Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Parlamentul României adopta prezenta lege.
ART. 1
Se ratifica Convenţia europeanã asupra cetateniei, adoptatã la Strasbourg la 6 noiembrie 1997.
ART. 2
Cu ocazia depunerii instrumentului de ratificare România declara, în conformitate cu prevederile art. 22 lit. b) din convenţie, ca serviciul militar este obligatoriu pentru bãrbaţii, cetãţeni romani, care au împlinit varsta de 20 de ani, cu excepţia cazurilor prevãzute de lege; aceştia pot fi încorporaţi pana la varsta de 35 de ani.
ART. 3
Cu ocazia depunerii instrumentului de ratificare România formuleazã urmãtoarele rezerve:
1. Cu privire la aplicarea art. 6 paragraful 4 lit. e), f) şi g) din convenţie:
"România îşi rezerva dreptul de a acorda cetãţenia sa persoanelor nãscute pe teritoriul sau din pãrinţi cu cetãţenie strãinã şi persoanelor care domiciliazã, în mod legal şi obişnuit, pe teritoriul sau, inclusiv apatrizilor şi refugiatilor recunoscuţi, la cerere, cu respectarea condiţiilor prevãzute în legislaţia interna."
2. Cu privire la aplicarea art. 8 paragraful 1 din convenţie:
"România îşi rezerva dreptul de a permite renunţarea la cetãţenia sa, dacã persoana solicitanta întruneşte condiţiile prevãzute în legislaţia interna."
3. Cu privire la aplicarea art. 17 paragraful 1 din convenţie:
"Cetãţenii romani cu domiciliul în România, care mai au o alta cetãţenie, se bucura pe teritoriul României de aceleaşi drepturi şi au aceleaşi obligaţii ca şi ceilalţi cetãţeni romani, în conformitate cu prevederile Constituţiei României."
Aceasta lege a fost adoptatã de Camera Deputaţilor în şedinţa din 7 mai 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,
VIOREL HREBENCIUC
Aceasta lege a fost adoptatã de Senat în şedinţa din 3 iunie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
PREŞEDINTELE SENATULUI
NICOLAE VACAROIU
CONSILIUL EUROPEI
CONVENŢIA EUROPEANĂ
asupra cetateniei*)
- Strasbourg, 6 noiembrie 1997 -
-------
*) Traducere.
PREAMBUL
Statele membre ale Consiliului Europei şi celelalte state semnatare ale acestei convenţii,
considerând ca scopul Consiliului Europei este de a realiza o legatura mai strânsã între membrii sãi,
luând în considerare numeroasele instrumente internaţionale privind cetãţenia, pluralitatea de cetãţenii şi apatridia,
recunoscând ca, în materie de cetãţenie, atât interesele legitime ale statelor, cat şi cele ale persoanelor trebuie luate în considerare,
dornice sa promoveze dezvoltarea progresiva a principiilor juridice privind cetãţenia, precum şi adoptarea lor în dreptul intern şi dornice sa evite, pe cat este posibil, cazurile de apatridie,
dornice sa evite discriminarea în materiile referitoare la cetãţenie,
constiente de dreptul la respectarea vieţii de familie, astfel cum este prevãzut la art. 8 din Convenţia privind apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale,
constatând ca statele au poziţii diferite cu privire la problema pluralitãţii de cetãţenii şi recunoscând ca fiecare stat este liber sa decidã asupra consecinţelor care decurg, în dreptul sau intern, din faptul ca unul dintre cetãţenii sãi dobândeşte sau are o alta cetãţenie,
convenind ca este de dorit sa gãseascã soluţii corespunzãtoare la consecinţele pluralitãţii de cetãţenii, mai ales în privinta drepturilor şi obligaţiilor cetãţenilor care au mai multe cetãţenii,
considerând ca este de dorit pentru o persoana care are cetãţenia a doua sau mai multe state pãrţi sa nu fie nevoita sa îşi îndeplineascã obligaţiile militare decât fata de una dintre aceste pãrţi,
constatând necesitatea de a promova cooperarea internationala între autoritãţile naţionale responsabile de problemele de cetãţenie,
au convenit cele ce urmeazã:
CAP. 1
Probleme generale
ART. 1
Obiectul convenţiei
Prezenta convenţie stabileşte principii şi reguli în materie de cetãţenie a persoanelor fizice şi reguli care determina obligaţiile militare în caz de pluralitate de cetãţenii, la care dreptul intern al statelor pãrţi trebuie sa se conformeze.
