Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: LEGE nr. 489 din 28 decembrie 2006 privind libertatea religioasa si regimul general al cultelor

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

LEGE nr. 489 din 28 decembrie 2006 privind libertatea religioasa si regimul general al cultelor

EMITENT: PARLAMENTUL
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 11 din 8 ianuarie 2007

Comenteaza legea

Parlamentul României adoptã prezenta lege.

CAP. I

Dispoziţii generale
ART. 1
(1) Statul român respectã şi garanteazã dreptul fundamental la libertate de gândire, de conştiinţã şi religioasã al oricãrei persoane de pe teritoriul României, potrivit Constituţiei şi tratatelor internaţionale la care România este parte.
(2) Nimeni nu poate fi împiedicat sau constrâns sã adopte o opinie ori sã adere la o credinţã religioasã contrarã convingerilor sale şi nici nu poate fi supus vreunei discriminãri, urmãrit sau pus într-o situaţie de inferioritate pentru credinţa, apartenenţa ori neapartenenţa sa la o grupare, asociaţie religioasã sau un cult ori pentru exercitarea, în condiţiile prevãzute de lege, a libertãţii religioase.
ART. 2
(1) Libertatea religioasã cuprinde dreptul oricãrei persoane de a avea sau de a adopta o religie, de a şi-o manifesta în mod individual sau colectiv, în public sau în particular, prin practicile şi ritualurile specifice cultului, inclusiv prin educaţie religioasã, precum şi libertatea de a-şi pãstra sau schimba credinţa religioasã.
(2) Libertatea de a-şi manifesta credinţa religioasã nu poate face obiectul altor restrângeri decât al celor care sunt prevãzute de lege şi constituie mãsuri necesare într-o societate democraticã pentru securitatea publicã, protecţia ordinii, a sãnãtãţii sau a moralei publice ori pentru protejarea drepturilor şi libertãţilor fundamentale ale omului.
ART. 3
(1) Pãrinţii sau tutorii au dreptul exclusiv de a opta pentru educaţia religioasã a copiilor minori, conform propriilor convingeri.
(2) Religia copilului care a împlinit vârsta de 14 ani nu poate fi schimbatã fãrã consimţãmântul acestuia; copilul care a împlinit vârsta de 16 ani are dreptul sã îşi aleagã singur religia.
ART. 4
Orice persoanã, cult, asociaţie religioasã sau grupare religioasã din România este liberã de a stabili şi menţine relaţii ecumenice şi frãţeşti cu alte persoane, culte sau grupãri religioase şi cu organizaţiile intercreştine şi interreligioase, la nivel naţional şi internaţional.
ART. 5
(1) Orice persoanã are dreptul sã îşi manifeste credinţa religioasã în mod colectiv, conform propriilor convingeri şi prevederilor prezentei legi, atât în structuri religioase cu personalitate juridicã, cât şi în structuri fãrã personalitate juridicã.
(2) Structurile religioase cu personalitate juridicã reglementate de prezenta lege sunt cultele şi asociaţiile religioase, iar structurile fãrã personalitate juridicã sunt grupãrile religioase.
(3) Comunitãţile religioase îşi aleg în mod liber structura asociaţionalã în care îşi manifestã credinţa religioasã: cult, asociaţie religioasã sau grup religios, în condiţiile prezentei legi.
(4) În activitatea lor, cultele, asociaţiile religioase şi grupãrile religioase au obligaţia sã respecte Constituţia şi legile ţãrii şi sã nu aducã atingere securitãţii publice, ordinii, sãnãtãţii şi moralei publice, precum şi drepturilor şi libertãţilor fundamentale ale omului.
(5) Este interzisã prelucrarea datelor cu caracter personal legate de convingerile religioase sau de apartenenţa la culte, cu excepţia desfãşurãrii lucrãrilor de recensãmânt naţional aprobat prin lege sau în situaţia în care persoana vizatã şi-a dat, în mod expres, consimţãmântul pentru aceasta.
(6) Este interzisã obligarea persoanelor sã îşi menţioneze religia, în orice relaţie cu autoritãţile publice sau cu persoanele juridice de drept privat.
ART. 6
(1) Gruparea religioasã este forma de asociere fãrã personalitate juridicã a unor persoane fizice care, fãrã nicio procedurã prealabilã şi în mod liber, adoptã, împãrtãşesc şi practicã o credinţã religioasã.
(2) Asociaţia religioasã este persoana juridicã de drept privat, constituitã în condiţiile prezentei legi, formatã din persoane fizice care adoptã, împãrtãşesc şi practicã aceeaşi credinţã religioasã.
(3) O asociaţie religioasã poate deveni cult în condiţiile prezentei legi.

