seama de creanta pentru care sînt plãtite, depãşeşte suma care s-ar fi convenit între debitor şi creditor în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se vor aplica numai la aceasta ultima suma menţionatã. În acest caz partea excedentarã a plãţilor va rãmîne impozabilã potrivit legislaţiei fiecãrui stat contractant, ţinînd seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.
ART. 12
Redevenţe
1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat.
2. Totuşi aceste redevenţe pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acelui stat contractat, dar dacã primitorul este beneficiarul efectiv al redevenţelor impozitul astfel stabilit nu va depãşi 15% din suma bruta a redevenţelor.
3. Termenul redevenţe, folosit în prezentul articol, înseamnã plati, de orice natura, primite pentru folosirea sau concesionarea oricãrui drept de autor asupra unei opere literare artistice sau ştiinţifice, inclusiv asupra filmelor de cinematograf şi filmelor sau benzilor folosite pentru emisiunile de radio sau televiziune, transmisiilor prin satelit ori prin cablu sau prin oricare mijloace electronice folosite pentru emisiunile destinate publicului, orice patent, marca de comerţ, desen sau model, plan, formula secreta sau procedeu de fabricaţie sau pentru utilizarea sau dreptul de a utiliza orice echipament industrial, comercial sau ştiinţific, sau pentru informaţii referitoare la experienta în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se vor aplica dacã beneficiarul efectiv al redevenţelor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant din care provin redevenţele, printr-un sediu permanent situat acolo sau presteazã în acel celãlalt stat contractant profesii independente printr-o baza fixa situata acolo, iar dreptul sau proprietatea pentru care se plãtesc redevenţele sînt efectiv legate de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situaţie se vor aplica prevederile art. 7 sau 14, dupã caz.
5. Redevenţele vor fi considerate ca provin dintr-un stat contractant, cînd plãtitorul este însuşi acel stat, o unitate administrativ-teritorialã sau un rezident al acelui stat contractant. Totuşi, cînd plãtitorul redevenţelor, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa de care este legatã obligaţia de a plati redevenţele, şi aceste redevenţe sînt suportate de un asemenea sediu permanent sau baza fixa, atunci aceste redevenţe vor fi considerate ca provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa.
6. Cînd, datoritã relaţiilor speciale existente între plãtitorul şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o alta persoana, suma redevenţelor, avînd în vedere utilizarea, dreptul sau informaţia pentru care sînt plãtite depãşeşte suma care ar fi fost convenitã între plãtitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se vor aplica numai la aceasta ultima suma menţionatã. În acest caz, partea excedentarã a plãţilor va fi impozabilã, potrivit legislaţiei fiecãrui stat contractant, ţinînd seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.
ART. 13
Cistiguri din capital
1. Cistigurile realizate de un rezident al unui stat contractant din înstrãinarea proprietãţii imobiliare, astfel cum este definitã la art. 6, situata în celãlalt stat contractant pot fi impuse în statul contractant în care este situata aceasta proprietate.
2. Cistigurile provenind din înstrãinarea proprietãţii mobiliare fãcînd parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant sau a proprietãţii mobiliare ţinînd de o baza fixa de care dispune un rezident al unui stat contractant în celãlalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente, inclusiv cistigurile provenind din înstrãinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu intreaga întreprindere) sau a acelei baze fixe, pot fi impuse în acel celãlalt stat contractant.
3. Cistigurile provenind din înstrãinarea navelor, vapoarelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare şi rutiere exploatate în trafic internaţional sau a proprietãţii mobiliare necesare exploatãrii acestor mijloace de transport vor fi impozabile numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.
4. Cistigurile provenind din înstrãinarea oricãrei proprietãţi, alta decît cea la care se face referire în paragrafele 1, 2 şi 3, vor fi impozabile numai în statul contractant în care este rezident cel care înstrãineazã.
ART. 14
Profesii independente
1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din exercitarea unei profesii independente sau a altor activitãţi cu caracter independent vor fi impozabile numai în acel stat contractant, dacã nu dispune în mod obişnuit, în celãlalt stat contractant, de o baza fixa pentru exercitarea activitãţilor sale. Dacã dispune de o astfel de baza fixa, veniturile pot fi impuse în celãlalt stat contractant, dar numai partea care este atribuibila acelei baze fixe.
2. Expresia profesii independente cuprinde în special activitãţile independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi exercitarea independenta a profesiilor de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist şi contabil.