ART. 2
Definiţii
În sensul prezentei convenţii:
a) cetãţenie înseamnã legatura juridicã dintre o persoana şi un stat şi nu indica originea etnicã a persoanei;
b) pluralitate de cetãţenii înseamnã posesia simultanã a doua sau mai multe cetãţenii de cãtre aceeaşi persoana;
c) copil înseamnã orice persoana pana la varsta de 18 ani, exceptând situaţia în care varsta majoratului este împlinitã mai înainte în baza dreptului care îi este aplicabil;
d) drept intern înseamnã toate tipurile de dispoziţii enunţate în cadrul sistemului juridic naţional, în special constituţia, legile, reglementãrile, decretele, jurisprudenta, regulile cutumiare şi practica, precum şi regulile ce decurg din instrumentele internaţionale obligatorii.
CAP. 2
Principii generale privind cetãţenia
ART. 3
Competenta statului
1. Fiecare stat va determina prin legislaţia proprie care sunt cetãţenii sãi.
2. Aceasta legislaţie trebuie acceptatã de celelalte state, cu condiţia ca ea sa fie în conformitate cu convenţiile internaţionale aplicabile, cu dreptul internaţional cutumiar şi cu principiile de drept general recunoscute în materie de cetãţenie.
ART. 4
Principii
Regulile privind cetãţenia fiecãrui stat parte trebuie sa se bazeze pe urmãtoarele principii:
a) fiecare persoana are dreptul la o cetãţenie;
b) apatridia trebuie evitata;
c) nimeni nu poate fi, în mod arbitrar, privat de cetãţenia sa;
d) nici cãsãtoria, nici desfacerea cãsãtoriei între un cetãţean al unui stat parte şi un strãin, nici schimbarea cetateniei unuia dintre soţi în timpul cãsãtoriei nu pot avea efect de plin drept asupra cetateniei celuilalt soţ.
ART. 5
Nediscriminarea
1. Reglementãrile unui stat parte referitoare la cetãţenie nu trebuie sa conţinã deosebiri sau sa includã practici care sa constituie o discriminare bazatã pe sex, religie, rasa, culoare sau originea nationala ori etnicã.
2. Fiecare stat parte trebuie sa se conducã dupã principiul nediscriminarii între cetãţenii sãi, fie ca sunt cetãţeni prin naştere, fie ca au dobândit ulterior cetãţenia acestuia.
CAP. 3
Reguli referitoare la cetãţenie
ART. 6
Dobândirea cetateniei
1. Fiecare stat parte trebuie sa prevadã în dreptul sau intern dobândirea de plin drept a cetateniei sale de cãtre urmãtoarele persoane:
a) copiii, în cazul în care unul dintre pãrinţi are în momentul naşterii acestor copii cetãţenia acestui stat parte, sub rezerva excepţiilor care pot fi prevãzute în dreptul intern pentru copiii nãscuţi în strãinãtate; cu privire la copiii a cãror filiatie este stabilitã prin recunoaştere, prin hotãrâre judecãtoreascã sau printr-o procedura similarã, fiecare stat parte poate sa prevadã ca acel copil dobândeşte cetãţenia sa conform procedurii determinate de dreptul sau intern;
b) nou-nascutii gasiti pe teritoriul sau, care altfel ar fi apatrizi.
