Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Parlamentul României adoptã prezenta lege.
CAP. I
Dispoziţii generale
ART. 1
Prezenta lege reglementeazã Statutul asistentului social în România, precizând rolul Colegiului Naţional al Asistenţilor Sociali, denumit în continuare Colegiul, în apãrarea intereselor profesionale ale membrilor sãi.
ART. 2
(1) Pot fi asistenţi sociali urmãtoarele persoane:
a) cetãţenii români;
b) cetãţenii statelor membre ale Uniunii Europene, ai celorlalte state din Spaţiul Economic European şi ai Confederaţiei Elveţiene;
c) cetãţenii statelor terţe cu care România are acorduri bilaterale de reciprocitate şi care au reşedinţa temporarã sau permanentã în România.
(2) Titlul de asistent social poate fi deţinut de:
a) persoana care a obţinut diploma de licenţã în cadrul unei instituţii de învãţãmânt superior cu specializare în domeniu, forma de lungã duratã, 4 ani, acreditatã conform legii;
b) persoana care deţine diploma de absolvire a unei instituţii de învãţãmânt superior cu specializare în domeniu, forma de scurtã duratã, 3 ani, acreditatã conform legii;
c) persoana care deţine diploma de asistent social echivalatã conform legii;
d) persoana care deţine diploma de asistent social eliberatã sau recunoscutã în unul dintre statele membre ale Uniunii Europene, în unul dintre statele aparţinând Spaţiului Economic European ori în Confederaţia Elveţianã.
(3) În cazul cetãţenilor statelor membre ale Uniunii Europene, ai celorlalte state ale Spaţiului Economic European şi ai Confederaţiei Elveţiene, recunoaşterea diplomei de asistent social obţinutã în unul dintre statele menţionate va fi efectuatã conform <>Legii nr. 200/2004 privind recunoaşterea diplomelor şi calificãrilor profesionale pentru profesiile reglementate din România.
(4) Prevederile alin. (3) se aplicã şi diplomelor obţinute de cetãţenii români în unul dintre aceste state.
(5) Titlul de asistent social nu poate fi obţinut de persoana care se gãseşte în vreunul dintre cazurile de incompatibilitate prevãzute de prezenta lege.
ART. 3
(1) Asistentul social pune în practicã cunoştinţele, normele şi valorile asistenţei sociale pentru a interveni şi a acorda asistenţã persoanelor sau comunitãţilor, la cererea acestora sau ori de câte ori situaţia o impune.
(2) Asistentul social participã activ la elaborarea şi aplicarea politicilor sociale în domeniu, strategiilor şi planurilor de acţiune la nivel local, judeţean, naţional şi internaţional, promovând bunãstarea socialã.
(3) Asistentul social desfãşoarã în principal urmãtoarele tipuri generale de activitãţi:
a) identificã segmentul de populaţie ce face obiectul activitãţilor de asistenţã socialã;
b) identificã şi evalueazã problemele socioumane dintr-o anumitã regiune, comunitate sau localitate;
c) dezvoltã planuri de acţiune, programe, mãsuri, activitãţi profesionalizate şi servicii specializate specifice domeniului;
d) sensibilizeazã opinia publicã şi o informeazã cu privire la problematica socialã;
e) stabileşte modalitãţile concrete de acces la prestaţii şi servicii specializate de asistenţã socialã pe baza evaluãrii nevoilor;
f) dezvoltã programe de cercetare ştiinţificã şi formare profesionalã.
(4) Tipurile de activitãţi prevãzute la alin. (3) pot fi modificate şi completate la propunerea Colegiului, în conformitate cu prevederile legale.
(5) Instituţiile şi organismele publice sau private, abilitate prin lege sã desfãşoare activitãţi de asistenţã socialã, au obligaţia de a asigura realizarea activitãţilor prevãzute la alin. (3) de cãtre asistenţi sociali sau sub îndrumarea directã a acestora.
ART. 4
Asistentul social respectã valorile şi principiile etice referitoare la furnizarea serviciilor de calitate, justiţia socialã, demnitatea şi unicitatea persoanei, autonomia persoanei, dezvoltarea relaţiilor umane şi dezvoltarea profesionalã permanentã, în vederea creşterii calitãţii intervenţiei sociale.