ART. 15
Profesii dependente
1. Sub rezerva prevederilor art. 16, 18, 19, 20 şi 21, salariile şi alte remuneraţii similare obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariata vor fi impozabile numai în acel stat, în afarã de cazul cînd activitatea salariata este exercitatã în celãlalt stat contractant. Dacã activitatea salariata este exercitatã în celãlalt stat contractant, remuneraţiile primite pot fi impuse în acel celãlalt stat contractant.
2. Independent de prevederile paragrafului 1, remuneraţiile obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariata exercitatã în celãlalt stat contractant vor fi impozabile numai în primul stat contractant menţionat, dacã:
a) beneficiarul este prezent în celãlalt stat pentru o perioada sau perioade care nu depãşesc în total 183 de zile în orice perioada de 12 luni, şi
b) remuneraţiile sînt plãtite de o persoana sau în numele unei persoane care angajeazã şi care nu este rezidenţã a celuilalt stat contractant; şi
c) remuneraţiile nu sînt suportate de un sediu permanent sau o baza fixa pe care cel care angajeazã le are în celãlalt stat contractant.
3. Independent de prevederile precedente ale acestui articol, remuneraţiile pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate salariata exercitatã la bordul unei nave, vapor, aeronave, vehicul feroviar şi rutier, exploatate în trafic internaţional, vor fi impozabile numai în statul contractant în care se afla locul conducerii efective a întreprinderii.
ART. 16
Remuneraţiile membrilor consiliului de administraţie
Remuneraţiile şi alte plati similare primite de un rezident al unui stat contractant în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie al unei societãţi care este rezidenţã a celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat contractant.
ART. 17
Artişti şi sportivi
1. Independent de prevederile art. 14 şi 15, veniturile obţinute de un rezident al unui stat contractant în calitate de artist de spectacol, cum sînt artiştii de teatru, de film, de radio sau televiziune, ori ca interpreti muzicali sau ca sportivi, din activitatea lor personalã desfasurata in celãlalt stat contractant, pot fi impuse în acel celãlalt stat contractant.
2. Cînd veniturile în legatura cu activitãţile personale desfãşurate de un artist de spectacol sau un sportiv nu revin artistului de spectacol sau sportivului ci unei alte persoane, acele venituri, independent de prevederile art. 7, 14 şi 15, pot fi impuse în statul contractant în care sînt exercitate activitãţile artistului de spectacol sau sportivului.
3. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, veniturile obţinute din activitãţi desfãşurate în cadrul schimburilor culturale, stabilite prin acorduri culturale încheiate între cele doua state contractante, vor fi scutite reciproc de impozit, doar dacã aceste activitãţi sînt finanţate de guvernul unui stat contractant, iar activitãţile nu sînt exercitate în scopul de a obţine profituri.
ART. 18
Pensii
1. Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 al art. 19, pensiile şi alte remuneraţii similare plãtite unui rezident al unui stat contractant pentru munca salariata desfasurata în trecut vor fi impozabile numai în acel stat contractant.
2. Independent de prevederile paragrafului 1 al acestui articol, pensiile şi alte plati similare fãcute în cadrul legislaţiei referitoare la asigurãrile sociale a unui stat contractant vor fi impozabile numai în acel stat contractant.
ART. 19
Funcţii publice
1. a) Remuneraţiile, altele decît pensiile, plãtite de un stat contractant sau o unitate administrativ-teritorialã a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat contractant sau unitãţi, vor fi impozabile numai în acel stat contractant.
b) Totuşi aceste remuneraţii vor fi impozabile numai în celãlalt stat contractant, dacã serviciile sînt prestate în acel stat contractant şi persoana fizica este rezidenţã a acelui stat contractant, şi
(i) este un naţional al acelui stat contractant; sau
(ii) nu a devenit rezidenţã a acelui stat contractant, numai în scopul prestãrii serviciilor.
2. a) Orice pensii plãtite de, sau din fonduri create de un stat contractant, sau de o unitate administrativ-teritorialã a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat contractant sau unitãţi, sînt impozabile numai în acel stat contractant.
b) Totuşi aceste pensii vor fi impozabile numai în celãlalt stat contractant, dacã persoana fizica este rezidenţã şi naţional al acelui stat contractant.
3. Prevederile art. 15, 16 şi 18 se vor aplica remuneraţiilor şi pensiilor plãtite pentru serviciile prestate în legatura cu o activitate de afaceri desfasurata de un stat contractant sau de o unitate administrativ-teritorialã a acestuia.
