Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
LEGE nr. 419 din 22 noiembrie 2006 pentru ratificarea Amendamentului la Conventia privind protectia fizica a materialelor nucleare, adoptat la Viena la 8 iulie 2005 prin Actul final al Conferintei pentru analiza si adoptarea amendamentelor propuse pentru Conventia privind protectia fizica a materialelor nucleare, semnat de Romania la Viena la 8 iulie 2005
EMITENT: PARLAMENTUL PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 1.008 din 19 decembrie 2006
Parlamentul României adoptã prezenta lege.
ARTICOL UNIC
Se ratificã Amendamentul la Convenţia privind protecţia fizicã a materialelor nucleare, adoptat la Viena la 8 iulie 2005 prin Actul final al Conferinţei pentru analiza şi adoptarea amendamentelor propuse pentru Convenţia privind protecţia fizicã a materialelor nucleare, semnat de România la Viena la 8 iulie 2005.
Aceastã lege a fost adoptatã de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicatã.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
BOGDAN OLTEANU
PREŞEDINTELE SENATULUI
NICOLAE VĂCĂROIU
Bucureşti, 22 noiembrie 2006.
Nr. 419.
CONFERINŢA PENTRU ANALIZA ŞI ADOPTAREA AMENDAMENTELOR
PROPUSE PENTRU CONVENŢIA PRIVIND PROTECŢIA FIZICĂ
A MATERIALELOR NUCLEARE
Viena, 4-8 iulie 2005
(ACT FINAL*)
_______
*) Traducere.
1. La cererea Austriei şi a celorlalte 24 de state cofinanţatoare, directorul general al Agenţiei Internaţionale pentru Energia Atomicã (AIEA) a transmis tuturor statelor pãrţi pe data de 5 iulie 2004 amendamentele propuse pentru Convenţia privind protecţia fizicã a materialelor nucleare (Convenţia). În acelaşi timp, directorul general a cerut confirmare în privinţa faptului dacã, în calitate de depozitar, ar trebui sã convoace o conferinţã diplomaticã pentru a analiza amendamentele propuse. Pânã la data de 19 ianuarie 2005 directorul general a primit cereri de organizare a unei conferinţe pentru analiza amendamentelor propuse din partea a 55 de state pãrţi, care reprezintã majoritatea statelor pãrţi la Convenţie. În consecinţã, în conformitate cu alin. 1 al art. 20 din Convenţie, pe data de 3 februarie 2005 directorul general a invitat toate statele pãrţi sã participe la o astfel de conferinţã.
2. Conferinţa a fost organizatã la Viena, la sediul AIEA, din data de 4 iulie pânã pe data de 8 iulie 2005.
3. Reprezentanţii urmãtoarelor 88 de state pãrţi şi ai unei organizaţii parte la Convenţie au participat la Conferinţã: Albania, Algeria, Argentina, Armenia, Australia, Austria, Azerbaidjan, Belarus, Belgia, Bolivia, Bosnia şi Herţegovina, Brazilia, Bulgaria, Burkina Faso, Camerun, Canada, Chile, China, Columbia, Croaţia, Cuba, Cipru, Republica Cehã, Danemarca, Ecuador, Estonia, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Guatemala, Honduras, Ungaria, Islanda, India, Indonezia, Irlanda, Israel, Italia, Japonia, Kenya, Republica Coreea, Kuweit, Letonia, Liban, Marea Jamahirie Arabã Libianã, Liechtenstein, Lituania, Luxemburg, Madagascar, Mali, Malta, Mexic, Monaco, Mongolia, Maroc, Mozambic, Namibia, Olanda, Noua Zeelandã, Nicaragua, Norvegia, Oman, Pakistan, Paraguay, Peru, Filipine, Polonia, Portugalia, Republica Moldova, România, Federaţia Rusã, Senegal, Serbia şi Muntenegru, Slovacia, Slovenia, Spania, Sudan, Suedia, Elveţia, Fosta Republicã Iugoslavã a Macedoniei, Tunisia, Turcia, Turkmenistan, Ucraina, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, Statele Unite ale Americii, Uruguay şi Comunitatea Europeanã a Energiei Atomice (EURATOM).
4. Reprezentanţii urmãtoarelor state şi organizaţii interguvernamentale au participat la Conferinţã în calitate de observatori: Cambodgia, Egipt, Etiopia, Haiti, Iran, Irak, Iordania, Kazahstan, Malaysia, Myanmar, Nigeria, Arabia Sauditã, Africa de Sud, Republica Arabã Sirianã, Venezuela, Yemen, Zambia, Zimbabwe, Organizaţia Naţiunilor Unite, AIEA şi Liga Statelor Arabe.
5. Conferinţa a fost deschisã în mod oficial de cãtre domnul David Waller, director general executiv al AIEA, care a avut funcţia de secretar general al Conferinţei. Domnul Waller a luat de asemenea cuvântul pe durata Conferinţei.
6. Conferinţa i-a ales pe domnul A.J. Baer (Elveţia), în calitate de preşedinte, şi pe domnul R.J.K. Stratford (Statele Unite ale Americii), doamna P. Espinosa-Cantellano (Mexic), domnul P. Nieuwenhuys (Belgia), domnul A.A. Matveev (Federaţia Rusã), doamna T. Feroukhi (Algeria), domnul S.K. Sharma (India), domnul T.A. Samodra Sriwidjaja (Indonezia) şi pe domnul Wu Hailong (China), în calitate de vicepreşedinţi.
