Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
LEGE Nr. 44 din 27 mai 1995 pentru ratificarea Tratatului dintre Romania si Republica Ceha privind asistenta judiciara in materie civila, semnat la Bucuresti la 11 iulie 1994
EMITENT: PARLAMENTUL ROMANIEI PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL NR. 106 din 31 mai 1995
ARTICOL UNIC
Se ratifica Tratatul dintre România şi Republica Ceha privind asistenta judiciarã în materie civilã, semnat la Bucureşti la 11 iulie 1994.
Aceasta lege a fost adoptatã de Senat în şedinţa din 6 aprilie 1995, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE SENATULUI
VALER SUIAN
Aceasta lege a fost adoptatã de Camera Deputaţilor în şedinţa din 15 mai 1995, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
ADRIAN NASTASE
TRATAT
între România şi Republica Ceha privind asistenta judiciarã în materie civilã
România şi Republica Ceha, denumite în continuare pãrţi contractante, în dorinta de a perfectiona colaborarea în domeniul asistenţei judiciare, au hotãrît sa încheie prezentul tratat de asistenta judiciarã în materie civilã.
În acest scop au convenit asupra urmãtoarelor:
CAP. 1
Dispoziţii generale
ART. 1
Definirea unor termeni
1. În sensul prezentului tratat:
a) prin cauze civile se înţelege cauzele de drept civil, drept al familiei, drept comercial, drept al muncii şi contencios administrativ;
b) prin instituţii judiciare se înţelege, în ceea ce priveşte România, instanţele judecãtoreşti, parchetele, notariatele de stat şi alte organe competente în materie civilã.
Prin instituţii judiciare se înţelege, în ceea ce priveşte Republica Ceha, instanţele judecãtoreşti, parchetele şi alte organe competente în materie civilã.
2. Cetãţeni ai unei pãrţi contractante sunt persoanele care au cetãţenia acestei pãrţi contractante în conformitate, cu legile sale.
3. Dispoziţiile prezentului tratat referitoare la cetãţenii pãrţilor contractante se aplica, în mod corespunzãtor, şi persoanelor juridice înfiinţate în conformitate cu legile partii contractante pe teritoriul cãreia îşi au sediul.
ART. 2
Ocrotirea juridicã
1. Cetãţenii unei pãrţi contractante se bucura pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante, în ce priveşte drepturile lor personale şi patrimoniale, de aceeaşi ocrotire juridicã ca şi cetãţenii proprii.
2. Cetãţenii unei pãrţi contractante au dreptul sa se adreseze liber şi nestînjenit instituţiilor judiciare ale celeilalte pãrţi contractante în competenta cãrora intra cauzele civile, pot sa-şi susţinã interesele în fata acestora, sa facã cereri, sa introducã acţiuni şi sa exercite cai de atac în aceleaşi condiţii ca şi cetãţenii acesteia.
3. Instituţiile judiciare ale unei pãrţi contractante indruma, la cerere, pe cetãţenii celeilalte pãrţi contractante pentru a-şi asigura reprezentarea de care au nevoie în susţinerea drepturilor lor.
ART. 3
Acordarea asistenţei judiciare
Pãrţile contractante îşi acorda reciproc, la cerere, asistenta judiciarã în cauzele civile, în condiţiile prevãzute de prezentul tratat.
ART. 4
Scutirea de cauţiune
Cetãţenii unei pãrţi contractante care se adreseazã instituţiilor judiciare ale celeilalte pãrţi contractante în calitate de reclamanţi sau intervenienţi, dacã au domiciliul sau resedinta pe teritoriul uneia dintre pãrţile contractante, nu pot fi obligaţi sa depunã cauţiune sau vreo alta garanţie, pentru motivul ca sunt strãini sau ca nu au domiciliul sau resedinta pe teritoriul acelei pãrţi contractante.
ART. 5
Plata cheltuielilor de procedura
Cetãţenii uneia dintre pãrţile contractante vor plati cheltuielile de procedura pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante în aceleaşi condiţii ca şi cetãţenii proprii.
ART. 6
Reducerea şi scutirea de cheltuieli de procedura
1. Cetãţenii uneia dintre pãrţile contractante beneficiazã, la cerere, pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante, de reducerea sau scutirea de cheltuieli de procedura, precum şi de asistenta judiciarã gratuita, în aceleaşi condiţii ca şi cetãţenii proprii.
2. Înlesnirile prevãzute la paragraful 1, acordate de o instituţie judiciarã a uneia dintre pãrţile contractante într-o anumitã cauza, se aplica tuturor actelor de procedura în acea cauza, inclusiv actelor de executare.
ART. 7
Condiţiile obţinerii înlesnirilor
Cînd cetãţenii unei pãrţi contractante depun cererea prevãzutã la art. 6 din prezentul tratat, o data cu aceasta vor prezenta şi un certificat cu privire la situaţia materialã şi personalã, întocmit potrivit reglementãrilor legale ale partii contractante pe teritoriul cãreia solicitantii îşi au domiciliul sau resedinta.
ART. 8
Solicitarea înlesnirilor
1. Cetãţenii uneia dintre pãrţile contractante, care solicita unei instituţii judiciare a celeilalte pãrţi contractante înlesnirile prevãzute la art. 6, se adreseazã în acest sens, în scris, instituţiei judiciare competente de la domiciliul sau resedinta lor.
2. Instituţia judiciarã care, potrivit paragrafului 1, a primit cererea, o va transmite, împreunã cu certificatul şi cu eventualele anexe, instituţiei judiciare competente a celeilalte pãrţi contractante.
3. Instituţia judiciarã competenta sa hotãrascã asupra cererii pentru acordarea înlesnirilor prevãzute la art. 6 poate solicita, prin intermediul instituţiei judiciare a celeilalte pãrţi contractante, informaţii şi date suplimentare.
ART. 9
Modul de legatura
1. În problemele privind acordarea asistenţei judiciare, instituţiile judiciare ale celor doua pãrţi contractante comunica între ele prin intermediul organelor centrale, în mãsura în care prin prezentul tratat nu s-a dispus altfel.