CAP. II

Cultele

SECŢIUNEA 1
Relaţiile dintre stat şi culte
ART. 7
(1) Statul român recunoaşte cultelor rolul spiritual, educaţional, social-caritabil, cultural şi de parteneriat social, precum şi statutul lor de factori ai pãcii sociale.
(2) Statul român recunoaşte rolul important al Bisericii Ortodoxe Române şi al celorlalte biserici şi culte recunoscute în istoria naţionalã a României şi în viaţa societãţii româneşti.
ART. 8
(1) Cultele recunoscute sunt persoane juridice de utilitate publicã. Ele se organizeazã şi funcţioneazã în baza prevederilor constituţionale şi ale prezentei legi, în mod autonom, potrivit propriilor statute sau coduri canonice.
(2) De asemenea, sunt persoane juridice şi pãrţile componente ale cultelor, aşa cum sunt menţionate în statutele sau codurile canonice proprii, dacã îndeplinesc cerinţele prevãzute în acestea.
(3) Cultele funcţioneazã cu respectarea prevederilor legale şi în conformitate cu propriile statute sau coduri canonice, ale cãror prevederi sunt aplicabile propriilor credincioşi.
(4) Denumirea unui cult nu poate fi identicã cu cea a altui cult recunoscut în România.
ART. 9
(1) În România nu existã religie de stat; statul este neutru faţã de orice credinţã religioasã sau ideologie atee.
(2) Cultele sunt egale în faţa legii şi a autoritãţilor publice. Statul, prin autoritãţile sale, nu va promova şi nu va favoriza acordarea de privilegii sau crearea de discriminãri faţã de vreun cult.
(3) Autoritãţile publice coopereazã cu cultele în domeniile de interes comun şi sprijinã activitatea acestora.
(4) Statul român, prin autoritãţile publice abilitate, sprijinã activitatea spiritual-culturalã şi socialã în strãinãtate a cultelor recunoscute în România.
(5) Autoritãţile publice centrale pot încheia cu cultele recunoscute atât parteneriate în domeniile de interes comun, cât şi acorduri pentru reglementarea unor aspecte specifice tradiţiei cultelor, care se supun aprobãrii prin lege.
ART. 10
(1) Cheltuielile pentru întreţinerea cultelor şi desfãşurarea activitãţilor lor se vor acoperi, în primul rând, din veniturile proprii ale cultelor, create şi administrate în conformitate cu statutele lor.
(2) Cultele pot stabili contribuţii din partea credincioşilor lor pentru susţinerea activitãţilor pe care le desfãşoarã.
(3) Statul promoveazã sprijinul acordat de cetãţeni cultelor prin deduceri din impozitul pe venit şi încurajeazã sponsorizãrile cãtre culte, în condiţiile legii.
(4) Statul sprijinã, la cerere, prin contribuţii, în raport cu numãrul credincioşilor cetãţeni români şi cu nevoile reale de subzistenţã şi activitate, salarizarea personalului clerical şi neclerical aparţinând cultelor recunoscute. Statul sprijinã cu contribuţii în cuantum mai mare salarizarea personalului de cult al unitãţilor de cult cu venituri reduse, în condiţiile stabilite prin lege.
(5) Nimeni nu poate fi constrâns prin acte administrative sau prin alte metode sã contribuie la cheltuielile unui cult religios.
(6) Cultele recunoscute pot beneficia, la cerere, de sprijin material din partea statului, pentru cheltuielile privind funcţionarea unitãţilor de cult, pentru reparaţii şi construcţii noi, în raport cu numãrul credincioşilor, conform ultimului recensãmânt, şi cu nevoile reale.
(7) Statul sprijinã activitatea cultelor recunoscute şi în calitate de furnizori de servicii sociale.
(8) Autoritãţile publice asigurã oricãrei persoane, la cerere, dreptul de a fi consiliatã potrivit propriilor convingeri religioase prin înlesnirea asistenţei religioase.
ART. 11
Sprijinul statului constã şi în acordarea de facilitãţi fiscale, în condiţiile legii.
ART. 12
Utilizarea fondurilor bãneşti primite de la bugetul de stat sau bugetele locale, precum şi respectarea destinaţiei bunurilor primite în proprietate sau folosinţã de la autoritãţile publice locale ori centrale se supun controlului statului.
ART. 13
(1) Raporturile dintre culte, precum şi cele dintre asociaţii şi grupuri religioase se desfãşoarã pe baza înţelegerii şi a respectului reciproc.
(2) În România sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau acţiuni de defãimare şi învrãjbire religioasã, precum şi ofensa publicã adusã simbolurilor religioase.
(3) Împiedicarea sau tulburarea libertãţii de exercitare a unei activitãţi religioase, care se desfãşoarã potrivit legii, se pedepseşte conform dispoziţiilor legii penale.
ART. 14
(1) Fiecare cult trebuie sã aibã un organism naţional de conducere sau de reprezentare.
(2) Unitãţile de cult, inclusiv filialele lor fãrã personalitate juridicã, se înfiinţeazã şi se organizeazã de cãtre culte potrivit propriilor statute, regulamente şi coduri canonice.
(3) Înfiinţarea unitãţii de cult trebuie sã fie comunicatã, spre evidenţã, Ministerului Culturii şi Cultelor.
(4) Unitãţile de cult nou-înfiinţate ca persoane juridice pot solicita şi primi sprijin financiar, în condiţiile legii.
ART. 15
Sigiliile şi ştampilele folosite de cãtre un cult sau de cãtre o unitate localã de cult trebuie sã conţinã şi denumirea oficialã sub care cultul a fost recunoscut ori iniţialele acestuia.
ART. 16
(1) Cultele recunoscute pot folosi, în desfãşurarea activitãţilor lor, orice limbã considerã de cuviinţã. Evidenţa financiar-contabilã se va ţine şi în limba românã.
(2) În relaţiile oficiale cu autoritãţile statului, cultele recunoscute folosesc limba românã.