7. Conferinţa a stabilit un comitet general cuprinzând toate statele pãrţi şi o organizaţie parte la Convenţie, care au participat la Conferinţã. Conferinţa i-a ales pe domnul S. McIntosh (Australia), în calitate de preşedinte al Comitetului general, şi pe domnul E. Gil (Spania), în calitate de vicepreşedinte.
8. Conferinţa a stabilit un comitet de redactare alcãtuit din reprezentanţii urmãtoarelor state pãrţi: Algeria, Argentina, Australia, Belarus, Brazilia, Canada, China, Franţa, India, Israel, Japonia, Mexic, Olanda, Federaţia Rusã, Spania, Suedia, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord şi Statele Unite ale Americii. Conferinţa l-a ales pe domnul K. Amegan (Canada) în calitate de preşedinte al Comitetului de redactare. Domnul N. Singh (India) a fost ales în calitate de vicepreşedinte al Comitetului de redactare.
9. Conferinţa a avut ca bazã pentru discuţiile sale urmãtoarele documente: propunerea de bazã (Documentul CPPNM/AC/L.1/1) şi propunerea cuprinsã în Documentul CPPNM/AC/L1/2. La prima întrunire, Conferinţa a hotãrât sã încorporeze ultima propunere în propunerea de bazã pentru a forma o propunere de bazã revizuitã (CPPNM/AC/L.1/1/Rev.1).
10. Pe baza deliberãrilor, Conferinţa a adoptat la data de 8 iulie 2005 Amendamentul la Convenţie, care este anexat la acest act final. Amendamentul a fost adoptat prin consens în cadrul Conferinţei şi va fi transmis de cãtre depozitar tuturor statelor pãrţi şi EURATOM. Amendamentul face obiectul ratificãrii, acceptãrii sau aprobãrii şi va intra în vigoare în conformitate cu alin. 2 al art. 20 din Convenţie.
11. Conferinţa a hotãrât sã anexeze la prezentul act final Raportul Comitetului general fãrã anexele acestuia.
12. Conferinţa a adoptat prezentul act final. Originalul acestui act final, ale cãrui versiuni în limbile arabã, chinezã, englezã, francezã, rusã şi spaniolã sunt egal autentice, este depus la directorul general al AIEA.
În spiritul celor de mai sus, subsemnaţii şi-au depus semnãturile pe prezentul act final.
Încheiat la Viena la 8 iulie 2005.
AMENDAMENTUL
la Convenţia privind protecţia fizicã a materialelor nucleare
1. Titlul Convenţiei privind protecţia fizicã a materialelor nucleare, adoptatã la 26 octombrie 1979, denumitã în cele ce urmeazã Convenţia, este înlocuit cu titlul urmãtor:
"CONVENŢIA
privind protecţia fizicã a materialelor nucleare şi a instalaţiilor nucleare"
2. Preambulul Convenţiei este înlocuit cu urmãtorul text:
"Statele pãrţi la prezenta convenţie,
recunoscând dreptul tuturor statelor de a dezvolta şi de a folosi energia nuclearã în scopuri paşnice şi interesele legitime ale acestor state faţã de potenţialele beneficii ce vor reieşi din utilizarea paşnicã a energiei nucleare,
convinse de necesitatea de a facilita cooperarea internaţionalã şi transferul de tehnologie pentru utilizarea paşnicã a energiei nucleare,
ţinând cont de faptul cã protecţia fizicã are o importanţã capitalã pentru protejarea sãnãtãţii publice, a siguranţei, a mediului şi a securitãţii naţionale şi internaţionale,
având în vedere scopurile şi principiile Cartei Naţiunilor Unite privind menţinerea pãcii şi securitãţii internaţionale şi promovarea relaţiilor de bunã vecinãtate şi de prietenie şi cooperare între state,
considerând cã, în conformitate cu prevederile alin. 4 al art. 2 din Carta Naţiunilor Unite ("Toţi membrii se vor abţine, în relaţiile lor internaţionale, de a recurge la ameninţarea cu forţa sau la folosirea ei împotriva integritãţii teritoriale sau independenţei politice a vreunui stat ori în orice alt mod incompatibil cu scopurile Naţiunilor Unite."),
reamintind Declaraţia privind mãsurile pentru eliminarea terorismului internaţional, anexatã la rezoluţia Adunãrii Generale 49/60 din data de 9 decembrie 1994,
dorind evitarea potenţialelor pericole reprezentate de traficul ilicit, sustragerea şi utilizarea ilegalã a materialului nuclear şi sabotarea materialului nuclear şi a instalaţiilor nucleare şi ţinând cont de faptul cã protecţia fizicã împotriva unor astfel de acte a devenit motiv de îngrijorare sporitã la nivel naţional şi internaţional,
profund preocupate de escaladarea la nivel mondial a actelor de terorism în toate formele şi manifestãrile sale şi de ameninţãrile existente din partea terorismului internaţional şi crimei organizate,
fiind de pãrere cã protecţia fizicã joacã un rol important în sprijinirea obiectivelor de neproliferare nuclearã şi lupta împotriva terorismului,
dorind ca prin intermediul acestei convenţii sã contribuie la întãrirea, la nivel mondial, a protecţiei fizice a materialelor şi instalaţiilor nucleare utilizate în scopuri paşnice,
convinse cã infracţiunile referitoare la materialele nucleare şi instalaţiile nucleare reprezintã chestiuni grave şi cã adoptarea mãsurilor adecvate şi eficiente sau de întãrire a mãsurilor existente reprezintã o necesitate urgentã, pentru a se asigura prevenirea, depistarea şi pedepsirea unor astfel de infracţiuni,
dorind sã consolideze cooperarea internaţionalã viitoare pentru a stabili, în conformitate cu legea naţionalã a fiecãrui stat parte şi cu prezenta convenţie, mãsurile eficiente pentru protecţia fizicã a materialelor nucleare şi a instalaţiilor nucleare,
convinse cã prezenta convenţie ar trebui sã completeze utilizarea, depozitarea şi transportul în condiţii de securitate nuclearã pentru materialul nuclear şi operarea în condiţii de securitate nuclearã a instalaţiilor nucleare,
admiţând cã existã recomandãri de protecţie fizicã formulate la nivel internaţional care sunt actualizate la anumite intervale de timp care pot sã furnizeze îndrumãri în privinţa mijloacelor moderne de atingere a unor niveluri eficiente de protecţie fizicã,
admiţând, de asemenea, cã protecţia fizicã eficientã a materialelor nucleare şi a instalaţiilor nucleare utilizate în scopuri militare este o responsabilitate a statului care deţine astfel de materiale nucleare şi instalaţii nucleare şi înţelegând pe deplin cã unor astfel de materiale şi instalaţii li se acordã şi li se va acorda în continuare o protecţie fizicã strictã,
au convenit dupã cum urmeazã:".