2. Fiecare stat parte trebuie sa prevadã în dreptul sau intern dobândirea cetateniei sale de cãtre copiii nãscuţi pe teritoriul sau, care nu dobândesc la naştere o alta cetãţenie. Aceasta cetãţenie va fi acordatã:
a) de plin drept, la naştere; sau
b) ulterior, copiilor care au rãmas apatrizi, prin cerere adresatã, conform modalitãţilor prevãzute de dreptul intern al statului parte, autoritãţii competente de cãtre copilul respectiv sau în numele sau. Aceasta cerere poate fi condiţionatã de domiciliul legal şi obişnuit pe teritoriul sau într-o perioada ce nu depãşeşte 5 ani, imediat precedenta depunerii cererii.
3. Fiecare stat parte trebuie sa prevadã în dreptul sau intern, pentru persoanele care domiciliazã în mod legal şi obişnuit pe teritoriul sau, posibilitatea unei naturalizari. Nu trebuie sa se prevadã printre condiţiile de naturalizare o perioada de domiciliu mai mare de 10 ani înainte de depunerea cererii.
4. Fiecare stat parte trebuie sa faciliteze în dreptul sau intern dobândirea cetateniei sale de cãtre urmãtoarele persoane:
a) sotii cetãţenilor sãi;
b) copiii unuia dintre cetãţenii sãi, care fac obiectul exceptiei prevãzute la art. 6 paragraful 1 lit. a);
c) copii, în cazul în care unul dintre pãrinţi dobândeşte sau a dobândit cetãţenia sa;
d) copiii adoptati de unul dintre cetãţenii sãi;
e) persoanele nãscute pe teritoriul sau şi care domiciliazã acolo în mod legal şi obişnuit;
f) persoanele care domiciliazã pe teritoriul sau în mod legal şi obişnuit, într-o perioada care începe înaintea vârstei de 18 ani, perioada ce trebuie determinata de dreptul intern al statului parte în cauza;
g) apatrizii şi refugiatii recunoscuţi care domiciliazã în mod legal şi obişnuit pe teritoriul sau.
ART. 7
Pierderea cetateniei de plin drept sau la initiativa unui stat parte
1. Un stat parte nu poate sa prevadã în dreptul sau intern pierderea cetateniei sale de plin drept sau la initiativa sa, cu excepţia urmãtoarelor cazuri:
a) dobândirea voluntara a unei alte cetãţenii;
b) dobândirea cetateniei statului parte ca urmare a unui comportament fraudulos, prin informaţie falsa sau prin ascunderea unui fapt pertinent din partea solicitantului;
c) angajarea voluntara în forte militare strãine;
d) comportament care aduce un prejudiciu grav intereselor esenţiale ale statului parte;
e) absenta oricãrei legãturi efective între statul parte şi un cetãţean care domiciliazã în mod obişnuit în strãinãtate;
f) atunci când s-a stabilit, pe perioada minoritãţii unui copil, ca nu sunt îndeplinite condiţiile prevãzute de dreptul intern care antreneaza dobândirea de plin drept a cetateniei statului parte;
g) adoptarea unui copil atunci când acesta dobândeşte sau are cetãţenia strãinã a unuia sau a ambilor pãrinţi adoptivi ai sãi.
2. Un stat parte poate sa prevadã pierderea cetateniei sale de cãtre copiii ai cãror pãrinţi pierd cetãţenia sa, cu excepţia cazurilor prevãzute de lit. c) şi d) ale paragrafului 1. Totuşi copiii nu îşi pierd cetãţenia dacã cel puţin unul dintre pãrinţii lor pãstreazã aceasta cetãţenie.
3. Un stat parte nu poate sa prevadã în dreptul sau intern pierderea cetateniei sale în temeiul paragrafelor 1 şi 2 ale acestui articol dacã persoana în cauza devine astfel apatrid, cu excepţia cazurilor menţionate la paragraful 1 lit. b) al acestui articol.
ART. 8
Pierderea cetateniei la initiativa persoanei
1. Fiecare stat parte trebuie sa permitã renunţarea la cetãţenia sa, cu condiţia ca persoanele respective sa nu devinã apatrizi.
2. Totuşi un stat parte poate sa prevadã în dreptul sau intern faptul ca doar cetãţenii care domiciliazã în mod obişnuit în strãinãtate pot renunţa la cetãţenia sa.
