Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   LEGE nr. 4 din 18 martie 1971  privind extradarea    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

LEGE nr. 4 din 18 martie 1971 privind extradarea

EMITENT: MAREA ADUNARE NATIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL Nr. 35 DIN 18/3 /71
CAP. 1
ART. 1
Extrãdarea unei persoane poate fi admisã la cererea unui stat strãin sau poate fi cerutã unui alt stat de Republica Socialistã România.
Extrãdarea poate fi admisã sau cerutã în vederea urmãririi sau judecãrii într-o cauza penalã ori în vederea executãrii pedepsei.
ART. 2
Dispoziţiile prezentei legi se aplica în mãsura în care nu se stabileşte altfel prin convenţii internaţionale sau pe baza de reciprocitate.
CAP. 2
ART. 3
Extrãdarea poate fi admisã numai dacã fapta pentru care este invinuita sau pentru care a fost condamnata persoana a carei extrãdare se cere este prevãzutã ca infracţiune şi de legea penalã romana.
Extrãdarea cerutã în vederea urmãririi penale sau judecãrii poate fi admisã numai dacã, potrivit legii statului solicitant cît şi legii penale romane, fapta atrage o pedeapsa privatã de libertate mai mare de 2 ani sau o pedeapsa mai grea, iar dacã este cerutã în vederea executãrii pedepsei, numai dacã pedeapsa pronunţatã este mai mare de un an sau mai grea.
ART. 4
Nu pot fi extrãdaţi:
a) cetãţenii romani;
b) persoanele fãrã cetãţenie domiciliate în Republica Socialistã România;
c) persoanele care au obţinut drept de azil în Republica Socialistã România.
ART. 5
Extrãdarea nu se admite dacã:
a) fapta a fost sãvîrşitã pe teritoriul Republicii Socialiste România sau legea penalã romana este aplicabilã potrivit art. 5 din codul penal;
b) potrivit legii statului solicitant cît şi legii penale romane, acţiunea penalã nu poate fi pusã în mişcare decît la plîngerea prealabilã a persoanei vãtãmate;
c) fapta pentru care se cere extrãdarea este, potrivit legii statului solicitant ori legii penale romane, prescrisã sau amnistiatã ori exista o alta cauza legalã care inlatura rãspunderea penalã sau consecinţele condamnãrii;
d) fata de persoana a carei extrãdare se cere, s-a pronunţat o hotãrîre definitiva de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal ori s-a dat o ordonanta de scoatere de sub urmãrire sau de încetare a urmãririi penale, pentru aceeaşi fapta, de organele de urmãrire penalã din Republica Socialistã România, dupã caz.
ART. 6
Extrãdarea poate fi amînatã dacã persoana a carei extrãdare se cere este invinuita sau inculpata în fata organelor de urmãrire penalã ori a organelor judecãtoreşti din Republica Socialistã România, ori are de executat o pedeapsa privatã de libertate pronunţatã de o instanta romana. În caz de amînare, extrãdarea se poate face numai dupã ce procesul penal a luat sfîrşit. Cînd s-a pronunţat o hotãrîre de condamnare, extrãdarea se poate face numai dupã ce pedeapsa a fost executatã sau consideratã ca executatã.
În cazul în care amînarea extrãdãrii ar putea atrage dupã sine împlinirea termenului de prescripţie a acţiunii sau ar putea crea mari greutãţi pentru stabilirea faptelor, se poate admite extrãdarea temporarã, sub condiţia expresã ca persoana a carei extrãdare se cere va fi înapoiatã îndatã dupã efectuarea actelor procesuale pentru care s-a admis extrãdarea.
ART. 7
Persoana extrãdatã nu poate fi obligatã sa se înfãţişeze la urmãrire sau judecata pentru o alta infracţiune decît aceea pentru care s-a obţinut extrãdarea.
De asemenea, persoana extrãdatã nu poate fi supusã la executarea altei pedepse decît aceea pentru care extrãdarea a fost obţinutã.
