Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
LEGE Nr. 45 din 1 iulie 1994 Legea apararii nationale a Romaniei
ART. 1 Apãrarea Nationala cuprinde ansamblul de mãsuri şi activitãţi adoptate şi desfãşurate de statul roman în scopul de a garanta suveranitatea nationala, independenta şi unitatea statului, integritatea teritorialã a tarii şi democraţia constituţionalã. ART. 2 Activitãţile privind apãrarea nationala sînt asigurate şi duse la îndeplinire de cãtre autoritãţile publice, potrivit competentelor stabilite prin Constituţie şi legile tarii. Mãsurile adoptate privind apãrarea nationala sînt obligatorii pentru toţi cetãţenii tarii, pentru autoritãţile şi instituţiile publice şi private şi pentru toţi agenţii economici, indiferent de forma de proprietate. ART. 3 Reglementãrile privind apãrarea nationala se întemeiazã pe respectarea prevederilor Constituţiei şi ale legilor tarii, pe principiile doctrinei militare a statului roman şi normele general-admise de dreptul internaţional, precum şi pe prevederile tratatelor la care România este parte. ART. 4 În caz de agresiune care atenteazã la integritatea teritorialã, la existenta şi la unitatea statului şi a poporului roman, a carei amploare depãşeşte capacitatea combativa a forţelor armate organizate pe principiul suficientei defensive, riposta va cuprinde formele corespunzãtoare în care vor fi angajate toate resursele umane şi materiale necesare respingerii acesteia. ART. 5 În interesul securitãţii colective şi potrivit obligaţiilor asumate de România prin tratate internaţionale, la solicitarea Preşedintelui României, se supune Parlamentului spre aprobare participarea cu efective şi tehnica militarã la constituirea forţelor internaţionale destinate menţinerii pãcii sau în scopuri umanitare. Participarea unor unitãţi ale armatei în afarã teritoriului României cu efective şi tehnica de lupta, la exercitii militare comune, cu unitãţi ale altor state, se aproba de cãtre Consiliul Suprem de Apãrare a Tarii cu înştiinţarea prealabilã a Parlamentului. Desfãşurarea exerciţiilor şi operaţiunilor armatei, cu durata determinata, care implica intrarea, stationarea ori trecerea unor unitãţi militare strãine pe teritoriul României, se aproba, pentru fiecare caz în parte, de cãtre Parlamentul României, la solicitarea prealabilã a Preşedintelui României.
CAP. 2 Structura sistemului naţional de apãrare
ART. 6 Sistemul naţional de apãrare cuprinde: conducerea, forţele, resursele şi infrastructura teritorialã. ART. 7 Conducerea sistemului naţional de apãrare este un atribut exclusiv şi inalienabil al autoritãţilor constituţionale ale statului şi se realizeazã de cãtre: Parlament, Preşedintele Romanie, Consiliul Suprem de Apãrare a Tarii, Guvernul României, Ministerul Apãrãrii Naţionale şi autoritãţile administraţiei publice cu atribuţii în domeniul apãrãrii naţionale. ART. 8 Pentru conducerea acţiunilor militare la nivel strategic se înfiinţeazã, pe timp de rãzboi, Marele Cartier General, subordonat direct Consiliului Suprem de Apãrare a Tarii. Numirea în funcţie a şefului Marelui Cartier General se face de cãtre Preşedintele României, la propunerea ministrului apãrãrii naţionale. Structura organizatoricã şi atribuţiile Marelui Cartier General se stabilesc din timp de pace prin hotãrîre a Consiliului Suprem de Apãrare a Tarii, la propunerea ministrului apãrãrii naţionale. ART. 9 Pentru asigurarea conducerii unitare pe timp de rãzboi, în fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti se înfiinţeazã, prin hotãrîre a Consiliului Suprem de Apãrare a Tarii, funcţia de comandant militar, subordonat Marelui Cartier General. Atribuţiile comandantului militar se stabilesc din timp de pace de cãtre Statul Major General şi se aproba prin hotãrîre a Consiliului Suprem de Apãrare a Tarii. Numirea comandantilor militari ai judeţelor şi al municipiului Bucureşti se face de cãtre şeful Marelui Cartier General. ART. 10 Forţele destinate apãrãrii se compun din forţele armate şi forţele de protecţie. ART. 11 Forţele armate cuprind armata, mari unitãţi şi unitãţi din subordinea Ministerului de Interne, cele ale serviciilor de informaţii ale statului şi alte formaţiuni de apãrare armata organizate potrivit legii. ART. 12 Forţele de protecţie cuprind: unitãţile şi formaţiunile de protecţie civilã, formaţiunile sanitar-voluntare ale Crucii Roşii şi alte formaţiuni ce se vor stabili prin lege. ART. 13 Forţele destinate apãrãrii desfãşoarã activitãţi de pregãtire specifice, în limitele spaţiului naţional terestru, aerian, maritim şi fluvial, cu respectarea normelor de protecţie a mediului. Pentru desfãşurarea