ART. 9
Redobandirea cetateniei
Fiecare stat parte va facilita, pentru cazurile şi în condiţiile prevãzute de dreptul sau intern, redobandirea cetateniei de cãtre persoanele care o aveau şi care domiciliazã în mod obişnuit şi legal pe teritoriul sau.
CAP. 4
Proceduri referitoare la cetãţenie
ART. 10
Examinarea cererilor
Fiecare stat parte trebuie sa facã astfel încât sa examineze într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea, pãstrarea, pierderea cetateniei sale, redobandirea acesteia sau eliberarea unui atestat de cetãţenie.
ART. 11
Hotãrâri
Fiecare stat parte trebuie sa facã astfel încât hotãrârile privind dobândirea, pãstrarea, pierderea cetateniei sale, redobandirea acesteia sau eliberarea unui atestat de cetãţenie sa fie motivate în scris.
ART. 12
Dreptul la o cale de atac
Fiecare stat parte trebuie sa facã astfel încât hotãrârile privind dobândirea, pãstrarea, pierderea cetateniei sale, redobandirea acesteia sau eliberarea unui atestat de cetãţenie sa poatã face obiectul unei cai de atac administrative sau judiciare, în conformitate cu dreptul sau intern.
ART. 13
Cheltuieli administrative
1. Fiecare stat parte trebuie sa facã astfel încât cheltuielile administrative ocazionate de dobândirea, pãstrarea, pierderea cetateniei, redobandirea cetateniei sale sau eliberarea unui atestat de cetãţenie sa fie rezonabile.
2. Fiecare stat parte trebuie sa facã astfel încât cheltuielile administrative ocazionate de o cale de atac administrativã sau judiciarã sa nu constituie un obstacol pentru solicitanti.
CAP. 5
Pluralitate de cetãţenii
ART. 14
Cazuri de pluralitate de cetãţenii de plin drept
1. Un stat parte trebuie sa permitã:
a) copiilor care au dobândit automat la naştere cetãţenii diferite sa pãstreze aceste cetãţenii;
b) cetãţenilor sãi sa aibã o alta cetãţenie dacã aceasta alta cetãţenie este dobandita automat prin cãsãtorie.
2. Pãstrarea cetateniilor menţionate la paragraful 1 este subordonata dispoziţiilor pertinente ale art. 7.
ART. 15
Alte posibile cazuri de pluralitate de cetãţenii
Dispoziţiile prezentei convenţii nu limiteazã dreptul fiecãrui stat parte de a stabili în dreptul sau intern dacã:
a) cetãţenii sãi care dobândesc sau deţin cetãţenia unui alt stat pãstreazã ori pierd cetãţenia acestui stat parte;
b) dobândirea sau pãstrarea cetateniei sale este condiţionatã de renunţarea ori pierderea unei alte cetãţenii.
ART. 16
Pãstrarea cetateniei precedente
Un stat parte nu trebuie sa facã din renunţarea sau pierderea unei alte cetãţenii o condiţie pentru dobândirea ori menţinerea cetateniei sale atunci când aceasta renunţare sau aceasta pierdere nu este posibila ori nu poate fi cerutã în mod rezonabil.
ART. 17
Drepturi şi obligaţii referitoare la pluralitatea de cetãţenii
1. Cetãţenii unui stat parte care au o alta cetãţenie trebuie sa aibã, pe teritoriul acestui stat parte unde domiciliazã, aceleaşi drepturi şi obligaţii ca şi ceilalţi cetãţeni ai acestui stat parte.
2. Dispoziţiile prezentului capitol nu aduc atingere:
a) regulilor de drept internaţional referitoare la protecţia diplomaticã sau consularã pe care un stat parte o acorda unuia dintre cetãţenii sãi care poseda în acelaşi timp o alta cetãţenie;
b) aplicãrii regulilor de drept internaţional privat ale fiecãrui stat parte în caz de pluralitate de cetãţenii.