Dispoziţiile alineatelor precedente nu se aplica dacã exista acordul prealabil al statului roman sau dacã persoana extrãdatã, deşi a avut posibilitate, nu a pãrãsit teritoriul statului solicitant în termen de o luna de la sfîrşitul procesului penal ori de la executarea pedepsei sau dacã, pãrãsind acel teritoriu, a revenit ulterior.
ART. 8
Persoana care a fost extrãdatã unui stat nu poate fi extrãdatã de acesta altui stat, în afarã de cazurile prevãzute în art. 7 alin. 3.
ART. 9
La cererea de extrãdare ce se adreseazã statului roman este necesar sa se anexeze:
a) copie certificatã a mandatului de arestare, cînd extrãdarea se cere pentru executare.
ART. 10
Cererea de extrãdare adresatã de statul roman unui stat strãin se face potrivit dispoziţiilor art. 3 şi 5 care se aplica în mod corespunzãtor.
În cazul extrãdãrii cerute de statul roman, se aplica dispoziţiile art. 7 şi 8 privitoare la efectele extrãdãrii.
ART. 11
Cererile de extrãdare se transmit şi se primesc pe cale diplomaticã.
CAP. 3
ART. 12
Cererea de extrãdare adresatã statului roman este transmisã de Ministerul Afacerilor Externe, Procuraturii Generale care o trimite procurorului şef al procuraturii judeţene în a carei raza teritorialã îşi are domiciliul persoana a carei extrãdare se cere sau, în cazul cînd nu are domiciliul cunoscut, procurorului şef al Procuraturii municipiului Bucureşti.
ART. 13
Cînd procurorul constata din actele primite ca sînt îndeplinite condiţiile prevãzute în art. 9 poate dispune arestarea persoanei a carei extrãdare se cere, afarã de cazul în care din cuprinsul acestor acte rezulta în mod neîndoios ca extrãdarea nu este admisibilã.
Mandatul de arestare emis de procuror se comunica de îndatã persoanei arestate.
ART. 14
Cînd din actele care însoţesc cererea statului strãin nu rezulta cu suficienta datele prevãzute în art. 9, procurorul poate dispune, de asemenea, arestarea, cerind totodatã completarea actelor şi fixind termenul pînã la care acestea trebuie trimise. Termenul nu va putea depãşi 2 luni, dar se va putea prelungi de procuror cu 15 zile, la cererea motivatã a statului solicitant.
ART. 15
Cînd cererea de extrãdare scrisã nu este însoţitã de acte sau cererea este facuta telefonic ori telegrafic, procurorul poate dispune arestarea persoanei a carei extrãdare se solicita dacã în cerere nu se arata, dupã caz, mandatul de arestare sau hotãrîrea rãmasã definitiva, pe baza cãrora se cere extrãdarea şi se dau asigurãri ca ulterior vor fi trimise copii certificate de pe aceste acte, precum şi celelalte acte prevãzute în dispoziţiile art. 9.
Cînd procurorul a dispus arestarea în condiţiile alineatului precedent, mãsura nu poate dura mai mult de o luna. Acest termen se va putea prelungi de procuror cu 15 zile, la cererea motivatã a statului solicitant.
În cazul cînd cererea de extrãdare a fost facuta telefonic sau telegrafic, la actele pe care se sprijinã cererea de extrãdare, trimise ulterior, se va ataşa şi cererea de extrãdare formulatã în scris.
ART. 16
Procurorul stringe datele necesare pentru a stabili dacã sînt îndeplinite condiţiile extrãdãrii şi dispune sa fie ridicate obiectele care în mod vadit provin din infracţiune ori au servit la sãvîrşirea acesteia.
ART. 17
Persoana a carei extrãdare se solicita este chematã de îndatã înaintea procurorului pentru a fi ascultata. Declaraţia acesteia se consemneazã într-un proces-verbal.
Procurorul este obligat sa administreze probele care sînt în ţara, dacã acestea pot servi la verificarea condiţiilor prevãzute în art. 3, 4 şi 5 sau dacã persoana a carei extrãdare se solicita are motive temeinice sa ceara administrarea acestora.