2. Organele centrale menţionate la paragraful 1 sunt ministerele de justiţie ale celor doua pãrţi contractante.
ART. 10
Limba folositã
1. În aplicarea prevederilor prezentului tratat, organele centrale ale celor doua pãrţi contractante, menţionate la art. 9 paragraful 2, folosesc în relaţiile dintre ele limba lor nationala sau limba engleza. Tot astfel se procedeazã şi în relaţiile dintre instituţiile judiciare ale pãrţilor contractante, în mãsura în care nu s-a dispus altfel prin prezentul tratat.
2. Cererile de asistenta judiciarã şi actele anexate se redacteazã în limba partii contractante solicitante şi vor fi însoţite de traduceri certificate în limba partii contractante solicitate.
3. Instituţiile judiciare pot folosi, pentru cererile de asistenta judiciarã formulare cu text bilingv (roman-ceh), care vor fi stabilite de comun acord de cãtre ministerele de justiţie.
4. Îndeplinirea cererilor de asistenta judiciarã se face în limba partii contractante solicitate.
ART. 11
Schimbul de informaţii în domeniul legislaţiei
Pãrţile contractante se vor informa reciproc, la cerere, asupra legislaţiei în vigoare ori care a fost în vigoare în statele lor, precum şi asupra aplicãrii acesteia în practica judiciarã.
ART. 12
Protecţia martorilor şi experţilor
1. Martorul sau expertul, oricare ar fi cetãţenia sa, care în urma unei citaţii se prezintã în fata instituţiei judiciare a celeilalte pãrţi contractante, nu poate fi nici urmãrit, nici reţinut, nici supus vreunei limitãri a libertãţii sale personale pe teritoriul acesteia, pentru fapte sau condamnãri anterioare trecerii frontierei partii contractante solicitante.
2. Inviolabilitatea prevãzutã la paragraful 1 înceteazã, dacã martorul sau expertul nu a pãrãsit teritoriul partii contractante solicitante în termen de 15 zile de la data cînd instituţia judiciarã care l-a chemat îi face cunoscut ca prezenta lui nu mai este necesarã sau revine ulterior. În acest termen nu se include timpul în care martorul sau expertul nu a putut pãrãsi teritoriul acestei pãrţi contractante din motive independente de vointa sa.
ART. 13
Restituirea cheltuielilor pentru martori şi experţi
1. Cheltuielile de cãlãtorie şi de întreţinere, precum şi compensarea veniturilor nerealizate, legate de deplasarea pentru depunerea mãrturiei sau pentru efectuarea expertizei, vor fi suportate de partea contractantã solicitanta.
2. Expertul are dreptul şi la onorariul de expert. Despre drepturile martorului sau ale expertului se va face menţiune în citaţie. La cererea martorilor sau a expertului, partea contractantã solicitanta va plati în avans, parţial sau integral, cheltuielile menţionate.
ART. 14
Audierea ca martori a persoanelor arestate
1. În cazul în care este necesar ca o persoana, care se afla arestata pe teritoriul unei pãrţi contractante, sa fie audiatã ca martor de cãtre o instituţie judiciarã a celeilalte pãrţi contractante, organele centrale prevãzute la art. 9 din prezentul tratat vor conveni asupra transferului acesteia pe teritoriul partii contractante solicitante, cu menţiunea stãrii de arest, precum şi asupra datei la care urmeazã sa fie înapoiatã dupã audiere.
2. Transferul va putea fi refuzat:
a) dacã persoana detinuta nu consimte la transfer;
b) dacã prezenta sa este necesarã într-o procedura penalã în curs pe teritoriul partii contractante solicitate;
c) dacã transferul este susceptibil de a prelungi-detenţia acesteia;
d) dacã alte motive se opun transferului sau pe teritoriul partii contractante solicitante.
CAP. 2
Asistenta judiciarã
ART. 15
Obiectul asistenţei judiciare
Asistenta judiciarã în materie civilã cuprinde îndeplinirea unor activitãţi procesuale, cum ar fi: întocmirea, transmiterea şi inminarea de acte judiciare şi extrajudiciare; audierea pãrţilor, martorilor, experţilor şi a altor persoane; efectuarea de expertize; cercetãri la fata locului şi constatãri ale unor stãri de fapt; aplicarea unor mãsuri de asigurare sau de conservare; verificãri de înscrisuri, obţinerea de copii ori extrase de pe documente.
ART. 16
Cererea de acordare a asistenţei judiciare
1. Cererea de acordare a asistenţei judiciare trebuie sa cuprindã urmãtoarele date:
a) denumirea instituţiei judiciare solicitante;
b) denumirea instituţiei judiciare solicitate;
c) indicarea cauzei în care se solicita acordarea asistenţei judiciare;
d) numele, prenumele pãrţilor, calitatea procesuala, cetãţenia, domiciliul sau resedinta acestora, iar în cazul persoanelor juridice, denumirea şi sediul lor;
e) numele, prenumele şi adresa reprezentanţilor pãrţilor, atunci cînd este cazul;
f) obiectul cererii şi datele necesare pentru îndeplinirea ei;
g) menţionarea actelor anexate la cerere.
2. La cererea de inminare de acte se vor indica adresa destinatarului şi felul actelor ce urmeazã a fi inminate. La comisiile rogatorii vor fi indicate împrejurãrile în legatura cu care urmeazã sa se facã o proba şi, atunci cînd este cazul, întrebãrile care trebuie puse persoanelor ce urmeazã a fi audiate.
3. Cererea de acordare a asistenţei judiciare şi actele anexate vor purta ştampila oficialã a instituţiei judiciare solicitante.
ART. 17
Modul de rezolvare a cererii
1. În îndeplinirea unei comisii rogatorii, instituţia judiciarã solicitatã aplica legea statului sau. Instituţia judiciarã solicitatã poate sa aplice, la cererea instituţiei judiciare solicitante, o procedura specialã, în mãsura în care nu contravine legii statului sau.
2. Dacã instituţia judiciarã solicitatã nu este competenta sa îndeplineascã cererea, ea o va trimite, din oficiu, instituţiei competente, incunostiintind, totodatã, despre aceasta partea contractantã solicitanta.