acestor activitãţi, forţele destinate apãrãrii folosesc poligoanele şi celelalte amenajãri din dotare, precum şi terenurile, aeroporturile, aerodromurile, porturile, spaţiile şi alte bunuri imobiliare stabilite împreunã cu autoritãţile administraţiei publice sau persoanele fizice ori juridice respective, în condiţiile legii privind rechizitiile. Dupã efectuarea activitãţilor prevãzute la alin. 1 şi 2, bunurile imobiliare respective se restituie în starea în care au fost preluate. ART. 14 Resursele apãrãrii naţionale se constituie din totalitatea resurselor umane, financiare, materiale şi de alta natura, pe care statul le asigura şi le angajeazã în susţinerea eforturilor de apãrare a tarii. ART. 15 Resursele umane se constituie din intreaga populaţie apta de efort pentru apãrarea nationala. Pregãtirea populaţiei pentru apãrare se realizeazã potrivit legii. ART. 16 Cetãţenii romani apţi pentru serviciul militar nu pot fi numiţi în funcţii de conducere din instituţiile autoritãţilor publice, dacã nu au îndeplinit aceasta obligaţie din motive imputabile lor. ART. 17 Miniştrii, secretarii şi subsecretarii de stat, precum şi demnitarii cu rang corespunzãtor acestora, prefectii, subprefectii, primãrii şi secretarii de la municipii, oraşe şi comune, conducãtorii agenţilor economici şi instituţiilor publice cu sarcini la mobilizare vor fi pregatiti, în vederea îndeplinirii atribuţiilor ce le revin pe linia apãrãrii naţionale, prin grija Statului Major General. Modul de organizare şi participare la pregãtire a persoanelor avînd funcţiile stabilite la alin. 1 se stabileşte prin hotãrîre a Guvernului. ART. 18 Celelalte resurse, precum şi pregãtirea economiei şi a teritoriului pentru apãrarea nationala se asigura în conformitate cu prevederile legii. ART. 19 Cheltuielile necesare organizãrii, inzestrarii, mobilizãrii, întreţinerii şi instruirii efectivelor active şi în rezerva, precum şi finanţãrii lucrãrilor de investiţii ale forţelor armate se suporta din bugetul de stat şi din alte fonduri legal constituite. ART. 20 Infrastructura teritorialã se constituie din ansamblul lucrãrilor şi amenajãrilor teritoriului care pot fi folosite în scopul apãrãrii naţionale. Pregãtirea teritoriului pentru apãrarea nationala se asigura în conformitate cu prevederile legii. ART. 21 Ministerele, autoritãţile administraţiei publice, agenţii economici indiferent de forma de proprietate, au obligaţia de a obţine avizul Statului Major General pentru amplasarea noilor obiective de investiţii şi dezvoltarea celor existente, în scopul încadrãrii acestora în infrastructura sistemului naţional de apãrare. Lista obiectivelor de investiţii şi dezvoltare, precum şi criteriile de realizare a acestora, pentru care este obligatoriu avizul Statului Major General se stabileşte prin hotãrîre a Guvernului. ART. 22 La proclamarea stãrii de asediu sau de urgenta, la declararea mobilizãrii ori a stãrii de rãzboi pot fi rechiziţionate bunuri aparţinînd agenţilor economici, instituţiilor publice, celorlalte persoane juridice şi persoanelor fizice şi pot fi chemaţi cetãţeni apţi de munca pentru prestãri de servicii, în condiţiile prevãzute de lege. În situaţiile prevãzute la alin. 1, prin hotãrîre a Consiliului Suprem de Apãrare a Tarii, agenţii economici a cãror activitate este nemijlocit legatã de asigurarea resurselor necesare apãrãrii pot fi militarizati. Organizarea şi funcţionarea acestora se stabilesc prin hotãrîre a Guvernului. ART. 23 Forţele armate vor acumula din timp de pace, în rezervele proprii, armament, tehnica de lupta şi materiale care sa asigure îndeplinirea misiunilor ce le revin, compensarea consumurilor şi a pierderilor probabile la rãzboi. Nomenclatorul şi nivelurile acestor rezerve se aproba de Consiliul Suprem de Apãrare a Tarii, la propunerea Ministerului Apãrãrii Naţionale şi, dupã caz, a organelor de resort. Înlocuirea periodicã şi transferul în economie a bunurilor din rezervele constituite se reglementeazã prin hotãrîre a Guvernului. ART. 24 Stadiul pregãtirii populaţiei, economiei şi teritoriului pentru apãrare se verifica prin exercitii şi antrenamente de mobilizare de cãtre Statul Major General împreunã cu Oficiul Central de Stat pentru Probleme Speciale şi cu Administraţia Nationala a Rezervelor Materiale, pe baza planului aprobat de Consiliul Suprem de Apãrare a Tarii. ART. 25 Instituţiile şi autoritãţile administraţiei publice, agenţii economici, indiferent de forma de proprietate, au obligaţia de a satisface comenzile necesare apãrãrii naţionale, integral şi în termenele stabilite prin contract în timp de pace şi cu prioritate în timp de rãzboi.