ART. 20
Studenţi şi practicanti
1. Un student sau un practicant care este sau a fost imediat înainte de sosirea sa într-un stat contractant rezident al celuilalt stat contractant şi care este prezent în primul stat contractant menţionat numai în scopul educãrii sau pregãtirii sale va fi scutit de impozit în primul stat contractant pentru o perioada de 7 (şapte) ani de studii sau pregãtire pentru urmãtoarele sume primite în scopul întreţinerii, educãrii sau pregãtirii:
a) sume primite din surse aflate în afarã acestui stat contractant, în scopul întreţinerii, educãrii, cercetãrii sau pregãtirii;
b) donaţii, burse sau alte plati fãcute de guvern sau de organizaţii ştiinţifice, educaţionale, culturale sau de alte organizaţii nonprofit.
ART. 21
Profesori şi cercetãtori
1. O persoana fizica, care este sau a fost rezidenţã a unui stat contractant, imediat înainte de sosirea sa în celãlalt stat contractant şi care, la invitaţia unei universitãţi, colegiu, şcoala sau alta instituţie educaţionalã similarã, nonprofit, care sînt recunoscute de guvernul acelui celãlalt stat contractant şi care este prezenta în acel celãlalt stat contractant pentru o perioada care nu depãşeşte 2 (doi) ani de la data primei sale sosiri în acel celãlalt stat contractant, numai în scopul de a preda sau a cerceta, sau pentru ambele, la astfel de instituţii educaţionale, va fi scutitã de impozit în acel celãlalt stat contractant pentru remuneraţia primitã pentru predare sau cercetare.
2. Prevederile paragrafului 1 ale acestui articol nu se aplica venitului din cercetare, dacã asemenea cercetare nu este întreprinsã în interes public, ci în interesul obţinerii unui cistig în folosul unei anumite persoane sau a unui grup de persoane.
ART. 22
Alte venituri
1. Elementele de venit al unui rezident al unui stat contractant care nu sînt tratate la articolele precedente ale prezentei convenţii vor fi impozabile numai în statul contractant din care provin.
2. Prevederile paragrafului 1 nu se vor aplica asupra veniturilor, altele decît veniturile provenind din proprietãţile imobiliare, asa cum sînt definite în paragraful 2 al art. 6, dacã primitorul unor astfel de venituri, fiind un rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo sau exercita în acel celãlalt stat profesii independente printr-o baza fixa situata acolo şi dreptul sau proprietatea în legatura cu care venitul este plãtit este efectiv legatã de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situaţie se vor aplica prevederile art. 7 sau 14, dupã caz.
ART. 23
Impunerea capitalului
1. Capitalul reprezentat de proprietãţi imobiliare, astfel cum sînt definite în paragraful 2 al art. 6, poate fi impus în statul contractant în care sînt situate aceste proprietãţi.
2. Capitalul reprezentat de proprietãţi imobiliare, fãcînd parte din activul unui sediu permanent al unei întreprinderi sau de proprietãţi mobiliare aparţinînd unei baze fixe utilizate pentru exercitarea unei profesii independente, poate fi impus în statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa.
3. Capitalul reprezentat de nave, aeronave, vehicule feroviare şi rutiere, exploatate în trafic internaţional, şi proprietãţile mobiliare ţinînd de exploatarea unor asemenea mijloace de transport vor fi impozabile numai în statul contractant în care se afla locul conducerii efective a întreprinderii.
4. Toate celelalte elemente de capital ale unui rezident al unui stat contractant vor fi impozabile numai în acel stat contractant.
ART. 24
Eliminarea dublei impuneri
1. Cînd un rezident al unui stat contractant realizeazã venit sau deţine capital, care, potrivit prevederilor acestei convenţii, este impozabil în celãlalt stat contractant, atunci primul stat contractant menţionat va scuti de impozit acest venit sau capital - cu excepţia veniturilor menţionate la paragraful 2 - dar ia în considerare, pentru determinarea cotei de impozit, venitul total obţinut, cota de impozit rezultatã aplicindu-se numai asupra venitului rãmas.
2. Cînd un rezident al unui stat contractant realizeazã elemente de venit, care, potrivit prevederilor art. 10, 11 şi 12, pot fi impuse în celãlalt stat contractant, atunci primul stat contractant menţionat va acorda ca deducere din impozitul pe venitul acelui rezident o suma egala cu impozitul plãtit în celãlalt stat contractant. Totuşi aceasta deducere nu va putea depãşi acea parte a impozitului, calculatã înainte de deducere, care este atribuibila unor asemenea elemente de venit.
