Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Parlamentul României adoptã prezenta lege.
CAP. I
Dispoziţii generale
ART. 1
Prezenta lege reglementeazã organizarea, funcţionarea şi finanţarea sistemului naţional de asistenţã socialã în România.
ART. 2
(1) Sistemul naţional de asistenţã socialã reprezintã ansamblul de instituţii şi mãsuri prin care statul, prin autoritãţile administraţiei publice centrale şi locale, colectivitatea localã şi societatea civilã intervin pentru prevenirea, limitarea sau înlãturarea efectelor temporare ori permanente ale unor situaţii care pot genera marginalizarea sau excluziunea socialã a persoanei, familiei, grupurilor ori comunitãţilor.
(2) Asistenţa socialã, componentã a sistemului naţional de protecţie socialã, cuprinde serviciile sociale şi prestaţiile sociale acordate în vederea dezvoltãrii capacitãţilor individuale sau colective pentru asigurarea nevoilor sociale, creşterea calitãţii vieţii şi promovarea principiilor de coeziune şi incluziune socialã.
ART. 3
(1) În vederea promovãrii procesului de incluziune socialã, prezenta lege reglementeazã coordonarea şi organizarea unitarã a sistemului de servicii sociale şi prestaţii sociale.
(2) Scopul prezentei reglementãri este de a crea condiţiile necesare implementãrii mãsurilor şi acţiunilor sociale pentru garantarea dreptului fiecãrei persoane aflate într-o situaţie de nevoie socialã, datoratã unor motive de naturã economicã, fizicã, psihicã sau socialã, de a beneficia de servicii sociale şi prestaţii sociale.
ART. 4
În vederea garantãrii accesului egal la drepturile prevãzute de legislaţia în vigoare, sistemul de asistenţã socialã se întemeiazã pe urmãtoarele principii generale:
a) universalitatea, potrivit cãruia fiecare persoanã are dreptul la asistenţã socialã în condiţiile prevãzute de lege;
b) respectarea demnitãţii umane, potrivit cãruia fiecãrei persoane îi este garantatã dezvoltarea liberã şi deplinã a personalitãţii;
c) solidaritatea socialã, potrivit cãruia comunitatea participã la sprijinirea persoanelor care nu îşi pot asigura nevoile sociale, pentru menţinerea şi întãrirea coeziunii sociale;
d) parteneriatul, potrivit cãruia autoritãţile administraţiei publice centrale şi locale, instituţiile de drept public şi privat, structurile asociative, precum şi instituţiile de cult recunoscute de lege coopereazã în vederea acordãrii serviciilor sociale;
e) subsidiaritatea, potrivit cãruia, în situaţia în care persoana sau familia nu îşi poate asigura integral nevoile sociale, intervin colectivitatea localã şi structurile ei asociative şi, complementar, statul;
f) participarea beneficiarilor, potrivit cãruia beneficiarii mãsurilor şi acţiunilor de asistenţã socialã contribuie activ la procesul de decizie şi de acordare a acestora;
g) transparenţa, potrivit cãruia se asigurã creşterea gradului de responsabilitate a administraţiei publice centrale şi locale faţã de cetãţean, precum şi stimularea participãrii active a beneficiarilor la procesul de luare a deciziilor;
h) nediscriminarea, potrivit cãruia accesul la drepturile de asistenţã socialã se realizeazã fãrã restricţie sau preferinţã faţã de rasã, naţionalitate, origine etnicã, limbã, religie, categorie socialã, opinie, sex ori orientare sexualã, vârstã, apartenenţã politicã, dizabilitate, boalã cronicã necontagioasã, infectare HIV sau apartenenţã la o categorie defavorizatã, precum şi orice alt criteriu care are ca scop ori ca efect restrângerea folosinţei sau exercitãrii, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
ART. 5
În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos se definesc dupã cum urmeazã:
a) procesul de incluziune socialã reprezintã setul de mãsuri şi acţiuni multidimensionale din domeniile protecţiei sociale, ocupãrii forţei de muncã, locuirii, educaţiei, sãnãtãţii, informãrii-comunicãrii, mobilitãţii, securitãţii, justiţiei şi culturii, destinate combaterii excluziunii sociale;
b) nevoia socialã reprezintã ansamblul de cerinţe indispensabile fiecãrei persoane pentru asigurarea condiţiilor de viaţã, în vederea integrãrii sociale;
c) prestaţiile sociale sunt mãsuri de redistribuţie financiarã destinate persoanelor sau familiilor care întrunesc condiţiile de eligibilitate prevãzute de lege;
d) serviciile sociale reprezintã ansamblul complex de mãsuri şi acţiuni realizate pentru a rãspunde nevoilor sociale ale persoanelor, familiilor, grupurilor sau comunitãţilor, în vederea prevenirii şi depãşirii unor situaţii de dificultate, vulnerabilitate ori dependenţã, pentru creşterea calitãţii vieţii şi promovarea coeziunii sociale; serviciile sociale se pot organiza în forme diverse, stabilite prin nomenclatorul serviciilor sociale;
e) furnizorii de servicii sociale sunt persoanele fizice sau juridice, de drept public ori privat, care acordã servicii sociale în condiţiile prevãzute de lege;
