Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
LEGE nr. 448 din 6 decembrie 2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap
CAP. I Dispoziţii generale, definiţii şi principii
ART. 1 Prezenta lege reglementeazã drepturile şi obligaţiile persoanelor cu handicap acordate în scopul integrãrii şi incluziunii sociale a acestora. ART. 2 (1) Persoanele cu handicap, în înţelesul prezentei legi, sunt acele persoane cãrora, datoritã unor afecţiuni fizice, mentale sau senzoriale, le lipsesc abilitãţile de a desfãşura în mod normal activitãţi cotidiene, necesitând mãsuri de protecţie în sprijinul recuperãrii, integrãrii şi incluziunii sociale. (2) De dispoziţiile prezentei legi beneficiazã copiii şi adulţii cu handicap, cetãţeni români, cetãţeni ai altor state sau apatrizi, pe perioada în care au, conform legii, domiciliul ori reşedinţa în România. ART. 3 Protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap au la bazã urmãtoarele principii: a) respectarea drepturilor şi a libertãţilor fundamentale ale omului; b) prevenirea şi combaterea discriminãrii; c) egalizarea şanşelor; d) egalitatea de tratament în ceea ce priveşte încadrarea în muncã şi ocuparea forţei de muncã; e) solidaritatea socialã; f) responsabilizarea comunitãţii; g) subsidiaritatea; h) adaptarea societãţii la persoana cu handicap; i) interesul persoanei cu handicap; j) abordarea integratã; k) parteneriatul; l) libertatea opţiunii şi controlul sau decizia asupra propriei vieţi, a serviciilor şi formelor de suport de care beneficiazã; m) abordarea centratã pe persoanã în furnizarea de servicii; n) protecţie împotriva neglijãrii şi abuzului; o) alegerea alternativei celei mai puţin restrictive în determinarea sprijinului şi asistenţei necesare; p) integrarea şi incluziunea socialã a persoanelor cu handicap, cu drepturi şi obligaţii egale ca toţi ceilalţi membri ai societãţii. ART. 4 Autoritãţile publice, furnizorii de servicii sociale, reprezentanţii societãţii civile, precum şi persoanele fizice şi juridice responsabile de aplicarea prezentei legi au obligaţia sã promoveze, sã respecte şi sã garanteze drepturile persoanei cu handicap, stabilite în concordanţã cu prevederile Cartei sociale europene revizuite, adoptatã la Strasbourg la 3 mai 1996, ratificatã prin <>Legea nr. 74/1999 , precum şi cu celelalte acte interne şi internaţionale în materie la care România este parte. ART. 5 În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile folosite au urmãtoarele semnificaţii: 1. acces neîngrãdit al persoanei cu handicap - accesul fãrã limitãri sau restricţii la mediul fizic, informaţional şi comunicaţional; 2. accesibilitate - ansamblul de mãsuri şi lucrãri de adaptare a mediului fizic, precum şi a mediului informaţional şi comunicaţional conform nevoilor persoanelor cu handicap, factor esenţial de exercitare a drepturilor şi de îndeplinire a obligaţiilor persoanelor cu handicap în societate; 3. adaptare - procesul de transformare a mediului fizic şi informaţional, a produselor sau sistemelor, pentru a le face disponibile şi persoanelor cu handicap; 4. adaptare rezonabilã la locul de muncã - totalitatea modificãrilor fãcute de angajator pentru a facilita exercitarea dreptului la muncã al persoanei cu handicap; presupune modificarea programului de lucru, achiziţionarea de echipament, dispozitive şi tehnologii asistive şi alte mãsuri asemenea; 5. angajare asistatã - opţiunea de angajare care faciliteazã munca în locuri de muncã obişnuite de pe piaţa competitivã a muncii şi care presupune oferirea de sprijin în cãutarea locului de muncã şi la locul de muncã, transport, tehnologii ajutãtoare, instruire, specializare; 6. asistent personal al persoanei cu handicap grav - persoana care supravegheazã, acordã asistenţã şi îngrijire copilului sau adultului cu handicap grav, pe baza planului de recuperare pentru copilul cu handicap, respectiv a planului individual de servicii al persoanei adulte cu handicap; 7. asistent personal profesionist - persoana fizicã atestatã care asigurã la domiciliul sãu îngrijirea şi protecţia adultului cu handicap grav sau accentuat, aflat în condiţiile precizate de lege; 8. asistenţã vie - include asistenţa animalã, ca de exemplu, câinele-ghid; 9. atelier protejat - spaţiul adaptat nevoilor persoanelor cu handicap, unde acestea desfãşoarã activitãţi de formare, dezvoltare şi perfecţionare a abilitãţilor; poate funcţiona în locaţii din comunitate, în centre de zi, în centre rezidenţiale şi în unitãţi de învãţãmânt speciale; 10. bugetul personal complementar - stabileşte limitele cheltuielilor personale din cursul unei luni, în funcţie de gradul de handicap, pentru plata taxei de abonament radio/TV, a abonamentului telefonic cu impulsuri incluse şi a taxei pentru abonamentul la curentul electric; 11. cãi şi mijloace de acces - elementele prin care se asigurã accesul în clãdirile publice şi care asigurã posibilitatea deplasãrii persoanelor cu handicap în interiorul clãdirii; 12. cerinţe educative speciale - necesitãţile educaţionale suplimentare, complementare obiectivelor generale ale educaţiei adaptate particularitãţilor individuale şi celor caracteristice unei anumite deficienţe sau tulburãri/dificultãţi de învãţare, precum şi o asistenţã complexã de tip medical, social etc.; 13. clãdiri de utilitate publicã - clãdirile aparţinând instituţiilor publice şi private care oferã populaţiei diferite tipuri de servicii; 14. comisie de evaluare a persoanelor adulte cu handicap organul de specialitate fãrã personalitate juridicã în subordinea consiliilor judeţene, respectiv a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, ale cãrei atribuţii principale sunt stabilite prin prezenta lege; 15. contractare - procedura de finanţare/cofinanţare de cãtre autoritãţile administraţiei publice locale a serviciilor sociale publice realizate de furnizorii privaţi de servicii sociale, acreditaţi în condiţiile legii; 16. dizabilitate - termenul generic pentru afectãri/ deficienţe, limitãri de activitate şi restricţii de participare, definite conform Clasificãrii internaţionale a funcţionãrii, dizabilitãţii şi sãnãtãţii, adoptatã şi aprobatã de Organizaţia Mondialã a Sãnãtãţii, şi care relevã aspectul negativ al interacţiunii individ-context; 17. egalizarea şanselor - procesul prin care diferitele structuri sociale şi de mediu, infrastructura, serviciile, activitãţile informative sau documentare devin disponibile şi persoanelor cu handicap; 18. incluziune socialã - setul de mãsuri şi acţiuni multidimensionale din domeniile protecţiei sociale, ocupãrii forţei de muncã, locuirii, educaţiei, sãnãtãţii, informãrii şi comunicãrii, mobilitãţii, securitãţii, justiţiei şi culturii, destinate combaterii excluziunii sociale; 19. indemnizaţie lunarã - prestaţia socialã lunarã reprezentând sume de bani acordate persoanelor cu handicap de naturã sã faciliteze egalizarea de şanşe, asigurarea unei vieţi autonome şi favorizarea incluziunii lor sociale; 20. integrare socialã - procesul de interacţiune dintre individ sau grup şi mediul social, prin intermediul cãruia se realizeazã un echilibru funcţional al pãrţilor; 21. însoţitor - persoana care acompaniazã persoana cu handicap şi care beneficiazã de drepturi în condiţiile prevãzute de lege; 22. loc de muncã protejat - spaţiul aferent activitãţii persoanei cu handicap, adaptat nevoilor acesteia, care include cel puţin locul de muncã, echipamentul, toaleta şi cãile de acces; 23. manager de caz - membrul echipei pluridisciplinare care coordoneazã, monitorizeazã şi evalueazã îndeplinirea planului individual de servicii, precum şi mãsurile luate în legãturã cu adultul cu handicap; 24. plan individual de servicii - documentul care fixeazã obiective pe termen scurt, mediu şi lung, precizând modalitãţile de intervenţie şi sprijin pentru adulţii cu handicap, prin care se realizeazã activitãţile şi serviciile precizate în programul individual de reabilitare şi integrare socialã; 25. program individual de reabilitare şi integrare socialã - documentul elaborat de comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap, în care sunt precizate activitãţile şi serviciile de care adultul cu handicap are nevoie în procesul de integrare socialã; 26. reprezentant legal - pãrintele sau persoana desemnatã, potrivit legii, sã exercite drepturile şi sã îndeplineascã obligaţiile faţã de persoana cu handicap; 27. şanse egale - rezultatul procesului de egalizare a şanselor, prin care diferitele structuri ale societãţii şi mediului sunt accesibile tuturor, inclusiv persoanelor cu handicap; 28. tehnologie asistivã şi de acces - tehnologia care asigurã accesul cu şanse egale al persoanelor cu handicap la mediul fizic, informaţional şi comunicaţional; 29. unitate protejatã autorizatã - operatorul economic de drept public sau privat, cu gestiune proprie, în cadrul cãruia cel puţin 30% din numãrul total de angajaţi cu contract individual de muncã sunt persoane cu handicap.
CAP. II Drepturile persoanelor cu handicap
ART. 6 Persoanele cu handicap beneficiazã de drepturi la: a) ocrotirea sãnãtãţii - prevenire, tratament şi recuperare; b) educaţie şi formare profesionalã; c) ocuparea şi adaptarea locului de muncã, orientare şi reconversie profesionalã; d) asistenţã socialã, respectiv servicii sociale şi prestaţii sociale; e) locuinţã, amenajarea mediului de viaţã personal ambiant, transport, acces la mediul fizic, informaţional şi comunicaţional; f) petrecerea timpului liber, acces la culturã, sport, turism; g) asistenţã juridicã; h) facilitãţi fiscale; i) evaluare şi reevaluare prin examinarea la domiciliu a persoanelor nedeplasabile de cãtre membrii comisiei de evaluare, la un interval de 2 ani. ART. 7 (1) Promovarea şi respectarea drepturilor persoanelor cu handicap revin, în principal, autoritãţilor administraţiei publice locale unde îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana cu handicap şi, în subsidiar, respectiv complementar, autoritãţilor administraţiei publice centrale, societãţii civile şi familiei sau reprezentantului legal al persoanei cu handicap. (2) În baza principiului egalizãrii şanselor, autoritãţile publice competente au obligaţia sã asigure resursele financiare necesare şi sã ia mãsuri specifice pentru ca persoanele cu handicap sã aibã acces nemijlocit şi neîngrãdit la servicii. ART. 8 (1) Autoritatea Naţionalã pentru Persoanele cu Handicap şi celelalte autoritãţi publice centrale şi locale au obligaţia sã asigure, potrivit prezentei legi, condiţiile necesare pentru integrarea şi incluziunea socialã a persoanelor cu handicap. (2) Autoritatea Naţionalã pentru Persoanele cu Handicap elaboreazã politici şi asigurã monitorizarea şi controlul respectãrii drepturilor persoanelor cu handicap. (3) În vederea realizãrii dispoziţiilor prevãzute la alin. (2), Autoritatea Naţionalã pentru Persoanele cu Handicap poate încheia parteneriate cu organizaţii neguvernamentale ale persoanelor cu handicap, care reprezintã interesele acestora sau care desfãşoarã activitãţi în domeniul promovãrii şi apãrãrii drepturilor omului.