Dispoziţiile din codul de procedura penalã privitoare la conţinutul ordonanţelor, mandatului de arestare şi proceselor-verbale, precum şi dispoziţiilor privitoare la administrarea de probe, conservarea sau valorificarea obiectelor ridicate, se aplica în mod corespunzãtor şi în procedura extrãdãrii.
ART. 18
Procurorul dispune punerea în libertate a persoanei arestate cînd constata ca nu s-au primit în termen actele suplimentare, prevãzute în art. 14 ori actele care trebuie trimise potrivit art. 15. Totodatã, procurorul, dacã apreciazã ca în lipsa acestor acte cercetãrile nu mai pot continua, da ordonanta de încetare a procedurii de extrãdare.
Procurorul da ordonanta de încetare a procedurii de extrãdare şi atunci cînd constata, potrivit art. 13, ca extrãdarea nu este admisibilã, caz în care dispune şi punerea în libertate a persoanei arestate, precum şi atunci cînd constata ca persoana a carei extrãdare se cere nu a fost gasita.
Ordonanta de încetare a procedurii de extrãdare prevãzutã în alineatele 1 şi 2 se înainteazã procurorului general care, în cazul cînd constata ca cercetãrile nu sînt complete, o infirma şi restituie lucrãrile procurorului, indicindu-i completãrile ce urmeazã a fi fãcute.
Dispoziţia privitoare la punerea în libertate a persoanei arestate în cazul arãtat în alin. 1 se executa de îndatã, iar în cazul prevãzut în alin. 2, se executa dupã confirmarea ordonanţei de cãtre procurorul general.
Cînd procurorul general confirma ordonanta procurorului, ea va fi trimisa Ministerului Afacerilor Externe pentru ca acesta sa comunice statului solicitant cauzele care au determinat încetarea procedurii de extrãdare.
Dacã actele ce trebuie sa însoţeascã cererea de extrãdare sau actele suplimentare sînt primite dupã încetarea procedurii de extrãdare ori dacã persoana a carei extrãdare se cere este gasita ulterior, procedura de extrãdare este reluatã, iar persoana a carei extrãdare se cere poate fi arestata. În cazul cînd s-a fãcut Ministerului Afacerilor Externe comunicarea prevãzutã în alineatul precedent, i se va aduce la cunostinta ca procedura de extrãdare a fost reluatã.
ART. 19
Procurorul, pe baza actelor pe care se sprijinã cererea de extrãdare, a declaraţiei persoanei a carei extrãdare se solicita şi a probelor adunate potrivit art. 17 alin. 2, da o ordonanta motivatã, prin care constata ca lucrãrile efectuate în vederea soluţionãrii cererii de extrãdare au fost terminate şi înainteazã dosarul cauzei, dupã caz, tribunalului judeţean sau al municipiului Bucureşti, pentru a constata dacã condiţiile extrãdãrii sînt îndeplinite.
ART. 20
Normele de procedura penalã privind judecata sînt aplicabile şi în procedura de extrãdare, în mãsura în care prin prezenta lege nu se dispune altfel.
ART. 21
Tribunalul fixeazã termen de urgenta şi ia mãsuri sa se desemneze un apãrãtor din oficiu persoanei a carei extrãdare se cere, dacã aceasta nu are apãrãtor ales.
La termenul fixat, în şedinţa secreta, tribunalul asculta persoana a carei extrãdare se cere şi, dupã concluziile procurorului şi ale aparatorului, constata prin hotãrîre dacã sînt sau nu întrunite condiţiile extrãdãrii.
Cînd instanta constata ca sînt îndeplinite condiţiile extrãdãrii, dispune arestarea persoanei a carei extrãdare se cere, dacã mãsura arestãrii nu a fost luatã de procuror.
Hotãrîrea instanţei nu este supusã recursului.
ART. 22
În cazul cînd instanta constata ca nu sînt îndeplinite condiţiile extrãdãrii, dispune punerea în libertate a persoanei arestate.
Hotãrîrea instanţei este înaintatã Ministerului Justiţiei pentru a fi trimisa Ministerului Afacerilor Externe, care comunica statului solicitant cauzele pentru care cererea de extrãdare nu a fost admisã.