3. La cererea instituţiei judiciare solicitante, instituţia judiciarã solicitatã va comunica acesteia, în timp util, locul şi termenul efectuãrii cererii de acordare a asistenţei judiciare, în scopul ca partea interesatã sa fie în mãsura sa asiste.
4. Dacã adresa persoanei la care se referã cererea pentru acordarea asistenţei judiciare nu este cunoscutã sau dacã adresa indicatã s-a dovedit a fi gresita, instituţia judiciarã solicitatã ia mãsurile corespunzãtoare în scopul stabilirii adresei. În cazul cînd stabilirea adresei nu este posibila, instituţia judiciarã solicitatã anunta despre aceasta instituţia judiciarã solicitanta.
5. Dupã îndeplinirea cererii, instituţia judiciarã solicitatã transmite instituţiei judiciare solicitante actele respective. În cazul în care asistenta judiciarã nu a putut fi acordatã, instituţia judiciarã solicitatã va restitui actele instituţiei judiciare solicitante, comunicindu-i împrejurãrile care au împiedicat-o sa îndeplineascã cererea.
ART. 18
Inminarea actelor
Instituţia judiciarã solicitatã inmineaza actele în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare pe teritoriul statului sau, cu condiţia ca aceste acte sa fie redactate în limba sa ori sa fie însoţite de o traducere certificatã în aceasta limba. În caz contrar, instituţia judiciarã solicitatã inmineaza actele destinatarului, numai dacã acesta este de acord sa le primeascã.
ART. 19
Dovada de inminare a actelor
Dovada de inminare a actelor se întocmeşte în conformitate cu regulile de inminare în vigoare pe teritoriul partii contractante solicitate. În orice caz, ea trebuie sa cuprindã semnatura destinatarului, ştampila instituţiei judiciare şi semnatura persoanei împuternicite sa inmineze actul, modalitatea, locul şi data inminarii; dacã destinatarul refuza sa primeascã actul, se va face menţiune despre motivul refuzului.
ART. 20
Inminarea actelor şi audierea cetãţenilor proprii
Fiecare parte contractantã poate transmite sau inmina acte judiciare şi extrajudiciare şi poate audia pe cetãţenii proprii care se afla pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante, prin intermediul misiunilor diplomatice şi al oficiilor consulare, cu condiţia sa nu aplice nici o mãsura de constringere.
ART. 21
Cheltuieli ocazionate de acordarea asistenţei judiciare
1. Pãrţile contractante suporta singure toate cheltuielile ocazionate de acordarea asistenţei judiciare pe teritoriul lor, inclusiv cheltuielile fãcute cu administrarea probelor.
2. Instituţia judiciarã solicitatã comunica instituţiei judiciare solicitante cuantumul cheltuielilor fãcute. Dacã instituţia judiciarã solicitanta percepe aceste cheltuieli de la persoana obligatã sa le plãteascã, sumele încasate rãmîn partii contractante a carei instituţie le-a perceput.
ART. 22
Refuzul acordãrii asistenţei judiciare
1. Îndeplinirea unei cereri de asistenta judiciarã privind inminarea de acte judiciare sau extrajudiciare poate fi refuzatã, dacã partea contractantã solicitatã considera ca prin satisfacerea cererii s-ar putea aduce atingere ordinii sale de drept.
2. În afarã motivelor prevãzute la paragraful 1, îndeplinirea unei comisii rogatorii va putea fi refuzatã, dacã:
a) autenticitatea documentelor nu este stabilitã;
b) în statul solicitat efectuarea comisiei rogatorii nu este de competenta instituţiilor judiciare.
CAP. 3
Acte oficiale
ART. 23
Valabilitatea actelor
1. Actele care emana de la autoritãţile competente ale uneia dintre pãrţile contractante, precum şi actele sub semnatura privatã, cãrora acestea le dau data certa şi le atesta autenticitatea semnãturii, sunt valabile pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante fãrã vreo alta legalizare. Aceasta dispoziţie se aplica şi cu privire la extrasele şi copiile de pe acte.
2. Actele menţionate la paragraful 1 au, pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante, aceeaşi forta probanta ca şi actele de acelaşi fel ale acestei din urma pãrţi contractante.
ART. 24
Transmiterea actelor de stare civilã
Autoritãţile competente ale fiecãreia dintre cele doua pãrţi contractante transmit, la cerere, gratuit, autoritãţilor competente ale celeilalte pãrţi contractante, certificate de stare civilã, extrase de pe registrele de stare civilã, precum şi copii certificate de pe hotãrîrile pronunţate de instituţiile judiciare în materie de stare civilã, dacã aceste acte se referã la cetãţenii partii contractante solicitante şi sunt cerute în interes oficial.
CAP. 4
Norme conflictuale
Secţiunea 1
Dispoziţii cu privire la statutul personal şi dreptul familiei
ART. 25
Capacitatea juridicã
1. Capacitatea persoanei fizice se stabileşte potrivit legii partii contractante al carei cetãţean este persoana.
2. Capacitatea persoanei juridice se stabileşte potrivit legii partii contractante pe teritoriul cãreia îşi are sediul.
ART. 26
Încheierea cãsãtoriei
1. Forma încheierii cãsãtoriei este determinata de legea partii contractante pe al carei teritoriu se încheie cãsãtoria.
2. Pentru cãsãtoria care se încheie în fata reprezentantului diplomatic sau a funcţionarului consular, forma încheierii cãsãtoriei este determinata de legea partii contractante cãreia îi aparţine reprezentantul diplomatic sau funcţionarul consular.
3. În ce priveşte condiţiile de fond cerute pentru încheierea cãsãtoriei, fiecare dintre viitorii soţi este supus legii acelei pãrţi contractante al carei cetãţean este.
ART. 27
Raporturile personale şi patrimoniale ale soţilor
1. Raporturile personale şi patrimoniale ale soţilor sunt guvernate de legea partii contractante ai carei cetãţeni sunt.
2. Dacã unul dintre soţi este cetãţean al unei pãrţi contractante, iar celãlalt soţ este cetãţean al celeilalte pãrţi contractante, raporturile lor personale şi patrimoniale sunt guvernate de legea acelei pãrţi contractante pe teritoriul cãreia îşi au domiciliul comun.