SECŢIUNEA 1 Sãnãtate şi recuperare
ART. 9 (1) Pentru protecţia sãnãtãţii fizice şi mentale a persoanelor cu handicap, autoritãţile publice au obligaţia sã ia urmãtoarele mãsuri specifice: a) sã includã nevoile persoanelor cu handicap şi ale familiilor acestora în toate politicile, strategiile şi programele de dezvoltare regionalã, judeţeanã sau localã, precum şi în programele guvernamentale de ocrotire a sãnãtãţii; b) sã creeze condiţii de disponibilitate, respectiv de transport, infrastructurã, reţele de comunicare, a serviciilor medicale şi sociomedicale; c) sã înfiinţeze şi sã susţinã centre de reabilitare specializate pe tipuri de handicap; d) sã creeze condiţii pentru asigurarea tehnologiei asistive şi de acces; e) sã dezvolte programe de prevenire a apariţiei handicapului; f) sã sprijine accesul la tratamentul balnear şi de recuperare; g) sã includã şi sã recunoascã sportul ca mijloc de recuperare, dezvoltând programe specifice. (2) Persoanele cu handicap, familiile acestora sau reprezentanţii lor legali au dreptul la toate informaţiile referitoare la diagnosticul medical şi de recuperare/ reabilitare, la serviciile şi programele disponibile, în toate stadiile acestora, precum şi la drepturile şi obligaţiile în domeniu. ART. 10 Persoanele cu handicap beneficiazã de asistenţã medicalã în cadrul sistemului de asigurãri sociale de sãnãtate, potrivit legii. ART. 11 (1) În vederea asigurãrii asistenţei de recuperare/reabilitare, persoanele cu handicap au dreptul la: a) dispozitive de protezare în domeniul ORL, dispozitive pentru protezare stomii, dispozitive pentru incontinenţã urinarã, proteze pentru membrul inferior, proteze pentru membrul superior, dispozitive de mers/deplasare, cãrucioare, cadre de mers, triciclete de mers, trepiede, cârje, cotiere, bastane, orteze, încãlţãminte ortopedicã, dispozitive pentru handicap vizual, implanturi cardiace, dispozitive de adaptare a autovehiculelor şi materiale igienico-sanitare pentru persoanele cu incontinenţã urinarã - cateter lubrifiat, absorbante, conform Contractului-cadru privind condiţiile acordãrii asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurãri sociale de sãnãtate; b) servicii gratuite de cazare şi masã şi pentru însoţitorul copilului cu handicap grav sau accentuat ori al adultului cu handicap grav sau accentuat în unitãţile sanitare cu paturi, sanatorii şi staţiuni balneare, la recomandarea medicului de familie ori a medicului specialist, asigurate de la Fondul naţional unic de asigurãri sociale de sãnãtate, conform Contractului-cadru privind condiţiile acordãrii asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurãri sociale de sãnãtate; c) un bilet gratuit de tratament balnear, în cursul unui an, pe baza programului individual de reabilitare şi integrare socialã şi a recomandãrii medicului de familie sau a medicului specialist. (2) În termen de maximum 30 de zile de la data depunerii documentaţiei de cãtre persoana cu handicap sau reprezentantul legal al acesteia, casele de asigurãri de sãnãtate au obligaţia sã emitã decizia ori aprobarea de platã pentru fiecare dispozitiv medical sau tip de dispozitiv medical acordat persoanelor cu handicap. (3) Contravaloarea preţului de referinţã pentru produsele prevãzute la alin. (1) lit. a) se suportã integral din Fondul naţional unic de asigurãri sociale de sãnãtate, prin casa de asigurãri de sãnãtate de care aparţine asiguratul. (4) Numãrul biletelor de tratament balnear gratuit care se acordã adulţilor cu handicap se stabileşte proporţional cu numãrul potenţialilor beneficiari faţã de numãrul total al biletelor de tratament balnear gratuit stabilite prin legea anualã a bugetului asigurãrilor sociale de stat. ART. 12 (1) Persoana care are în îngrijire, supraveghere şi întreţinere un copil cu handicap beneficiazã de urmãtoarele drepturi: a) concediu plãtit pentru creşterea copilului cu handicap pânã la împlinirea de cãtre acesta a vârstei de 7 ani şi program de lucru redus la 4 ore pentru pãrintele care are în îngrijire copilul cu handicap care necesitã tratament pentru afecţiuni intercurente, pânã la împlinirea de cãtre copil a vârstei de 18 ani; b) concedii medicale pentru îngrijirea copilului cu handicap care necesitã internare, tratament ambulatoriu sau la domiciliu pentru afecţiuni intercurente, pânã la împlinirea de cãtre copil a vârstei de 18 ani; c) indemnizaţie, prin Ministerul Muncii, Solidaritãţii Sociale şi Familiei, pentru creşterea copilului cu handicap, acordatã femeii mamã deţinãtoare de certificat de persoanã cu handicap, pânã la împlinirea de cãtre copil a vârstei de 7 ani; d) alocaţie de întreţinere pentru copiii cu handicap, aflaţi în plasament familial sau încredinţaţi, potrivit legii, unei familii ori persoane sau unui organism privat autorizat potrivit legii, în cuantumul prevãzut de lege, majorat cu 50%. (2) De drepturile prevãzute la alin. (1) beneficiazã, la cerere, unul dintre pãrinţi, tutorele, persoanele care au adoptat un copil cu handicap sau cãrora li s-au încredinţat copii cu handicap spre creştere şi educare ori în plasament familial, dacã sunt asiguraţi pentru concedii şi indemnizaţii de asigurãri sociale de sãnãtate în cadrul sistemului de asigurãri sociale de sãnãtate. (3) Persoanele prevãzute la alin. (2) beneficiazã de drepturile prevãzute la alin. (1) în situaţia în care nu au în acelaşi timp şi calitatea de asistent personal. (4) Sumele cuvenite drepturilor prevãzute la alin. (1) se suportã din bugetul de stat, respectiv din bugetul Fondului naţional unic de asigurãri sociale de sãnãtate, potrivit legii.
SECŢIUNEA a 2-a Educaţie
ART. 13 (1) Persoanele cu handicap au acces liber şi egal la orice formã de educaţie, indiferent de vârstã, în conformitate cu tipul, gradul de handicap şi nevoile educaţionale ale acestora. (2) Persoanelor cu handicap li se asigurã educaţia permanentã şi formarea profesionalã de-a lungul întregii vieţi. (3) Persoana cu handicap sau, dupã caz, familia ori reprezentantul legal constituie principalul factor de decizie în alegerea formei şi tipului de şcolarizare, precum şi a unitãţii de învãţãmânt. ART. 14 (1) Educaţia persoanelor cu handicap este parte integrantã a sistemului naţional de educaţie, coordonat de Ministerul Educaţiei şi Cercetãrii. (2) Educaţia persoanelor cu handicap se realizeazã prin: a) unitãţi de învãţãmânt special; b) integrarea individualã în unitãţi de învãţãmânt de masã, inclusiv în unitãţi cu predare în limbile minoritãţilor naţionale; c) grupe sau clase speciale compacte, integrate în unitãţi preşcolare şi şcolare de masã; d) servicii educaţionale prin cadrele didactice itinerante/de sprijin; e) şcolarizare la domiciliu pânã la absolvirea studiilor liceale, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 de ani, prin grija Ministerului Educaţiei şi Cercetãrii; f) educaţia "la patul de spital", pe durata spitalizãrii; g) alternative educaţionale. (3) Formele de învãţãmânt enumerate la alin. (2) se pot desfãşura şi în limbile minoritãţilor naţionale. (4) Accesul în unitãţile de învãţãmânt al copiilor cu dizabilitãţi, inclusiv al celor cu handicap, precum şi al celor cu dificultãţi de adaptare şcolarã se realizeazã prin hotãrâre a comisiei pentru protecţia copilului, care elibereazã certificatul de orientare şcolarã şi/sau profesionalã, pe baza raportului de evaluare complexã întocmit de serviciul de evaluare complexã din cadrul direcţiilor generale de asistenţã socialã şi protecţia copilului judeţene, respectiv locale, ale sectoarelor municipiului Bucureşti. (5) Pentru formele de educaţie prevãzute la alin. (2) lit. d)-f) sunt necesare recomandarea comisiei interne de evaluare continuã şi cererea pãrinţilor. (6) Unitãţile de învãţãmânt special sunt formate din: şcoalã specialã, cantinã şi, dupã caz, internat şcolar, în condiţiile legii. (7) Elevii cu handicap beneficiazã gratuit de masã şi cazare în internatele şcolare. (8) Studenţii cu handicap grav şi accentuat beneficiazã, la cerere, de reducere cu 50% a taxelor pentru cazare şi masã la cantinele şi cãminele studenţeşti. (9) Valoarea reducerii prevãzute la alin. (8) se asigurã din bugetul instituţiilor de învãţãmânt publice sau private. ART. 15 Finanţarea învãţãmântului special şi special integrat se face din bugetele judeţelor, respectiv bugetele locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, unde funcţioneazã unitatea de învãţãmânt special, indiferent de domiciliul copiilor/elevilor/tinerilor cu cerinţe educative speciale. ART. 16 (1) În cadrul procesului de învãţãmânt, indiferent de nivelul acestuia, persoanele cu handicap au dreptul la: a) servicii educaţionale de sprijin; b) dotarea cu echipament tehnic adaptat tipului şi gradului de handicap şi utilizarea acestuia; c) adaptarea mobilierului din sãlile de curs; d) manuale şcolare şi cursuri în format accesibil pentru elevii şi studenţii cu deficienţe de vedere; e) utilizarea echipamentelor şi softurilor asistive în susţinerea examenelor de orice tip şi nivel. (2) Preşcolarii, elevii şi studenţii cu handicap, împreunã cu asistenţii personali şi asistenţii personali profesionişti, dupã caz, au dreptul la locuri gratuite în tabere de odihnã, o datã pe an, indiferent de forma de învãţãmânt. (3) Sumele aferente dreptului prevãzut la alin. (2) se asigurã de la bugetul de stat prin bugetul Autoritãţii Naţionale pentru Tineret. ART. 17 În vederea asigurãrii accesului persoanelor cu handicap în unitãţile şi instituţiile de învãţãmânt, autoritãţile publice au obligaţia sã ia urmãtoarele mãsuri specifice: a) sã promoveze şi sã garanteze accesul la educaţie şi formare profesionalã al persoanelor cu handicap; b) sã asigure şcolarizarea la domiciliu a persoanelor cu handicap nedeplasabile pe durata perioadei de şcolarizare obligatorie, precum şi pregãtirea şcolarã, indiferent de locul în care persoana cu handicap se aflã, inclusiv prin cadrele didactice de sprijin/itinerante; c) sã asigure accesul la formele de educaţie permanentã, adaptându-le nevoilor educaţionale ale persoanelor cu handicap; d) sã sprijine cooperarea dintre unitãţile de învãţãmânt special sau de masã cu familia şi comunitatea, în vederea asigurãrii unei oferte educaţionale care rãspunde nevoilor individuale ale persoanelor cu handicap; e) sã sprijine pregãtirea cadrelor didactice în vederea adaptãrii practicilor educaţionale pentru elevii cu handicap din grupe sau clase de învãţãmânt obişnuit; f) sã asigure posibilitatea practicãrii unui sport de cãtre orice persoanã cu handicap, precum şi pregãtirea cadrelor didactice în vederea însuşirii de cãtre acestea a unor noţiuni medicale şi tehnice specifice; g) sã asigure servicii educaţionale de sprijin pentru persoanele cu handicap şi familiile acestora, prin specialişti în domeniul psihopedagogiei speciale; h) sã asigure accesul în unitãţile şi instituţiile de învãţãmânt.
SECŢIUNEA a 3-a Locuinţã
ART. 18 (1) În vederea asigurãrii accesului persoanelor cu handicap la obţinerea unei locuinţe, autoritãţile publice au obligaţia sã ia mãsuri pentru introducerea unui criteriu de prioritate pentru închirierea, la nivelurile inferioare, a locuinţelor care aparţin domeniului public al statului ori unitãţilor administrativ-teritoriale ale acestuia. (2) Persoanele cu handicap grav beneficiazã de urmãtoarele drepturi: a) acordarea unei camere de locuit, suplimentar faţã de normele minimale de locuit prevãzute de lege, pe baza contractelor de închiriere pentru locuinţele care aparţin domeniului public sau privat al statului ori al unitãţilor administrativ-teritoriale ale acestuia; b) stabilirea chiriei, în condiţiile legii, pe baza contractelor de închiriere pentru suprafeţele locative cu destinaţie de locuinţe, deţinute de stat sau de unitãţile administrativ-teritoriale ale acestuia, la tariful minim prevãzut de lege. (3) Beneficiazã de prevederile alin. (2) şi familia sau reprezentantul legal pe perioada în care are în îngrijire un copil ori un adult cu handicap grav. (4) Beneficiazã de prevederile alin. (2) lit. b) şi adultul cu handicap accentuat.
SECŢIUNEA a 4-a Culturã, sport, turism
ART. 19 (1) Autoritãţile competente ale administraţiei publice au obligaţia sã faciliteze accesul persoanelor cu handicap la valorile culturii, la obiectivele de patrimoniu, turistice, sportive şi de petrecere a timpului liber. (2) În vederea asigurãrii accesului persoanelor cu handicap la culturã, sport şi turism, autoritãţile administraţiei publice au obligaţia sã ia urmãtoarele mãsuri specifice: a) sã sprijine participarea persoanelor cu handicap şi a familiilor acestora la manifestãri culturale, sportive şi turistice; b) sã organizeze, în colaborare sau parteneriat cu persoane juridice, publice ori private, manifestãri şi activitãţi culturale, sportive, de petrecere a timpului liber; c) sã asigure condiţii pentru practicarea sportului de cãtre persoanele cu handicap; d) sã sprijine activitatea organizaţiilor sportive ale persoanelor cu handicap. (3) Copilul cu handicap, precum şi persoana care îl însoţeşte beneficiazã de gratuitate la bilete de intrare la spectacole, muzee, manifestãri artistice şi sportive. (4) Adulţii cu handicap beneficiazã de bilete de intrare la spectacole, muzee, manifestãri artistice şi sportive, astfel: a) adultul cu handicap grav sau accentuat, precum şi persoana care îl însoţeşte beneficiazã de gratuitate; b) adultul cu handicap mediu şi uşor beneficiazã de bilete de intrare în aceleaşi condiţii ca pentru elevi şi studenţi. (5) Sumele aferente drepturilor prevãzute la alin. (3) şi (4) se suportã din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Culturii şi Cultelor, al Agenţiei Naţionale pentru Sport, din bugetele locale sau, dupã caz, din bugetul organizatorilor publici ori privaţi.