3. În articolul 1 al Convenţiei, dupã paragraful (c) se introduc douã noi paragrafe, paragrafele (d) şi (e), dupã cum urmeazã:
"(d) instalaţie nuclearã înseamnã o instalaţie (incluzând clãdirile şi echipamentul aferente) în care se produce, se prelucreazã, se utilizeazã, se manipuleazã, se stocheazã intermediar sau se depoziteazã definitiv material nuclear şi care, dacã este avariatã ori dacã se produc intervenţii asupra acesteia, poate duce la eliberarea unor cantitãţi semnificative de radiaţii sau material radioactiv;
(e) sabotaj înseamnã orice act deliberat executat împotriva unei instalaţii nucleare sau material nuclear aflat în utilizare, depozitare ori transport, care ar putea pune în pericol în mod direct sau indirect sãnãtatea şi securitatea personalului, a populaţiei ori a mediului înconjurãtor prin expunerea la radiaţii sau prin eliberarea de substanţe radioactive."
4. Dupã articolul 1 al Convenţiei se introduce un nou articol, articolul 1A, dupã cum urmeazã:
"ARTICOLUL 1A
Scopurile prezentei convenţii sunt de a atinge şi de a menţine, la nivel mondial, protecţia fizicã eficientã a materialului nuclear utilizat în scopuri paşnice şi a instalaţiilor nucleare utilizate în scopuri paşnice, de a preveni şi de a combate infracţiunile care au legãturã cu astfel de materiale şi instalaţii la nivel mondial, precum şi de a facilita cooperarea între statele pãrţi pentru atingerea acestor obiective."
5. Articolul 2 al Convenţiei este înlocuit cu urmãtorul text:
"1. Prezenta convenţie se aplicã materialelor nucleare folosite în scopuri paşnice, la utilizare, depozitare şi transport şi instalaţiilor nucleare folosite în scopuri paşnice, cu condiţia ca, totuşi, art. 3 şi 4 şi alin. 4 al art. 5 ale prezentei convenţii sã se aplice numai materialelor nucleare pe durata transportului internaţional.
2. Responsabilitatea privind stabilirea, implementarea şi menţinerea unui regim de protecţie fizicã în cadrul unui stat parte revine în întregime statului respectiv.
3. În afarã de obligaţiile expres asumate de statele pãrţi în condiţiile prezentei convenţii, nicio prevedere a acestei convenţii nu va fi interpretatã în sensul afectãrii drepturilor suverane ale unui stat.
4. (a) Nicio prevedere a prezentei convenţii nu va afecta celelalte drepturi, obligaţii şi responsabilitãţi ale statelor pãrţi în conformitate cu dreptul internaţional, în special scopul şi principiile Cartei Naţiunilor Unite şi dreptul umanitar internaţional.
(b) Activitãţile forţelor armate pe durata unui conflict armat, aşa cum aceşti termeni sunt înţeleşi de dreptul umanitar internaţional, care sunt guvernate de aceastã legislaţie, nu intrã sub incidenţa prezentei convenţii şi activitãţile întreprinse de forţele militare ale unui stat aflate în exercitarea atribuţiilor lor oficiale, în mãsura în care acestea sunt guvernate de alte reglementãri ale legislaţiei internaţionale, nu intrã sub incidenţa acestei convenţii.
(c) Nicio prevedere a prezentei convenţii nu va fi interpretatã ca reprezentând o autorizare legalã pentru folosirea sau ameninţarea cu folosirea forţei împotriva materialelor nucleare sau instalaţiilor nucleare utilizate în scopuri paşnice.
(d) Nicio prevedere a prezentei convenţii nu absolvã sau considerã ca legale acte ilegale şi nici nu permite judecarea în baza altor legi.
5. Prezenta convenţie nu se aplicã materialelor nucleare utilizate sau reţinute în scopuri militare ori instalaţiilor nucleare care conţin astfel de materiale."