ART. 5
Asistentul social îşi poate desfãşura activitatea în regim salarial sau independent, cu drept de liberã practicã:
a) în sectorul public, în conformitate cu prevederile <>Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificãrile ulterioare, şi ale <>Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicatã, cu modificãrile ulterioare;
b) în sectorul privat, cu respectarea prevederilor <>Legii nr. 53/2003 , cu modificãrile ulterioare, a prevederilor regulamentelor societãţii sau organizaţiei respective.
CAP. II
Statutul asistentului social
SECŢIUNEA 1
Formarea iniţialã a asistentului social şi condiţiile de exercitare a profesiei
ART. 6
Formarea asistentului social se realizeazã în cadrul instituţiilor de învãţãmânt superior acreditate conform legii, specializate în asistenţã socialã, forme de învãţãmânt universitar de scurtã duratã şi de lungã duratã.
ART. 7
Profesia de asistent social poate fi exercitatã de persoana care îndeplineşte cumulativ urmãtoarele condiţii:
a) este cetãţean român sau cetãţean al altui stat, în condiţiile prevãzute la art. 2 alin. (1);
b) are studii de specialitate în asistenţã socialã, conform prevederilor art. 2 alin. (2);
c) este înregistratã în Registrul naţional al asistenţilor sociali din România;
d) nu se gãseşte în vreunul dintre cazurile de incompatibilitate prevãzute în prezenta lege.
ART. 8
(1) Asistentul social îşi poate desfãşura activitatea numai dupã aprobarea cererii de înscriere ca membru în Colegiu. Aprobarea cererii duce în mod automat la înregistrarea în Registrul naţional al asistenţilor sociali din România şi la eliberarea avizului de exercitare a profesiei.
(2) Documentele necesare aprobãrii cererii sunt:
a) una dintre diplomele prevãzute la art. 2 alin. (2);
b) documente medicale;
c) certificat de cazier judiciar;
d) declaraţie pe propria rãspundere cã nu se aflã în situaţii de incompatibilitate cu statutul de asistent social.
(3) Cetãţenii statelor membre ale Uniunii Europene, ai celorlalte state din Spaţiul Economic European şi ai Confederaţiei Elveţiene pot depune documentele echivalente celor prevãzute la alin. (2) lit. b) şi c), eliberate de autoritãţile competente din ţãrile de origine sau de provenienţã.
(4) Documentele prevãzute la alin. (2) şi (3) se pot depune atât la sediul central al Colegiului, cât şi la sediile descentralizate ale Colegiului, din teritoriu, conform art. 26 alin. (4), cu posibilitatea de a fi trimise şi prin poştã.
ART. 9
(1) Profesia de asistent social poate fi exercitatã independent, în condiţii de liberã practicã, în formele prevãzute de prezentul articol, de cãtre persoanele prevãzute la art. 7 care obţin atestatul de liberã practicã.
(2) Asistenţii sociali pot opta sã înfiinţeze cabinete individuale, cabinete asociate sau societãţi civile profesionale, în condiţiile legii.
(3) De la data înregistrãrii în Registrul naţional al asistenţilor sociali din România, societãţile civile profesionale obţin personalitate juridicã, cu condiţia îndeplinirii cerinţelor din dreptul comun.
(4) Cabinetele individuale de asistenţã socialã şi cabinetele asociate de asistenţã socialã în desfãşurarea activitãţii lor pot angaja colaboratori.
(5) Pentru obţinerea atestatului de liberã practicã, asistentul social trebuie:
a) sã facã dovada cã a practicat asistenţa socialã o perioadã de cel puţin 5 ani pânã în momentul depunerii cererii;
b) sã nu fi fost gãsit vinovat de Colegiu în cazul unor anchete privind practica de asistenţã socialã;
c) sã depunã la Colegiu: cererea însoţitã de curriculum vitae, o scrisoare de motivaţie şi recomandãri din partea a 3 asistenţi sociali.
ART. 10
Cetãţenii unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene, care exercitã profesia de asistent social în unul dintre aceste state în care sunt stabiliţi, sunt exceptaţi de la cerinţa dobândirii calitãţii de membru al Colegiului, a avizului de exercitare a profesiei şi a atestatului de liberã practicã atunci când desfãşoarã în România activitãţile specifice profesiei, în contextul prestãrii de servicii. Aceste persoane depun la Colegiu o declaraţie referitoare la serviciile prestate şi documentul care atestã exercitarea legalã a profesiei în statul în care sunt stabiliţi, eliberat de autoritãţile competente ale acestui stat. Pe baza acestor documente, persoanele respective sunt înregistrate automat în Registrul naţional al asistenţilor sociali din România pe durata prestãrii serviciilor.