f) aşezãmântul reprezintã amplasamentul social organizat pentru desfãşurarea serviciilor sociale şi a altor activitãţi de interes obştesc;
g) colectivitatea localã reprezintã totalitatea locuitorilor dintr-o unitate administrativ-teritorialã, cu interese, credinţe sau norme de viaţã comune;
h) comunitatea localã reprezintã membrii organizaţi ai colectivitãţii locale, formele de asociere a acestora, instituţiile administraţiei publice locale, precum şi alte instituţii publice ori private din domeniul educaţiei, sãnãtãţii sau altele asemenea;
i) acreditarea reprezintã procesul prin care furnizorul de servicii sociale îşi demonstreazã propria capacitate funcţionalã, organizaţionalã şi administrativã în acordarea serviciilor sociale, cu condiţia respectãrii standardelor de calitate în vigoare, iar statul recunoaşte competenţa acestuia de a acorda servicii sociale;
j) standardele generale şi specifice de calitate reprezintã ansamblul de norme pe baza cãrora sunt evaluate şi monitorizate activitatea furnizorilor şi calitatea serviciilor sociale acordate;
k) ancheta socialã este o metodã de investigaţie întemeiatã pe diferite tehnici de culegere şi de prelucrare a informaţiei, în scopul analizei situaţiei sociale şi economice a persoanelor, familiilor, grupurilor sau comunitãţilor, având rol de diagnostic social;
l) dezvoltarea comunitarã reprezintã procesul prin care o comunitate îşi identificã anumite probleme prioritare, se implicã şi coopereazã în rezolvarea lor, folosind preponderent resurse interne;
m) societatea civilã este formatã din persoane asociate sub diferite forme, pe baza unor interese comune, şi care îşi dedicã timpul, cunoştinţele şi experienţa pentru a-şi promova şi apãra drepturile şi interesele; formele asociative pot fi, în principal, asociaţii şi fundaţii, organizaţii sindicale şi patronale, organizaţii culturale şi de cult, precum şi grupuri comunitare informale.
ART. 6
(1) Statul, prin autoritãţile administraţiei publice centrale şi locale, îşi asumã responsabilitatea de realizare a mãsurilor şi acţiunilor prevãzute în actele normative privind prestaţiile sociale şi serviciile sociale.
(2) Autoritãţile administraţiei publice centrale asigurã transferul atribuţiilor şi al mijloacelor financiare necesare cãtre autoritãţi ale administraţiei publice locale şi societatea civilã, inclusiv cãtre instituţiile de cult recunoscute de lege.
CAP. II
Dreptul la asistenţã socialã
ART. 7
(1) Dreptul la asistenţã socialã este garantat, în condiţiile legii, pentru toţi cetãţenii români care au domiciliul sau reşedinţa în România, fãrã nici un fel de discriminare.
(2) Cetãţenii altor state, apatrizii, precum şi orice altã persoanã care a dobândit o formã de protecţie şi care are domiciliul sau reşedinţa în România au dreptul la asistenţã socialã, în condiţiile legislaţiei române şi ale acordurilor şi tratatelor la care România este parte.
(3) Persoanele prevãzute la alin. (1) şi (2) au dreptul de a fi informate asupra conţinutului şi modalitãţilor de acordare a mãsurilor şi acţiunilor de asistenţã socialã.
ART. 8
(1) Drepturile la asistenţã socialã se acordã la cerere sau din oficiu, dupã caz, în conformitate cu prevederile legii.
(2) Serviciile sociale şi prestaţiile sociale se acordã în funcţie de situaţia persoanei sau familiei, în conformitate cu legislaţia în vigoare.
ART. 9
Drepturile la asistenţã socialã se acordã în condiţiile prevãzute de legile speciale care le reglementeazã.
CAP. III
Sistemul de servicii şi prestaţii sociale
SECŢIUNEA 1
Serviciile sociale
ART. 10
(1) Serviciile sociale pot fi servicii primare şi servicii specializate.
(2) Serviciile sociale primare sunt mãsuri şi acţiuni de proximitate şi prevenţie acordate în comunitate, în scopul identificãrii şi limitãrii situaţiilor de risc în care se poate afla la un moment dat persoana, familia sau grupul.
(3) Serviciile sociale specializate sunt mãsurile de suport şi asistenţã care au ca scop menţinerea, refacerea sau dezvoltarea capacitãţilor persoanei ori familiei, aflatã în situaţii specifice de vulnerabilitate sau de risc de excludere socialã, şi sunt acordate de personal calificat şi specializat.
ART. 11
(1) Furnizarea serviciilor sociale se organizeazã într-un sistem descentralizat, la nivelul comunitãţilor locale, pentru a rãspunde cât mai adecvat nevoilor sociale identificate, tipologiei potenţialilor beneficiari şi condiţiilor particulare în care aceştia se aflã.
(2) Sistemul de servicii sociale se reglementeazã prin legi speciale.
ART. 12
(1) Furnizorii de servicii sociale pot organiza şi acorda servicii sociale, cu sau fãrã gãzduire, dupã cum urmeazã:
a) în comunitate;
b) la domiciliul beneficiarului;
c) în centre de zi şi centre rezidenţiale, publice sau private.