6. Dupã articolul 2 al Convenţiei se introduce un nou articol, articolul 2A, dupã cum urmeazã:
"ARTICOLUL 2A
1. Fiecare stat parte trebuie sã stabileascã, sã implementeze şi sã menţinã un regim adecvat de protecţie fizicã, aplicabil materialelor nucleare şi instalaţiilor nucleare aflate sub jurisdicţia sa, în scopul:
(a) protecţiei împotriva furtului sau a altui tip de preluare ilegalã a materialelor nucleare aflate în utilizare, depozitare sau transport;
(b) asigurãrii aplicãrii unor mãsuri rapide şi cuprinzãtoare de localizare şi, unde este posibil, de recuperare a materialelor nucleare sustrase sau pierdute; atunci când materialele sunt localizate în afara teritoriului sãu, statul parte respectiv trebuie sã acţioneze în conformitate cu art. 5;
(c) protejãrii materialelor nucleare şi instalaţiilor nucleare împotriva actelor de sabotaj; şi
(d) atenuãrii sau minimizãrii consecinţelor radiologice ale actelor de sabotaj.
2. În aplicarea alin. 1, fiecare stat parte trebuie:
(a) sã stabileascã şi sã menţinã un cadru legislativ şi de reglementare care sã guverneze protecţia fizicã;
(b) sã stabileascã sau sã desemneze o autoritate competentã ori autoritãţile responsabile cu aplicarea cadrului legislativ şi de reglementare; şi
(c) sã ia alte mãsuri adecvate, necesare pentru protecţia fizicã a materialelor nucleare şi a instalaţiilor nucleare.
3. În aplicarea obligaţiilor în conformitate cu alin. 1 şi 2, fiecare stat parte, fãrã a prejudicia alte prevederi ale prezentei convenţii, trebuie sã aplice, în mãsura în care este posibil şi practic, urmãtoarele principii fundamentale ale protecţiei fizice a materialelor nucleare şi a instalaţiilor nucleare:
PRINCIPIUL FUNDAMENTAL A: Responsabilitatea statului
Responsabilitatea privind stabilirea, aplicarea şi menţinerea unui regim de protecţie fizicã pe teritoriul unui stat revine în întregime acelui stat.
PRINCIPIUL FUNDAMENTAL B: Responsabilitatea pe durata transportului internaţional
Responsabilitatea unui stat de a asigura ca materialele nucleare sã fie protejate în mod adecvat se rãsfrânge şi asupra transportului internaţional al materialelor respective, pânã în momentul în care responsabilitatea respectivã este transferatã în mod adecvat unui alt stat, dupã caz.
PRINCIPIUL FUNDAMENTAL C: Cadrul legislativ şi de reglementare
Statul este responsabil de stabilirea şi menţinerea cadrului legislativ şi de reglementare care guverneazã protecţia fizicã. Acest cadru ar trebui sã constituie baza stabilirii cerinţelor aplicabile pentru protecţia fizicã şi sã includã un sistem de evaluare şi autorizare sau alte proceduri de eliberare a autorizaţiilor. Acest cadru legislativ ar trebui sã includã un sistem de inspecţie a instalaţiilor nucleare şi a transportului pentru a verifica respectarea cerinţelor aplicabile şi a condiţiilor de autorizare sau a altor documente de autorizare şi de a stabili mijloacele de impunere a cerinţelor şi condiţiilor aplicabile, inclusiv sancţiuni eficiente.
PRINCIPIUL FUNDAMENTAL D: Autoritatea competentã
Statul ar trebui sã stabileascã sau sã desemneze o autoritate competentã care sã fie responsabilã pentru aplicarea cadrului legislativ şi de reglementare şi sã îi acorde autoritatea, competenţa şi resursele umane şi financiare adecvate pentru a-şi îndeplini responsabilitãţile atribuite. Statul ar trebui sã ia mãsuri pentru a asigura o independenţã efectivã între funcţiile autoritãţii competente a statului şi funcţiile oricãrui alt organism însãrcinat cu promovarea sau utilizarea energiei nucleare.
PRINCIPIUL FUNDAMENTAL E: Responsabilitatea titularilor de autorizaţii
Responsabilitãţile pentru aplicarea diverselor elemente ale protecţiei fizice pe teritoriul unui stat ar trebui sã fie clar identificate. Statul ar trebui sã se asigure cã responsabilitatea primarã pentru aplicarea protecţiei fizice a materialelor nucleare sau a instalaţiilor nucleare revine titularilor de autorizaţii relevante sau titularilor altor documente de autorizare (de exemplu: operatori sau transportatori).
PRINCIPIUL FUNDAMENTAL F: Cultura de securitate nuclearã
Toate organizaţiile implicate în aplicarea protecţiei fizice ar trebui sã acorde o prioritate corespunzãtoare culturii de securitate nuclearã, dezvoltãrii şi menţinerii acesteia, necesarã pentru a asigura aplicarea ei eficientã în întreaga organizaţie.
PRINCIPIUL FUNDAMENTAL G: Ameninţarea
Protecţia fizicã a statului ar trebui sã se bazeze pe evaluarea curentã a statului în privinţa ameninţãrii respective.
PRINCIPIUL FUNDAMENTAL H: Abordarea treptatã
Cerinţele referitoare la protecţia fizicã ar trebui sã se bazeze pe o abordare treptatã, ţinându-se cont de evaluarea curentã a ameninţãrii, gradul de atracţie relativã, natura materialelor şi de potenţialele consecinţe asociate cu îndepãrtarea neautorizatã a materialelor nucleare şi cu actele de sabotaj comise împotriva materialelor nucleare sau instalaţiilor nucleare.
PRINCIPIUL FUNDAMENTAL I: Apãrarea în adâncime
Cerinţele statului pentru protecţia fizicã ar trebui sã reflecte un concept pe diverse niveluri şi metode de protecţie (structurale sau altele tehnice, personale şi organizaţionale) care ar trebui sã fie depãşite sau ocolite de cãtre un adversar pentru a-şi atinge scopurile.