CAP. 6
Succesiunea statelor şi cetãţenia
ART. 18
Principii
1. Fiind vorba de probleme de cetãţenie în caz de succesiune a statelor, fiecare stat parte implicat trebuie sa respecte principiile preeminentei dreptului, regulile în materie de drepturi ale omului şi principiile menţionate la art. 4 şi 5 şi la paragraful 2 al acestui articol, îndeosebi pentru a evita apatridia.
2. Pronunţându-se asupra acordãrii sau pãstrãrii cetateniei în caz de succesiune a statelor, fiecare stat parte implicat trebuie sa ţinã seama îndeosebi:
a) de legatura realã şi efectivã dintre persoana respectiva şi stat;
b) de domiciliul obişnuit al persoanei respective în momentul succesiunii statelor;
c) de vointa persoanei respective;
d) de originea teritorialã a persoanei respective.
3. Dacã dobândirea cetateniei este subordonata pierderii unei cetãţenii strãine, sunt aplicabile dispoziţiile art. 16.
ART. 19
Reglementarea prin acord internaţional
În caz de succesiune a statelor, statele pãrţi implicate trebuie sa se straduiasca sa reglementeze problemele referitoare la cetãţenie prin acord încheiat între ele şi, dacã este cazul, în relaţiile lor cu alte state implicate. Asemenea acorduri trebuie sa respecte principiile şi regulile conţinute sau evocate în prezentul capitol.
ART. 20
Principiile privind persoanele care nu sunt cetãţeni
1. Fiecare stat parte trebuie sa respecte urmãtoarele principii:
a) cetãţenii unui stat predecesor care domiciliazã în mod obişnuit pe teritoriul a cãrui suveranitate este transmisã unui stat succesor, a cãrui cetãţenie nu au dobândit-o, trebuie sa aibã dreptul sa rãmânã în acest stat;
b) persoanele menţionate la lit. a) trebuie sa beneficieze de egalitate de tratament cu cetãţenii statului succesor în ceea ce priveşte drepturile sociale şi economice.
2. Fiecare stat parte poate sa excludã persoanele vizate la paragraful 1 din funcţiile din administraţia publica investite cu exercitarea puterii publice.
CAP. 7
Obligaţii militare în caz de pluralitate de cetãţenii
ART. 21
Modalitãţi de executare a obligaţiilor militare
1. Orice persoana care are cetãţenia a doua sau mai multe state pãrţi nu este ţinuta sa îşi îndeplineascã obligaţiile militare decât fata de unul dintre aceste state pãrţi.
2. Acorduri speciale între statele pãrţi interesate vor putea determina modalitãţile de aplicare a dispoziţiei prevãzute la paragraful 1.
3. În lipsa unor acorduri speciale încheiate sau pe cale de a fi încheiate, urmãtoarele dispoziţii sunt aplicabile în cazul persoanelor care au cetãţenia a doua sau mai multe state pãrţi:
a) persoanele vor fi supuse obligaţiilor militare ale statului parte pe teritoriul cãruia domiciliazã în mod obişnuit. Totuşi aceste persoane vor avea facultatea ca, pana la varsta de 19 ani, sa se supunã obligaţiilor militare într-un stat parte, a cãrui cetãţenie de asemenea o au, sub forma unui angajament voluntar, pentru o durata totalã şi efectivã cel puţin egala cu cea a serviciului militar activ din celãlalt stat parte;
b) persoanele care domiciliazã în mod obişnuit pe teritoriul unui stat parte ai cãrui cetãţeni nu sunt sau al unui stat necontractant vor putea sa aleagã dintre statele pãrţi a cãror cetãţenie o au pe acela în care doresc sa îşi îndeplineascã obligaţiile militare;
c) persoanele care, potrivit regulilor prevãzute la lit. a) şi b), îşi vor fi satisfãcut obligaţiile militare fata de un stat parte, în condiţiile prevãzute de legislaţia acestui stat parte, vor fi considerate ca şi-au satisfãcut obligaţiile militare fata de statul parte sau statele pãrţi ai cãror cetãţeni sunt deopotrivã;
d) persoanele care, înainte de intrarea în vigoare a prezentei convenţii între statele pãrţi a cãror cetãţenie o au, şi-au satisfãcut în oricare dintre aceste state pãrţi obligaţiile militare prevãzute de legislaţia acestuia, vor fi considerate ca şi-au satisfãcut aceste obligaţii în statul parte sau în statele pãrţi ai cãror cetãţeni sunt deopotrivã;
e) dacã persoanele şi-au îndeplinit serviciul militar activ în unul dintre statele pãrţi a cãror cetãţenie o au, în conformitate cu lit. a), şi îşi transfera ulterior domiciliul lor obişnuit pe teritoriul unui alt stat parte a cãrui cetãţenie o au, ele nu vor putea fi supuse, dacã este cazul, obligaţiilor militare de rezerva decât în acest din urma stat parte;
f) aplicarea dispoziţiilor prezentului articol nu afecteazã cu nimic cetãţenia persoanelor;
g) în caz de mobilizare în unul dintre statele pãrţi, obligaţiile care decurg din dispoziţiile prezentului articol nu sunt aplicabile acestui stat parte.