ART. 11
(1) Asistentul social desfãşoarã tipurile generale de activitãţi prevãzute la art. 3 alin. (3), cu obligaţia respectãrii metodologiei în domeniu, precum şi a normelor şi valorilor eticii profesionale.
(2) Modul în care asistenţii sociali pun în practicã prevederile Codului deontologic, precum şi modul de utilizare a metodologiei în domeniu sunt stabilite de Colegiu.
SECŢIUNEA a 2-a
Drepturi şi obligaţii
ART. 12
Asistentul social are dreptul:
a) sã contribuie la dezvoltarea profesiei cu scopul de a rãspunde în mod adecvat nevoilor sociale;
b) sã-şi apere profesia;
c) sã asigure creşterea încrederii societãţii în asistenţa socialã;
d) sã fie deschis noilor domenii de intervenţie;
e) la liberã practicã, potrivit legii;
f) la apãrarea şi reprezentarea intereselor profesionale de cãtre Colegiu;
g) la accesul informaţiilor privind exercitarea profesiei;
h) la pregãtirea continuã în domeniul asistenţei sociale.
ART. 13
(1) Asistentul social este obligat sã pãstreze confidenţialitatea în legãturã cu situaţiile, documentele şi informaţiile pe care le deţine în scop profesional, cu respectarea legislaţiei în vigoare şi a metodologiilor adoptate de cãtre Colegiu.
(2) Instituţiile şi organismele publice sau private au obligaţia de a asigura condiţiile necesare pentru pãstrarea confidenţialitãţii informaţiilor şi documentelor de cãtre asistentul social, în condiţiile legii.
SECŢIUNEA a 3-a
Incompatibilitãţi şi interdicţii
ART. 14
Nu poate beneficia de statutul de asistent social persoana care:
a) nu este înregistratã în Registrul naţional al asistenţilor sociali din România;
b) a fost condamnatã printr-o hotãrâre judecãtoreascã definitivã pentru sãvârşirea cu intenţie a unei infracţiuni în împrejurãri legate de exercitarea profesiei de asistent social şi pentru care nu a intervenit reabilitarea;
c) are stabilitã pedeapsa complementarã a interzicerii dreptului de a exercita profesia, pe durata stabilitã, prin hotãrâre judecãtoreascã definitivã;
d) are suspendat temporar avizul de exercitare a profesiei, ca sancţiune disciplinarã, pe durata suspendãrii.
ART. 15
Statutul asistentului social este incompatibil cu:
a) desfãşurarea oricãrei activitãţi de naturã sã aducã atingere demnitãţii profesionale;
b) folosirea cu bunã ştiinţã a cunoştinţelor sau metodelor profesionale în defavoarea persoanei sau în scop ilegal;
c) apartenenţa sau promovarea intereselor unor formaţiuni politice ori grupãri scoase în afara legii.
SECŢIUNEA a 4-a
Relaţiile asistentului social cu alţi specialişti în domeniul asistenţei sociale
ART. 16
În rezolvarea unor situaţii complexe, asistentul social colaboreazã cu specialişti din alte categorii profesionale.
ART. 17
În domeniul asistenţei sociale sunt implicaţi atât asistenţi sociali ca personal de specialitate, cât şi alte categorii de personal cu formare de nivel mediu a cãror activitate este coordonatã de cãtre asistenţii sociali, care îndeplinesc condiţiile prezentei legi.
ART. 18
(1) Colegiul avizeazã conţinutul programelor de pregãtire a persoanelor cu formare de nivel mediu care lucreazã în domeniul asistenţei sociale.
(2) Colegiul colaboreazã cu instituţiile de învãţãmânt superior în vederea adaptãrii curriculei universitare la noile nevoi sociale, precum şi la organizarea şi desfãşurarea practicii studenţilor în domeniu.