SECŢIUNEA a 2-a
Recunoaşterea calitãţii de cult
ART. 17
(1) Calitatea de cult recunoscut de stat se dobândeşte prin hotãrâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Culturii şi Cultelor, de cãtre asociaţiile religioase care, prin activitatea şi numãrul lor de membri, oferã garanţii de durabilitate, stabilitate şi interes public.
(2) Recunoaşterea statutelor şi a codurilor canonice se acordã în mãsura în care acestea nu aduc atingere, prin conţinutul lor, securitãţii publice, ordinii, sãnãtãţii şi moralei publice sau drepturilor şi libertãţilor fundamentale ale omului.
ART. 18
Asociaţia religioasã care solicitã recunoaşterea calitãţii de cult va formula o cerere în acest sens la Ministerul Culturii şi Cultelor, însoţitã de urmãtoarea documentaţie:
a) dovada cã este constituitã legal şi funcţioneazã neîntrerupt pe teritoriul României ca asociaţie religioasã de cel puţin 12 ani;
b) listele originale cuprinzând adeziunile unui numãr de membri cetãţeni români cu domiciliul în România cel puţin egal cu 0,1% din populaţia României, conform ultimului recensãmânt;
c) mãrturisirea de credinţã proprie şi statutul de organizare şi funcţionare, care sã cuprindã: denumirea cultului, structura sa de organizare centralã şi localã, modul de conducere, administrare şi control, organele de reprezentare, modul de înfiinţare şi desfiinţare a unitãţilor de cult, statutul personalului propriu, precum şi prevederile specifice cultului respectiv.
ART. 19
(1) În termen de 60 de zile de la data depunerii cererii, Ministerul Culturii şi Cultelor înainteazã Guvernului documentaţia de recunoaştere a cultului, însoţitã de avizul sãu consultativ, întocmit pe baza documentaţiei depuse.
(2) Dacã documentaţia este incompletã sau statutele conţin prevederi contrare legii, acestea se restituie motivat spre completare sau modificare, iar termenul de soluţionare se prelungeşte corespunzãtor.
ART. 20
(1) În termen de 60 de zile de la primirea avizului, Guvernul se pronunţã asupra cererii, prin hotãrâre de recunoaştere sau de respingere motivatã.
(2) Hotãrârea Guvernului se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi poate fi atacatã în justiţie, conform legii.
(3) În caz de respingere a cererii, asociaţia religioasã poate solicita reluarea procedurii de recunoaştere a calitãţii de cult, numai dacã prezintã dovezi din care sã rezulte cã au încetat temeiurile care au dus la soluţia de respingere.
(4) Drepturile şi obligaţiile aferente calitãţii de cult recunoscut se pot exercita de la data intrãrii în vigoare a hotãrârii Guvernului de recunoaştere a acestuia.
ART. 21
Guvernul, prin hotãrâre, la propunerea Ministerului Culturii şi Cultelor, poate retrage calitatea de cult recunoscut atunci când, prin activitatea sa, cultul aduce atingeri grave securitãţii publice, ordinii, sãnãtãţii sau moralei publice ori drepturilor şi libertãţilor fundamentale ale omului.
ART. 22
(1) Modificarea şi completarea statutelor de organizare şi funcţionare sau codurilor canonice ale cultelor se comunicã, spre recunoaştere, Ministerului Culturii şi Cultelor.
(2) Actele administrative emise în temeiul prevederilor prezentei secţiuni, precum şi neemiterea acestora în termenele prevãzute pot fi atacate în justiţie, în condiţiile legii.