PRINCIPIUL FUNDAMENTAL J: Asigurarea calitãţii
Politica de asigurare a calitãţii şi programele de management al calitãţii ar trebui stabilite şi aplicate cu scopul de a asigura încrederea asupra faptului cã sunt respectate cerinţele specificate pentru toate activitãţile importante pentru protecţia fizicã.
PRINCIPIUL FUNDAMENTAL K: Planurile de contingenţã
Planurile de contingenţã (urgenţã) pentru a rãspunde la îndepãrtarea neautorizatã a materialelor nucleare ori la actele de sabotaj împotriva instalaţiilor nucleare sau materialelor nucleare ori a încercãrilor în acest scop ar trebui sã fie pregãtite şi exersate în mod adecvat de cãtre toţi titularii de autorizaţii şi autoritãţile implicate.
PRINCIPIUL FUNDAMENTAL L: Confidenţialitatea
Statul ar trebui sã stabileascã cerinţe pentru protejarea confidenţialitãţii asupra informaţiilor, împotriva dezvãluirii neautorizate a unor astfel de informaţii care ar putea compromite protecţia fizicã a materialelor nucleare şi a instalaţiilor nucleare.
4. (a) Prevederile prezentului articol nu se aplicã oricãrui material nuclear asupra cãruia statul parte hotãrãşte în mod rezonabil cã nu este necesar sã fie supus regimului de protecţie fizicã stabilit în conformitate cu alin. 1, ţinând cont de natura materialului, de cantitatea acestuia şi de gradul relativ de atracţie, de potenţialul radiologic, de alte consecinţe asociate cu orice act neautorizat îndreptat împotriva unui astfel de material şi de evaluarea curentã a ameninţãrilor împotriva materialului.
(b) Materialul nuclear care nu este subiectul prevederilor acestui articol în conformitate cu lit. (a) trebuie sã fie protejat în conformitate cu practicile prudente de administrare."
7. Articolul 5 al Convenţiei este înlocuit cu urmãtorul text:
"1. Statele pãrţi vor identifica şi se vor informa reciproc în mod direct sau prin intermediul AIEA asupra persoanelor de contact pentru aspectele care fac obiectul acestei convenţii.
2. În caz de furt, jaf sau orice altã luare ilegalã a materialelor nucleare ori în caz de ameninţare credibilã la adresa materialelor respective, statele pãrţi, în conformitate cu legislaţia naţionalã a fiecãruia, trebuie sã asigure, în cea mai mare mãsurã posibilã, cooperarea şi asistenţa pentru recuperarea şi protecţia unor astfel de materiale pentru orice stat care solicitã aceasta. În special:
(a) un stat parte trebuie sã ia mãsurile necesare pentru a informa cât mai repede posibil alte state considerate a fi interesate de aceasta în privinţa oricãrui furt, jaf sau altei luãri ilegale a materialului nuclear ori în privinţa unei ameninţãri credibile privitoare la astfel de acte şi sã informeze, dupã caz, AIEA şi alte organizaţii internaţionale relevante;
(b) pentru efectuarea unor astfel de activitãţi, dupã caz, statele pãrţi implicate vor face schimb de informaţii între ele, cu AIEA şi cu alte organizaţii internaţionale relevante, în vederea protecţiei materialelor nucleare ameninţate, verificând integritatea containerului de transport sau recuperând materialul nuclear luat ilegal şi:
(i) îşi vor coordona eforturile prin canale diplomatice sau prin alte cãi de comunicare convenite;
(ii) vor oferi asistenţã, la cerere;
(iii) vor asigura returnarea materialelor nucleare recuperate care au fost furate sau care lipsesc ca o consecinţã a evenimentelor mai sus menţionate.
Mijloacele de implementare a acestei cooperãri vor fi stabilite de statele pãrţi implicate.
3. În caz de ameninţare credibilã de sabotaj al materialului nuclear sau al unei instalaţii nucleare ori în cazul sabotajului acestora, statele pãrţi trebuie, în cea mai mare mãsurã posibilã, în conformitate cu legislaţia lor naţionalã şi în concordanţã cu obligaţiile relevante din legislaţia internaţionalã, sã coopereze dupã cum urmeazã:
(a) dacã un stat parte are cunoştinţã despre o ameninţare credibilã de sabotaj al materialului nuclear sau al unei instalaţii nucleare într-un alt stat, cel dintâi trebuie sã hotãrascã asupra mãsurilor corespunzãtoare care sã fie luate pentru a informa cât mai repede posibil statul ameninţat şi, dupã caz, AIEA şi alte organizaţii internaţionale relevante, în privinţa ameninţãrii respective, cu scopul de a preveni sabotajul;
(b) în caz de sabotaj al materialului nuclear sau al instalaţiei nucleare într-un stat parte şi dacã, dupã pãrerea sa, este posibil ca alte state sã fie afectate radiologic, cel dintâi, fãrã a prejudicia alte obligaţii asumate prin legislaţia internaţionalã, va lua toate mãsurile necesare pentru a informa cât mai repede posibil statul sau statele care pot fi afectate radiologic şi, dupã caz, AIEA şi alte organizaţii internaţionale relevante, în vederea minimizãrii sau diminuãrii consecinţelor radiologice ale unor astfel de acte;
(c) dacã în contextul lit. (a) şi (b), un stat parte solicitã asistenţã, fiecare stat parte cãruia i s-a adresat o cerere de asistenţã trebuie sã hotãrascã prompt şi sã notifice statului parte solicitant, în mod direct sau prin intermediul AIEA, dacã se aflã în posibilitatea de a acorda asistenţa solicitatã, precum şi scopul şi termenii în care poate fi acordatã asistenţa;
(d) coordonarea cooperãrii în condiţiile lit. (a)-(c) trebuie sã se efectueze prin canale diplomatice sau alte canale convenite. Mijloacele de aplicare a acestei cooperãri vor fi stabilite în mod bilateral sau multilateral de cãtre statele pãrţi implicate.