SECŢIUNEA a 5-a Transport
ART. 20 Autoritãţile administraţiei publice locale au obligaţia sã ia urmãtoarele mãsuri specifice în vederea asigurãrii transportului în comun al persoanelor cu handicap: a) sã achiziţioneze mijloace de transport în comun adaptate; b) sã adapteze mijloacele de transport în comun aflate în circulaţie în limitele tehnice posibile, conform reglementãrilor în vigoare; c) sã realizeze, în colaborare ori în parteneriat cu persoanele juridice, publice sau private, programe de transport al persoanelor cu handicap. ART. 21 (1) Persoanele cu handicap grav şi accentuat beneficiazã de gratuitate pe toate liniile la transportul urban cu mijloace de transport în comun de suprafaţã şi cu metroul. (2) Beneficiazã de prevederile alin. (1) şi urmãtoarele persoane: a) însoţitorii persoanelor cu handicap grav, în prezenţa acestora; b) însoţitorii copiilor cu handicap accentuat, în prezenţa acestora; c) însoţitorii adulţilor cu handicap auditiv şi mintal accentuat, în prezenţa acestora, pe baza anchetei sociale realizate de cãtre asistentul social din cadrul compartimentului specializat al primãriei în a cãrei razã teritorialã îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana cu handicap; d) asistenţii personali ai persoanelor cu handicap grav; e) asistenţii personali profesionişti ai persoanelor cu handicap grav sau accentuat. (3) Legitimaţia pentru transportul urban cu mijloace de transport în comun de suprafaţã este valabilã pe întregul teritoriu al ţãrii, fiind recunoscutã de toate regiile de transport local. (4) Sumele aferente dreptului prevãzut la alin. (1) şi (2) se asigurã din bugetele locale. (5) Modalitatea de acordare a gratuitãţii şi cuantumul acesteia se stabilesc prin hotãrâre a consiliilor locale. ART. 22 (1) Persoanele cu handicap grav beneficiazã de gratuitatea transportului interurban, la alegere, cu orice tip de tren, cu autobuzele sau cu navele pentru transport fluvial, în limita a 12 cãlãtorii dus-întors pe an calendaristic. (2) Beneficiazã de prevederile alin. (1) şi urmãtoarele persoane: a) însoţitorii persoanelor cu handicap grav, numai în prezenţa acestora; b) asistenţii personali ai persoanelor cu handicap grav. (3) Persoanele cu handicap accentuat beneficiazã de gratuitatea transportului interurban, la alegere, cu tren clasa a II-a, cu autobuzele sau cu navele pentru transport fluvial, în limita a 6 cãlãtorii dus-întors pe an calendaristic. (4) Beneficiazã de prevederile alin. (3) şi însoţitorii copiilor cu handicap accentuat, numai în prezenţa acestora. (5) Persoanele cu afecţiuni renale care necesitã hemodializã în alte localitãţi decât cele de domiciliu beneficiazã de gratuitatea transportului interurban şi peste limita prevãzutã, la alegere, cu tren clasa a II-a, cu autobuzele sau cu navele pentru transport fluvial, în funcţie de recomandarea centrului de dializã. (6) Beneficiazã de prevederile alin. (5) şi asistenţii personali sau însoţitorii persoanelor cu handicap care necesitã hemodializã. (7) Sumele aferente drepturilor prevãzute la alin. (1)-(6) se asigurã din bugetul de stat prin bugetul Autoritãţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap. (8) Modalitatea de acordare a gratuitãţii şi cuantumul acesteia se stabilesc prin hotãrâre a Guvernului.
SECŢIUNEA a 6-a Asistenţã juridicã
ART. 23 (1) Persoanele cu handicap beneficiazã de protecţie împotriva neglijãrii şi abuzului, indiferent de locul unde acestea se aflã. (2) În cazul în care persoana cu handicap, indiferent de vârstã, este în imposibilitate totalã sau parţialã de a-şi administra bunurile personale, aceasta beneficiazã de protecţie juridicã sub forma curatelei sau tutelei şi de asistenţã juridicã. (3) Odatã cu preluarea tutelei, tutorele are obligaţia de a face un inventar al tuturor bunurilor mobile şi imobile ale persoanei cu handicap şi prezintã anual un raport de gestiune autoritãţii tutelare din unitatea administrativ-teritorialã în care persoana cu handicap are domiciliul sau reşedinţa. (4) În cazul în care persoana cu handicap nu are rude ori persoane care sã accepte tutela, instanţa judecãtoreascã va putea numi ca tutore autoritatea administraţiei publice locale sau, dupã caz, persoana juridicã privatã care asigurã protecţia şi îngrijirea persoanei cu handicap. (5) Monitorizarea respectãrii obligaţiilor care revin tutorelui persoanei cu handicap este asiguratã de autoritatea tutelarã din unitatea administrativ-teritorialã în a cãrei razã îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana cu handicap. (6) Pãrintele, reprezentantul legal, tutorele, precum şi organizaţia neguvernamentalã al cãrei membru este persoana cu handicap o poate asista pe aceasta în faţa instanţelor judecãtoreşti competente. (7) Judecarea cauzelor care au ca obiect obţinerea de cãtre persoanele cu handicap a drepturilor prevãzute de prezenta lege se face cu celeritate.
SECŢIUNEA a 7-a Facilitãţi
ART. 24 Persoanele cu handicap grav sau accentuat beneficiazã de urmãtoarele facilitãţi fiscale: a) scutire de impozit pe veniturile din salarii; b) scutire de la plata impozitului pe clãdire şi teren; c) scutire de la plata taxei asupra autoturismelor, motocicletelor cu ataş şi mototriciclurilor, adaptate handicapului; d) scutire de la plata taxei pentru eliberarea autorizaţiei de funcţionare pentru activitãţi economice şi viza anualã a acestora; e) scutire de la plata taxei hoteliere. ART. 25 (1) Persoanele adulte cu handicap grav şi accentuat pot beneficia de credit a cãrui dobândã se suportã din bugetul de stat, prin bugetul Autoritãţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap, pentru achiziţionarea unui singur mijloc de transport şi pentru adaptarea unei locuinţe conform nevoilor individuale de acces, cu condiţia plãţii la scadenţã a ratelor creditului. (2) Beneficiazã de prevederile alin. (1) şi familia sau persoana care are în îngrijire cel puţin un copil cu handicap grav ori accentuat. ART. 26 Persoanele cu handicap fizic grav şi accentuat beneficiazã de scutire de la plata taxelor vamale şi a accizelor, dupã caz, pentru introducerea în ţarã, o datã la 5 ani, la alegere, de motociclete, motorete sau autoturisme, adaptate special pentru transportul persoanelor cu handicap, pentru folosinţã proprie. ART. 27 Persoanele cu handicap, deţinãtoare de autoturisme adaptate handicapului, precum şi persoanele care le au în îngrijire beneficiazã de scutire de la plata tarifului de utilizare a reţelelor de drumuri naţionale, prevãzut în <>Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind introducerea unor tarife de utilizare a infrastructurii de transport rutier, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 424/2002 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare. ART. 28 Sumele aferente dreptului prevãzut la art. 27 se suportã de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului.
SECŢIUNEA a 8-a Asigurarea continuitãţii în mãsurile de protecţie
ART. 29 În vederea asigurãrii corelãrii serviciilor din sistemul de protecţie a copilului cu handicap cu serviciile din sistemul de protecţie a persoanelor adulte cu handicap, autoritãţile responsabile ale administraţiei publice au obligaţia sã ia urmãtoarele mãsuri specifice: a) sã planifice şi sã asigure tranziţia tânãrului cu handicap din sistemul de protecţie a copilului în sistemul de protecţie a persoanei adulte cu handicap, în baza nevoilor individuale identificate ale acestuia; b) sã asigure continuitatea serviciilor acordate persoanelor cu handicap; c) sã instituie mãsuri menite sã asigure pregãtirea tânãrului pentru viaţa adultã şi pentru viaţa independentã; d) sã desfãşoare, în colaborare sau în parteneriat cu persoanele juridice, publice ori private, programe de pregãtire pentru viaţa de adult; e) sã desfãşoare activitãţi de informare a tânãrului cu handicap în ceea ce priveşte oportunitãţile de educaţie, angajare, acces la viaţa familialã şi viaţa socialã, la diferite mijloace de petrecere a timpului liber; f) sã evalueze, la cerere, elevii din unitãţile de învãţãmânt speciale.
CAP. III Servicii şi prestaţii sociale
SECŢIUNEA 1 Servicii sociale
ART. 30 (1) Dreptul la asistenţã socialã sub formã de servicii sociale se acordã la cerere sau din oficiu, dupã caz, pe baza actelor doveditoare, în condiţiile prevãzute de lege. (2) Cererea pentru acordarea dreptului la servicii sociale se înregistreazã la autoritatea administraţiei publice locale în a cãrei razã teritorialã îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana cu handicap. (3) Cererea şi actele doveditoare se depun spre înregistrare de persoana cu handicap, familia sa, reprezentantul legal, asistentul personal, asistentul personal profesionist sau organizaţia neguvernamentalã al cãrei membru este persoana cu handicap. (4) În vederea asigurãrii serviciilor sociale necesare persoanelor cu handicap, autoritãţile publice au obligaţia sã ia urmãtoarele mãsuri speciale: a) sã creeze condiţii de acces pentru toate tipurile de servicii corespunzãtoare nevoilor individuale ale persoanelor cu handicap; b) sã iniţieze, sã susţinã şi sã dezvolte servicii sociale centrate pe persoana cu handicap, în colaborare sau în parteneriat cu persoane juridice, publice ori private; c) sã asigure ponderea personalului de specialitate angajat în sistemul de protecţie a persoanelor cu handicap în raport cu tipurile de servicii sociale: asistenţi sociali, psihologi, instructori de ergoterapie, kinetoterapeuţi, pedagogi de recuperare, logopezi, psihopedagogi, cadre didactice de sprijin, educatori specializaţi, medici psihiatri, medici dentişti, infirmieri; d) sã implice în activitãţile de îngrijire, reabilitare şi integrare a persoanei cu handicap familia acesteia; e) sã asigure instruirea în problematica specificã a persoanei cu handicap a personalului care îşi desfãşoarã activitatea în sistemul de protecţie a persoanelor cu handicap, inclusiv a asistenţilor personali şi a asistenţilor personali profesionişti; f) sã dezvolte şi sã sprijine programe de colaborare între pãrinţi şi specialişti în domeniul handicapului, în colaborare sau în parteneriat cu persoanele juridice, publice ori private; g) sã înfiinţeze şi sã susţinã sistemul bazat pe managementul de caz în protecţia persoanei cu handicap; h) sã încurajeze şi sã susţinã activitãţile de voluntariat; i) sã asigure asistenţã şi îngrijire sociomedicalã la domiciliul persoanei cu handicap. ART. 31 (1) Persoanele cu handicap beneficiazã de servicii sociale acordate: a) la domiciliu; b) în comunitate; c) în centre de zi şi centre rezidenţiale, publice sau private. (2) Serviciile sociale destinate persoanelor cu handicap sunt proiectate şi adaptate conform nevoilor individuale ale persoanei. ART. 32 (1) Autoritãţile administraţiei publice locale au obligaţia de a organiza, administra şi finanţa servicii sociale destinate persoanelor cu handicap, în condiţiile legii. (2) Autoritãţile administraţiei publice locale pot contracta servicii sociale cu furnizori de servicii sociale de drept privat, acreditaţi, în condiţiile legii. (3) Costul serviciului social contractat nu poate depãşi costul avut de serviciul respectiv la data contractãrii sau costul mediu al funcţionãrii serviciului la data înfiinţãrii, în cazul unui serviciu nou. (4) Modalitatea de contractare va fi stabilitã prin normele metodologice de aplicare a prevederilor prezentei legi. ART. 33 (1) Serviciile sociale destinate persoanelor adulte cu handicap se aflã în coordonarea Autoritãţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap. (2) Monitorizarea implementãrii standardelor specifice de calitate şi controlul respectãrii lor sunt în competenţa Autoritãţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap şi se aplicã de cãtre personalul cu atribuţii în domeniu, conform unei metodologii aprobate prin ordin al preşedintelui acesteia. (3) În realizarea activitãţii prevãzute la alin. (1) personalul Autoritãţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap are acces în spaţiile care au legãturã cu furnizarea de servicii sociale, la date şi informaţii legate de persoanele cu handicap beneficiare ale serviciului respectiv.
