Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
LEGE nr. 469 din 9 iulie 2002 privind unele masuri pentru intarirea disciplinei contractuale
ART. 1 (1) Prezenta lege se aplica tuturor contractelor încheiate pentru realizarea actelor de comerţ de cãtre agenţii economici comercianţi, persoane juridice, şi comercianţi, persoane fizice, denumite în continuare pãrţi contractante, indiferent de forma de proprietate. (2) Contractele încheiate în cadrul procesului de privatizare se vor supune normelor speciale emise în acest sens, prezenta lege constituind norma generalã în aceasta materie. ART. 2 (1) Pãrţile contractante enumerate la art. 1 alin. (1) vor întreprinde toate diligenţele pentru stipularea de clauze care sa asigure realizarea obiectului contractului. (2) Contractul trebuie sa cuprindã în mod obligatoriu, în funcţie de natura sa, clauze contractuale referitoare la: obligaţiile ce revin pãrţilor în derularea contractului, condiţiile de livrare şi de calitate a bunurilor şi/sau serviciilor, termenele, modalitãţile de plata şi de garantare a plãţii preţului, instrumentele de plata şi clauzele de consolidare a preţului în condiţiile inflaţiei şi devalorizarii, riscul contractual, precum şi modul de soluţionare a eventualelor litigii apãrute în legatura cu derularea şi executarea contractului. (3) Pãrţile contractante pot depune diligenţele necesare în scopul obţinerii de informaţii privind credibilitatea financiarã şi seriozitatea persoanei juridice sau a persoanei fizice cu care intra în raporturi contractuale, în conformitate cu reglementãrile Bãncii Naţionale a României privind organizarea şi funcţionarea Centralei Incidentelor de Plati. ART. 3 (1) Pãrţile contractante au obligaţia efectuãrii tuturor plãţilor la data scadentei, stabilitã conform contractelor. (2) Pãrţile contractante vor organiza evidenta obligaţiilor de plata pe scadente, potrivit contractelor. ART. 4 (1) În contractele încheiate pãrţile contractante vor prevedea ca, în cazul neîndeplinirii în termen de 30 de zile de la data scadentei a obligaţiilor prevãzute la art. 3 alin. (1), debitorii sa plãteascã, în afarã sumei datorate, penalitãţi pentru fiecare zi de întârziere. (2) În contractele comerciale dintre pãrţile contractante, indiferent de forma în care acestea se încheie, în afarã penalitatilor contractuale prevãzute la alin. (1), pentru compensarea prejudiciului suferit de cãtre creditor ca urmare a îndeplinirii cu întârziere sau a neîndeplinirii obligaţiilor asumate de debitor, se pot include şi daune-interese pentru neexecutarea totalã sau parţialã a contractului, sub forma daunelor moratorii sau a celor compensatorii. (3) Totalul penalitatilor pentru întârziere în decontare, prevãzute la alin. (1) şi (2), nu poate depãşi cuantumul sumei asupra cãreia sunt calculate, cu excepţia cazului în care prin contract s-a stipulat contrariul. ART. 5 (1) Pãrţile contractante, persoane juridice, care, cu rea-credinţa stabilitã în condiţiile legii, nu îşi îndeplinesc obligaţiile asumate prin contract, vor sista orice plata reprezentând sporuri, cu excepţia celui de vechime, indemnizaţii şi premii pentru membrii consiliilor de administraţie, directorii generali, directorii generali adjuncţi, directorii şi directorii adjuncţi, precum şi achiziţii de bunuri mobile sau imobile. (2) Comercianţii, persoane fizice, care, cu rea-credinţa stabilitã în condiţiile legii, nu îşi îndeplinesc obligaţiile asumate prin contract, vor sista, de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, orice achiziţii de bunuri mobile sau imobile. ART. 6 (1) Pãrţile contractante pot realiza plãţile prin utilizarea urmãtoarelor instrumente de plata garantate şi/sau mecanisme de mobilizare a creanţelor: a) ordin de plata; b) cec, certificat conform prevederilor <>Legii asupra cecului nr. 59/1934 , cu modificãrile ulterioare; c) cambie şi bilet la ordin, avalizate de o societate bancarã şi acceptate în prealabil de obligatul principal, conform prevederilor <>Legii asupra cambiei şi biletului la ordin nr. 58/1934 , cu modificãrile ulterioare; d) forfetare sau factoring. (2) În înţelesul prezentei legi, mecanismele de mobilizare a creanţelor, prevãzute la alin. (1) lit. d), se definesc astfel: a) forfetarea este contractul prin care un vânzãtor sau prestator de servicii îşi vinde creanţele pe care le are asupra unui cumpãrãtor sau beneficiar unei societãţi bancare sau unei instituţii financiare specializate, contra unei taxe de forfetare; b) factoringul este contractul încheiat între o parte, denumita aderent, furnizoare de mãrfuri sau prestatoare de servicii, şi o societate bancarã sau o instituţie financiarã