ART. 22
Dispensa sau scutirea de obligaţii militare ori de serviciul civil de înlocuire
În lipsa unor acorduri speciale încheiate sau care urmeazã sa fie încheiate, dispoziţiile urmãtoare sunt aplicabile, în egala mãsura, persoanelor care au cetãţenia a doua sau mai multe state pãrţi:
a) prevederile art. 21 paragraful 3 lit. c) se aplica persoanelor care au fost exonerate de obligaţiile lor militare sau au îndeplinit, în schimb, un serviciu civil;
b) vor fi considerate ca şi-au satisfãcut obligaţiile militare persoanele cetãţeni ai unui stat parte care nu prevede serviciul militar obligatoriu, dacã îşi au domiciliul obişnuit pe teritoriul acestui stat parte. Cu toate acestea, ele vor putea sa nu fie considerate ca şi-au satisfãcut obligaţiile militare fata de statul parte sau fata de statele pãrţi ai cãror cetãţeni sunt deopotrivã şi unde este prevãzut un serviciu militar, decât dacã acest domiciliu obişnuit a durat pana la o anumitã varsta pe care fiecare stat parte o va indica în momentul semnãrii ori depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare sau de aderare;
c) vor fi, de asemenea, considerate ca şi-au satisfãcut obligaţiile militare persoanele cetãţeni ai unui stat parte care nu prevede un serviciu militar obligatoriu, dacã ele s-au angajat voluntar în forţele militare ale acestui stat parte pentru o durata totalã şi efectivã cel puţin egala cu serviciul militar activ al statului parte sau statelor pãrţi a cãror cetãţenie o au deopotrivã, indiferent care ar fi domiciliul lor obişnuit.
CAP. 8
Cooperarea între statele pãrţi
ART. 23
Cooperarea între statele pãrţi
1. În vederea facilitãrii cooperãrii între statele pãrţi, autoritãţile lor competente trebuie:
a) sa comunice secretarului general al Consiliului Europei informaţii privind dreptul lor intern referitor la cetãţenie, incluzând situaţiile de apatridie şi de pluralitate de cetãţenii, precum şi evolutiile intervenite în aplicarea prezentei convenţii;
b) sa îşi comunice reciproc, la cerere, informaţii privind dreptul intern referitor la cetãţenie şi evolutiile intervenite în aplicarea prezentei convenţii.
2. Statele pãrţi trebuie sa coopereze între ele şi cu celelalte state membre ale Consiliului Europei în cadrul organului interguvernamental corespunzãtor al Consiliului Europei pentru a reglementa toate problemele pertinente şi a promova dezvoltarea progresiva a principiilor şi a practicii juridice privind cetãţenia şi problemele aferente acesteia.
ART. 24
Schimbul de informaţii
Fiecare stat parte poate, în orice moment, sa declare ca se angajeazã sa informeze un alt stat parte care a fãcut aceeaşi declaraţie, despre dobândirea voluntara a cetateniei sale de cãtre cetãţenii celuilalt stat parte, sub rezerva legilor aplicabile privind protecţia datelor. O astfel de declaraţie poate mentiona condiţiile în care statul parte va furniza asemenea informaţii. Declaraţia poate fi retrasã în orice moment.