SECŢIUNEA a 2-a Asistentul personal
ART. 34 Persoana cu handicap grav are dreptul, în baza evaluãrii sociopsihomedicale, la un asistent personal. ART. 35 (1) Poate fi încadratã cu contract individual de muncã în funcţia de asistent personal persoana care îndeplineşte urmãtoarele condiţii: a) are vârsta minimã de 18 ani împliniţi; b) nu a fost condamnatã pentru sãvârşirea unei infracţiuni care ar face-o incompatibilã cu exercitarea ocupaţiei de asistent personal; c) are capacitate deplinã de exerciţiu; d) are o stare de sãnãtate corespunzãtoare, atestatã de medicul de familie sau pe baza unui examen medical de specialitate; e) a absolvit cel puţin cursurile învãţãmântului general obligatoriu, cu excepţia rudelor şi afinilor pânã la gradul al IV-lea inclusiv, ale persoanei cu handicap grav, precum şi cu excepţia soţului sau soţiei, dupã caz; în situaţii excepţionale, la propunerea asistentului social din cadrul aparatului propriu al consiliului local în a cãrui razã teritorialã îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana care urmeazã sã îndeplineascã funcţia de asistent personal, Autoritatea Naţionalã pentru Persoanele cu Handicap poate aproba derogarea de la îndeplinirea condiţiilor de studii şi în cazul altor persoane. (2) Nu pot deţine calitatea de asistent personal persoanele care beneficiazã de concediu pentru creşterea copilului în vârstã de pânã la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, de pânã la 7 ani. ART. 36 (1) Pe perioada îngrijirii şi protecţiei persoanei cu handicap grav, pe baza contractului individual de muncã, asistentul personal are urmãtoarele drepturi: a) salariu de bazã stabilit potrivit dispoziţiilor legale privind salarizarea asistentului social cu studii medii din unitãţile de asistenţã socialã din sectorul bugetar, altele decât cele cu paturi, precum şi spor de vechime şi alte sporuri aferente acordate în condiţiile legii; b) program de lucru care sã nu depãşeascã în medie 8 ore pe zi şi 40 de ore pe sãptãmânã; c) concediu anual de odihnã, potrivit dispoziţiilor legale aplicabile personalului încadrat în instituţii publice; d) transport urban gratuit, în condiţiile prevãzute la art. 21; e) transport interurban, în condiţiile prevãzute la art. 22. (2) Pe perioada concediului de odihnã, angajatorul are obligaţia de a asigura persoanei cu handicap grav un înlocuitor al asistentului personal, inclusiv în cazul în care asistentul personal este rudã pânã la gradul al IV-lea inclusiv a acesteia. (3) În situaţia în care angajatorul nu poate asigura un înlocuitor al asistentului personal, persoanei cu handicap grav i se acordã o indemnizaţie echivalentã cu salariul net al asistentului personal sau gãzduirea într-un centru de tip respiro. ART. 37 Asistentul personal are urmãtoarele obligaţii principale: a) sã participe, o datã la 2 ani, la instruirea organizatã de angajator; b) sã semneze un angajament, ca act adiţional la contractul individual de muncã, prin care îşi asumã rãspunderea de a realiza integral planul de recuperare pentru copilul cu handicap grav, respectiv planul individual de servicii al persoanei adulte cu handicap grav; c) sã presteze pentru persoana cu handicap grav toate activitãţile şi serviciile prevãzute în contractul individual de muncã, în fişa postului şi în planul de recuperare pentru copilul cu handicap grav, respectiv în planul individual de servicii al persoanei adulte cu handicap grav; d) sã trateze cu respect, bunã-credinţã şi înţelegere persoana cu handicap grav şi sã nu abuzeze fizic, psihic sau moral de starea acesteia; e) sã comunice direcţiilor generale de asistenţã socialã şi protecţia copilului judeţene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, în termen de 48 de ore de la luarea la cunoştinţã, orice modificare survenitã în starea fizicã, psihicã sau socialã a persoanei cu handicap grav şi alte situaţii de naturã sã modifice acordarea drepturilor prevãzute de lege. ART. 38 (1) Contractul individual de muncã al asistentului personal se încheie cu primãria localitãţii de domiciliu sau reşedinţã a persoanei cu handicap grav, dupã caz, în termen de maximum 30 de zile de la data înregistrãrii cererii. (2) Contractul individual de muncã se întocmeşte în 3 exemplare, câte unul pentru fiecare parte contractantã, iar cel de-al treilea exemplar se transmite direcţiilor generale de asistenţã socialã şi protecţia copilului judeţene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, în termen de 5 zile de la încheierea acestuia. (3) Modalitãţile şi condiţiile de încheiere, modificare şi încetare a contractului individual de muncã al asistentului personal se completeazã cu prevederile <>Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. ART. 39 (1) Autoritãţile administraţiei publice locale au obligaţia sã prevadã şi sã garanteze în bugetul local sumele necesare din care se suportã salarizarea, precum şi celelalte drepturi cuvenite asistentului personal, potrivit legii. (2) Serviciul public de asistenţã socialã dispune efectuarea de controale periodice asupra activitãţii asistenţilor personali şi prezintã semestrial un raport consiliului local. ART. 40 Neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzãtoare de cãtre asistentul personal a obligaţiilor prevãzute de dispoziţiile legale în sarcina lui, precum şi a celor prevãzute în contractul individual de muncã atrage rãspunderea disciplinarã, civilã sau, dupã caz, penalã a acestuia, în condiţiile legii. ART. 41 (1) Adultul cu handicap vizual grav poate opta pentru asistent personal sau indemnizaţie de însoţitor. (2) Persoanele cu handicap grav care au şi calitatea de pensionari de invaliditate gradul I pot opta pentru indemnizaţia pentru însoţitor prevãzutã la <>art. 61 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, sau pentru asistent personal. Dreptul de opţiune se menţine şi în cazul trecerii pensionarilor de invaliditate la pensia pentru limitã de vârstã. (3) Pãrinţii sau reprezentanţii legali ai copilului cu handicap grav, adulţii cu handicap grav ori reprezentanţii legali ai acestora, cu excepţia celor cu handicap vizual grav, pot opta între asistent personal şi primirea unei indemnizaţii lunare. (4) Opţiunea se exprimã prin cerere adresatã în scris direcţiilor generale de asistenţã socialã şi protecţia copilului judeţene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, şi devine valabilã numai pe baza acordului exprimat în scris al acestora. (5) Direcţiile generale de asistenţã socialã şi protecţia copilului judeţene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, vor comunica angajatorului, în termen de 5 zile, acordul pentru opţiunea exprimatã în condiţiile prevãzute la alin. (4). ART. 42 (1) Indemnizaţia lunarã prevãzutã la art. 41 alin. (3) este în cuantum egal cu salariul net al asistentului social debutant cu studii medii din unitãţile de asistenţã socialã din sectorul bugetar, altele decât cele cu paturi. (2) Plata indemnizaţiei lunare se asigurã de primãriile în a cãror razã teritorialã îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana cu handicap grav. (3) Plata indemnizaţiei se face pe perioada valabilitãţii certificatului de încadrare în grad de handicap, emis de comisiile de protecţie a copiilor sau de comisiile de evaluare a persoanelor adulte cu handicap, dupã caz. (4) Nu pot beneficia de indemnizaţia lunarã: a) pãrinţii sau reprezentanţii legali ai copilului cu handicap grav care se aflã în internate ori în centre de plasament aferente unitãţilor sau instituţiilor de învãţãmânt special; b) adulţii cu handicap grav sau reprezentanţii lor legali pe perioada în care adulţii cu handicap grav se aflã în centre rezidenţiale publice, cu excepţia centrului de tip respiro, ori în alte tipuri de instituţii publice cu caracter social în care se asigurã întreţinere completã din partea autoritãţii administraţiei publice; c) persoanele cu handicap grav care sunt reţinute sau condamnate definitiv la o pedeapsã privativã de libertate, pe perioada reţinerii ori a detenţiei. ART. 43 Autoritãţile administraţiei publice locale prevãzute la art. 42 alin. (2) au obligaţia: a) de a angaja şi salariza asistentul personal al persoanei cu handicap grav, în condiţiile legii; b) de a asigura şi garanta plata indemnizaţiei lunare, în cazul în care persoana cu handicap grav sau reprezentantul ei legal a optat pentru aceasta.
SECŢIUNEA a 3-a Asistentul personal profesionist
ART. 44 (1) Adultul cu handicap grav sau accentuat care nu dispune de spaţiu de locuit, nu realizeazã venituri ori realizeazã venituri de pânã la nivelul salariului mediu pe economie poate beneficia de îngrijirea şi protecţia unui asistent personal profesionist. (2) Îngrijirea şi protecţia adulţilor cu handicap grav sau accentuat de cãtre asistentul personal profesionist se fac pe baza deciziei comisiilor de evaluare a persoanelor adulte cu handicap judeţene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti. (3) Opinia adultului cu handicap grav sau accentuat se va lua în considerare la luarea deciziei referitoare la stabilirea asistentului personal profesionist. (4) Contractul de muncã al asistentului personal profesionist se încheie de cãtre direcţiile generale de asistenţã socialã şi protecţia copilului judeţene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, sau de cãtre furnizorii de servicii sociale privaţi, acreditaţi în condiţiile legii. (5) Monitorizarea şi controlul activitãţii de îngrijire şi protecţie a adulţilor cu handicap grav şi accentuat de cãtre asistentul personal profesionist se fac de direcţiile generale de asistenţã socialã şi protecţia copilului judeţene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti. (6) Asistentul maternal care îngrijeşte copilul cu handicap grav sau accentuat pânã la vârsta majoratului poate opta sã devinã asistent personal profesionist. ART. 45 (1) Pentru fiecare adult cu handicap grav sau accentuat aflat în îngrijirea şi protecţia asistentului personal profesionist se acordã sumele necesare acoperirii cheltuielilor lunare de hranã, echipament, cazarmament, materiale igienico-sanitare, precum şi sumele aferente acoperirii cheltuielilor de locuit. (2) Sumele prevãzute la alin. (1) se suportã din bugetul propriu al judeţului, respectiv al sectorului municipiului Bucureşti, pe a cãrui razã teritorialã îşi are domiciliul sau reşedinţa asistentul personal profesionist. (3) Cuantumul sumelor acordate în condiţiile alin. (1) se stabileşte prin hotãrâre a consiliului judeţean, respectiv local al sectorului municipiului Bucureşti, şi nu poate depãşi cuantumul cheltuielilor efectuate pentru adulţii cu handicap asistaţi în centrele rezidenţiale publice. (4) Sumele necesare acoperirii cheltuielilor prevãzute la alin. (1), suportate de furnizorii de servicii sociale privaţi acreditaţi, se restituie acestora la cerere, de cãtre direcţiile generale de asistenţã socialã şi protecţia copilului judeţene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, pe baza documentelor justificative, în termen de 15 zile de la data depunerii cererii. (5) Modalitatea de decontare a cheltuielilor prevãzute la alin. (1) se aprobã prin ordin al preşedintelui Autoritãţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap. ART. 46 (1) Pe perioada îngrijirii şi protecţiei adulţilor cu handicap grav sau accentuat, asistentul personal profesionist beneficiazã de urmãtoarele drepturi: a) salariul de bazã stabilit potrivit dispoziţiilor legale privind salarizarea asistentului social cu studii medii din unitãţile de asistenţã socialã din sectorul bugetar, altele decât cele cu paturi, precum şi spor de vechime şi alte sporuri aferente acordate în condiţiile legii; b) un spor de 15% calculat la salariul de bazã, pentru suprasolicitare neuropsihicã şi condiţii de muncã deosebite în care îşi desfãşoarã activitatea; c) un spor de 15% calculat la salariul de bazã, pe perioada în care are în îngrijire şi protecţie cel puţin douã persoane adulte cu handicap grav sau accentuat; d) un spor de 25% calculat la salariul de bazã, pe perioada în care are în îngrijire şi protecţie o persoanã adultã cu handicap grav sau accentuat, infectat cu HIV ori bolnav de SIDA. (2) Asistentul personal profesionist beneficiazã şi de alte drepturi, dupã cum urmeazã: a) consiliere şi sprijin din partea specialiştilor de la direcţiile generale de asistenţã socialã şi protecţia copilului judeţene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, ori a furnizorilor de servicii sociale, în vederea îndeplinirii obligaţiilor ce îi revin cu privire la îngrijirea şi protecţia persoanei adulte cu handicap grav sau accentuat; b) decontarea cheltuielilor de transport interurban, cazare şi masã, în cazul în care deplasarea se face în interesul adultului cu handicap grav sau accentuat, în condiţiile stabilite pentru personalul din sectorul bugetar; c) transport urban gratuit, în condiţiile prevãzute la art. 21. (3) Pe perioada concediului de odihnã, angajatorul are obligaţia de a asigura persoanei cu handicap grav sau accentuat un înlocuitor al asistentului personal profesionist ori gãzduirea într-un centru de tip respiro. ART. 47 (1) Condiţiile de obţinere a atestatului, procedurile de atestare şi statutul asistentului personal profesionist se reglementeazã prin hotãrâre a Guvernului, la propunerea Autoritãţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap. (2) Standardele minime obligatorii pentru asigurarea îngrijirii şi protecţiei adulţilor cu handicap grav sau accentuat la asistentul personal profesionist se elaboreazã de Autoritatea Naţionalã pentru Persoanele cu Handicap şi se aprobã prin ordin al preşedintelui acesteia. ART. 48 Asistentul personal profesionist are urmãtoarele obligaţii principale: a) sã participe anual la instruirea organizatã de angajator; b) sã semneze un angajament, ca act adiţional la contractul individual de muncã, prin care îşi asumã rãspunderea de a realiza integral planul individual de servicii al adultului cu handicap grav sau accentuat; c) sã presteze pentru adultul cu handicap grav sau accentuat toate activitãţile şi serviciile prevãzute în contractul individual de muncã, în fişa postului şi în planul individual de servicii; d) sã trateze cu respect, bunã-credinţã şi înţelegere adultul cu handicap grav sau accentuat şi sã nu abuzeze fizic, psihic ori moral de starea acestuia; e) sã comunice direcţiilor generale de asistenţã socialã şi protecţia copilului judeţene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, în termen de 48 de ore de la luarea la cunoştinţã, orice modificare survenitã în starea fizicã, psihicã ori socialã a adultului cu handicap grav sau accentuat şi alte situaţii de naturã sã modifice acordarea drepturilor prevãzute de lege. ART. 49 Neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzãtoare de cãtre asistentul personal profesionist a obligaţiilor prevãzute de dispoziţiile legale în sarcina acestuia, precum şi a celor prevãzute în contractul individual de muncã atrage rãspunderea disciplinarã, civilã, ori, dupã caz, penalã a asistentului personal profesionist, în condiţiile legii.