specializatã, denumita factor, prin care aceasta din urma asigura finanţarea, urmãrirea creanţelor şi prezervarea contra riscurilor de credit, iar aderentul cedeazã factorului, cu titlu de vânzare, creanţele nãscute din vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii pentru terţi. ART. 7 În termen de 20 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi administratorii societãţilor comerciale cu capital majoritar de stat şi ai regiilor autonome cu datorii rezultând din neexecutarea la scadenta a obligaţiilor contractuale asumate vor convoca adunãrile generale extraordinare ale actionarilor sau asociaţilor, respectiv consiliile de administraţie, pentru a decide, la propunerea conducerii executive, asupra mãsurilor legale care se impun a fi luate în vederea executãrii acestor obligaţii. ART. 8 (1) Pãrţile contractante vor introduce cereri de chemare în judecata în vederea recuperãrii creanţelor, cu excepţia celor reglementate prin norme speciale. (2) Dupã pronunţarea unei hotãrâri judecãtoreşti definitive în favoarea sa, prin executorul judecãtoresc, conform prevederilor legale în vigoare, creditorul va urmãri patrimoniul debitorului, în urmãtoarea ordine: a) mijloace bãneşti, inclusiv disponibilitãţile aflate în conturile bancare; b) active financiare de orice fel; c) produse finite, materii prime şi materiale, mijloace fixe; d) creanţe şi alte valori patrimoniale aflate în circuitul civil. ART. 9 (1) Titlul executoriu este prezentat de executorul judecãtoresc bãncilor sau oricãror persoane juridice sau fizice care deţin valori patrimoniale ale debitorului, sub orice forma ar fi acestea, şi are prioritate în satisfacerea creanţei, cu excepţia creditorilor cu garanţii reale mobiliare şi imobiliare. (2) În cazul în care, pentru executarea silitã a unei hotãrâri judecãtoreşti în materie comercialã, sunt necesare informaţii privind sumele depuse şi operaţiunile efectuate pe numele persoanelor fizice şi juridice, bãncile sunt obligate sa transmitã, la cererea scrisã a instanţei de executare sau a executorilor judecãtoreşti, informaţiile solicitate. Personalul bãncii nu poate uza, în folos personal, de informaţiile bancare pe care le deţine sau de care a luat cunostinta în orice mod. (3) Prevederile alin. (2) se aplica şi persoanelor care obţin, din activitatea de control şi supraveghere sau din rapoarte ori documente ale bãncii, informaţii de natura celor arãtate mai sus. (4) În cazul nerespectãrii dispoziţiilor alin. (2) şi (3) se aplica mãsurile prevãzute la art. 108^1 alin. 1 pct. 2 lit. f) şi art. 108^3 din Codul de procedura civilã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. ART. 10 (1) Constituie contravenţie şi se sancţioneazã cu amenda de la 100.000.000 lei la 300.000.000 lei urmãtoarele fapte: a) neefectuarea, cu rea-credinţa stabilitã în condiţiile legii, de cãtre debitor a plãţilor la data scadentei, potrivit art. 3 alin. (1), cu excepţia celor reglementate prin norme speciale; b) neasigurarea evidentei obligaţiilor de plata pe scadente, conform art. 3 alin. (2); c) încãlcarea prevederilor art. 5. (2) Contravenţiile prevãzute la alin. (1) se constata şi sancţiunile se aplica de persoane anume desemnate din organele de control fiscal ale Ministerului Finanţelor Publice. ART. 11 Contravenţiilor prevãzute de prezenta lege li se aplica dispoziţiile <>Ordonanţei de Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 180/2002 , cu excepţia art. 28 şi 29. ART. 12 Contractele încheiate pana la data intrãrii în vigoare a prezentei legi de pãrţile contractante cu principalii creditori şi societãţile bancare finanţatoare rãmân în vigoare, cu respectarea termenelor de plata şi a cuantumului sumelor stabilite la data încheierii acestora. ART. 13 La data intrãrii în vigoare a prezentei legi se abroga <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 10/1997 cu privire la diminuarea blocajului financiar şi a pierderilor din economie, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 22 aprilie 1997, aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 151/1997 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi orice alte dispoziţii contrare. ART. 14 Prezenta lege intra în vigoare în termen de 30 de zile de la publicarea ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Aceasta lege a fost adoptatã de Camera Deputaţilor în şedinţa din 6 iunie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR VALER DORNEANU
Aceasta lege a fost adoptatã de Senat în şedinţa din 24 iunie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE SENATULUI, DORU IOAN TARACILA
────────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