(2) Centrele de zi şi rezidenţiale reprezintã aşezãminte în care serviciile sociale sunt acordate de personal calificat şi care dispun de infrastructura adecvatã furnizãrii acestora; în centrele rezidenţiale persoana este gãzduitã mai mult de 24 de ore.
(3) Serviciile sociale se pot organiza în forme diverse, stabilite prin nomenclatorul serviciilor sociale, care se aprobã prin hotãrâre a Guvernului.
ART. 13
(1) Serviciile sociale sunt acordate de furnizori de servicii sociale care sunt persoane fizice sau juridice, de drept public ori privat.
(2) Furnizorii de servicii sociale şi serviciile sociale acordate se acrediteazã în condiţiile prevãzute de lege.
(3) Furnizorii de servicii sociale acreditaţi, precum şi serviciile sociale acordate de aceştia se înregistreazã în registrul electronic unic, organizat la nivel naţional pe baza ordinului ministrului muncii, solidaritãţii sociale şi familiei.
ART. 14
(1) Asigurarea calitãţii serviciului social se realizeazã prin respectarea standardelor generale şi specifice de calitate, aprobate prin ordin al ministrului muncii, solidaritãţii sociale şi familiei.
(2) Respectarea standardelor de calitate este supusã unui proces de evaluare şi monitorizare.
(3) Metodologia de evaluare şi monitorizare a îndeplinirii de cãtre furnizori a standardelor de calitate se aprobã prin hotãrâre a Guvernului.
ART. 15
Furnizorii de servicii sociale acreditaţi pot încheia convenţii de parteneriat sau contracte pentru acordarea serviciilor sociale.
ART. 16
Serviciile sociale sunt organizate într-un sistem flexibil, multidisciplinar şi coordonat şi pot fi furnizate în sistem integrat cu serviciile de sãnãtate, învãţãmânt, locuire, ocupare a forţei de muncã şi altele asemenea, în funcţie de complexitatea situaţiei.
SECŢIUNEA a 2-a
Prestaţiile sociale
ART. 17
(1) Prestaţiile sociale reprezintã transferuri financiare şi cuprind: alocaţii familiale, ajutoare sociale, indemnizaţii şi facilitãţi.
(2) Alocaţiile familiale se acordã familiilor şi au în vedere naşterea, educaţia şi întreţinerea copiilor.
(3) Ajutoarele sociale se acordã persoanelor sau familiilor aflate în dificultate şi ale cãror venituri sunt insuficiente pentru acoperirea nevoilor minime de viaţã, evaluate prin anchetã socialã, precum şi prin alte instrumente specifice.
(4) Indemnizaţiile şi facilitãţile se acordã persoanelor pentru favorizarea incluziunii sociale şi asigurãrii unei vieţi autonome; indemnizaţiile cu caracter reparatoriu se acordã persoanelor şi, dupã caz, familiilor acestora, care au suferit daune în urma unor evenimente sociopolitice sau legate de catastrofe şi calamitãţi naturale, recunoscute prin lege.
ART. 18
Principalele criterii pe baza cãrora se acordã prestaţiile sociale sunt urmãtoarele:
a) evaluarea contextului familial;
b) veniturile solicitantului sau ale familiei acestuia;
c) condiţiile de locuire;
d) starea de sãnãtate şi gradul de dependenţã.
ART. 19
(1) Statul acordã prestaţiile sociale prin autoritãţile administraţiei publice centrale sau locale, în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare.
(2) Prestaţiile sociale se acordã în bani sau în naturã, din bugetul de stat ori, dupã caz, din bugetul local, şi sunt reglementate prin legi speciale.
CAP. IV
Personalul din sistemul de asistenţã socialã
ART. 20
(1) În domeniul asistenţei sociale activeazã personal de specialitate în asistenţã socialã, precum şi personal cu diverse calificãri şi competenţe.
(2) Formarea personalului de specialitate în asistenţã socialã se realizeazã în instituţii de învãţãmânt de stat şi private, care funcţioneazã în condiţiile legii, precum şi în procesul de formare continuã.
(3) Personalul implicat în furnizarea serviciilor sociale îşi desfãşoarã activitatea în conformitate cu statutul profesiei, al dispoziţiilor Codului muncii, precum şi al altor dispoziţii legale, dupã caz.
ART. 21
(1) Serviciile sociale sunt furnizate de asistenţi sociali, precum şi de persoane cu diverse calificãri şi competenţe, specifice domeniului de intervenţie.
(2) În procesul de furnizare a serviciilor sociale se pot implica, alãturi de personalul prevãzut la alin. (1), membri de familie, alte persoane fizice, precum şi voluntari, în condiţiile legii.
(3) În funcţie de complexitatea şi de forma de organizare, serviciile sociale sunt acordate de echipe pluridisciplinare.
(4) Coordonarea echipelor pluridisciplinare, precum şi a activitãţilor legate de soluţionarea cazului social se realizeazã de managerul de caz sau de responsabilul de caz.