3. Dacã, în cazul prevãzut la paragraful 2, unul dintre soţi locuieşte pe teritoriul unei pãrţi contractante, iar celãlalt pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante, raporturile lor personale şi patrimoniale sunt guvernate de legea acelei pãrţi contractante pe al carei teritoriu şi-au avut ultimul domiciliu comun.
4. Competenta de a hotãrî asupra raporturilor juridice prevãzute la paragrafele 1,2 şi 3 aparţine instituţiei judiciare a partii contractante a carei lege guverneazã acele raporturi. Dacã sotii nu au avut domiciliu comun, sunt competente instituţiile judiciare ale celor doua pãrţi contractante, care aplica legea statului lor.
ART. 28
Divorţul
1. În caz de divorţ, dacã ambii soţi au cetãţenia unei pãrţi contractante şi locuiesc, la data introducerii acţiunii de divorţ, pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante, va fi aplicatã legea partii contractante ai carei cetãţeni sunt. Competenta aparţine instanţelor ambelor pãrţi contractante.
2. Dacã, la data introducerii acţiunii de divorţ, unul dintre soţi este cetãţean al uneia dintre pãrţile contractante, iar celãlalt soţ este cetãţean al celeilalte pãrţi contractante şi locuiesc, fie ambii pe teritoriul aceleiaşi pãrţi contractante, fie unul pe teritoriul unei pãrţi contractante şi altul pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante, sunt competente instanţele ambelor pãrţi contractante, care aplica legea statului lor.
ART. 29
Nulitatea cãsãtoriei
1. Pentru constatarea nulitãţii sau anularea cãsãtoriei se aplica legile partii contractante care, potrivit art. 26, sunt valabile pentru încheierea cãsãtoriei.
2. În privinta competentei jurisdicţionale se aplica în mod corespunzãtor prevederile art. 18.
ART. 30
Filiaţia
1. În cauzele privind stabilirea şi contestarea filiaţiei este aplicabilã legea partii contractante al carei cetãţean este copilul. Dacã copilul domiciliazã pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante, se aplica legea acesteia, dacã este mai favorabilã intereselor copilului.
2. Competenta pentru soluţionarea cauzelor prevãzute la paragraful 1 aparţine instituţiilor judiciare ale partii contractante al carei cetãţean este copilul.
3. Dacã reclamantul şi pîrîtul domiciliazã pe teritoriul aceleiaşi pãrţi contractante, sunt competente, de asemenea, şi instituţiile judiciare ale acestei pãrţi contractante.
ART. 31
Raporturile juridice dintre pãrinţi şi copii
1. Raporturile juridice dintre pãrinţi şi copii se stabilesc potrivit legii partii contractante al carei cetãţean este copilul. Dacã copilul domiciliazã pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante, poate fi aplicatã legea acestei pãrţi contractante, dacã este mai favorabilã intereselor copilului.
2. În privinta competentei instituţiilor judiciare, prevederile art. 30 paragrafele 2 şi 3 se aplica în mod corespunzãtor.
ART. 32
Adoptia
1. Condiţiile de fond cerute pentru încheierea adopţiei sunt cele stabilite de legea nationala a adoptatului şi a celui care urmeazã sa fie adoptat. Aceştia trebuie sa îndeplineascã şi condiţiile care sunt obligatorii pentru ambii, stabilite de fiecare dintre cele doua legi naţionale menţionate.
2. Forma adopţiei este guvernata de legea partii contractante pe teritoriul cãreia se încheie.
3. Efectele adopţiei şi relaţiile dintre adoptant şi adoptat sunt guvernate de legea nationala a adoptantului, iar în cazul adopţiei consimţite de soţi este aplicabilã legea care guverneazã, potrivit art. 27, efectele cãsãtoriei lor.
4. Nulitatea adopţiei este supusã, pentru condiţiile de fond, legilor prevãzute la paragraful 1, iar pentru nerespectarea condiţiilor de forma, legii prevãzute la paragraful 2.
ART. 33
Punerea sub interdicţie
1. Cazurile şi condiţiile pentru punerea sub interdicţie a persoanelor lipsite de discernamint datoritã alienaţiei mintale sau debilitãţii mintale, precum şi acelea pentru ridicarea acestei mãsuri sunt supuse legii partii contractante al carei cetãţean este persoana în cauza.
2. În cauzele de interdicţie sunt competente, în mãsura în care prezentul tratat nu prevede altfel, instituţiile judiciare ale partii contractante al carei cetãţean este persoana care urmeazã a fi pusã sub interdicţie.
ART. 34
1. În cazul cînd este necesarã punerea sub interdicţie a unui cetãţean al unei pãrţi contractante, care are domiciliul, resedinta sau bunuri pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante, instituţia judiciarã a acestei din urma pãrţi contractante înştiinţeazã de îndatã instituţia judiciarã competenta conform art. 33 paragraful 2.
2. În cazurile care nu comporta amînare, instituţia judiciarã a celeilalte pãrţi contractante poate lua mãsuri provizorii în conformitate cu legea sa, dar este obligatã sa informeze de îndatã instituţia judiciarã competenta, conform art. 33 paragraful 2, transmitindu-i, în acelaşi timp, copii de pe actele încheiate. Mãsurile luate îşi pãstreazã valabilitatea pînã în momentul în care instituţia judiciarã competenta a luat o alta hotãrîre.
ART. 35
1. Instituţia judiciarã prevãzutã în art. 33 paragraful 2 poate transmite competenta sa privind punerea sub interdicţie instituţiei judiciare a celeilalte pãrţi contractante, dacã persoana care urmeazã sa fie pusã sub interdicţie are domiciliul, resedinta sau bunuri pe teritoriul acestei din urma pãrţi contractante. Competenta privind punerea sub interdicţie se considera transmisã în momentul în care instituţia judiciarã solicitatã a acceptat aceasta competenta şi informeazã despre aceasta instituţia judiciarã solicitanta.
2. În cazul în care instituţia judiciarã competenta, instiintata potrivit art. 34 paragraful 1, nu comunica rãspunsul sau în termen de 3 luni socotite de la data expedierii înştiinţãrii, competenta în materie de interdicţie revine de plin drept instituţiei judiciare de la domiciliul sau resedinta persoanei care urmeazã a fi pusã sub interdicţie.