CAP. 3 Organizarea armatei
ART. 26 Armata este componenta de baza a forţelor armate, care asigura, pe timp de pace şi la rãzboi, integritatea într-o conceptie unitarã a activitãţilor tuturor forţelor participante la acţiunile de apãrare a tarii. ART. 27 Armata are în organizare : organele centrale ale Ministerului Apãrãrii Naţionale, categoriile de forte şi organele militare teritoriale. ART. 28 Organele centrale ale Ministerului Apãrãrii Naţionale sînt stabilite prin lege. ART. 29 Categoriile de forte ale armatei sînt: trupe de uscat; aviaţia şi apãrarea antiaeriana; marina militarã. Ele au în compunere state majore, comandamente de arma, mari unitãţi şi unitãţi luptatoare, de învãţãmînt şi de instrucţie, precum şi unitãţi şi formaţiuni de asigurare de lupta şi de logistica. ART. 30 Organele militare teritoriale au în compunere: comandamente militare teritoriale, centre militare judeţene, municipale şi de sector.
CAP. 4 Atribuţiile autoritãţilor publice privind apãrarea nationala
ART. 31 Parlamentul, Preşedintele României, Guvernul României şi Consiliul Suprem de Apãrare a Tarii îşi exercita atribuţiile privind apãrarea nationala potrivit prevederilor constituţionale şi legilor tarii. ART. 32 Guvernul României rãspunde de organizarea activitãţilor şi de aplicarea mãsurilor ce privesc apãrarea nationala şi are urmãtoarele atribuţii: a) coordoneazã activitatea ministerelor şi a celorlalte autoritãţi ale administraţiei publice pentru realizarea mãsurilor de asigurare a capacitãţii de apãrare a tarii; b) asigura alocarea şi utilizarea, potrivit legii, a resurselor financiare şi materiale necesare organizãrii, inzestrarii şi mobilizãrii forţelor armate, întreţinerii şi instruirii efectivelor, menţinerii în stare de operativitate a tehnicii şi armamentului, precum şi realizãrii lucrãrilor de investiţii pentru apãrare; c) stabileşte obligaţiile ce revin ministerelor şi agenţilor economici din planul de mobilizare a economiei naţionale pentru primul an de rãzboi; d) asigura, din timp de pace, constituirea rezervelor materiale necesare pe timp de rãzboi, atît pentru nevoile apãrãrii, cît şi ale populaţiei; e) conduce, prin prefecţi, activitãţile specifice din judeţe şi din municipiul Bucureşti. ART. 33 Ministerul Apãrãrii Naţionale rãspunde de înfãptuirea conceptiei fundamentale de apãrare a tarii în domeniul militar, în care scop: a) analizeazã nevoile de apãrare a tarii şi propune autoritãţilor competente stabilite prin Constituţie şi alte legi, mãsurile privind organizarea şi inzestrarea armatei, pregãtirea populaţiei şi a teritoriului; b) asigura pregãtirea comandamentelor şi instruirea efectivelor active şi din rezerva; c) organizeazã, din timp de pace, pregãtirea de mobilizare a armatei şi populaţiei; face propuneri pentru declararea mobilizãrii generale sau parţiale şi conduce desfãşurarea acesteia; d) indruma şi controleazã, prin Statul Major General, în colaborare cu alte autoritãţi abilitate, mãsurile de pregãtire luate de ministere, agenţii economici şi instituţiile publice, în scopul realizãrii producţiei şi a prestãrilor de servicii pentru forţele armate, întocmirii lucrãrilor de mobilizare la locul de munca şi pregãtirii teritoriului pentru apãrare. ART. 34 Ministerele, serviciile de informaţii ale statului, celelalte autoritãţi ale administraţiei publice centrale rãspund de executarea mãsurilor de apãrare a tarii, fiecare în domeniul