SECŢIUNEA a 4-a Centre pentru persoanele cu handicap
ART. 50 (1) Persoana cu handicap poate beneficia de servicii sociale acordate în centre de zi şi centre rezidenţiale de diferite tipuri, publice, public-private sau private. (2) Centrele de zi şi centrele rezidenţiale reprezintã locaţii în care serviciile sociale sunt acordate de personal calificat şi care dispun de infrastructura adecvatã furnizãrii acestora; centrele rezidenţiale sunt locaţii în care persoana cu handicap este gãzduitã cel puţin 24 de ore. (3) În sensul prezentei legi, tipurile de centre rezidenţiale pentru persoane cu handicap sunt: a) centre de îngrijire şi asistenţã; b) centre de recuperare şi reabilitare; c) centre de integrare prin terapie ocupaţionalã; d) centre de pregãtire pentru o viaţã independentã; e) centre respiro/centre de crizã; f) centre de servicii comunitare şi formare; g) locuinţe protejate; h) altele. (4) Admiterea unei persoane cu handicap într-un centru rezidenţial, cu excepţia celor prevãzute la alin. (3) lit. e) şi g), se face în cazul în care acesteia nu i se pot asigura protecţia şi îngrijirea la domiciliu sau în cadrul altor servicii din comunitate. (5) Centrele pentru persoane cu handicap se înfiinţeazã ca structuri cu sau fãrã personalitate juridicã, în subordinea consiliilor judeţene, respectiv consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, cu avizul şi în coordonarea Autoritãţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap. ART. 51 (1) În vederea desfãşurãrii unui tip de activitãţi cu caracter inovator în domeniul protecţiei persoanelor cu handicap, furnizorii de servicii sociale acreditaţi pot înfiinţa, administra şi finanţa centre-pilot, pentru o duratã de maximum 2 ani. (2) Evaluarea activitãţilor cu caracter inovator se face de serviciul public descentralizat competent teritorial al Ministerului Muncii, Solidaritãţii Sociale şi Familiei, în colaborare cu Autoritatea Naţionalã pentru Persoanele cu Handicap. ART. 52 (1) Într-un centru de zi sau rezidenţial serviciile sociale pot fi furnizate în sistem integrat cu serviciile medicale, de educaţie, de locuire, de ocupare a forţei de muncã şi altele asemenea. (2) Persoanele cu handicap din centrele de zi sau rezidenţiale beneficiazã de servicii medicale din cadrul pachetului de servicii medicale de bazã care se suportã din bugetul Fondului naţional unic de asigurãri sociale de sãnãtate, conform Contractului-cadru privind condiţiile acordãrii asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurãri sociale de sãnãtate. (3) Coordonarea serviciilor sociale furnizate în sistem integrat se face de autoritatea administraţiei publice locale sau de furnizorul de servicii sociale care înfiinţeazã, administreazã şi finanţeazã centrul. (4) Ministerul Educaţiei şi Cercetãrii alocã fonduri de la buget pentru finanţarea cheltuielilor aferente: a) activitãţilor de educaţie desfãşurate în centrele pentru persoanele cu handicap; b) perfecţionãrii pregãtirii profesionale a cadrelor didactice; c) altor acţiuni şi activitãţi, în condiţiile legii. ART. 53 (1) Persoana cu handicap are dreptul sã fie îngrijitã şi protejatã într-un centru din localitatea/judeţul în a cãrei/cãrui razã teritorialã îşi are domiciliul sau reşedinţa. (2) Finanţarea centrelor de zi şi rezidenţiale publice se face din bugetele locale ale unitãţilor administrativ-teritoriale pe teritoriul cãrora funcţioneazã acestea. (3) În cazul în care nevoile individuale ale persoanei cu handicap nu pot fi asigurate în condiţiile prevãzute la alin. (1), persoana cu handicap poate fi îngrijitã şi protejatã într-un centru aflat în altã unitate administrativ-teritorialã. (4) Decontarea cheltuielilor dintre autoritãţile administraţiei publice locale se face în baza costului mediu lunar al cheltuielilor efectuate în luna anterioarã de centrul în care persoana cu handicap este îngrijitã şi protejatã. (5) Modalitatea de decontare va fi stabilitã prin normele metodologice de aplicare a prevederilor prezentei legi. ART. 54 (1) Furnizorul de servicii sociale are obligaţia de a promova, facilita şi asigura personalului programe de formare profesionalã, precum şi programe de instruire specificã cu privire la problematica handicapului şi legislaţia în domeniu. (2) Personalul din cadrul centrelor prevãzute la art. 50 alin. (1) are obligaţia respectãrii standardelor specifice de calitate, precum şi a prevederilor legale privind drepturile persoanelor cu handicap. (3) Nerespectarea prevederilor alin. (2) atrage, dupã caz, rãspunderea disciplinarã, contravenţionalã sau penalã, conform prevederilor legale. ART. 55 (1) Personalul de specialitate care îşi desfãşoarã activitatea în centrele publice din mediul rural, de zi şi rezidenţiale pentru copiii şi adulţii cu handicap, beneficiazã de decontarea cheltuielilor de transport dus-întors de la domiciliu, în condiţiile legii. (2) Sumele necesare acordãrii drepturilor prevãzute la alin. (1) se asigurã din bugetele locale ale autoritãţilor administraţiei teritoriale pe a cãrei razã funcţioneazã centrul.
SECŢIUNEA a 5-a Prestaţii sociale pentru persoanele cu handicap
ART. 56 (1) Dreptul la asistenţã socialã sub formã de prestaţii sociale se acordã la cerere sau din oficiu, dupã caz, pe baza actelor doveditoare, în condiţiile prevãzute de lege. (2) Cererea pentru plata prestaţiilor sociale se înregistreazã la autoritatea administraţiei publice locale competente în a cãrei razã teritorialã îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana cu handicap. (3) Cererea şi actele doveditoare pot fi depuse în condiţiile prevãzute la art. 30 alin. (3). (4) Plata prestaţiei sociale se face începând cu luna urmãtoare depunerii cererii şi înceteazã cu luna urmãtoare încetãrii dreptului la prestaţia socialã respectivã. ART. 57 (1) Copiii cu handicap, inclusiv copiii cu handicap de tip HIV/SIDA, beneficiazã de alocaţie de stat în condiţiile şi în cuantumul prevãzut de lege, majorat cu 100%. (2) Copiii cu handicap de tip HIV/SIDA beneficiazã de o alocaţie lunarã de hranã, calculatã pe baza alocaţiei zilnice de hranã stabilite pentru consumurile colective din unitãţile sanitare publice. (3) Adultul cu handicap vizual grav primeşte pentru plata însoţitorului o indemnizaţie echivalentã cu salariul net al asistentului social debutant cu studii medii din unitãţile de asistenţã socialã din sectorul bugetar, altele decât cele cu paturi. (4) Adultul cu handicap beneficiazã, în condiţiile prezentei legi, de urmãtoarele prestaţii sociale: a) indemnizaţie lunarã, indiferent de venituri: 1. în cuantum de 179 lei, pentru adultul cu handicap grav; 2. în cuantum de 147 lei, pentru adultul cu handicap accentuat; b) buget personal complementar lunar, indiferent de venituri: 1. în cuantum de 80 lei, pentru adultul cu handicap grav; 2. în cuantum de 60 lei, pentru adultul cu handicap accentuat; 3. în cuantum de 30 lei, pentru adultul cu handicap mediu. (5) Beneficiazã de prestaţia socialã prevãzutã la alin.(4) lit. b) şi familia sau reprezentantul legal al copilului cu handicap grav, accentuat ori mediu pe perioada în care îl are în îngrijire, supraveghere şi întreţinere. (6) Nu pot beneficia de prevederile alin. (4): a) adulţii cu handicap îngrijiţi şi protejaţi în centre rezidenţiale publice, cu excepţia centrului de tip respiro; b) adulţii cu handicap care sunt reţinuţi sau condamnaţi definitiv la o pedeapsã privativã de libertate, pe perioada reţinerii ori detenţiei; c) adulţii cu handicap grav sau accentuat care realizeazã venituri, aflaţi în îngrijirea şi protecţia asistentului personal profesionist. (7) Nu pot beneficia de prevederile alin. (4) lit. a) adulţii cu handicap grav sau accentuat care nu realizeazã venituri, aflaţi în îngrijirea şi protecţia asistentului personal profesionist. (8) Nu pot beneficia de dreptul prevãzut la alin. (1) copiii cu handicap care se aflã în internate sau centre de plasament aferente unitãţilor ori instituţiilor de învãţãmânt special sau în alte tipuri de instituţii publice cu caracter social, cu excepţia centrului de tip respiro, în care se asigurã întreţinere completã din partea autoritãţii administraţiei publice. (9) De dreptul prevãzut la alin. (2) poate beneficia copilul bolnav de SIDA numai pe perioada în care este îngrijit în familie. (10) Sumele aferente drepturilor prevãzute la alin. (1)-(5) şi a cheltuielilor de administrare se vor asigura prin bugetele proprii ale judeţelor/sectoarelor municipiului Bucureşti din transferuri de la bugetul de stat cãtre bugetele locale, prevãzute cu aceastã destinaţie în bugetul Ministerului Muncii, Solidaritãţii Sociale şi Familiei. (11) Cuantumul drepturilor se actualizeazã cu indicele creşterii preţurilor de consum, prin hotãrâre a Guvernului.
SECŢIUNEA a 6-a Obligaţiile persoanelor cu handicap, ale familiei sau reprezentanţilor legali
ART. 58 Persoanele cu handicap au urmãtoarele obligaţii: a) sã se prezinte, din oficiu sau la solicitare, pentru evaluare şi reevaluare, la comisiile cu competenţã în domeniu; b) sã depunã diligenţele necesare pentru a beneficia de drepturile prevãzute de lege; c) sã urmeze activitãţile şi serviciile prevãzute în planul de recuperare pentru copilul cu handicap, respectiv în planul individual de servicii al adultului cu handicap; d) sã depunã diligenţe pentru încadrarea în muncã, în condiţiile legii, în raport cu pregãtirea, posibilitãţile fizice şi psihice, pe baza recomandãrilor comisiei cu competenţã în domeniu; e) sã colaboreze cu asistenţii sociali şi specialiştii care au ca scop recuperarea, reabilitarea, orientarea profesionalã şi integrarea socialã; f) sã aducã la cunoştinţã direcţiilor generale de asistenţã socialã şi protecţia copilului judeţene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, în termen de 48 de ore de la luarea la cunoştinţã, orice modificare cu privire la gradul de handicap, domiciliu sau reşedinţã, starea materialã şi alte situaţii de naturã sã modifice acordarea drepturilor prevãzute de lege. ART. 59 Persoana care are în îngrijire, supraveghere şi întreţinere un copil sau adult cu handicap are urmãtoarele obligaţii principale: a) sã asigure creşterea şi îngrijirea corespunzãtoare a persoanei cu handicap; b) sã respecte şi/sau sã urmeze activitãţile şi serviciile prevãzute în planul de recuperare pentru copilul cu handicap, respectiv în planul individual de servicii al adultului cu handicap; c) sã însoţeascã persoana cu handicap, la termenul necesar sau la solicitare, pentru evaluare şi reevaluare, la comisiile cu competenţã în domeniu; d) sã se prezinte la solicitarea direcţiilor generale de asistenţã socialã şi protecţia copilului judeţene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti; e) sã colaboreze cu asistenţii sociali şi specialiştii care au ca scop recuperarea, reabilitarea, orientarea profesionalã şi integrarea socialã; f) sã comunice direcţiilor generale de asistenţã socialã şi protecţia copilului judeţene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, în termen de 48 de ore de la luarea la cunoştinţã, orice modificare cu privire la gradul de handicap, domiciliu sau reşedinţã, starea materialã, precum şi alte situaţii de naturã sã modifice acordarea drepturilor prevãzute de lege.