ART. 23
Hotãrîrea instanţei prin care se constata ca sînt îndeplinite condiţiile extrãdãrii are caracterul unui aviz. Hotãrîrea se înainteazã Consiliului de Miniştri prin Ministerul Justiţiei.
Consiliul de Miniştri hotãrãşte asupra admiterii sau respingerii cererii de extrãdare. În cazul admiterii cererii, Consiliul de Miniştri hotãrãşte şi asupra aminarii extrãdãrii sau extrãdãrii temporare, în situaţiile prevãzute în art. 6 din prezenta lege.
Cînd Consiliul de Miniştri a hotãrît ca nu este cazul a se admite extrãdarea, persoana arestata este pusã în libertate.
Ministerul Afacerilor Externe comunica statului solicitant rezultatul cererii.
În cazul admiterii cererii de extrãdare, se comunica data la care se va face extrãdarea şi locul unde aceasta se va efectua.
Predarea persoanei a carei extrãdare s-a dispus şi a obiectelor ridicate se efectueazã prin organele Ministerului Afacerilor Interne.
În cazul cînd reprezentantul statului solicitant nu se prezintã la data şi locul indicat, pentru a i se preda persoana a carei extrãdare a fost admisã şi nici nu s-a solicitat o amînare a predãrii, persoana arestata va fi pusã în libertate. În acest caz, dacã cererea de extrãdare este repetatã, poate fi refuzatã.
Amînarea prevãzutã în alineatul precedent nu poate depãşi 15 zile.
ART. 24
Dacã extrãdarea aceleiaşi persoane este cerutã de mai multe state şi Consiliul de Miniştri apreciazã ca cererile sînt admisibile, el decide, pe baza elementelor ce rezulta din lucrãrile primite, cãruia dintre statele solicitante i se da preferinta.
În lipsa unor elemente de apreciere, ordinea de preferinta se stabileşte dupã urmãtoarele criterii:
a) statul pe teritoriul cãruia s-a savirsit infracţiunea;
b) statul în contra intereselor cãruia infracţiunea a fost îndreptatã;
c) statul al cãrui cetãţean este infractorul.
Cînd cererile de extrãdare se încadreazã în aceeaşi dispoziţie prevãzutã la una din literele a-c, se da preferinta statului care a solicitat mai întîi extrãdarea.
ART. 25
Dacã persoana extrãdatã se sustrage de la urmãrirea penalã, de la judecata ori de la executarea pedepsei şi se întoarce pe teritoriul statului roman, ea va putea fi din nou extrãdatã. În acest caz, la cerere nu se mai anexeazã actele prevãzute în art. 9, cu excepţia declaraţiei la lit. e.
ART. 26
Solicitarea extrãdãrii se face de cãtre statul roman unui stat strãin la propunerea motivatã a procurorului în faza de urmãrire penalã, iar în faza de judecata sau de punere în executare a hotãrîrii, la propunerea motivatã a instanţei.
Ordonanta procurorului ori încheierea instanţei prin care se propune a se cere extrãdarea, însoţitã de actele arãtate în art. 9, precum şi de orice alte acte necesare pentru obţinerea extrãdãrii, este înaintatã, dupã caz, procurorului general sau ministrului justiţiei, care, dacã socoteşte ca extrãdarea propusã a fi cerutã este necesarã, întocmeşte cererea de extrãdare şi intervine prin Ministerul Afacerilor Externe pentru obţinerea acesteia.
Dacã statul solicitat cere un supliment de acte, acestea se vor trimite pe aceeaşi cale.
Primirea persoanei extrãdate se face prin organele Ministerului Afacerilor Interne.
ART. 27
Condiţiile extrãdãrii precum şi procedura prevãzutã în prezenta lege se aplica în mod corespunzãtor şi în cazul tranzitului pe teritoriul Republicii Socialiste România al unei persoane extrãdate unui stat de cãtre un alt stat.
ART. 28
Cheltuielile de extrãdare se suporta de statul roman, dacã s-au efectuat pe teritoriul sau şi exista reciprocitate.
Cheltuielile de tranzit se suporta de statul solicitant.

----------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016