4. Statele pãrţi vor colabora şi se vor consulta, dupã caz, între ele în mod direct sau prin intermediul AIEA şi al altor organizaţii internaţionale relevante, în vederea obţinerii îndrumãrilor privind proiectarea, menţinerea şi îmbunãtãţirea sistemelor de protecţie fizicã a materialelor nucleare în timpul transportului internaţional.
5. Un stat parte se poate consulta şi coopera, dupã caz, cu alte state pãrţi în mod direct sau prin intermediul AIEA şi al altor organizaţii internaţionale relevante, în vederea obţinerii îndrumãrilor acestora privind proiectarea, menţinerea şi îmbunãtãţirea sistemului sãu naţional de protecţie fizicã a materialelor nucleare în cursul utilizãrii, depozitãrii şi transportului pe teritoriul naţional, precum şi a instalaţiilor nucleare."
8. Articolul 6 al Convenţiei este înlocuit cu urmãtorul text:
"1. Statele pãrţi trebuie sã ia mãsuri adecvate în concordanţã cu prevederile legislaţiei naţionale pentru a proteja confidenţialitatea oricãror informaţii pe care le primesc confidenţial de la un stat parte, în virtutea prevederilor prezentei convenţii, sau prin participarea în cadrul unei activitãţi desfãşurate în aplicarea prezentei convenţii. Dacã statele pãrţi furnizeazã în mod confidenţial informaţii organizaţiilor internaţionale sau statelor care nu sunt parte la prezenta convenţie, trebuie luate mãsurile necesare pentru a se asigura protejarea confidenţialitãţii unor astfel de informaţii. Un stat parte care a primit în mod confidenţial informaţii de la un stat parte poate furniza aceste informaţii unor terţe pãrţi numai cu consimţãmântul celuilalt stat parte.
2. Statelor pãrţi nu li se va cere în virtutea prezentei convenţii sã furnizeze orice informaţie pe care nu au permisiunea sã o comunice în conformitate cu legislaţia lor naţionalã sau care ar pune în pericol securitatea statului implicat ori protecţia fizicã a materialelor nucleare sau a instalaţiilor nucleare."
9. Alineatul 1 al articolului 7 al Convenţiei este înlocuit cu urmãtorul text:
"1. Sãvârşirea intenţionatã a:
(a) unui act, fãrã a avea împuternicirea legalã, care constã în primirea, deţinerea, utilizarea, transferul, modificarea, depozitarea sau dispersarea materialelor nucleare şi care provoacã ori poate provoca decesul sau vãtãmarea corporalã gravã a vreunei persoane ori poate produce pagube importante asupra proprietãţii sau mediului înconjurãtor;
(b) unui furt sau jaf de materiale nucleare;
(c) deturnãrii sau obţinerii frauduloase de materiale nucleare;
(d) unui act care constã în transportul, livrarea sau transferul materialelor nucleare într-un stat sau în afara acestuia fãrã a avea împuternicirea legalã;
(e) unui act îndreptat împotriva unei instalaţii nucleare sau a unui act care se interpune operãrii unei instalaţii nucleare, în cazul în care infractorul cauzeazã în mod intenţionat ori în cazul în care are cunoştinţã de faptul cã acel act poate cauza decesul sau vãtãmarea corporalã gravã a oricãrei persoane ori pagube importante asupra proprietãţii sau mediului înconjurãtor prin expunerea la radiaţii ori prin eliberarea de substanţe radioactive, cu excepţia cazului în care actul este întreprins în conformitate cu legislaţia naţionalã a statului parte pe teritoriul cãruia este amplasatã instalaţia nuclearã;
(f) unui act care constituie o solicitare de materiale nucleare prin ameninţare ori prin utilizarea forţei sau prin orice altã formã de intimidare;
(g) unei ameninţãri:
(i) de a utiliza materialul nuclear pentru a cauza decesul sau vãtãmarea corporalã gravã a vreunei persoane ori pagube importante asupra proprietãţii sau mediului înconjurãtor ori de a sãvârşi infracţiunile descrise la lit. (e); sau
(ii) de a sãvârşi infracţiunile descrise la lit. (b) şi (e) pentru a forţa o persoanã fizicã sau juridicã, organizaţie internaţionalã ori stat sã facã sau sã se abţinã de la executarea vreunui act;
(h) unei încercãri de a sãvârşi orice infracţiune descrisã la lit. (a)-(e);
(i) unui act care constituie participarea la oricare dintre infracţiunile descrise la lit. (a)-(h);
(j) unui act al oricãrei persoane care organizeazã sau ordonã altor persoane sã sãvârşeascã o infracţiune descrisã la lit. (a)-(h); şi
(k) unui act care contribuie la sãvârşirea oricãrei infracţiuni descrise la lit. (a)-(h) de cãtre un grup de persoane care acţioneazã cu un scop comun; un astfel de act este comis cu intenţie şi este:
(i) fie fãcut cu scopul de a promova activitãţile criminale sau scopurile criminale ale grupului, în cazurile în care astfel de activitãţi ori scopuri implicã sãvârşirea unei infracţiuni descrise la lit. (a)-(g); sau
(ii) fie fãcut având cunoştinţã de intenţia grupului de a comite o infracţiune descrisã la lit. (a)-(g) va fi consideratã infracţiune pedepsitã de fiecare stat parte în conformitate cu legislaţia naţionalã."