3. Instituţia judiciarã care a devenit competenta potrivit paragrafelor 1 sau 2 îndeplineşte mãsura punerii sub interdicţie în conformitate cu legea statului sau, dar numai dacã cauza care determina punerea sub interdicţie este prevãzutã şi în legea partii contractante al carei cetãţean este persoana respectiva. Totuşi, în problema capacitãţii de exerciţiu, se aplica legea partii contractante al carei cetãţean este persoana ce urmeazã a fi pusã sub interdicţie.
4. Hotãrîrea de punere sub interdicţie, pronunţatã potrivit paragrafelor 1-3, se comunica în copie instituţiei judiciare prevãzute în art. 33 paragraful 2.
ART. 36
Tutela şi curatela
1. Cazurile şi condiţiile pentru instituirea ori desfiinţarea tutelei sau curatelei sunt cele prevãzute de legea partii contractante al carei cetãţean este persoana cãreia urmeazã a i se institui tutela sau curatela.
2. În ceea ce priveşte obligaţia de acceptare a tutelei sau curatelei, se aplica legea partii contractante al carei cetãţean este persoana care urmeazã a deveni tutore sau curator.
3. Raporturile juridice dintre tutore sau curator şi persoana cãreia i s-a instituit tutela sau curatela se stabilesc potrivit legii partii contractante cãreia îi aparţine instituţia judiciarã care a instituit tutela sau curatela.
4. În cauzele de tutela şi curatela privind cetãţenii pãrţilor contractante sunt competente, în mãsura în care prezentul tratat nu prevede altfel, instituţiile judiciare ale partii contractante al carei cetãţean este persoana cãreia urmeazã a i se institui tutela sau curatela.
5. Cetãţeanul uneia dintre pãrţile contractante poate fi numit tutore sau curator al cetãţeanului celeilalte pãrţi contractante, dacã domiciliazã pe teritoriul acelei pãrţi contractante pe care urmeazã a se executa tutela sau curatela şi dacã numirea sa corespunde cel mai bine intereselor persoanei cãreia i s-a instituit tutela sau curatela.
ART. 37
Prevederile art. 34 şi 35 paragrafele 1 şi 2 se aplica în mod corespunzãtor şi în cazul tutelei sau curatelei.
ART. 38
Instituţia judiciarã care, potrivit art. 35 paragrafele 1 şi 2, a devenit competenta cu privire la tutela sau curatela, îndeplineşte aceste mãsuri în conformitate cu legea statului sau. Totuşi, în problema capacitãţii de folosinta sau a capacitãţii de exerciţiu, se va aplica legea partii contractante al carei cetãţean este persoana cãreia i s-a instituit tutela sau curatela. Aceasta instituţie judiciarã nu are dreptul sa adopte hotãrîri în probleme privind statutul personal al persoanei cãreia i s-a instituit tutela sau curatela.
ART. 39
Declararea dispariţiei sau a morţii şi stabilirea datei morţii
1. Pentru declararea pe cale judecãtoreascã a dispariţiei sau a morţii unei persoane şi stabilirea datei morţii sunt competente instituţiile judiciare ale partii contractante al carei cetãţean era acea persoana la data cînd, potrivit ultimelor ştiri, mai era în viata.
2. Cu toate acestea, instituţiile judiciare ale unei pãrţi contractante, la cererea unor persoane care domiciliazã pe teritoriul acesteia, sunt competente sa declare disparitia sau moartea sau sa stabileascã data morţii unui cetãţean al celeilalte pãrţi contractante, dacã, potrivit legii partii contractante solicitate, acele persoane au dreptul la o asemenea acţiune.
3. În cauzele arãtate la paragrafele 1 şi 2, instituţiile judiciare aplica legea statului lor.
4. Hotãrîrile pronunţate conform paragrafului 2 produc efecte juridice numai pe teritoriul partii contractante a carei instituţie judiciarã a pronunţat hotãrîrea.
SECŢIUNEA 2
Dispoziţii cu privire la succesiuni
ART. 40
Principiul egalitãţii
1. Cetãţenii uneia dintre pãrţile contractante sunt egali cu cetãţenii celeilalte pãrţi contractante atît în ceea ce priveşte capacitatea de a dobîndi prin moştenire sau legal bunuri situate pe teritoriul acesteia sau drepturi ce urmeazã a fi realizate pe acest teritoriu, cît şi în ce priveşte capacitatea de a întocmi sau a revoca un testament referitor la astfel de bunuri ori drepturi.
2. Dispoziţiile legale speciale ale unei pãrţi contractante, referitoare la condiţiile în care cetãţenii sãi pot dobîndi prin moştenire bunuri situate pe teritoriul sau, ori drepturi care urmeazã a fi realizate pe acest teritoriu, sunt deopotrivã aplicabile şi cetãţenilor celeilalte pãrţi contractante.
ART. 41
Legea aplicabilã
1. Dreptul la succesiune asupra bunurilor mobile este determinat de legea partii contractante al carei cetãţean era autorul succesiunii la data morţii sale.
2. Dreptul la succesiune asupra bunurilor imobile este determinat de legea partii contractante pe teritoriul cãreia se afla acele bunuri.
3. Deosebirea dintre bunurile succesorale mobile şi imobile se face în conformitate cu legea partii contractante pe al carei teritoriu se afla acele bunuri.
ART. 42
Succesiunea vacanta
În cazul cînd succesiunea este vacanta, bunurile mobile revin partii contractante al carei cetãţean a fost autorul succesiunii la data morţii sale, iar bunurile imobile revin partii contractante pe teritoriul cãreia sunt situate.
ART. 43
Testamentul
1. Forma întocmirii şi a revocãrii testamentului este cea prevãzutã, în momentul întocmirii sau revocãrii sale, de legea partii contractante al carei cetãţean a fost defunctul sau de legea partii contractante pe teritoriul cãreia aceste acte au fost fãcute.