SECŢIUNEA a 3-a
Personalul cultelor
ART. 23
(1) Cultele îşi aleg, numesc, angajeazã sau revocã personalul potrivit propriilor statute, coduri canonice sau reglementãri.
(2) Personalul cultelor poate fi sancţionat disciplinar pentru încãlcarea principiilor doctrinare sau morale ale cultului, potrivit propriilor statute, coduri canonice sau reglementãri.
(3) Personalul clerical şi cel asimilat al cultelor recunoscute nu poate fi obligat sã dezvãluie faptele încredinţate sau de care a luat cunoştinţã în considerarea statutului lor.
(4) Exercitarea funcţiei de preot sau orice altã funcţie care presupune exercitarea atribuţiilor de preot fãrã autorizaţia sau acordul expres dat de structurile religioase, cu sau fãrã personalitate juridicã, se sancţioneazã potrivit legii penale.
ART. 24
(1) Salariaţii şi asiguraţii cultelor ale cãror case de pensii sunt integrate în sistemul asigurãrilor sociale de stat vor fi supuşi prevederilor legislaţiei privind asigurãrile sociale de stat.
(2) Salariaţii şi asiguraţii cultelor care dispun de case de pensii sau fonduri de pensii proprii se supun regulamentelor adoptate de cãtre organele de conducere ale cultelor, în conformitate cu statutele acestora şi în acord cu principiile generale ale legislaţiei privind asigurãrile sociale de stat.
ART. 25
Personalul clerical şi cel asimilat, precum şi personalul monahal aparţinând cultelor recunoscute este scutit de îndeplinirea serviciului militar.
ART. 26
(1) Cultele pot avea organe proprii de judecatã religioasã pentru problemele de disciplinã internã, conform statutelor şi reglementãrilor proprii.
(2) Pentru problemele de disciplinã internã sunt aplicabile în mod exclusiv prevederile statutare şi canonice.
(3) Existenţa organelor proprii de judecatã nu înlãturã aplicarea legislaţiei cu privire la contravenţii şi infracţiuni în sistemul jurisdicţional.