ART. 25
Nediscriminarea
1. Nationalii unui stat contractant nu vor fi supuşi în celãlalt stat contractant la nici o impozitare sau obligaţie legatã de aceasta, diferita sau mai împovãrãtoare decît impozitarea sau obligaţia la care sînt sau pot fi supuşi nationalii celuilalt stat contractant aflaţi în aceeaşi situaţie, mai ales în ce priveşte rezidenţã. Independent de prevederile art. 1, prevederile acestui paragraf se vor aplica, de asemenea, şi persoanelor care nu sînt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.
2. Impunerea unui sediu permanent, pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant, nu va fi stabilitã în condiţii mai puţin favorabile, în celãlalt stat contractant, decît impunerea stabilitã întreprinderilor acelui celãlalt stat care desfãşoarã aceleaşi activitãţi. Aceasta prevedere nu va fi interpretatã ca obligind un stat contractant sa acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant nici o deducere personalã, înlesnire sau reducere în ce priveşte impunerea, pe considerente privind statutul civil ori responsabilitãţile familiale pe care le acorda rezidenţilor sãi.
3. Cu excepţia cazului cînd se aplica prevederile art. 9, ale paragrafului 7 al art. 11 sau ale paragrafului 6 al art. 12, dobinzile, redevenţele şi alte plati fãcute de o întreprindere a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant se vor deduce, în scopul determinãrii profiturilor impozabile ale unei asemenea întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi cum ar fi fost plãtite unui rezident al primului stat contractant menţionat. În mod similar, orice datorii ale unei întreprinderi a unui stat contractant fata de un rezident al celuilalt stat contractant vor fi deductibile, în vederea determinãrii capitalului impozabil al acestei întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi cînd ar fi fost contractate fata de un rezident al primului stat contractant menţionat.
4. Întreprinderile unui stat contractant, al cãror capital este integral sau parţial deţinut sau controlat, în mod direct sau indirect, de unul sau mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse în primul stat contractant menţionat nici unei impuneri sau nici unei obligaţii legate de aceasta, care sa fie diferita sau mai împovãrãtoare decît impunerea şi obligaţia legatã de aceasta, la care sînt sau pot fi supuse alte întreprinderi similare ale acelui prim stat contractant menţionat.
ART. 26
Procedura amiabila
1. Cînd o persoana considera ca, datoritã mãsurilor luate de unul sau de ambele state contractante, rezulta sau va rezulta pentru ea o impozitare care nu este conformã cu prevederile prezentei convenţii, ea poate, indiferent de cãile de atac prevãzute de legislaţia interna a acestor state, sa supunã cazul sau autoritãţii competente a statului contractant al cãrui rezident este sau, dacã situaţia sa se încadreazã în prevederile paragrafului 1 al art. 25, acelui stat contractant al cãrui naţional este.
Cazul trebuie prezentat în 3 (trei) ani de la prima notificare a acţiunii din care rezulta ca impunerea este contrarã prevederilor convenţiei.
2. Autoritatea competenta se va strãdui, dacã reclamaţia îi pare intemeiata şi dacã ea însãşi nu este în mãsura sa ajungã la o soluţionare corespunzãtoare, sa rezolve cazul pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competenta a celuilalt stat contractant, în vederea evitãrii unei impozitãri care nu este în conformitate cu convenţia. Orice înţelegere realizatã va fi aplicatã indiferent de perioada de prescripţie prevãzutã în legislaţia interna a statelor contractante.
3. Autoritãţile competente ale statelor contractante se vor strãdui sa rezolve pe calea înţelegerii amiabile orice dificultãţi sau dubii rezultate ca urmare a interpretãrii sau aplicãrii acestei convenţii. De asemenea, se pot consulta reciproc pentru eliminarea dublei impuneri în cazurile neprevãzute de convenţie.
4. Autoritãţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele, în scopul realizãrii unei înţelegeri, în sensul paragrafelor precedente. Cînd, pentru a se ajunge la o înţelegere, apare necesar un schimb oral de opinii, un atare schimb poate avea loc prin intermediul unei comisii formate din reprezentanţi ai autoritãţilor competente ale statelor contractante.