2. În privinta capacitãţii de a testa ori de a revoca testamentul, precum şi în privinta consecinţelor juridice ale viciilor de vointa, se va aplica legea partii contractante al carei cetãţean a fost defunctul în momentul întocmirii sau al revocãrii testamentului. Dupã aceeaşi lege se stabilesc, de asemenea, şi felurile de dispoziţii testamentare care sunt admise.
ART. 44
Competenta de jurisdicţie
1. Deschiderea succesiunii, procedura succesoralã, precum şi litigiile succesorale privind bunurile mobile sunt de competenta instituţiilor judiciare ale partii contractante al carei cetãţean a fost defunctul în momentul morţii, în afarã de cazul în care se face aplicarea paragrafului 3.
2. Deschiderea succesiunii, procedura succesoralã, precum şi litigiile succesorale privind bunurile imobile sunt de competenta instituţiilor judiciare ale partii contractante pe teritoriul cãreia se afla aceste bunuri.
3. Dacã toate bunurile mobile succesorale rãmase de pe urma cetãţeanului uneia dintre pãrţile contractante sunt situate pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante şi dacã toţi succesorii sunt de acord, iar cererea oricãrui succesor sau a altei persoane care are drepturi ori pretenţii fata de succesiune, competenta revine instituţiilor judiciare ale acestei pãrţi contractante.
ART. 45
Comunicarea cazurilor de deces
1. În cazul în care cetãţeanul unei pãrţi contractante moare pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante, instituţia judiciarã competenta a acestei pãrţi contractante va incunostinta, de îndatã, despre deces misiunea diplomaticã sau oficiul consular al celeilalte pãrţi contractante, comunicindu-i în acelaşi timp tot ceea ce cunoaşte cu privire la succesori, domiciliul sau resedinta lor, masa succesoralã şi valoarea succesiunii, precum şi cu privire la testament, dacã acesta exista. Aceasta dispoziţie se aplica şi în cazul în care instituţia judiciarã competenta a unei pãrţi contractante este informatã ca cetãţeanul celeilalte pãrţi contractante, decedat pe teritoriul unui al treilea stat, a lãsat bunuri pe teritoriul statului ei.
2. Misiunea diplomaticã sau oficiul consular care detinea date cu privire la un deces ce a avut loc în condiţiile paragrafului 1, precum şi cu privire la succesiune, va comunica aceste date instituţiei judiciare competente, pentru ca aceasta sa poatã lua mãsurile necesare de conservare a succesiunii.
3. Dacã pe teritoriul uneia dintre pãrţile contractante are loc deschiderea succesiunii şi sunt informaţii ca exista succesori cetãţeni ai celeilalte pãrţi contractante, instituţia judiciarã competenta va înştiinţa despre aceasta neîntîrziat misiunea diplomaticã sau oficiul consular al acestei pãrţi contractante.
ART. 46
Drepturile misiunilor diplomatice şi ale oficiilor consulare în cauzele succesorale
În cauzele succesorale existente pe teritoriul unei pãrţi contractante, misiunea diplomaticã sau oficiul consular al celeilalte pãrţi contractante are dreptul, fãrã sa fie necesar un mandat special, în cazul în care cetãţenii proprii lipsesc şi nu şi-au desemnat un mandatar, sa ia toate mãsurile ca aceştia sa fie reprezentaţi în fata oricãrei instituţii judiciare.
ART. 47
Mãsuri de conservare a succesiunii
1. Instituţiile judiciare ale fiecãrei pãrţi contractante vor lua, de îndatã, în conformitate cu legea statului lor, mãsurile necesare pentru conservarea sau administrarea bunurilor succesorale rãmase pe teritoriul lor în urma decesului unui cetãţean al celeilalte pãrţi contractante sau care ar reveni unui cetãţean al acestei pãrţi contractante.
2. Ele informeazã fãrã intirziere misiunea diplomaticã sau oficiul consular al celeilalte pãrţi contractante asupra mãsurilor luate conform paragrafului 1; misiunea diplomaticã sau oficiul consular poate participa, direct sau prin mandatar, la realizarea acestor mãsuri. La propunerea misiunii diplomatice sau a oficiului consular, mãsurile luate conform paragrafului 1 vor putea fi schimbate sau anulate.
3. Instituţia judiciarã competenta potrivit art. 44 paragraful 1 va putea cere ridicarea mãsurilor luate conform paragrafului 1 din prezentul articol.
ART. 48
Deschiderea testamentului
Deschiderea testamentului este de competenta instituţiei judiciare a partii contractante pe teritoriul cãreia se afla testamentul. Copia certificatã de pe testament şi copia de pe procesul-verbal referitor la deschiderea, starea şi conţinutul testamentului se trimit instituţiei judiciare competente a celeilalte pãrţi contractante, dacã defunctul a fost cetãţean al acesteia sau dacã o instituţie judiciarã a acestei pãrţi contractante este competenta sa efectueze procedura succesoralã.
ART. 49
Predarea succesiunii
1. Bunurile succesorale mobile sau sumele de bani obţinuţi din vînzarea bunurilor succesorale mobile sau imobile, aflate pe teritoriul uneia dintre pãrţile contractante şi care se cuvin unor moştenitori, cetãţeni ai celeilalte pãrţi contractante, avînd domiciliul sau resedinta pe teritoriul acestei din urma pãrţi contractante sau pe teritoriul unui al treilea stat, vor fi predate, dupã terminarea procedurii succesorale, acestor moştenitori.
Dacã ei nu se prezintã personal sau prin mandatar pentru a prelua bunurile sau sumele de bani menţionate mai sus, acestea vor fi predate misiunii diplomatice sau oficiului consular al partii contractante al carei cetãţeni sunt moştenitorii respectivi.
2. În cazurile prevãzute la paragraful 1, predarea se va efectua, dacã:
a) taxele şi impozitele privind succesiunea au fost plãtite sau asigurate;
b) pretenţiile creditorilor defunctului şi alte pretenţii în legatura cu succesiunea, formulate înãuntrul termenului prevãzut de legea partii contractante pe teritoriul cãreia se afla bunurile sau sumele menţionate mai sus, au fost satisfacute sau asigurate.
c) instituţiile competente au dat aprobarea, care eventual ar fi necesarã, pentru exportul bunurilor succesorale mobile sau transferarea sumelor de bani.