sau de activitate, potrivit legii; conducãtorii acestora prezintã rapoarte cu privire la exercitarea atribuţiilor privind apãrarea nationala, dupã caz, Parlamentului, Guvernului, Consiliului Suprem de Apãrare a Tarii, anual sau ori de cîte ori li se cere. La declararea mobilizãrii şi a stãrii de rãzboi, miniştrii de resort rãspund direct de repartizarea resurselor privind: materiile prime, produsele industriale, bunurile alimentare, energia, transporturile, lucrãrile publice şi comunicaţiile. Cerinţele forţelor destinate apãrãrii se asigura cu prioritate. ART. 35 Autoritãţile administraţiei publice locale, potrivit competentei, au, în timp de pace şi în caz de mobilizare şi de rãzboi, în raza lor teritorialã, urmãtoarele atribuţii: a) asigura îndeplinirea de cãtre agenţii economici, instituţiile publice şi persoanele fizice a dispoziţiilor şi mãsurilor privind pregãtirea populaţiei, economiei şi a teritoriului pentru apãrare; b) urmãresc şi intervin pentru satisfacerea cererilor prezentate de unitãţile militare existente în raza lor teritorialã pentru nevoile de mobilizare; c) îndeplinesc mãsurile necesare pentru efectuarea de rechiziţii şi chemãri pentru prestãri de servicii potrivit legii; d) întocmesc, actualizeazã şi pun la dispoziţie centrelor militare judeţene şi al municipiului Bucureşti monografia economico-militarã a unitãţilor administrativ-teritoriale respective; e) asigura centrelor militare judeţene, municipale, de sector, terenurile, localurile, instalaţiile de telecomunicaţii, dotãrile şi fondurile necesare desfãşurãrii activitãţii acestora, potrivit normelor stabilite prin hotãrîre a Guvernului; f) îndeplinesc orice alte atribuţii referitoare la apãrarea nationala, potrivit legii.
CAP. 5 Sancţiuni
ART. 36 Nerespectarea prevederilor prezentei legi atrage rãspunderea penalã, contravenţionalã, administrativã sau civilã, dupã caz. ART. 37 Constituie contravenţii, dacã nu sînt sãvîrşite în astfel de condiţii încît, potrivit legii penale, sa constituie infracţiuni şi se sancţioneazã cu amenda de la 200.000 la 5.000.000 lei, urmãtoarele fapte: a) nerespectarea dispoziţiilor art. 21 privind obţinerea avizului dat de Statul Major General sau nerespectarea condiţiilor prevãzute în aviz; b) neîndeplinirea în timp de pace de cãtre cei mentionati la art. 25 a obligaţiilor privind comenzile de stat necesare apãrãrii naţionale; c) împiedicarea organelor de control de a îndeplini atribuţiile prevãzute de prezenta lege. ART. 38 Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de cãtre autoritãţile stabilite prin hotãrîre a Guvernului. ART. 39 Dispoziţiile prezentului capitol privitoare la contravenţii se completeazã cu prevederile <>Legii nr. 32/1968 privind constatarea şi sancţionarea contravenţiilor, cu excepţia art. 25, 26 şi 27.
CAP. 6 Dispoziţii finale
ART. 40 La data intrãrii în vigoare a prezentei legi orice alte dispoziţii contrare se abroga. ART. 41 Prezenta lege intra în vigoare la data publicãrii ei în Monitorul Oficial al României.
Aceasta lege a fost adoptatã de Senat în şedinţa din 2 iulie 1994, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.
PREŞEDINTELE SENATULUI prof. univ. dr. OLIVIU GHERMAN
Aceasta lege a fost adoptatã de Camera Deputaţilor în şedinţa din 21 iunie 1994, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR RADU BERCEANU -----------------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