SECŢIUNEA a 4-a
Patrimoniul cultelor
ART. 27
(1) Cultele recunoscute şi unitãţile lor de cult pot avea şi dobândi, în proprietate sau în administrare, bunuri mobile şi imobile, asupra cãrora pot dispune în conformitate cu statutele proprii.
(2) Bunurile sacre, respectiv cele afectate direct şi exclusiv cultului, stabilite conform statutelor proprii în conformitate cu tradiţia şi practicile fiecãrui cult, dobândite cu titlu, sunt insesizabile şi imprescriptibile şi pot fi înstrãinate doar în condiţiile statutare specifice fiecãrui cult.
(3) Prevederile alin. (2) nu afecteazã redobândirea bunurilor sacre confiscate în mod abuziv de stat în perioada 1940-1989, precum şi a celor preluate fãrã titlu.
ART. 28
(1) Unitãţile locale ale cultelor pot avea şi întreţine, singure sau în asociere cu alte culte, cimitire confesionale pentru credincioşii lor. Cimitirele confesionale se administreazã potrivit regulamentelor cultului deţinãtor. Identitatea confesionalã a cimitirelor istorice este protejatã de lege.
(2) În localitãţile în care nu existã cimitire comunale şi unele culte nu au cimitire proprii, persoanele decedate care aparţineau cultelor respective pot fi înhumate potrivit ritului propriu, în cimitirele existente în funcţiune.
(3) Prevederile alin. (2) nu se aplicã cimitirelor aparţinând cultelor mozaic şi musulman.
(4) Autoritãţile administraţiei publice locale au obligaţia de a înfiinţa cimitire comunale şi orãşeneşti în fiecare localitate.
(5) Cimitirele comunale sau orãşeneşti se organizeazã astfel încât sã aibã sectoare corespunzãtoare pentru fiecare cult recunoscut, la cererea cultelor ce funcţioneazã în localitatea respectivã.
ART. 29
(1) Cultele au dreptul exclusiv de a produce şi valorifica obiectele şi bunurile necesare activitãţii de cult, în condiţiile legii.
(2) Utilizarea operelor muzicale în activitatea cultelor recunoscute se face fãrã plata taxelor cãtre organele de gestiune colectivã a drepturilor de autor.
ART. 30
Bunurile bisericeşti sau similare din strãinãtate, proprietate a statului român ori a cultelor din România, pot constitui obiectul unor acorduri bilaterale semnate de statul român, la solicitarea celor interesaţi.
ART. 31
(1) Bunurile care fac obiectul aporturilor de orice fel - contribuţii, donaţii, succesiuni -, precum şi orice alte bunuri intrate în mod legal în patrimoniul unui cult nu pot face obiectul revendicãrii lor ulterioare.
(2) Persoanele care pãrãsesc un cult recunoscut nu pot emite pretenţii asupra patrimoniului cultului respectiv.
(3) Disputele patrimoniale dintre cultele recunoscute se soluţioneazã pe cale amiabilã, iar, în caz contrar, potrivit dreptului comun.
(4) În cazul retragerii calitãţii de cult recunoscut potrivit prevederilor prezentei legi sau al dizolvãrii, destinaţia patrimoniului este cea stabilitã prin statutul acestuia.