3. Dacã cetãţeanul unei pãrţi contractante moare în timpul cãlãtoriei pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante unde nu a avut domiciliul sau resedinta, obiectele pe care le-a avut asupra sa se predau, fãrã vreo alta procedura, misiunii diplomatice sau oficiului consular al partii contractante al carei cetãţean a fost defunctul.
SECŢIUNEA 3
Obligaţiile contractuale
ART. 50
1. Condiţiile de fond ale contractului sunt supuse legii alese prin consens de pãrţile contractante. În lipsa unei legi alese, se aplica legea locului unde a fost încheiat.
2. Condiţiile de forma ale contractului sunt stabilite de legea care îi cirmuieste fondul.
3. Competenta jurisdicţionalã aparţine instituţiei judiciare a partii contractante pe teritoriul cãreia pîrîtul îşi are domiciliul, resedinta sau fondul de comerţ. Competenta este, de asemenea, instituţia judiciarã a partii contractante pe teritoriul cãreia domiciliazã sau îşi are resedinta reclamantul, dacã pe acest teritoriu se afla obiectul litigiului sau bunurile piritului.
SECŢIUNEA 4
Rãspunderea civilã delictuala
ART. 51
1. Rãspunderea civilã delictuala se stabileşte potrivit legii partii contractuale pe al carei teritoriu s-a comis fapta cauzatoare de prejudiciu.
2. Dacã atît persoana care a cauzat prejudiciul, cît şi cea care a suferit paguba sunt cetãţeni ai aceleiaşi pãrţi contractante şi domiciliazã pe teritoriul acesteia, se aplica legea acestei pãrţi contractante.
3. Competenta de soluţionare a cauzelor privind obligaţiile rezultate din delicte civile aparţine instituţiilor judiciare ale partii contractante pe al carei teritoriu s-a comis fapta cauzatoare de prejudiciu sau pe al carei teritoriu îşi are domiciliul pîrîtul.
CAP. 5
Recunoaşterea şi executarea hotãrîrilor
ART. 52
Obiectul recunoaşterii şi executãrii
1. Fiecare parte contractantã va recunoaşte şi va incuviinta sa se execute pe teritoriul sau, în condiţiile prevãzute în prezentul tratat, hotãrîrile pronunţate pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante.
2. În sensul paragrafului 1, prin hotãrîri se înţelege:
a) hotãrîrile în cauzele civile, patrimoniale şi nepatrimoniale, pronunţate de tribunale sau alte instituţii competente;
b) hotãrîrile judecãtoreşti pronunţate în cauzele penale, cu privire la obligaţia de despãgubire pentru daunele cauzate;
c) hotãrîrile judecãtoreşti referitoare la cheltuielile de judecata;
d) hotãrîrile arbitrale.
3. În sensul prezentului tratat, termenul hotãrîre include şi tranzacţiile judiciare.
ART. 53
Condiţiile recunoaşterii şi executãrii hotãrîrilor
Hotãrîrile sunt recunoscute şi executate, dacã sunt întrunite urmãtoarele condiţii:
a) dacã sunt definitive şi susceptibile de executare potrivit legii partii contractante pe teritoriul cãreia au fost pronunţate; în materia obligaţiei de întreţinere sunt recunoscute şi hotãrîrile provizorii, dacã sunt executorii în statul de origine;
b) dacã nu a fost incalcata competenta exclusiva a instituţiei judiciare a partii contractante pe teritoriul cãreia urmeazã a avea loc recunoaşterea sau executarea, ori cea prevãzutã în prezentul tratat;
c) dacã persoanei obligate prin hotãrîre, care nu a participat la proces, i s-au inminat citaţia şi actul de sesizare a instanţei în timp util şi în conformitate cu legea partii contractante pe teritoriul cãreia a fost pronunţatã hotãrîrea, iar în cazul în care nu avea capacitatea de exerciţiu, i s-a dat posibilitatea de a fi reprezentatã în proces;
d) dacã între aceleaşi pãrţi contractante, cu privire la acelaşi obiect şi pentru aceleaşi fapte, nu s-a pronunţat în prealabil o hotãrîre ori nu se afla în curs de judecata o acţiune intentatã anterior pe teritoriul partii contractante unde urmeazã sa se recunoascã ori sa se încuviinţeze executarea hotãrîrii;
e) dacã prin recunoaşterea sau încuviinţarea executãrii hotãrîrii nu se face atingere ordinii publice a partii contractante pe teritoriul cãreia urmeazã sa se recunoascã ori sa se încuviinţeze executarea hotãrîrii.
ART. 54
Cererea pentru recunoaşterea şi încuviinţarea executãrii
1. Cererea de recunoaştere şi încuviinţare a executãrii se depune la tribunalul care s-a pronunţat în prima instanta în cauza respectiva. Aceasta cerere va fi transmisã instanţei competente sa încuviinţeze executarea. Cererea poate fi depusa şi direct la aceasta instanta.
2. La cerere vor fi anexate:
a) textul complet al hotãrîrii, în copie certificatã, precum şi o adeverinta ca hotãrîrea a rãmas definitiva şi este susceptibilã de executare, dacã aceasta nu rezulta din hotãrîre;
b) actele originale sau copii certificate de pe acestea din care sa rezulte ca persoanei obligate prin hotãrîre, care nu a luat parte la proces, i s-a inminat, la timp şi în forma cuvenitã, citaţia şi actul de sesizare;
c) traducerile certificate ale cererii şi ale actelor indicate la lit. a) şi b).
3. La cererea de încuviinţare a executãrii silite în cazul hotãrîrilor privind cheltuielile de judecata se anexeazã o copie certificatã de pe hotãrîre, o adeverinta din care sa rezulte ca hotãrîrea este definitiva şi executorie, precum şi traducerile certificate ale acestor acte.
4. O data cu cererea de încuviinţare a executãrii, poate fi facuta şi cererea de executare propriu-zisa.
ART. 55
Procedura de recunoaştere şi încuviinţare a executãrii
1. Hotãrîrile pronunţate pe teritoriul unei pãrţi contractante referitoare la statutul civil al propriilor cetãţeni se recunosc deplin drept pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante sau dacã, fiind pronunţate într-un stat terţ, au fost recunoscute mai întîi în statul de cetãţenie al fiecãrei pãrţi contractante.