CAP. IV Accesibilitate
ART. 60 În vederea asigurãrii accesului persoanelor cu handicap la mediul fizic, informaţional şi comunicaţional, autoritãţile publice au obligaţia sã ia urmãtoarele mãsuri specifice: a) sã promoveze şi sã implementeze conceptul Acces pentru toţi, pentru a împiedica crearea de noi bariere şi apariţia unor noi surse de discriminare; b) sã sprijine cercetarea, dezvoltarea şi producţia de noi tehnologii de informare şi comunicare şi tehnologii asistive; c) sã recomande şi sã susţinã introducerea în pregãtirea iniţialã a elevilor şi studenţilor a unor cursuri referitoare la problematica handicapului şi a nevoilor acestora, precum şi la diversificarea modalitãţilor de realizare a accesibilitãţii; d) sã faciliteze accesul persoanelor cu handicap la noile tehnologii; e) sã asigure accesul la informaţiile publice pentru persoanele cu handicap; f) sã asigure interpreţi autorizaţi ai limbajului mimico-gestual şi ai limbajului specific persoanelor cu surdocecitate; g) sã proiecteze şi sã deruleze, în colaborare sau în parteneriat cu persoanele juridice, publice ori private, programe de accesibilitate sau de conştientizare asupra importanţei acesteia. ART. 61 (1) Clãdirile de utilitate publicã, cãile de acces, clãdirile de locuit construite din fonduri publice, mijloacele de transport în comun şi staţiile acestora, taxiurile, vagoanele de transport feroviar pentru cãlãtori şi peroanele principalelor staţii, spaţiile de parcare, strãzile şi drumurile publice, telefoanele publice, mediul informaţional şi comunicaţional vor fi adaptate conform prevederilor legale în domeniu, astfel încât sã permitã accesul neîngrãdit al persoanelor cu handicap. (2) Clãdirile de patrimoniu şi cele istorice se vor adapta, cu respectarea caracteristicilor arhitectonice, conform prevederilor legale în domeniu. (3) Costurile lucrãrilor necesare pentru realizarea adaptãrilor prevãzute la alin. (1) şi (2) se suportã din bugetele autoritãţilor administraţiei publice centrale sau locale şi din sursele proprii ale persoanelor juridice cu capital privat, dupã caz. (4) Autoritãţile administraţiei publice locale au obligaţia sã includã reprezentanţi ai Autoritãţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap sau ai organizaţiilor neguvernamentale ale persoanelor cu handicap în comisiile de recepţie a lucrãrilor de construcţie ori de adaptare a obiectivelor prevãzute la alin. (1) şi (2). ART. 62 (1) Autoritãţile prevãzute de lege au obligaţia sã elibereze autorizaţia de construcţie pentru clãdirile de utilitate publicã numai în condiţiile respectãrii prevederilor legale în domeniu, astfel încât sã fie permis accesul neîngrãdit al persoanelor cu handicap. (2) Prevederile alin. (1) se aplicã şi pentru clãdirile de locuit care se construiesc ori pentru care se realizeazã lucrãri de consolidare, de reabilitare, de extindere şi/sau de modernizare, cu finanţare din fonduri publice. (3) Adaptarea accesului în clãdirile aflate în patrimoniul public sau privat al statului ori al unitãţilor administrativ-teritoriale se face şi în condiţiile când nu se realizeazã lucrãrile prevãzute la alin. (2), la solicitarea persoanelor cu handicap grav, locatari ai acestora. ART. 63 (1) Pentru a facilita accesul neîngrãdit al persoanelor cu handicap la transport şi cãlãtorie, pânã la 31 decembrie 2010, autoritãţile administraţiei publice locale au obligaţia sã ia mãsuri pentru: a) adaptarea tuturor mijloacelor de transport în comun aflate în circulaţie; b) adaptarea tuturor staţiilor mijloacelor de transport în comun conform prevederilor legale, inclusiv marcarea prin pavaj tactil a spaţiilor de acces spre uşa de intrare în mijlocul de transport; c) montarea panourilor de afişaj corespunzãtoare nevoilor persoanelor cu handicap vizual şi auditiv în mijloacele de transport public; d) imprimarea cu caractere mari şi în culori contrastante a rutelor şi a indicativelor mijloacelor de transport în comun. (2) În termen de 6 luni de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, toţi operatorii de taxi au obligaţia sã asigure cel puţin o maşinã adaptatã transportului persoanelor cu handicap care utilizeazã fotoliul rulant. (3) Constituie discriminare refuzul conducãtorului de taxi de a asigura transportul persoanei cu handicap şi a dispozitivului de mers. (4) Pânã la data de 31 decembrie 2007, autoritãţile administraţiei publice locale competente au obligaţia sã ia mãsuri pentru: a) adaptarea trecerilor de pietoni de pe strãzile şi drumurile publice conform prevederilor legale, inclusiv marcarea prin pavaj tactil; b) montarea sistemelor de semnalizare sonorã şi vizualã la intersecţiile cu trafic intens. (5) Câinele ghid care însoţeşte persoana cu handicap grav are acces liber şi gratuit în toate locurile publice şi în mijloacele de transport. (6) Pânã la data de 31 decembrie 2010, administratorii infrastructurii feroviare şi operatorii de transport feroviar au urmãtoarele obligaţii: a) sã adapteze cel puţin un vagon şi staţiile principale de tren, pentru a permite accesul persoanelor cu handicap care utilizeazã fotoliul rulant; b) sã marcheze prin pavaj tactil contrastant cãile spre peroanele de îmbarcare, ghişe sau alte utilitãţi. ART. 64 (1) În spaţiile de parcare de pe lângã clãdirile de utilitate publicã, precum şi în cele organizate vor fi adaptate, rezervate şi semnalizate prin semn internaţional cel puţin 4% din numãrul total al locurilor de parcare, dar nu mai puţin de douã locuri, pentru parcarea gratuitã a mijloacelor de transport pentru persoane cu handicap. (2) Persoanele cu handicap sau reprezentanţii legali ai acestora, la cerere, pot beneficia de un card-legitimaţie pentru locurile gratuite de parcare. Autovehiculul care transportã o persoanã cu handicap posesoare de card-legitimaţie beneficiazã de parcare gratuitã. (3) Modelul cardului-legitimaţie va fi stabilit în normele metodologice de aplicare a prevederilor prezentei legi. Eliberarea cardurilor se face de cãtre autoritãţile administraţiei publice locale. (4) Costurile aferente dreptului prevãzut la alin. (2) se suportã din bugetele locale. (5) În spaţiile de parcare ale domeniului public şi cât mai aproape de domiciliu administratorul acestora repartizeazã locuri de parcare gratuitã persoanelor cu handicap care au solicitat şi au nevoie de astfel de parcare. ART. 65 (1) Editurile au obligaţia sã punã matriţele electronice utilizate pentru tipãrirea cãrţilor şi revistelor la dispoziţia persoanelor juridice autorizate care le solicitã pentru a le transforma în format accesibil persoanelor cu deficienţe de vedere sau de citire, în condiţiile <>Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. (2) Bibliotecile publice au obligaţia sã înfiinţeze secţii cu carte în formate accesibile persoanelor cu deficienţe de vedere sau de citire. ART. 66 (1) Pânã la data de 31 martie 2007, operatorii de telefonie au urmãtoarele obligaţii: a) sã adapteze cel puţin o cabinã la o baterie de telefoane publice în conformitate cu prevederile legale în vigoare; b) sã furnizeze informaţii despre costurile serviciilor în forme accesibile persoanelor cu handicap. (2) Operatorii de servicii bancare au obligaţia sã punã la dispoziţia persoanelor cu handicap, la solicitarea acestora, extrase de cont şi alte informaţii în formate accesibile. (3) Angajaţii operatorilor de servicii bancare şi poştale au obligaţia de a acorda asistenţã în completarea formularelor, la solicitarea persoanelor cu handicap. ART. 67 Pânã la data de 31 decembrie 2007, proprietarii de spaţii hoteliere au urmãtoarele obligaţii: a) sã adapteze cel puţin o camerã pentru gãzduirea persoanei cu handicap care utilizeazã fotoliul rulant; b) sã marcheze prin pavaj sau covoare tactile intrarea, recepţia şi sã deţinã harta tactilã a clãdirii; c) sã monteze lifturi cu însemne tactile. ART. 68 (1) Autoritãţile şi instituţiile centrale şi locale, publice sau private asigurã, pentru relaţiile directe cu persoanele cu handicap auditiv ori cu surdocecitate, interpreţi autorizaţi ai limbajului mimico-gestual sau ai limbajului specific al persoanei cu surdocecitate. (2) Metodologia de autorizare a interpreţilor va fi aprobatã prin ordin comun al ministrului educaţiei şi cercetãrii şi al ministrului muncii, solidaritãţii sociale şi familiei, la propunerea Autoritãţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap, cu consultarea Asociaţiei Naţionale a Surzilor din România, precum şi a organizaţiilor neguvernamentale din domeniul surdocecitãţii. ART. 69 (1) Autoritãţile centrale şi locale publice, precum şi instituţiile centrale şi locale, publice sau de drept privat, au obligaţia de a asigura servicii de informare şi documentare accesibile persoanelor cu handicap. (2) În termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi, serviciile de relaţii cu publicul vor afişa şi vor dispune de informaţii accesibile persoanelor cu handicap vizual, auditiv şi mental. ART. 70 (1) Pânã la data de 31 decembrie 2007, autoritãţile publice au obligaţia sã ia mãsuri pentru: a) accesibilizarea paginilor de internet proprii, în vederea îmbunãtãţirii accesãrii documentelor electronice de cãtre persoanele cu handicap vizual şi mental; b) utilizarea pictogramelor în toate serviciile publice; c) adaptarea telefoanelor cu telefax şi teletext pentru persoanele cu handicap auditiv. (2) În achiziţia de echipamente şi softuri, instituţiile publice vor avea în vedere respectarea criteriului de accesibilitate.