CAP. III
Principii etice
ART. 19
Scopul principal al activitãţii asistentului social este acela de a asista persoanele sau comunitãţile aflate în nevoie, implicându-se în identificarea, înţelegerea, evaluarea corectã şi soluţionarea problemelor sociale.
ART. 20
(1) Asistenţii sociali promoveazã principiile justiţiei sociale, prevãzute în actele normative cu privire la asistenţa socialã şi serviciile sociale.
(2) Asistenţii sociali asigurã egalitatea şanselor privind accesul persoanelor asistate la informaţii, servicii, resurse şi participarea acestora la procesul de luare a deciziilor.
ART. 21
(1) Asistenţii sociali respectã şi promoveazã demnitatea individului, unicitatea şi valoarea fiecãrei persoane.
(2) Asistentul social nu trebuie sã practice, sã tolereze, sã faciliteze sau sã colaboreze la nici o formã de discriminare bazatã pe rasã, etnie, sex şi orientare sexualã, vârstã, convingeri politice sau religioase, statut marital, deficienţã fizicã sau psihicã, situaţie materialã şi/sau orice altã preferinţã, caracteristicã, condiţie sau statut.
ART. 22
Asistentul social sprijinã persoanele asistate în eforturile lor de a-şi identifica şi clarifica scopurile, în vederea alegerii celei mai bune opţiuni.
ART. 23
Asistenţii sociali contribuie la consolidarea relaţiilor dintre persoane cu scopul de a promova, reface, menţine şi/sau îmbunãtãţi calitatea vieţii persoanelor, familiilor, grupurilor, organizaţiilor şi comunitãţilor.
ART. 24
Asistenţii sociali acţioneazã cu onestitate şi responsabilitate faţã de beneficiari, instituţii şi societate, în concordanţã cu normele deontologice ale profesiei, adoptate de comunitatea profesionalã prin Colegiu.
ART. 25
(1) Asistenţii sociali trebuie sã îşi desfãşoare activitatea numai în aria de competenţã profesionalã determinatã de calificarea şi experienţa profesionalã. Asistenţii sociali au obligaţia de a-şi îmbunãtãţi permanent cunoştinţele şi deprinderile profesionale şi de a le aplica în practicã.
(2) Asistenţii sociali contribuie la îmbunãtãţirea şi dezvoltarea bazei de cunoştinţe a profesiei.
CAP. IV
Colegiul Naţional al Asistenţilor Sociali
ART. 26
(1) Se înfiinţeazã Colegiul ca organizaţie profesionalã, neguvernamentalã, de interes public, apoliticã, nonprofit, cu personalitate juridicã, autonomã şi independentã.
(2) Colegiul are rolul de a reprezenta şi de a ocroti la nivel local, judeţean, naţional şi internaţional interesele profesiei de asistent social.
(3) Colegiul are sediul central în Bucureşti.
(4) Colegiul are o structurã teritorialã stabilitã prin regulamentul de organizare şi funcţionare.
(5) Colegiul se constituie din totalitatea asistenţilor sociali din România.
(6) Asistenţii sociali au dreptul sã adere şi la alte forme de asociere profesionalã.
(7) Colegiul are obligaţia de a publica anual în Monitorul Oficial al României, Partea I, Registrul naţional al asistenţilor sociali din România.
ART. 27
Colegiul are urmãtoarele atribuţii principale:
a) elaboreazã şi adoptã Codul deontologic al asistentului social, precum şi ghidurile de bunã practicã în domeniu, pentru respectarea principiilor etice;
b) propune ministerului de resort norme şi reglementãri în domeniul asistenţei sociale;
c) coordoneazã şi sprijinã aplicarea reglementãrilor şi normelor Colegiului de cãtre asistenţii sociali, organismele publice şi private în România;
d) avizeazã şi elibereazã atestatul de liberã practicã al asistentului social;
e) pregãteşte programele de perfecţionare continuã în domeniul asistenţei sociale;
f) elibereazã avizele menţionate în prezenta lege;
g) reprezintã, apãrã şi promoveazã drepturile şi interesele membrilor la nivel local, naţional şi internaţional;
h) monitorizeazã respectarea Codului deontologic, reglementãrilor şi normelor de cãtre asistenţii sociali, indiferent de locul de muncã, şi aplicã sancţiuni disciplinare;
i) colaboreazã cu ministere, instituţii ale administraţiei publice centrale şi locale, instituţii de învãţãmânt şi cercetare, organizaţii neguvernamentale, agenţi economici şi altele;
j) gestioneazã Registrul naţional al asistenţilor sociali din România;
k) stabileşte cuantumul cotizaţiei de membru şi al taxelor pentru diferitele sale servicii;
l) colaboreazã cu organisme similare din alte ţãri în probleme de interes comun.