2. Hotãrîrile referitoare la alte procese decît cele arãtate la paragraful 1 pot fi recunoscute dacã sunt îndeplinite condiţiile prevãzute în art. 52 şi 53.
3. Încuviinţarea executãrii hotãrîrilor patrimoniale este de competenta instanţelor judecãtoreşti ale partii contractante pe teritoriul cãreia urmeazã sa se facã executarea.
4. Procedura încuviinţãrii executãrii, precum şi executarea silitã se efectueazã potrivit legii partii contractante pe teritoriul cãreia are loc executarea.
5. Dacã hotãrîrea conţine soluţii asupra mai multor capete de cerere, care sunt disociabile, recunoaşterea sau încuviinţarea executãrii poate fi acordatã separat.
6. Orice obiectie cu privire la executarea silitã se va rezolva de instanta care a încuviinţat executarea.
7. În fata instanţei judecãtoreşti care efectueazã executarea silitã, debitorul poate ridica numai acele excepţii care se pot invoca potrivit legii partii contractante pe teritoriul cãreia s-a pronunţat hotãrîrea.
8. Înainte de rezolvarea cererii de încuviinţare a executãrii, tribunalul, dacã considera necesar, poate cere pãrţilor din proces sa dea anumite lãmuriri sau sa completeze cererea de executare. De asemenea, poate cere lãmuriri suplimentare de la tribunalul care a pronunţat hotãrîrea.
ART. 56
Efectele recunoaşterii şi executãrii
Hotãrîrile definitive, o data recunoscute sau admise a fi executate, vor avea aceleaşi efecte ca şi cele date de instituţiile judiciare competente ale partii contractante solicitate.
ART. 57
Remiterea obiectelor şi a sumelor de bani
Remiterea obiectelor sau a sumelor de bani cãtre un creditor care are domiciliul pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante se va face în conformitate cu reglementãrile legale ale partii contractante care executa hotãrîrea.
ART. 58
Cheltuielile privind recunoaşterea şi executarea
1. Stabilirea şi încasarea cheltuielilor legate de încuviinţarea executãrii şi executarea silitã propriu-zisa se hotãrãsc de cãtre instanta solicitatã, potrivit legii statului acesteia. În aceste cheltuieli se includ şi cele referitoare la traducerea şi certificarea actelor.
2. Partea care a beneficiat, în fata instanţei care a pronunţat hotãrîrea, se înlesnirile prevãzute la art. 6 paragraful 1 din prezentul tratat, va beneficia de aceleaşi înlesniri şi în cadrul proceduri de încuviinţare a executãrii şi de executare propriu-zisa, desfasurata pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante.
ART. 59
Executarea hotãrîrilor privind cheltuielile de judecata
Dacã una dintre pãrţile în proces, scutitã de cauţiune conform art. 4 din prezentul tratat, a fost obligatã printr-o hotãrîre definitiva sa plãteascã celeilalte pãrţi cheltuieli de judecata, instanta competenta de pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante va incuviinta, la cerere, gratuit, executarea acestor cheltuieli.
ART. 60
1. La cererea de încuviinţare a executãrii se anexeazã o copie certificatã de pe hotãrîre, o adeverinta din care sa rezulte ca hotãrîrea este definitiva şi executorie, precum şi traducerile certificate ale acestor acte.
2. Cheltuielile ocazionate de eliberarea adeverintelor, precum şi de traducerea sau certificarea actelor prevãzute la paragraful 1 sunt considerate cheltuieli de judecata.
3. Instanta încuviinţeazã, fãrã citarea pãrţilor, executarea hotãrîrii, limitindu-se numai la verificarea împrejurãrii dacã hotãrîrea este definitiva şi executorie. Totodatã, instanta va incuviinta şi executarea cheltuielilor prevãzute la paragraful 2, astfel cum acestea au fost stabilite de instituţia judiciarã competenta a partii contractante pe teritoriul cãreia au fost ocazionate.
ART. 61
Recunoaşterea şi executarea hotãrîrilor arbitrale
Cele doua pãrţi contractante, în conformitate cu prevederile Convenţiei asupra recunoaşterii şi executãrii hotãrîrilor arbitrale strãine, încheiatã la New York la 10 iunie 1958, vor recunoaşte şi vor executa hotãrîrile arbitrale date pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante.
CAP. 6
Dispoziţii finale
ART. 62
Soluţionarea diferendelor
Orice diferend rezultat din aplicarea prezentului tratat se va soluţiona pe calea consultãrilor dintre ministerele de justiţie ale celor doua pãrţi contractante sau pe cale diplomaticã.
ART. 63
Ratificarea şi intrarea în vigoare a tratatului
Prezentul tratat va fi supus ratificãrii şi va intra în vigoare în cea de-a 90-a zi de la data schimbului instrumentelor de ratificare. Instrumentele de ratificare vor fi schimbate la Praga.
ART. 64
Valabilitatea tratatului
Prezentul tratat se încheie pe o perioada nelimitatã. Fiecare dintre cele doua pãrţi contractante poate sa îl denunţe printr-o notificare scrisã, transmisã pe cale diplomaticã. Denunţarea va produce efecte dupã trecerea unui an de la data notificãrii.
Încheiat la Bucureşti la 11 iulie 1994, în doua exemplare originale, fiecare în limba romana şi în limba ceha, ambele texte avînd aceeaşi valabilitate.
Pe data intrãrii în vigoare a prezentului tratat îşi înceteazã aplicabilitatea Tratatul dintre R.P.Romana şi Republica Cehoslovaca privind asistenta juridicã în cauzele civile, familiale şi penale, încheiat la Praga la 25 octombrie 1958, în partea privind asistenta juridicã în cauzele civile şi familiale.
Drept pentru care împuterniciţii celor doua pãrţi contractante au semnat prezentul tratat şi au aplicat sigiliile lor.
Pentru România, Pentru Republica Ceha,
Gavril Iosif Chiuzbaian, Jiri Novak,
ministrul justiţiei ministrul justiţiei
------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