ART. 22
Personalul care activeazã în domeniul asistenţei sociale are obligaţia:
a) sã îşi desfãşoare activitatea în conformitate cu legislaţia în vigoare;
b) sã asigure confidenţialitatea informaţiilor obţinute în exercitarea profesiei;
c) sã respecte intimitatea beneficiarilor;
d) sã respecte libertatea beneficiarului de a alege serviciile sociale şi furnizorii de servicii sociale;
e) sã respecte etica profesionalã;
f) sã implice activ beneficiarii de servicii sociale şi, dupã caz, familiile acestora în procesul decizional şi de acordare a serviciilor sociale;
g) sã respecte demnitatea şi unicitatea persoanei.
ART. 23
(1) Unele categorii ale personalului din sistemul public de asistenţã socialã pot beneficia de sporuri la salariul de bazã, în funcţie de condiţiile specifice de activitate.
(2) Categoriile de personal, condiţiile de acordare şi nivelul sporurilor prevãzute la alin. (1) se stabilesc prin hotãrâre a Guvernului.
CAP. V
Organizarea şi funcţionarea sistemului naţional de asistenţã socialã
SECŢIUNEA 1
Administraţia publicã centralã
ART. 24
(1) Ministerul Muncii, Solidaritãţii Sociale şi Familiei este autoritatea publicã centralã care elaboreazã politica de asistenţã socialã şi promoveazã drepturile familiei, copilului, persoanelor vârstnice, persoanelor cu handicap şi ale oricãror alte persoane aflate în nevoie.
(2) Ministerul Muncii, Solidaritãţii Sociale şi Familiei stabileşte strategia naţionalã şi sectorialã de dezvoltare în domeniul social, coordoneazã şi monitorizeazã implementarea acestora, susţine financiar şi tehnic programele sociale şi exercitã controlul asupra acordãrii serviciilor sociale şi prestaţiilor sociale. În elaborarea strategiei naţionale şi sectoriale, Ministerul Muncii, Solidaritãţii Sociale şi Familiei se consultã cu autoritãţile publice centrale şi locale care au responsabilitãţi în finanţarea şi acordarea serviciilor sociale, precum şi cu reprezentanţi ai societãţii civile cu activitãţi în domeniu.
(3) În domeniul protecţiei copilului, familiei şi a persoanelor cu handicap funcţioneazã organe şi instituţii de specialitate, organizate la nivel de autoritãţi sau agenţii naţionale, subordonate Ministerului Muncii, Solidaritãţii Sociale şi Familiei, înfiinţate prin lege.
(4) În exercitarea atribuţiilor sale, Ministerul Muncii, Solidaritãţii Sociale şi Familiei colaboreazã cu celelalte ministere şi organe de specialitate din subordinea Guvernului, cu alte instituţii publice şi cu organisme de drept privat.
(5) Ministerul Muncii, Solidaritãţii Sociale şi Familiei poate constitui structuri executive sau consultative în scopul implementãrii şi monitorizãrii politicilor sociale, precum şi a programelor de dezvoltare în domeniu.
ART. 25
În vederea realizãrii rolului sãu în domeniul asistenţei sociale, Ministerul Muncii, Solidaritãţii Sociale şi Familiei îndeplineşte urmãtoarele funcţii:
a) de autoritate de stat, prin care se asigurã exercitarea controlului aplicãrii unitare şi respectãrii reglementãrilor legale în domeniu;
b) de strategie, prin care se stabilesc obiectivele şi direcţiile prioritare de dezvoltare a sistemului de asistenţã socialã, în concordanţã cu politicile sociale stabilite de Guvern;
c) de reglementare, prin care se asigurã elaborarea cadrului normativ şi instituţional necesar pentru realizarea obiectivelor strategice în domeniul asistenţei sociale;
d) de reprezentare, prin care se asigurã, în numele statului român, reprezentarea pe plan intern şi extern;
e) de coordonare, prin care se asigurã funcţionarea unitarã şi eficientã a sistemului de asistenţã socialã;
f) de armonizare, prin care se asigurã transpunerea reglementãrilor Uniunii Europene în legislaţia naţionalã;
g) de administrare, prin care se asigurã gestionarea resurselor umane, materiale şi financiare, conform legii;
h) de mediere socialã, prin care se asigurã soluţionarea pe cale amiabilã a contestaţiilor.
ART. 26
În domeniul asistenţei sociale, Ministerul Muncii, Solidaritãţii Sociale şi Familiei îndeplineşte urmãtoarele atribuţii principale:
a) elaboreazã politici şi programe de dezvoltare unitarã în domeniu;
b) stabileşte obiectivele prioritare şi direcţiile de acţiune ale politicilor din domeniul asistenţei sociale;
c) elaboreazã proiecte de acte normative, norme metodologice şi alte reglementãri privitoare la organizarea, funcţionarea şi dezvoltarea sistemului de asistenţã socialã;
d) iniţiazã şi susţine proiecte-pilot pentru implementarea programelor din domeniul asistenţei sociale;
e) monitorizeazã şi evalueazã sistemul de servicii sociale şi prestaţii sociale;
f) finanţeazã sau, dupã caz, finanţeazã în parteneriat programe din domeniul asistenţei sociale;
g) elaboreazã, propune şi monitorizeazã indicatorii sociali din domeniu;
h) dezvoltã instrumente şi metodologii necesare asigurãrii calitãţii serviciilor sociale;
i) iniţiazã şi asigurã participarea la programe de formare profesionalã în domeniu;
j) reglementeazã şi organizeazã un sistem unic şi coerent de acreditare în domeniul serviciilor sociale.