SECŢIUNEA a 5-a
Învãţãmântul organizat de culte
ART. 32
(1) În învãţãmântul de stat şi particular, predarea religiei este asiguratã prin lege cultelor recunoscute.
(2) Personalul didactic care predã religia în şcolile de stat se numeşte cu acordul cultului pe care îl reprezintã, în condiţiile legii.
(3) În cazul în care un cadru didactic sãvârşeşte abateri grave de la doctrina sau morala cultului, cultul îi poate retrage acordul de a preda religia, fapt ce duce la desfacerea contractului individual de muncã.
(4) La cerere, în situaţia în care conducerea şcolii nu poate asigura profesori de religie aparţinând cultului din care fac parte elevii, aceştia pot face dovada studierii religiei proprii cu atestat din partea cultului cãruia îi aparţin.
ART. 33
(1) Cultele au dreptul sã înfiinţeze şi sã administreze unitãţi de învãţãmânt pentru pregãtirea personalului de cult, a profesorilor de religie, precum şi a altor specialişti necesari activitãţii religioase a fiecãrui cult, în condiţiile prevãzute de lege.
(2) Fiecare cult este liber sã îşi stabileascã forma, nivelul, numãrul şi planul de şcolarizare pentru instituţiile de învãţãmânt proprii, în condiţiile prevãzute de lege.
ART. 34
(1) Cultele îşi elaboreazã planurile şi programele de învãţãmânt pentru învãţãmântul teologic preuniversitar şi programele pentru predarea religiei. Acestea se avizeazã de cãtre Ministerul Culturii şi Cultelor şi se aprobã de cãtre Ministerul Educaţiei şi Cercetãrii.
(2) Pentru învãţãmântul superior, planurile şi programele de învãţãmânt se elaboreazã de instituţiile de învãţãmânt, cu acordul cultului respectiv, şi se aprobã de senatele universitare.
ART. 35
(1) Personalul didactic din unitãţile de învãţãmânt teologic integrate în învãţãmântul de stat se recunoaşte de cãtre Ministerul Educaţiei şi Cercetãrii, în condiţiile prevãzute de lege, cu acordul prealabil al organelor statutare ale cultelor religioase în cauzã.
(2) Personalul didactic din unitãţile de învãţãmânt teologic neintegrate în învãţãmântul de stat se numeşte de cãtre organele statutare ale cultelor, în conformitate cu statutele acestora. Personalul didactic care predã religia în şcoli trebuie sã îndeplineascã prevederile <>Legii privind Statutul personalului didactic nr. 128/1997 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
ART. 36
(1) În centrele de plasament organizate de instituţiile publice, particulare sau aparţinând cultelor, educaţia religioasã a copiilor se face conform apartenenţei lor religioase.
(2) În centrele de plasament, indiferent de finanţator, educaţia religioasã a copiilor cãrora nu li se cunoaşte religia se face doar cu acordul persoanelor stabilite prin actele normative incidente în acest domeniu.
ART. 37
Salarizarea personalului didactic şi administrativ din unitãţile de învãţãmânt teologic neintegrate în învãţãmântul de stat se asigurã de cãtre culte. La cererea cultelor, statul, prin Ministerul Culturii şi Cultelor, poate asigura o contribuţie la salariu, proporţional, în raport de numãrul membrilor acestora.
ART. 38
Echivalarea şi recunoaşterea diplomelor şi a certificatelor de studii teologice obţinute în strãinãtate se fac în condiţiile prevãzute de lege.
ART. 39
(1) Cultele recunoscute au dreptul de a înfiinţa şi administra forme de învãţãmânt confesional de toate nivelurile, profilurile şi specializãrile, în condiţiile legii.
(2) Diplomele pentru absolvenţii unitãţilor şi instituţiilor de învãţãmânt particular, confesional, organizate de cultele religioase se elibereazã potrivit legislaţiei în vigoare.
(3) Statul va susţine financiar învãţãmântul confesional, în condiţiile legii.
(4) Unitãţile de învãţãmânt confesional dispun de autonomie organizatoricã şi funcţionalã, potrivit statutelor şi canoanelor lor, în concordanţã cu prevederile legale ale sistemului naţional de învãţãmânt.
(5) În învãţãmântul confesional se pot înscrie elevi sau studenţi, indiferent de religie sau confesiune, garantându-se libertatea educaţiei religioase a acestora, corespunzãtoare propriei religii sau confesiuni.