10. Dupã articolul 11 al Convenţiei se introduc douã noi articole, articolele 11A şi 11B, dupã cum urmeazã:
"ARTICOLUL 11A
Niciuna dintre infracţiunile prevãzute la art. 7 nu va fi consideratã, în scopul extrãdãrii sau asistenţei juridice reciproce, ca infracţiune politicã ori ca infracţiune aflatã în legãturã cu o infracţiune politicã sau ca infracţiune sãvârşitã din motive politice. În consecinţã, o cerere de extrãdare ori de asistenţã juridicã reciprocã bazatã pe o asemenea infracţiune nu poate fi refuzatã numai sub motivul cã se referã la o infracţiune politicã sau la o infracţiune care are legãturã cu o infracţiune politicã ori cu o infracţiune sãvârşitã din motive politice.
ARTICOLUL 11B
Niciuna dintre prevederile prezentei convenţii nu va fi interpretatã ca impunând o obligaţie de a extrãda sau de a acorda asistenţã juridicã reciprocã, dacã statul parte solicitat are motive întemeiate sã considere cã cererea de extrãdare pentru infracţiunile stipulate în art. 7 ori de asistenţã juridicã reciprocã privind astfel de infracţiuni a fost fãcutã în scopul urmãririi penale sau al pedepsirii unei persoane din motive care ţin de rasa, religia, naţionalitatea, originea etnicã ori convingerile politice ale acelei persoane sau cã satisfacerea cererii ar aduce prejudicii poziţiei persoanei respective pentru oricare dintre aceste motive."
11. Dupã articolul 13 al Convenţiei se adaugã un nou articol, articolul 13A, dupã cum urmeazã:
"ARTICOLUL 13A
Niciuna dintre prevederile prezentei convenţii nu va afecta transferul de tehnologie nuclearã în scopuri paşnice care este desfãşurat în scopul consolidãrii protecţiei fizice a materialelor nucleare şi a instalaţiilor nucleare."
12. Alineatul 3 al articolului 14 al Convenţiei este înlocuit cu urmãtorul text:
"3. În cazul în care o infracţiune implicã utilizarea, depozitarea sau transportul pe teritoriul naţional al materialului nuclear şi atât presupusul infractor, cât şi materialul nuclear rãmân pe teritoriul statului parte unde a fost sãvârşitã infracţiunea sau în cazul în care o infracţiune implicã o instalaţie nuclearã şi presupusul infractor rãmâne pe teritoriul statului unde a fost sãvârşitã infracţiunea, niciuna dintre prevederile acestei convenţii nu poate fi interpretatã ca obligând statul parte sã furnizeze informaţii privind procedurile penale ce reies dintr-o asemenea infracţiune."
13. Articolul 16 al Convenţiei este înlocuit cu urmãtorul text:
"1. O conferinţã a statelor pãrţi va fi convocatã de cãtre depozitar la 5 ani dupã intrarea în vigoare a Amendamentului adoptat pe data de 8 iulie 2005 pentru a analiza aplicarea acestei convenţii şi caracterul adecvat în ceea ce priveşte preambulul, întreaga parte operativã şi anexele în condiţiile de la acea datã.
2. La intervale de cel puţin 5 ani dupã aceastã datã, majoritatea statelor pãrţi poate obţine, prin înaintarea unei propuneri în acest scop cãtre depozitar, convocarea unor conferinţe viitoare cu acelaşi obiectiv."
14. Nota de subsol b) a anexei II la Convenţie este înlocuitã cu urmãtorul text:
"b) Materialul care nu este iradiat într-un reactor sau materialul iradiat într-un reactor, dar cu un nivel de radiaţie egal sau mai mic de 1 gray/orã (100 razi/orã) la un metru de materialul neecranat."
15. Nota de subsol c) a anexei II la Convenţie este înlocuitã cu urmãtorul text:
"c) Alt combustibil care, în virtutea conţinutului sãu original de material fisionabil, este clasificat ca fiind din categoriile I şi II înainte de iradiere poate fi redus cu un nivel de categorie în timp ce nivelul radiaţiilor din combustibil depãşeşte 1 gray/orã (100 razi/orã) la un metru de material neecranat."
Raportul Comitetului general
1. Comitetul general a fost înfiinţat în conformitate cu Regula 16 din cadrul Regulilor de procedurã ale conferinţei.
2. Comitetul a organizat 6 sesiuni în perioada 4-8 iulie, sub conducerea domnului S. McIntosh din Australia; domnul E. Gil din Spania a îndeplinit funcţia de vicepreşedinte al Comitetului general.
3. Comitetul general a examinat propunerea de bazã conţinutã în Documentul CPPNM/1C/L.1/1/Rev.1 la care se face referire în Plenarã la pct. 8 al ordinii de zi a conferinţei.
4. Pe durata analizãrii pct. 9 al propunerii de bazã, unele state au indicat faptul cã urmãtoarea parte a alin. 1 lit. (e) al art. 7 din Convenţie propus "..., doar dacã actul respectiv nu este întreprins în conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale a statului parte pe teritoriul cãruia este amplasatã instalaţia nuclearã" poate fi interpretat greşit. În acest context, statele au convenit asupra faptului cã aceastã frazã trebuie interpretatã ca stipulând acte ale unor persoane autorizate (de exemplu: poliţişti, pompieri, alte autoritãţi şi operatori) desfãşurate pentru îndeplinirea atribuţiilor acestora, pentru a se asigura cã asemenea acte nu vor constitui o infracţiune aşa cum este descrisã în cadrul aceluiaşi articol.