ART. 27
Aplicarea unitarã, la nivel teritorial, a legislaţiei şi a strategiilor naţionale din domeniul asistenţei sociale este asiguratã de Ministerul Muncii, Solidaritãţii Sociale şi Familiei, prin structurile sale deconcentrate.
ART. 28
(1) Se înfiinţeazã Observatorul Social, instituţie publicã cu personalitate juridicã, ce funcţioneazã ca organ de specialitate în directa coordonare a Ministerului Muncii, Solidaritãţii Sociale şi Familiei.
(2) Observatorul Social are drept scop eficientizarea procesului de elaborare şi implementare a politicilor sociale la nivel naţional.
(3) Organizarea, funcţionarea şi finanţarea Observatorului Social se stabilesc prin lege, la propunerea Ministerului Muncii, Solidaritãţii Sociale şi Familiei.
ART. 29
(1) Se înfiinţeazã Inspecţia Socialã, ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridicã, aflat în subordinea Ministerului Muncii, Solidaritãţii Sociale şi Familiei.
(2) Inspecţia Socialã are ca scop controlul implementãrii legislaţiei în domeniu, precum şi inspectarea activitãţii instituţiilor publice şi private, responsabile cu furnizarea prestaţiilor şi serviciilor sociale.
(3) Organizarea, funcţionarea şi finanţarea Inspecţiei Sociale se stabilesc prin lege, la propunerea Ministerului Muncii, Solidaritãţii Sociale şi Familiei.
ART. 30
(1) Se înfiinţeazã Agenţia Naţionalã pentru Prestaţii Sociale, ca organ de specialitate cu personalitate juridicã, în subordinea Ministerului Muncii, Solidaritãţii Sociale şi Familiei, cu scopul creãrii unui sistem unitar privind administrarea procesului de acordare a prestaţiilor sociale.
(2) În vederea îndeplinirii atribuţiilor care îi revin, Agenţia Naţionalã pentru Prestaţii Sociale îşi desfãşoarã activitatea prin structuri organizate în fiecare municipiu, reşedinţã de judeţ, precum şi în municipiul Bucureşti.
(3) Structurile organizate conform prevederilor alin. (2) pot înfiinţa filiale locale, cu sau fãrã personalitate juridicã, în funcţie de numãrul şi de categoriile de persoane beneficiare, precum şi de complexitatea activitãţii la nivel teritorial.
(4) Organizarea, funcţionarea şi finanţarea Agenţiei Naţionale pentru Prestaţii Sociale se stabilesc prin lege, la propunerea Ministerului Muncii, Solidaritãţii Sociale şi Familiei.
SECŢIUNEA a 2-a
Administraţia publicã localã
ART. 31
(1) Pentru asigurarea aplicãrii politicilor sociale în domeniul protecţiei copilului, familiei, persoanelor vârstnice, persoanelor cu handicap, precum şi altor persoane, grupuri sau comunitãţi aflate în nevoie socialã, autoritãţile administraţiei publice locale înfiinţeazã şi organizeazã servicii publice de asistenţã socialã.
(2) Autoritãţile administraţiei publice locale rãspund de înfiinţarea, organizarea şi furnizarea serviciilor sociale.
ART. 32
Consiliile judeţene înfiinţeazã şi organizeazã, în subordinea lor, serviciul public de asistenţã socialã, la nivel de direcţie generalã, cu urmãtoarele atribuţii principale:
a) elaboreazã şi implementeazã strategiile şi planurile de acţiune la nivel judeţean, în concordanţã cu strategiile şi planurile naţionale de acţiune în domeniu, precum şi cu programul propriu de dezvoltare comunitarã;
b) iniţiazã şi aplicã mãsuri de prevenire şi combatere a situaţiilor de marginalizare şi excludere socialã şi asigurã soluţionarea urgenţelor sociale;
c) coordoneazã înfiinţarea, organizarea şi furnizarea serviciilor sociale, în concordanţã cu nevoia socialã identificatã, asigurând o acoperire echitabilã a dezvoltãrii acestora pe întreg teritoriul judeţului, şi acordã sprijin financiar şi tehnic pentru susţinerea acestora;
d) propune înfiinţarea şi administreazã serviciile sociale specializate, direct sau în parteneriat, ori prin contractare cu alte autoritãţi şi instituţii publice şi private, forme de asociere a societãţii civile, inclusiv cu instituţii de cult recunoscute de lege, implicate în derularea programelor de asistenţã socialã;
e) acordã sprijin autoritãţilor locale, în scopul dezvoltãrii şi organizãrii serviciilor sociale;
f) asigurã activitãţile de informare, formare şi consiliere, în vederea creşterii performanţei serviciilor publice de asistenţã socialã de la nivelul consiliilor locale ale municipiilor, oraşelor şi comunelor;
g) monitorizeazã şi evalueazã serviciile sociale înfiinţate şi administrate;
h) elaboreazã şi implementeazã proiecte cu finanţare naţionalã şi internaţionalã în domeniu;
i) acordã asistenţã tehnicã necesarã pentru crearea şi formarea structurilor comunitare consultative, ca formã de sprijin în activitatea de asistenţã socialã;
j) elaboreazã şi propune consiliului judeţean proiectul de buget anual pentru susţinerea serviciilor sociale şi a altor mãsuri de asistenţã socialã, în conformitate cu planul de acţiune propriu.