ART. 28
(1) Organele de conducere ale Colegiului sunt:
a) Congresul Naţional al Colegiului;
b) Consiliul Naţional;
c) Biroul executiv.
(2) Regulamentul de organizare şi funcţionare şi atribuţiile organelor de conducere vor fi stabilite de Adunarea constitutivã.
ART. 29
(1) Colegiul elaboreazã norme privind datele care se înscriu în Registrul naţional al asistenţilor sociali din România.
(2) Calitatea de membru înceteazã în urmãtoarele situaţii:
a) la cerere;
b) prin deces;
c) în situaţiile prevãzute la art. 14 lit. b) şi c);
d) în situaţiile de incompatibilitate intervenite ulterior obţinerii calitãţii de membru şi nesoluţionate în termen de 3 luni de la o înştiinţare de avertisment a Colegiului.
ART. 30
(1) Registrul naţional al asistenţilor sociali din România cuprinde evidenţa asistenţilor sociali din România, a societãţilor civile profesionale, a cabinetelor individuale şi a celor asociate de asistenţã socialã.
(2) Înregistrarea în Registrul naţional al asistenţilor sociali din România se face o datã cu înscrierea ca membru în Colegiu fie la sediul central al Colegiului, fie la sediile descentralizate din teritoriu, fie prin poştã sau prin poşta electronicã.
ART. 31
(1) Finanţarea activitãţii Colegiului este realizatã din urmãtoarele surse:
a) cotizaţii ale membrilor;
b) donaţii şi sponsorizãri;
c) finanţãri externe;
d) alte surse, conform legii.
(2) Colegiul are obligaţia de a publica un raport anual de activitate în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a.
CAP. V
Dispoziţii finale şi tranzitorii
ART. 32
Federaţia naţionalã a asistenţilor sociali din România desemneazã un comitet de iniţiativã care convoacã Adunarea constitutivã a Colegiului formatã din reprezentanţii asistenţilor sociali din fiecare judeţ al ţãrii, în termen de 90 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi.
ART. 33
Adunarea constitutivã a Colegiului alege organele de conducere şi adoptã regulamentul de organizare şi funcţionare în termen de 30 de zile de la data convocãrii.
ART. 34
(1) Persoanele fãrã studii de specialitate care îndeplinesc atribuţii ale asistentului social la momentul intrãrii în vigoare a prezentei legi au dreptul sã desfãşoare activitãţile prevãzute la art. 3, dacã fac dovada cã sunt înscrise şi frecventeazã cursurile unei instituţii de învãţãmânt superior cu specializarea în asistenţã socialã, instituţie acreditatã conform legii, în termen de 3 ani de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi.
(2) Persoanele care au absolvit o formã de învãţãmânt superior, acreditatã conform legii, cu altã specializare decât asistenţã socialã, cu o vechime de minimum 3 ani în domeniul asistenţei sociale, având atribuţii de asistent social, au dreptul sã desfãşoare activitãţile prevãzute la art. 3, dacã fac dovada cã urmeazã studii postuniversitare în domeniul asistenţei sociale, studii organizate de instituţiile de învãţãmânt superior acreditate conform legii, în termen de 5 ani de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi.
(3) Dovada înscrierii şi frecventãrii cursurilor sau, dupã caz, a studiilor postuniversitare, precum şi a îndeplinirii condiţiilor prevãzute la alin. (1) şi (2) se face prin acte justificative care se depun la sediul Colegiului sau la sediile descentralizate din teritoriu ale acestuia şi la organizaţia sau instituţia unde îşi desfãşoarã activitatea persoana respectivã. Depunerea actelor justificative se poate face personal sau acestea pot fi trimise prin poştã.
Aceastã lege a fost adoptatã de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicatã.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
VALER DORNEANU
PREŞEDINTELE SENATULUI
NICOLAE VĂCĂROIU
Bucureşti, 4 noiembrie 2004.
Nr. 466.
________________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