ART. 27
Schimb de informaţii
1. Autoritãţile competente ale statelor contractante vor face schimb de informaţii necesare aplicãrii prevederilor prezentei convenţii sau ale legislaţiei interne ale statelor contractante privitoare la impozitele vizate de convenţie, în mãsura în care impozitarea la care se referã nu este contrarã prevederilor convenţiei. Schimbul de informaţii nu este limitat de prevederile art. 1. Orice informaţie obţinutã de un stat contractant va fi tratata ca secret, în acelaşi mod ca şi informaţia obţinutã conform prevederilor legislaţiei interne ale acelui stat contractant, şi va fi dezvaluita numai persoanelor sau autoritãţilor (inclusiv la instanţe judecãtoreşti şi organe administrative) însãrcinate cu stabilirea sau încasarea, aplicarea sau urmãrirea, sau soluţionarea contestaţiilor cu privire la impozitele care fac obiectul convenţiei. Asemenea persoane sau autoritãţi vor folosi informaţia numai în aceste scopuri. Acestea pot dezvalui informaţia în procedurile judecãtoreşti sau în deciziile judiciare.
2. Prevederile paragrafului 1 nu vor impune în nici un caz unui stat contractant obligaţia:
a) de a lua mãsuri administrative contrare propriei legislaţii şi practicii administrative a acelui sau celuilalt stat contractant;
b) de a furniza informaţii care nu pot fi obţinute pe baza legislaţiei proprii sau în cadrul practicii administrative normale a acelui sau a celuilalt stat contractant;
c) de a furniza informaţii care ar dezvalui un secret de afaceri, industrial, comercial sau profesional, un procedeu de fabricaţie sau informaţii a cãror divulgare ar fi contrarã ordinii publice.
ART. 28
Agenţi diplomatici şi funcţionari consulari
Prevederile prezentei convenţii nu vor afecta privilegiile fiscale de care beneficiazã agenţii diplomatici sau functionarii consulari în virtutea regulilor generale ale dreptului internaţional sau a prevederilor unor acorduri speciale.
ART. 29
Intrarea în vigoare
1. Prezenta convenţie va fi ratificatã în ambele state contractante şi instrumentele de ratificare vor fi schimbate cît mai curînd posibil.
2. Convenţia va intra în vigoare dupã schimbul instrumentelor de ratificare şi prevederile sale se vor aplica:
a) în ce priveşte impozitul reţinut prin stopaj la sursa la venitul realizat, la sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care convenţia a intrat în vigoare; şi
b) în ce priveşte celelalte impozite pe venit şi pe capital realizate, la sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care convenţia a intrat în vigoare.
3. În relaţiile reciproce dintre România şi Republica Bulgaria, aplicarea Convenţiei multilaterale pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venitul şi pe capitalul persoanelor fizice, semnatã la Miskolc la 27 mai 1977, şi a Convenţiei multilaterale pentru evitarea dublei impuneri cu privire la venitul şi capitalul persoanelor juridice, semnatã la Ulan-Bator la 19 mai 1978, va inceta sa aibã efect începînd din prima zi de aplicare a prezentei convenţii.
ART. 30
Denunţarea
1. Prezenta convenţie va rãmîne în vigoare o perioada nedeterminatã.
2. Fiecare dintre statele contractante poate sa remitã celuilalt stat contractant, pe canale diplomatice, o nota de denunţare scrisã la sau înainte de a 30-a zi a lunii iunie a fiecãrui an calendaristic, începînd din al 5-lea an urmãtor celui în care convenţia a intrat în vigoare.
În aceasta situaţie prezenta convenţie va inceta sa aibã efect:
a) în ce priveşte impozitul reţinut prin stopaj la sursa la venitul realizat, la sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care a fost remisã nota de denunţare; şi
b) în ce priveşte celelalte impozite pe venit şi pe capital realizate, la sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care a fost remisã nota de denunţare.
Drept care, subsemnaţii, autorizaţi în buna şi cuvenitã forma de cãtre guvernele lor, au semnat prezenta convenţie.
Facuta în dublu exemplar la Bucureşti, la 1 iunie 1994, în limbile romana, bulgara şi engleza, toate textele fiind egal autentice. În caz de divergenţe în interpretare, textul englez va prevala.
Pentru Guvernul României,
Florin Georgescu,
ministru de stat,
ministrul finanţelor
Pentru Guvernul Republicii Bulgaria,
Stoian Alexandrov,
ministrul finanţelor
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