ART. 33
(1) Consiliile locale ale municipiilor, oraşelor şi comunelor înfiinţeazã, în subordinea lor, serviciul public de asistenţã socialã, la nivel de direcţie sau, dupã caz, serviciu, cu urmãtoarele atribuţii principale:
a) identificã nevoile sociale ale comunitãţii şi le soluţioneazã în condiţiile legii;
b) rãspunde de înfiinţarea, organizarea şi furnizarea serviciilor sociale primare;
c) dezvoltã şi gestioneazã servicii sociale specializate, dupã caz, în condiţiile legii;
d) încheie convenţii de parteneriat şi iniţiazã programe de colaborare cu alte autoritãţi locale, instituţii publice şi private, structuri asociative, precum şi cu instituţii de cult recunoscute de lege, pentru furnizarea serviciilor sociale dezvoltate, în conformitate cu nevoile locale identificate şi cu prevederile planului judeţean de acţiune;
e) furnizeazã informaţiile şi datele solicitate de serviciul public de asistenţã socialã judeţean, precum şi de autoritãţile publice centrale cu responsabilitãţi în domeniu;
f) elaboreazã şi implementeazã proiecte cu finanţare naţionalã şi internaţionalã în domeniu;
g) elaboreazã şi propune consiliului local al municipiului, oraşului sau comunei proiectul de buget anual pentru susţinerea serviciilor sociale şi a altor mãsuri de asistenţã socialã, în conformitate cu planul de acţiune propriu.
(2) Prin derogare de la prevederile alin. (1), pentru îndeplinirea atribuţiilor prevãzute la acelaşi alineat, consiliile locale şi primãriile de la nivelul comunelor, care nu dispun de capacitatea şi resursele necesare înfiinţãrii unui serviciu public de asistenţã socialã, angajeazã personal cu competenţe în domeniul asistenţei sociale, cu contract individual de muncã.
ART. 34
Consiliul General al Municipiului Bucureşti înfiinţeazã şi organizeazã în subordinea sa Serviciul public de asistenţã socialã la nivel de direcţie generalã, cu urmãtoarele atribuţii principale:
a) elaboreazã strategiile de dezvoltare şi planurile de acţiune în domeniul asistenţei sociale pentru municipiul Bucureşti şi asigurã o dezvoltare unitarã şi echitabilã a serviciilor sociale la nivelul întregii capitale;
b) identificã şi evalueazã nevoile sociale, categoriile de beneficiari şi tipurile de servicii sociale dezvoltate la nivelul municipiului Bucureşti;
c) colaboreazã cu serviciile publice de asistenţã socialã de la nivelul sectoarelor, precum şi cu formele de asociere ale societãţii civile, în vederea organizãrii şi dezvoltãrii serviciilor sociale în mod echitabil, pe întreg teritoriul municipiului Bucureşti;
d) avizeazã proiectele de servicii sociale, iniţiate la nivelul sectoarelor municipiului Bucureşti, privind conformitatea acestora cu strategia municipalã de dezvoltare în domeniu;
e) iniţiazã şi aplicã programe de prevenire şi combatere a situaţiilor de marginalizare şi excludere socialã, asigurã soluţionarea urgenţelor sociale şi dezvoltã proiecte de servicii sociale destinate, în principal, categoriilor de persoane ale cãror nevoi nu sunt acoperite de serviciile create la nivelul sectoarelor municipiului Bucureşti, cum ar fi centre-pilot, centre de tranzit şi altele asemenea;
f) creeazã sistemul informaţional managerial necesar implementãrii activitãţilor de evaluare, monitorizare şi comunicare în domeniu;
g) furnizeazã datele şi informaţiile solicitate de autoritãţile administraţiei publice centrale;
h) elaboreazã şi propune Consiliului General al Municipiului Bucureşti proiectul de buget anual pentru susţinerea serviciilor sociale şi a altor mãsuri de asistenţã socialã, în conformitate cu planul de acţiune propriu.