CAP. III

Asociaţiile religioase
ART. 40
(1) Libertatea religioasã se poate exercita şi în cadrul asociaţiilor religioase, care sunt persoane juridice alcãtuite din cel puţin 300 de persoane, cetãţeni români sau rezidenţi în România, care se asociazã în vederea manifestãrii unei credinţe religioase.
(2) Asociaţia religioasã dobândeşte personalitate juridicã prin înscrierea în Registrul asociaţiilor religioase, care se instituie la grefa judecãtoriei în a cãrei circumscripţie teritorialã îşi are sediul.
ART. 41
(1) Oricare dintre asociaţi, pe baza împuternicirii date de ceilalţi, poate formula o cerere de înscriere a asociaţiei în Registrul asociaţiilor religioase.
(2) Cererea de înscriere va fi însoţitã de urmãtoarele documente:
a) actul constitutiv, în formã autenticã, în care se vor arãta obligatoriu denumirea asociaţiei religioase, care nu poate fi identicã sau asemãnãtoare cu cea a unui cult sau a altei asociaţii religioase recunoscute, datele de identificare şi semnãturile asociaţilor, sediul, patrimoniul iniţial, de cel puţin douã salarii brute pe economie, alcãtuit din aportul în naturã sau în bani al asociaţilor, precum şi primele organe de conducere;
b) mãrturisirea de credinţã proprie şi statutul asociaţiei religioase, care trebuie sã cuprindã: structura sa de organizare centralã şi localã, modul de conducere, administrare şi control, modul de înfiinţare şi desfiinţare a unitãţilor locale, drepturile şi obligaţiile membrilor, principalele activitãţi pe care asociaţia religioasã înţelege sã le desfãşoare în vederea atingerii scopurilor sale spirituale, alte prevederi specifice asociaţiei religioase respective;
c) actele doveditoare ale sediului şi patrimoniului iniţial;
d) avizul consultativ al Ministerului Culturii şi Cultelor;
e) dovada privind disponibilitatea denumirii, eliberatã de Ministerul Justiţiei.
ART. 42
(1) În termen de 3 zile de la depunerea cererii de înscriere şi a documentelor prevãzute la art. 41 alin. (2), judecãtorul desemnat de preşedintele instanţei verificã legalitatea acestora şi dispune, prin încheiere, înscrierea asociaţiei în Registrul asociaţiilor religioase.
(2) Odatã cu efectuarea înscrierii, încheierea prin care s-a dispus înscrierea se comunicã, din oficiu, organului financiar local în a cãrui razã teritorialã se aflã sediul asociaţiei religioase, pentru evidenţa fiscalã, cu menţionarea numãrului de înscriere în Registrul asociaţiilor religioase.
ART. 43
Asociaţiile religioase pot înfiinţa filiale cu personalitate juridicã, în conformitate cu statutele lor, potrivit procedurii prevãzute la art. 41 şi 42.
ART. 44
(1) Asociaţiile religioase beneficiazã de facilitãţi fiscale legate de activitatea lor religioasã, în conformitate cu <>Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(2) Asociaţiilor religioase li se aplicã în mod corespunzãtor şi prevederile art. 10 alin. (2) şi ale art. 15, 16 şi 28.
ART. 45
Dizolvarea asociaţiei religioase se pronunţã de instanţa competentã atunci când, prin activitatea sa, asociaţia religioasã aduce atingeri grave securitãţii publice, ordinii, sãnãtãţii sau moralei publice, drepturilor şi libertãţilor fundamentale ale omului ori când asociaţia religioasã urmãreşte alt scop decât cel pentru care s-a constituit.
ART. 46
Prevederile prezentului capitol se completeazã cu dispoziţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 246/2005 .
ART. 47
(1) Asociaţiile existente, constituite în conformitate cu reglementãrile legale privind asociaţiile şi fundaţiile, care au ca obiect de activitate principal exercitarea unei credinţe religioase şi care doresc sã dobândeascã statutul de asociaţie religioasã vor depune la judecãtoria unde sunt înregistrate o cerere de transformare a asociaţiei şi de radiere a ei din Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor şi de înregistrare în Registrul asociaţiilor religioase ţinut de grefa aceleiaşi judecãtorii, însoţitã de documentaţia prevãzutã la art. 41.
(2) Cererea va fi semnatã de organele statutare de conducere ale asociaţiei, arãtându-se expres dorinţa transformãrii asociaţiei iniţiale în asociaţie religioasã.
(3) Judecãtorul-delegat se va pronunţa atât asupra transformãrii asociaţiei, cât şi asupra înregistrãrii asociaţiei religioase, stabilind şi perioada în care asociaţia a avut ca obiect de activitate exercitarea unei credinţe religioase.
(4) Perioada stabilitã de instanţã va fi luatã în considerare şi se va adãuga perioadei de funcţionare a asociaţiei religioase, în vederea dobândirii calitãţii de cult recunoscut.
ART. 48
(1) În toate cererile şi acţiunile în justiţie privitoare la dobândirea sau pierderea calitãţii de asociaţie religioasã, judecata se face cu prezenţa procurorului şi cu citarea reprezentantului Ministerului Culturii şi Cultelor.
(2) Încheierile sau hotãrârile pronunţate de cãtre instanţã în cauzele privitoare la asociaţiile religioase pot fi atacate cu recurs, în termen de 15 zile de la pronunţare, la tribunal.