CAP. V Orientare, formare profesionalã, ocupare şi angajare în muncã
ART. 71 (1) Orice persoanã cu handicap care doreşte sã se integreze sau sã se reintegreze în muncã are acces gratuit la evaluare şi orientare profesionalã, indiferent de vârstã, tipul şi gradul de handicap. (2) Persoana cu handicap participã activ în procesul evaluãrii şi orientãrii profesionale, are acces la informare şi la alegerea activitãţii, conform dorinţelor şi aptitudinilor sale. (3) Datele şi informaţiile personale colectate în cursul procesului de evaluare şi orientare profesionalã sunt confidenţiale şi pot fi utilizate numai în interesul şi cu acordul persoanei cu handicap în cauzã. ART. 72 (1) Beneficiazã de orientare profesionalã, dupã caz, persoana cu handicap care este şcolarizatã şi are vârsta corespunzãtoare în vederea integrãrii profesionale, persoana care nu are un loc de muncã, cea care nu are experienţã profesionalã sau cea care, deşi încadratã în muncã, doreşte reconversie profesionalã. (2) Persoana cu handicap sau, dupã caz, familia ori reprezentantul legal al acesteia este principalul factor de decizie cu privire la orientarea profesionalã. (3) Formarea profesionalã a persoanelor cu handicap se organizeazã, conform legii, prin programe de iniţiere, calificare, recalificare, perfecţionare şi specializare. ART. 73 (1) În vederea asigurãrii evaluãrii, orientãrii, formãrii şi reconversiei profesionale a persoanelor cu handicap, autoritãţile publice au obligaţia sã ia urmãtoarele mãsuri specifice: a) sã realizeze/diversifice/susţinã financiar programe privind orientarea profesionalã a persoanelor cu handicap; b) sã asigure pregãtirea şi formarea pentru ocupaţii necesare în domeniul handicapului; c) sã coreleze pregãtirea profesionalã a persoanelor cu handicap cu cerinţele pieţei muncii; d) sã creeze cadrul necesar pentru accesul la evaluare şi orientare profesionalã în orice meserie, în funcţie de abilitãţile persoanelor cu handicap. (2) Evaluarea şi orientarea profesionalã a adulţilor cu handicap se realizeazã de comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap, în condiţiile legii. ART. 74 (1) Persoanele cu handicap au dreptul sã li se creeze toate condiţiile pentru a-şi alege şi exercita profesia, meseria sau ocupaţia, pentru a dobândi şi menţine un loc de muncã, precum şi pentru a promova profesional. (2) În realizarea drepturilor prevãzute la alin. (1), autoritãţile publice au obligaţia sã ia urmãtoarele mãsuri specifice: a) sã promoveze conceptul potrivit cãruia persoana cu handicap încadratã în muncã reprezintã o valoare adãugatã pentru societate şi, în special, pentru comunitatea cãreia aparţine; b) sã promoveze un mediu de muncã deschis, inclusiv şi accesibil persoanelor cu handicap; c) sã creeze condiţiile şi serviciile necesare pentru ca persoana cu handicap sã poatã alege forma de conversie/reconversie profesionalã şi locul de muncã, în conformitate cu potenţialul ei funcţional; d) sã înfiinţeze şi sã susţinã complexe de servicii, formate din unitãţi protejate autorizate şi locuinţe protejate; e) sã iniţieze şi sã dezvolte forme de stimulare a angajatorilor, în vederea angajãrii şi pãstrãrii în muncã a persoanelor cu handicap; f) sã acorde sprijin pentru organizarea unei pieţe de desfacere pentru produsul muncii persoanei cu handicap; g) sã diversifice şi sã susţinã diferite servicii sociale, respectiv consiliere pentru persoana cu handicap şi familia acesteia, informare pentru angajatori, angajare asistatã şi altele asemenea; h) sã promoveze serviciile de mediere pe piaţa muncii a persoanelor cu handicap; i) sã realizeze/actualizeze permanent baza de date, pentru evidenţierea ofertei de muncã din rândul persoanelor cu handicap; j) sã dezvolte colaborãri cu mass-media, în vederea creşterii gradului de conştientizare/sensibilizare a comunitãţii cu privire la potenţialul, abilitãţile şi contribuţia persoanelor cu handicap la piaţa muncii; k) sã realizeze, în colaborare sau parteneriat cu persoanele juridice, publice ori private, programe şi proiecte având ca obiectiv creşterea gradului de ocupare; l) sã iniţieze şi sã susţinã campanii de sensibilizare şi conştientizare a angajatorilor asupra abilitãţilor persoanelor cu handicap; m) sã iniţieze programe specifice care stimuleazã creşterea participãrii pe piaţa muncii a forţei de muncã din rândul grupurilor supuse riscului major de excluziune socialã. ART. 75 Ministerul Educaţiei şi Cercetãrii stabileşte mãsuri privind egalitatea de şanse pentru persoanele cu handicap, asigurând, acolo unde este necesar, suport adiţional adaptat nevoilor adulţilor cu handicap, sprijinind accesul acestora în unitãţile şi instituţiile de învãţãmânt superior. Ministerul Educaţiei şi Cercetãrii iniţiazã programe de educaţie permanentã a adulţilor cu handicap şi asigurã sprijin privind implementarea lor. ART. 76 (1) Persoanele cu handicap au dreptul de a munci şi de a realiza venituri în conformitate cu prevederile legislaţiei muncii, precum şi cu dispoziţiile speciale din prezenta lege. (2) În sensul prezentei legi şi numai în contextul încadrãrii în muncã, prin persoanã cu handicap se înţelege şi persoana invalidã gradul III. ART. 77 (1) Persoanele cu handicap pot fi încadrate în muncã conform pregãtirii lor profesionale şi capacitãţii de muncã, atestate prin certificatul de încadrare în grad de handicap, emis de comisiile de evaluare de la nivel judeţean sau al sectoarelor municipiului Bucureşti. (2) Autoritãţile şi instituţiile publice, persoanele juridice, publice sau private, care au cel puţin 50 de angajaţi, au obligaţia de a angaja persoane cu handicap într-un procent de cel puţin 4% din numãrul total de angajaţi. (3) Autoritãţile şi instituţiile publice, persoanele juridice, publice sau private, care nu angajeazã persoane cu handicap în condiţiile prevãzute la alin. (2), pot opta pentru îndeplinirea uneia dintre urmãtoarele obligaţii: a) sã plãteascã lunar cãtre bugetul de stat o sumã reprezentând 50% din salariul de bazã minim brut pe ţarã înmulţit cu numãrul de locuri de muncã în care nu au angajat persoane cu handicap; b) sã achiziţioneze produse sau servicii de la unitãţi protejate autorizate, pe bazã de parteneriat, în sumã echivalentã cu suma datoratã la bugetul de stat în condiţiile prevãzute la lit. a). (4) Fac excepţie de la prevederile alin. (2) instituţiile publice de apãrare naţionalã, ordine publicã şi siguranţã naţionalã. (5) Monitorizarea şi controlul respectãrii prevederilor alin. (2) şi (3) se fac de cãtre Inspecţia Muncii. ART. 78 (1) Angajarea persoanei cu handicap în muncã se realizeazã în urmãtoarele forme: a) pe piaţa liberã a muncii; b) la domiciliu; c) în forme protejate. (2) Formele protejate de angajare în muncã sunt: a) loc de muncã protejat; b) unitate protejatã autorizatã. ART. 79 Persoanele cu handicap angajate la domiciliu beneficiazã din partea angajatorului de transportul la şi de la domiciliu al materiilor prime şi materialelor necesare în activitate, precum şi al produselor finite realizate. ART. 80 (1) Unitãţile protejate pot fi înfiinţate de orice persoanã fizicã sau juridicã, de drept public sau privat, care angajeazã persoane cu handicap. (2) Unitãţile protejate pot fi: a) cu personalitate juridicã; b) fãrã personalitate juridicã, cu gestiune proprie, sub formã de secţii, ateliere sau alte structuri din cadrul operatorilor economici, instituţiilor publice ori din cadrul organizaţiilor neguvernamentale, precum şi cele organizate de persoana cu handicap autorizatã, în condiţiile legii, sã desfãşoare activitãţi economice independente. (3) Procedura de autorizare a unitãţilor protejate se stabileşte prin ordin al preşedintelui Autoritãţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap. ART. 81 (1) Unitãţile protejate autorizate beneficiazã de urmãtoarele drepturi: a) scutire de plata taxelor de autorizare la înfiinţare şi de reautorizare; b) scutire de platã a impozitului pe profit, cu condiţia ca cel puţin 75% din fondul obţinut prin scutire sã fie reinvestit pentru restructurare sau pentru achiziţionarea de echipamente tehnologice, maşini, utilaje, instalaţii de lucru şi/sau amenajarea locurilor de muncã protejate, în condiţiile prevãzute de <>Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificãrile şi completãrile ulterioare; c) alte drepturi acordate de autoritãţile administraţiei publice locale finanţate din fondurile proprii. (2) La începutul fiecãrui an, unitãţile protejate autorizate au obligaţia sã prezinte raportul de activitate pentru anul precedent Autoritãţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap. (3) Nerespectarea obligaţiei prevãzute la alin. (2) se sancţioneazã cu suspendarea autorizaţiei de funcţionare ca unitate protejatã sau, dupã caz, cu retragerea acesteia şi cu obligaţia rambursãrii integrale a facilitãţilor de care a beneficiat pe durata funcţionãrii ca unitate protejatã autorizatã. (4) Procedura de suspendare sau retragere a autorizaţiei unitãţilor protejate se stabileşte prin normele metodologice de aplicare a prevederilor prezentei legi. ART. 82 (1) Persoanele cu handicap aflate în cãutarea unui loc de muncã sau încadrate în muncã beneficiazã de urmãtoarele drepturi: a) cursuri de formare profesionalã; b) adaptare rezonabilã la locul de muncã; c) consiliere în perioada prealabilã angajãrii şi pe parcursul angajãrii, precum şi în perioada de probã, din partea unui consilier specializat în medierea muncii; d) o perioadã de probã la angajare, plãtitã, de cel puţin 45 de zile lucrãtoare; e) un preaviz plãtit, de minimum 30 de zile lucrãtoare, acordat la desfacerea contractului individual de muncã din iniţiativa angajatorului pentru motive neimputabile acestuia; f) posibilitatea de a lucra mai puţin de 8 ore pe zi, în condiţiile legii, în cazul în care beneficiazã de recomandarea comisiei de evaluare în acest sens; g) scutirea de plata impozitului pe salariu. (2) Finanţarea drepturilor prevãzute la alin. (1) lit. a) şi c) pentru persoanele cu handicap aflate în cãutarea unui loc de muncã se suportã din bugetul asigurãrilor pentru şomaj, în condiţiile legii. ART. 83 Angajatorii persoanelor cu handicap beneficiazã de urmãtoarele drepturi: a) deducerea, la calculul profitului impozabil, a sumelor aferente adaptãrii locurilor de muncã protejate şi achiziţionãrii utilajelor şi echipamentelor utilizate în procesul de producţie de cãtre persoana cu handicap; b) deducerea, la calculul profitului impozabil, a cheltuielilor cu transportul persoanelor cu handicap de la domiciliu la locul de muncã, precum şi a cheltuielilor cu transportul materiilor prime şi al produselor finite la şi de la domiciliul persoanei cu handicap, angajatã pentru muncã la domiciliu; c) decontarea din bugetul asigurãrilor pentru şomaj a cheltuielilor specifice de pregãtire, formare şi orientare profesionalã şi de încadrare în muncã a persoanelor cu handicap; d) o subvenţie de la stat, în condiţiile prevãzute de <>Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurãrilor pentru şomaj şi stimularea ocupãrii forţei de muncã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
CAP. VI Încadrarea în grad de handicap
ART. 84 (1) Persoanele cu handicap beneficiazã de drepturile prevãzute la art. 6 pe baza încadrãrii în grad de handicap, în raport cu gradul de handicap. (2) Încadrarea în grad şi tip de handicap a copiilor cu handicap se face de comisia pentru protecţia copilului. (3) Încadrarea în grad şi tip de handicap a adulţilor cu handicap se face de comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap. (4) Comisiile prevãzute la alin. (2) şi (3) sunt organe de specialitate ale consiliilor judeţene, dupã caz, ale consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti. (5) Criteriile medico-psihosociale pe baza cãrora se stabileşte încadrarea în grad de handicap sunt aprobate prin ordin comun al ministrului sãnãtãţii publice şi al ministrului muncii, solidaritãţii sociale şi familiei. ART. 85 (1) Gradele de handicap sunt: uşor, mediu, accentuat şi grav. (2) Tipurile de handicap sunt: fizic, vizual, auditiv, surdocecitate, somatic, mintal, psihic, HIV/SIDA, asociat, boli rare. ART. 86 (1) Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap, denumitã în continuare comisia de evaluare, are urmãtoarele atribuţii principale: a) stabileşte încadrarea în grad de handicap şi, dupã caz, orientarea profesionalã a adultului cu handicap, capacitatea de muncã; b) stabileşte mãsurile de protecţie a adultului cu handicap, în condiţiile legii; c) reevalueazã periodic sau la sesizarea direcţiilor generale de asistenţã socialã şi protecţia copilului judeţene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, încadrarea în grad de handicap, orientarea profesionalã, precum şi celelalte mãsuri de protecţie a adulţilor cu handicap; d) revocã sau înlocuieşte mãsura de protecţie stabilitã, în condiţiile legii, dacã împrejurãrile care au determinat stabilirea acesteia s-au modificat; e) soluţioneazã cererile privind eliberarea atestatului de asistent personal profesionist; f) informeazã adultul cu handicap sau reprezentantul legal al acestuia cu privire la mãsurile de protecţie stabilite; g) promoveazã drepturile persoanelor cu handicap în toate activitãţile pe care le întreprinde. (2) Comisia de evaluare îndeplineşte orice alte atribuţii prevãzute de lege. (3) Organizarea şi metodologia de funcţionare a comisiei de evaluare se reglementeazã prin hotãrâre a Guvernului. ART. 87 În vederea exercitãrii atribuţiilor ce revin comisiei de evaluare, se înfiinţeazã serviciul de evaluare complexã a persoanelor adulte cu handicap, în cadrul direcţiilor generale de asistenţã socialã şi protecţia copilului judeţene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti. ART. 88 (1) Odatã cu emiterea certificatului de încadrare în grad şi tip de handicap, comisia de evaluare are obligaţia de a elabora programul individual de reabilitare şi integrare socialã a adultului cu handicap. (2) Pentru elaborarea programului individual de reabilitare şi integrare socialã, comisia de evaluare va colabora cu persoana cu handicap sau cu reprezentantul legal al acesteia. (3) Certificatul prevãzut la alin. (1) dã dreptul adultului cu handicap de a beneficia de dispoziţiile prevãzute de lege pentru gradul de handicap respectiv. (4) Programul individual de reabilitare şi integrare socialã prevãzut la alin. (1) se întocmeşte şi se revizuieşte în conformitate cu normele metodologice de aplicare a prevederilor prezentei legi. ART. 89 Lucrãrile de secretariat ale comisiei de evaluare sunt asigurate de un secretariat, care funcţioneazã în cadrul direcţiilor generale de asistenţã socialã şi protecţia copilului judeţene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti.