ART. 35
Consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti înfiinţeazã şi organizeazã în subordinea lor serviciul public de asistenţã socialã, la nivel de direcţie generalã, cu urmãtoarele atribuţii principale:
a) identificã nevoile sociale din raza sectorului şi le soluţioneazã, în condiţiile legii;
b) elaboreazã, implementeazã, monitorizeazã şi evalueazã planurile de acţiune în domeniul asistenţei sociale, în concordanţã cu nevoile proprii de dezvoltare, precum şi cu strategiile şi planurile de dezvoltare naţionale şi ale municipiului Bucureşti;
c) rãspunde de înfiinţarea, organizarea şi furnizarea serviciilor sociale primare şi specializate, în condiţiile legii;
d) încheie convenţii de parteneriat şi iniţiazã programe de colaborare cu alte autoritãţi locale, instituţii publice şi private, structuri asociative, precum şi cu instituţii de cult recunoscute de lege, pentru furnizarea serviciilor sociale dezvoltate, în conformitate cu nevoile locale identificate şi cu prevederile planului de acţiune al municipiului Bucureşti;
e) furnizeazã datele şi informaţiile solicitate de Serviciul public de asistenţã socialã al municipiului Bucureşti, precum şi de autoritãţile publice centrale cu responsabilitãţi în domeniu;
f) monitorizeazã şi evalueazã serviciile sociale înfiinţate şi administrate;
g) iniţiazã şi aplicã programe de prevenire şi combatere a situaţiilor de marginalizare şi excludere socialã şi asigurã soluţionarea urgenţelor sociale;
h) elaboreazã şi implementeazã proiecte cu finanţare naţionalã şi internaţionalã în domeniu;
i) elaboreazã şi propune consiliului local al sectorului municipiului Bucureşti proiectul de buget anual, pentru susţinerea serviciilor sociale şi a altor mãsuri de asistenţã socialã, în conformitate cu planul de acţiune propriu.
ART. 36
Modelul regulamentelor de organizare şi funcţionare ale serviciilor publice de asistenţã socialã de la nivelul administraţiei publice locale se aprobã prin hotãrâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii, Solidaritãţii Sociale şi Familiei şi a Ministerului Administraţiei şi Internelor.
CAP. VI
Finanţarea prestaţiilor sociale şi a serviciilor sociale
ART. 37
(1) Asistenţa socialã se finanţeazã, în principal, din fonduri alocate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale.
(2) Modul de finanţare a asistenţei sociale se stabileşte prin legile speciale care reglementeazã acordarea de prestaţii sociale şi furnizarea serviciilor sociale.
ART. 38
(1) Finanţarea serviciilor sociale din sursele publice se face pe principiile concurenţei şi al eficienţei.
(2) Autoritãţile administraţiei publice centrale sau locale pot contracta servicii sociale în condiţiile legii.
ART. 39
De la bugetul de stat se asigurã:
a) finanţarea prestaţiilor sociale reglementate prin legi speciale;
b) finanţarea programelor de interes naţional, elaborate pe baza programelor judeţene şi ale Consiliului General al Municipiului Bucureşti, în scopul înfiinţãrii, dezvoltãrii şi susţinerii serviciilor sociale;
c) funcţionarea şi administrarea instituţiilor publice cu atribuţii în domeniul asistenţei sociale, aflate în subordinea Ministerului Muncii, Solidaritãţii Sociale şi Familiei;
d) acordarea de subvenţii în vederea dezvoltãrii serviciilor sociale şi a asigurãrii funcţionãrii acestora;
e) finanţarea în parteneriat a serviciilor sociale pentru asigurarea continuitãţii serviciului, în conformitate cu nevoia socialã şi cu principiul subsidiaritãţii;
f) finanţarea proiectelor-pilot pentru implementarea programelor din domeniul asistenţei sociale.
ART. 40
(1) De la bugetele judeţelor, bugetele locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti şi de la bugetul municipiului Bucureşti se alocã fonduri pentru:
a) finanţarea serviciilor sociale organizate la nivelul judeţului, al sectoarelor municipiului Bucureşti şi al municipiului Bucureşti;
b) finanţarea prestaţiilor sociale stabilite prin hotãrâri ale consiliilor judeţene, ale Consiliului General al Municipiului Bucureşti, ale consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, ale municipiilor, ale oraşelor şi ale comunelor sau prin legi speciale, dupã caz.
(2) De la bugetele judeţelor se poate asigura finanţarea în parteneriat a serviciilor sociale dezvoltate la nivelul municipiilor, oraşelor şi comunelor.
(3) De la bugetele locale ale municipiilor, oraşelor şi comunelor se asigurã finanţarea:
a) serviciilor sociale realizate de consiliile locale, singure sau în parteneriat cu formele de asociere ale societãţii civile;
b) ajutoarelor sociale şi facilitãţilor acordate pe plan local.
(4) Consiliile locale de la toate nivelurile administraţiei publice locale au obligaţia sã prevadã în bugetele proprii, distinct, fondurile necesare pentru servicii sociale şi prestaţii sociale, stabilite prin legi speciale şi hotãrâri ale consiliilor locale.
ART. 41
(1) La finanţarea serviciilor sociale sunt utilizate şi sume provenite din venituri proprii, din donaţii, sponsorizãri sau din alte contribuţii din partea unor persoane fizice ori juridice, din ţarã şi din strãinãtate, precum şi din alte surse, cu respectarea legislaţiei în domeniu.
(2) În funcţie de venituri, persoanele beneficiare contribuie la finanţarea acordãrii serviciilor sociale, conform legii.
(3) Sumele încasate drept contribuţii, în condiţiile alin. (2), se utilizeazã pentru finanţarea serviciilor sociale.