CAP. IV

Dispoziţii tranzitorii şi finale
ART. 49
(1) La data intrãrii în vigoare a prezentei legi, în România funcţioneazã 18 culte recunoscute, conform anexei care face parte integrantã din prezenta lege.
(2) În termen de 12 luni de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, cultele din România prevãzute în anexã vor prezenta statutele şi codurile canonice Ministerului Culturii şi Cultelor, pentru recunoaşterea lor.
(3) Recunoaşterea se realizeazã prin hotãrâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Culturii şi Cultelor, şi se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I. Dispoziţiile art. 17 alin. (2) se aplicã în mod corespunzãtor.
ART. 50
(1) Orice modificare sau completare a prezentei legi se realizeazã cu consultarea prealabilã a cultelor recunoscute şi cu respectarea normelor legale privind transparenţa decizionalã.
(2) Reprezentanţii cultelor religioase au dreptul de a participa ca invitaţi la dezbaterea în Parlament şi în comisiile acestuia a proiectelor de acte normative privitoare la viaţa religioasã, la activitatea cultelor, de educaţie şi de învãţãmânt confesional, de asistenţã socialã şi de patrimoniu naţional privind cultele.
ART. 51
La data intrãrii în vigoare a prezentei legi, <>Decretul nr. 177/1948 pentru regimul general al cultelor religioase, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 178 din 4 august 1948, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi orice alte dispoziţii contrare se abrogã.

Aceastã lege a fost adoptatã de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicatã.

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
BOGDAN OLTEANU

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,
DORU IOAN TĂRĂCILĂ

Bucureşti, 28 decembrie 2006.
Nr. 489.

ANEXĂ
LISTA
cultelor recunoscute în România

──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Nr. Denumirea cultului
crt.
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
1. BISERICA ORTODOXş ROMÂNĂ
2. EPISCOPIA ORTODOXş SÂRBĂ DE TIMIŞOARA
3. BISERICA ROMANO-CATOLICĂ
4. BISERICA ROMÂNĂ UNITĂ CU ROMA, GRECO-CATOLICĂ
5. ARHIEPISCOPIA BISERICII ARMENE
6. BISERICA CREŞTINĂ RUSĂ DE RIT VECHI DIN ROMÂNIA
7. BISERICA REFORMATĂ DIN ROMÂNIA
8. BISERICA EVANGHELICĂ C.A. DIN ROMÂNIA
9. BISERICA EVANGHELICĂ LUTHERANĂ DIN ROMÂNIA
10. BISERICA UNITARIANĂ DIN TRANSILVANIA
11. UNIUNEA BISERICILOR CREŞTINE BAPTISTE DIN ROMÂNIA
12. BISERICA CREŞTINĂ DUPĂ EVANGHELIE DIN ROMÂNIA - UNIUNEA BISERICILOR
CREŞTINE DUPĂ EVANGHELIE DIN ROMÂNIA
13. BISERICA EVANGHELICĂ ROMÂNĂ
14. UNIUNEA PENTICOSTALĂ - BISERICA LUI DUMNEZEU APOSTOLICĂ DIN ROMÂNIA
15. BISERICA CREŞTINĂ ADVENTISTĂ DE ZIUA A ŞAPTEA DIN ROMÂNIA
16. FEDERAŢIA COMUNITĂŢILOR EVREIEŞTI DIN ROMÂNIA
17. CULTUL MUSULMAN
18. ORGANIZAŢIA RELIGIOASĂ MARTORII LUI IEHOVA
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────

----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Lege, Parlamentul Romaniei, LEGE nr. 489 din 28 decembrie 2006

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"