5. Comitetul general a discutat o propunere înaintatã de statul Paraguay pentru amendarea Convenţiei, ce se va aplica tuturor materialelor radioactive şi instalaţiilor aferente. Comitetul general, în timp ce observa valoarea unui instrument internaţional obligatoriu în privinţa siguranţei şi securitãţii unor astfel de materiale şi instalaţii, a convenit asupra faptului cã propunerea statului Paraguay a depãşit cu mult scopul Convenţiei, care este limitat la materiale nucleare şi instalaţii nucleare. Unele state au observat faptul cã problema securitãţii materialelor radioactive şi a instalaţiilor aferente era analizatã de Consiliul director al AIEA şi de Conferinţa generalã. Relevanţa Codului de conduitã în privinţa siguranţei şi securitãţii surselor radioactive, a Conferinţei internaţionale în privinţa siguranţei şi securitãţii surselor radioactive ce a avut loc sãptãmâna trecutã la Bordeaux, Franţa, a Planului de acţiune de neproliferare a armelor de distrugere în masã şi a Planului de acţiune în privinţa securitãţii surselor radioactive, ambele adoptate de Grupul G8 la Summit-ul de la Evian din iunie 2003, a fost de asemenea menţionatã.
6. Pe durata analizei alin. 4 al art. 2 din Propunerea de bazã, care se referã inter alia la forţele militare ale unui stat în exercitarea sarcinilor lor oficiale, Argentina a propus introducerea în cadrul art. 1 (definiţii) a definiţiei termenului "forţele militare ale unui stat" care va corespunde definiţiei acelui termen în alte convenţii similare, cum ar fi Convenţia internaţionalã pentru suprimarea atentatelor teroriste cu bombã. Alin. 4 al art. 1 din acea convenţie defineşte "forţele militare ale unui stat" ca fiind "forţele armate ale unui stat care sunt organizate, instruite şi echipate în conformitate cu prevederile legii sale naţionale având ca scop principal apãrarea sau siguranţa naţionalã şi persoanele care acţioneazã în sprijinul acelor forţe armate care se aflã sub comanda lor oficialã, control şi responsabilitate". Aceastã propunere s-a bucurat de un larg sprijin pe durata discuţiilor referitoare la alin. 4 al art. 2 în cadrul Comitetului general. Cu toate acestea, alte state au indicat cã propunerea contravine legislaţiei lor naţionale care guverneazã sistemul de protecţie fizicã a materialelor nucleare şi statutul forţelor specializate care îndeplinesc sarcini în zonã. Propunerea amintitã, dacã ar fi aprobatã, ar fi dus la întâmpinarea unor dificultãţi substanţiale în implementarea Convenţiei de cãtre acele state, împiedicând astfel ratificarea amendamentului la Convenţie. Comitetul general a concluzionat cã nu poate fi atins consensul în vederea includerii unei definiţii a "forţelor militare ale unui stat" în amendamentul la Convenţie, dar Comitetul general a hotãrât sã includã în evidenţele sale propunerea Argentinei, aşa cum este ea menţionatã mai sus, împreunã cu aceastã scurtã descriere a discuţiilor şi a concluziei Comitetului general.
7. Pe durata discuţiilor referitoare la conţinutul lit. (b) a alin. 4 al art. 2, Mexicul a propus sã înlocuiascã expresia "în cazul în care" cu "în mãsura în care". În urma dezbaterilor care au urmat s-a recunoscut faptul cã existã o diferenţã substanţialã între cele douã expresii. Unele delegaţii au indicat în mod clar cã expresia "în cazul în care" are cel puţin douã sensuri în limba englezã, unul din aceste înţelesuri fiind "în mãsura în care" şi celãlalt fiind "deoarece". Delegaţia Mexicului a acceptat formularea lit. (b) a alin. 4 al art. 2, cu menţionarea faptului cã textul pe care îl considerã acceptabil este textul redactat în limba spaniolã.
8. Delegaţia Republicii Coreea şi-a exprimat interesul faţã de alin. (1) al art. 7, aşa cum este stipulat în cadrul propunerii de bazã. În special, îngrijorarea lor a fost concentratã asupra introducerii unei referiri la lit. (h) şi (j) întrucât ar putea afecta pedepsirea celor implicaţi în direcţionarea sau organizarea actelor descrise în acest articol.
9. Comitetul general a înaintat textul propunerii de bazã, cu amendamentele convenite, Comitetului de redactare pentru a fi verificat, în conformitate cu Regula 17.
10. Comitetul a examinat proiectul Amendamentului la Convenţia privind protecţia fizicã a materialelor nucleare aşa cum este propus de Comitetul de redactare. A fost obţinut consensul în privinţa tuturor prevederilor textului, cu excepţia alin. 6 din preambul. Delegaţia Mexicului şi-a exprimat rezervele faţã de alin. 6 din preambul care se reflectã în mod corespunzãtor în sumarul înregistrãrilor. În consecinţã, acel alineat a fost supus Plenarei pentru decizie. Cu aceastã excepţie, Comitetul general recomandã textul alãturat al amendamentului pentru a fi adopat de Plenarã.
11. Comitetul general a examinat şi a aprobat proiectul Actului final înaintat de Comitetul de redactare şi recomandã textul alãturat al proiectului Actului final pentru a fi adoptat de Plenarã.
___________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