ART. 42
(1) Furnizorii de servicii sociale pot dezvolta activitãţi lucrative numai pentru autofinanţarea serviciilor sociale acordate.
(2) Veniturile obţinute din activitãţile prevãzute la alin. (1) se utilizeazã şi pentru lucrãri de modernizare, reamenajare şi renovare a centrelor prevãzute la art. 12 alin. (1) lit. c).
ART. 43
Actualizarea sau corectarea cuantumului prestaţiilor sociale reglementate prin legi speciale se realizeazã anual, cu indicele preţurilor de consum, prin hotãrâre a Guvernului.
CAP. VII
Jurisdicţia sistemului naţional de asistenţã socialã
ART. 44
(1) Cererea pentru acordarea prestaţiilor sociale se înregistreazã la serviciul public de asistenţã socialã din subordinea consiliilor locale sau, în situaţia prevãzutã la art. 33 alin. (2), la primãria comunei în a cãrei razã îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana solicitantã.
(2) Dupã caz, cererea se poate înregistra la structurile deconcentrate ale Ministerului Muncii, Solidaritãţii Sociale şi Familiei sau la serviciul public de asistenţã socialã organizat în subordinea consiliului judeţean, respectiv în subordinea Consiliului General al Municipiului Bucureşti.
(3) Cererea pentru acordarea serviciilor sociale se înregistreazã la furnizorul de servicii sociale, public sau privat, dupã caz.
(4) Procedura de înregistrare şi soluţionare a cererii de acordare a serviciilor sociale şi a prestaţiilor sociale se reglementeazã prin legi speciale.
ART. 45
(1) Dreptul la prestaţii sociale se stabileşte prin decizia structurilor deconcentrate ale Agenţiei Naţionale pentru Prestaţii Sociale.
(2) În situaţia în care sunt îndeplinite condiţiile legale, plata prestaţiilor sociale se efectueazã începând cu luna urmãtoare depunerii cererii.
(3) Încetarea plãţii se face începând cu luna urmãtoare celei în care nu mai sunt îndeplinite condiţiile de eligibilitate.
ART. 46
(1) Decizia de stabilire a dreptului la servicii sociale şi prestaţii sociale poate fi contestatã la Comisia de mediere socialã.
(2) Comisia de mediere socialã este obligatã sã se pronunţe în cel mult 30 de zile de la data înregistrãrii cererii de mediere.
(3) Deciziile Comisiei de mediere socialã pot fi atacate în termen de 30 de zile de la data emiterii lor, potrivit prevederilor <>Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 .
ART. 47
(1) Comisia de mediere socialã este organizatã şi funcţioneazã în aparatul structurilor deconcentrate ale Ministerului Muncii, Solidaritãţii Sociale şi Familiei.
(2) Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comisiei de mediere socialã se aprobã prin ordin al ministrului muncii, solidaritãţii sociale şi familiei, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi.
ART. 48
Cererile adresate instanţelor judecãtoreşti pentru soluţionarea litigiilor în legãturã cu acordarea serviciilor sociale şi a prestaţiilor sociale sunt scutite de taxa judiciarã de timbru.
CAP. VIII
Dispoziţii tranzitorii şi finale
ART. 49
(1) Începând cu data de 1 ianuarie 2008, gestiunea şi plata prestaţiilor sociale se asigurã de Agenţia Naţionalã pentru Prestaţii Sociale.
(2) În perioada 2006-2008, Ministerul Muncii, Solidaritãţii Sociale şi Familiei testeazã modalitatea de organizare şi funcţionare a sistemului de administrare şi gestionare a prestaţiilor sociale la nivelul unor centre-pilot şi va constitui baza naţionalã de date.
ART. 50
Începând cu data de 1 ianuarie 2007, Inspecţia Socialã preia atribuţiile şi responsabilitãţile referitoare la inspecţie, precum şi personalul aferent de la Autoritatea Naţionalã pentru Persoane cu Handicap şi de la Autoritatea Naţionalã pentru Protecţia Drepturilor Copilului.
ART. 51
(1) În termen de un an de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Ministerul Muncii, Solidaritãţii Sociale şi Familiei elaboreazã modificãrile şi completãrile corespunzãtoare la actele normative în vigoare din domeniul asistenţei sociale.
(2) Pânã la elaborarea modificãrilor şi completãrilor prevãzute la alin. (1), actele normative în vigoare la data intrãrii în vigoare a prezentei legi se vor aplica în continuare, cu excepţia dispoziţiilor care contravin prevederilor prezentei legi.
ART. 52
(1) Dispoziţiile art. 28, 29 şi 30 se vor aplica la datele prevãzute de legile speciale.
(2) La data intrãrii în vigoare a prezentei legi se abrogã <>Legea nr. 705/2001 privind sistemul naţional de asistenţã socialã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 814 din 18 decembrie 2001, precum şi orice alte dispoziţii contrare.
Aceastã lege a fost adoptatã de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicatã.
p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,
DAN RADU RUŞANU
PREŞEDINTELE SENATULUI
NICOLAE VĂCĂROIU
Bucureşti, 8 martie 2006.
Nr. 47.
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