CAP. VII Parteneriate
ART. 90 În activitatea de protecţie şi promovare a drepturilor persoanelor cu handicap, Autoritatea Naţionalã pentru Persoanele cu Handicap şi autoritãţile administraţiei publice centrale şi locale întreţin relaţii de dialog, colaborare şi parteneriat cu organizaţiile neguvernamentale ale persoanelor cu handicap sau care reprezintã interesele acestora, precum şi cu instituţiile de cult recunoscute de lege cu activitate în domeniu. ART. 91 (1) Se înfiinţeazã, pe lângã Autoritatea Naţionalã pentru Persoanele cu Handicap, Consiliul de analizã a problemelor persoanelor cu handicap, denumit în continuare Consiliul, cu rol consultativ, în urmãtoarea componenţã: a) preşedintele Autoritãţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap; b) preşedintele Consiliului Naţional al Dizabilitãţii din România; c) un reprezentant al Autoritãţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului; d) un reprezentant al Ministerului Muncii, Solidaritãţii Sociale şi Familiei; e) un reprezentant al Ministerului Sãnãtãţii Publice; f) un reprezentant al unei organizaţii neguvernamentale pentru protecţia drepturilor omului; g) câte un reprezentant al organismelor administraţiei publice centrale şi/sau locale, precum şi al altor organisme de drept public sau privat din domeniu, cu statut de membri nepermanenţi, în funcţie de problemele ce urmeazã a fi soluţionate. (2) Consiliul are urmãtoarele atribuţii: a) emite avize consultative cu privire la proiectele de acte normative care au ca obiect protecţia persoanelor cu handicap, iniţiate de Autoritatea Naţionalã pentru Persoanele cu Handicap sau de alte autoritãţi competente; b) analizeazã problematica protecţiei persoanelor cu handicap şi propune mãsuri privind îmbunãtãţirea condiţiilor de viaţã ale acestora; c) sesizeazã organele competente cu privire la încãlcarea drepturilor persoanelor cu handicap. (3) Consiliul se întruneşte în şedinţe ordinare trimestriale, precum şi în şedinţe extraordinare ori de câte ori este necesar. (4) Convocarea membrilor se realizeazã de cãtre Autoritatea Naţionalã pentru Persoanele cu Handicap. (5) Şedinţele se desfãşoarã la sediul Autoritãţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap sau în orice alt loc pe care aceasta îl propune. (6) Secretariatul Consiliului se asigurã de Autoritatea Naţionalã pentru Persoanele cu Handicap. (7) Modul de organizare şi funcţionare a Consiliului se aprobã prin ordin al preşedintelui Autoritãţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap. ART. 92 (1) La nivelul judeţelor şi sectoarelor municipiului Bucureşti se vor înfiinţa, pe lângã direcţiile generale de asistenţã socialã şi protecţia copilului judeţene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, comitete de analizã a problemelor persoanelor cu handicap. (2) Înfiinţarea, precum şi modul de organizare şi funcţionare se aprobã prin hotãrâre a consiliului judeţean, respectiv a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti.
CAP. VIII Finanţarea sistemului de protecţie a persoanelor cu handicap
ART. 93 (1) Protecţia persoanelor cu handicap se finanţeazã din urmãtoarele surse: a) bugetul local al comunelor, oraşelor şi municipiilor; b) bugetele locale ale judeţelor, respectiv ale sectoarelor municipiului Bucureşti; c) bugetul de stat; d) contribuţii lunare de întreţinere a persoanelor cu handicap care beneficiazã de servicii sociale în centre; e) donaţii, sponsorizãri şi alte surse, în condiţiile legii. (2) Pentru a garanta primirea de cãtre persoanele cu handicap a sumelor reprezentând prestaţii sociale, acestea vor fi constituite numai din sume provenind de la bugetul de stat şi vor fi gestionate de Ministerul Muncii, Solidaritãţii Sociale şi Familiei prin direcţiile teritoriale de muncã şi solidaritate socialã şi familie. (3) Costul mediu lunar de întreţinere în centrele rezidenţiale pentru persoane cu handicap, precum şi nivelul contribuţiei lunare de întreţinere datorate de adulţii cu handicap asistaţi în centre sau de susţinãtorii acestora se stabilesc prin ordin al preşedintelui Autoritãţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap. (4) Pentru anumite servicii sociale furnizate persoanelor cu handicap se pot percepe taxe, în condiţiile stabilite de furnizorii de servicii sociale publici sau privaţi acreditaţi, cu avizul Autoritãţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap. ART. 94 (1) Produsele şi serviciile realizate de centrele pentru persoanele cu handicap, aflate în coordonarea Autoritãţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap, pot fi valorificate cãtre persoane fizice şi juridice. (2) Sumele obţinute în condiţiile prevãzute la alin. (1) se fac venit la bugetul local al unitãţii administrativ-teritoriale în subordinea cãreia funcţioneazã centrul respectiv. ART. 95 (1) Autoritatea Naţionalã pentru Persoanele cu Handicap poate finanţa sau, dupã caz, cofinanţa programe de interes naţional care au ca scop integrarea, incluziunea socialã şi profesionalã a persoanelor adulte cu handicap, precum şi creşterea calitãţii vieţii acestora. (2) Programele de interes naţional prevãzute la alin. (1), complementare acţiunilor finanţate la nivel local, pot avea urmãtoarele obiective generale: a) realizarea investiţiilor necesare pentru dezvoltarea, diversificarea, restructurarea şi buna funcţionare a serviciilor şi centrelor care asigurã îngrijirea adulţilor cu handicap; b) realizarea de studii, cercetãri şi publicaţii în cadrul domeniului sãu de activitate; c) instruirea personalului care îşi desfãşoarã activitatea în cadrul serviciilor şi centrelor pentru persoanele cu handicap; d) informarea opiniei publice despre drepturile adulţilor cu handicap prin campanii de mediatizare; e) transcrierea sau traducerea materialelor informative şi culturale în sistemele de acces la informaţie, specifice persoanelor încadrate în anumite categorii de handicap: alfabet Braille, înregistrãri audio, scriere vizualã cu litere mãrite, limbaj mimico-gestual, pictograme; f) orice alte obiective corespunzãtoare domeniului de activitate al Autoritãţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap. (3) Programele de interes naţional prevãzute la alin. (1) se aprobã ca anexã la bugetul Ministerului Muncii, Solidaritãţii Sociale şi Familiei, pe baza fundamentãrilor elaborate de Autoritatea Naţionalã pentru Persoanele cu Handicap. (4) Metodologia de selectare şi finanţare a programelor de interes naţional se aprobã prin ordin al preşedintelui Autoritãţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap. ART. 96 (1) Finanţarea sau, dupã caz, cofinanţarea programelor de interes naţional prevãzute la art. 95 alin. (1) se asigurã din urmãtoarele surse: a) bugetul de stat; b) fonduri externe rambursabile şi nerambursabile; c) donaţii, sponsorizãri şi alte surse, în condiţiile legii. (2) Sumele alocate din sursele prevãzute la alin. (1) vor fi cuprinse în bugetul propriu al Autoritãţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap. (3) În scopul finanţãrii programelor de interes naţional prevãzute la art. 95 alin. (1), Autoritatea Naţionalã pentru Persoanele cu Handicap poate aloca fonduri din bugetul propriu: a) serviciilor publice de asistenţã socialã din subordinea consiliilor judeţene şi a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti; b) organismelor private autorizate, potrivit legii. (4) Alocarea fondurilor potrivit prevederilor alin. (3) se face pe bazã de convenţii încheiate cu consiliile judeţene şi cu consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, respectiv cu organismele private autorizate potrivit legii. (5) Autoritatea Naţionalã pentru Persoanele cu Handicap poate finanţa proiecte din cadrul programelor de interes naţional ce urmeazã sã fie realizate, pe bazã de convenţie, în colaborare cu ministere, cu alte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, precum şi cu alte autoritãţi sau instituţii publice şi organisme private autorizate, potrivit legii. ART. 97 Asociaţia Nevãzãtorilor din România, Asociaţia Invalizilor de Rãzboi Nevãzãtori din România, Asociaţia Naţionalã a Surzilor din România, Liga Naţionalã a Organizaţiilor cu Personal Handicapat din Cooperaţia Meşteşugãreascã, Consiliul Naţional al Dizabilitãţii din România pot primi, în condiţiile legii, subvenţii de la bugetul de stat prin bugetul Autoritãţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap, exclusiv în completarea veniturilor proprii. ART. 98 (1) Autoritatea Naţionalã pentru Persoanele cu Handicap finanţeazã proiecte proprii, proiecte ale organizaţiilor neguvernamentale cu activitate în domeniul protecţiei persoanelor cu handicap, precum şi proiecte ale unitãţilor protejate autorizate. (2) Metodologia de selectare şi finanţare a proiectelor se aprobã prin ordin al preşedintelui Autoritãţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap.
CAP. IX Rãspunderea juridicã
ART. 99 (1) Urmãtoarele fapte constituie contravenţii şi se sancţioneazã dupã cum urmeazã: a) nerespectarea dispoziţiilor art. 13 alin. (1), art. 16-18, art. 19 alin. (3) şi (4), art. 20, art. 21 alin. (1) şi (2), art. 22, 29, 30, art. 33 alin. (3), art. 50 alin. (4), art. 54 alin. (1), art. 61-67, art. 68 alin. (1), art. 69-70, art. 71 alin. (3), art. 77 şi art. 81, cu amendã de la 3.000 lei la 9.000 lei; b) parcarea altor mijloace de transport pe locurile de parcare adaptate, rezervate şi semnalizate prin semn internaţional pentru persoane cu handicap, cu amendã de la 200 lei la 1.000 lei şi ridicarea mijlocului de transport de pe locul de parcare respectiv; c) eliberarea de certificate de încadrare în grad de handicap cu încãlcarea criteriilor prevãzute la art. 84 alin. (5), cu amendã de la 500 lei la 1.000 lei. (2) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea amenzilor contravenţionale prevãzute la alin. (1) lit. a) şi c) se fac de cãtre personalul Autoritãţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap, împuternicit prin ordin al preşedintelui acesteia. (3) Constatarea contravenţiei şi aplicarea amenzii contravenţionale prevãzute la alin. (1) lit. b) se fac de cãtre agenţii de circulaţie sau de cãtre personalul de control cu atribuţii în acest sens. (4) Sumele obţinute din aplicarea amenzilor se fac venit la bugetul de stat. (5) Prevederile prezentului articol se completeazã cu dispoziţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 180/2002 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare. (6) Prevederile prezentului articol se aplicã începând cu data intrãrii în vigoare a normelor metodologice de aplicare a prevederilor prezentei legi. ART. 100 (1) Sumele încasate necuvenit cu titlu de prestaţii sociale de cãtre persoana cu handicap sau familia acesteia se recupereazã de la aceasta, inclusiv dobânzile aferente. (2) Sumele stabilite în conformitate cu prevederile alin. (1), nerecuperate din cauza decesului persoanei cu handicap, se recupereazã, dupã caz, de la moştenitori, familie sau reprezentanţi legali, în condiţiile dreptului comun.
CAP. X Dispoziţii tranzitorii şi finale
ART. 101 Prevederile art. 42 alin. (1) şi ale art. 57 alin. (4) şi (5) intrã în vigoare la 1 ianuarie 2007. ART. 102 La data intrãrii în vigoare a prezentei legi se abrogã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 102/1999 privind protecţia specialã şi încadrarea în muncã a persoanelor cu handicap, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 310 din 30 iunie 1999, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 519/2002 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, cu excepţia prevederilor art. 18 alin. (2) lit. d) şi e) şi alin. (5) şi ale art. 19 alin. (1) lit. a)-c), e), f), q) şi r), care se abrogã începând cu data de 1 ianuarie 2007, precum şi orice alte dispoziţii contrare prezentei legi. ART. 103 În termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Autoritatea Naţionalã pentru Persoanele cu Handicap va elabora normele metodologice de aplicare a prevederilor prezentei legi şi le va supune spre aprobare prin hotãrâre a Guvernului.
Aceastã lege a fost adoptatã de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicatã.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR BOGDAN OLTEANU
PREŞEDINTELE SENATULUI NICOLAE VĂCĂROIU
Bucureşti, 6 decembrie 2006. Nr. 448. _________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