CAP. 9
Aplicarea convenţiei
ART. 25
Declaraţii privind aplicarea convenţiei
1. Orice stat parte poate, în momentul semnãrii sau depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare sau de aderare, sa declare ca va exclude prevederile cap. VII de la aplicarea prezentei convenţii.
2. Dispoziţiile cap. VII sunt aplicabile doar în cadrul relaţiilor dintre statele pãrţi fata de care el a intrat în vigoare.
3. Orice stat parte poate, în orice moment urmãtor, sa notifice secretarului general al Consiliului Europei ca va aplica dispoziţiile cap. VII, exclus în momentul semnãrii sau al depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare. Aceasta notificare va avea efect la data primirii sale.
ART. 26
Efectele convenţiei
1. Dispoziţiile prezentei convenţii nu aduc atingere dispoziţiilor de drept intern şi instrumentelor internaţionale obligatorii, care sunt sau vor intra în vigoare, în baza cãrora drepturi suplimentare sunt sau vor fi acordate persoanelor, în domeniul cetateniei.
2. Prezenta convenţie nu impiedica aplicarea:
a) Convenţiei asupra reducerii cazurilor de pluralitate de cetãţenii şi asupra obligaţiilor militare în caz de pluralitate de cetãţenii, din anul 1963, şi a protocoalelor sale;
b) altor instrumente internaţionale obligatorii, în mãsura în care aceste instrumente sunt compatibile cu prezenta convenţie, în relaţiile dintre statele pãrţi legate prin aceste instrumente.
CAP. 10
Clauze finale
ART. 27
Semnarea şi intrarea în vigoare
1. Prezenta convenţie este deschisã semnãrii de cãtre statele membre ale Consiliului Europei şi de cãtre statele nemembre care au participat la elaborarea sa. Aceste state pot sa îşi exprime consimţãmântul de a fi legate prin:
a) semnarea fãrã rezerva ratificãrii, acceptãrii sau aprobãrii; sau
b) semnarea sub rezerva ratificãrii, acceptãrii sau aprobãrii, urmatã de ratificare, acceptare sau aprobare. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse la secretarul general al Consiliului Europei.
2. Prezenta convenţie va intra în vigoare, pentru toate statele care şi-au exprimat consimţãmântul de a fi legate prin aceasta convenţie, în prima zi a lunii care urmeazã expirãrii unei perioade de 3 luni dupã data la care 3 state membre ale Consiliului Europei îşi vor exprima consimţãmântul de a fi legate prin aceasta convenţie, conform dispoziţiilor paragrafului precedent.
3. Pentru orice stat care îşi va exprima ulterior consimţãmântul de a fi legat prin aceasta convenţie, aceasta va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmeazã expirãrii unei perioade de 3 luni dupã data semnãrii sau depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare sau de aprobare.
ART. 28
Aderarea
1. Dupã intrarea în vigoare a prezentei convenţii Comitetul Ministrilor al Consiliului Europei va putea sa invite orice stat nemembru al Consiliului Europei, care nu a participat la elaborarea sa, sa adere la aceasta convenţie.
2. Pentru orice stat care adera la prezenta convenţie, aceasta va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmeazã expirãrii unei perioade de 3 luni dupã data depunerii instrumentului de aderare la secretarul general al Consiliului Europei.
ART. 29
Rezerve
1. Nici o rezerva nu poate fi formulatã fata de orice dispoziţie continuta în cap. I, II şi VI. Orice stat poate, în momentul semnãrii ori în momentul depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, sa formuleze una sau mai multe rezerve fata de alte dispoziţii ale convenţiei, cu condiţia ca ele sa fie compatibile cu obiectul şi scopul prezentei convenţii.
2. Orice stat care formuleazã una sau mai multe rezerve trebuie sa notifice secretarului general al Consiliului Europei conţinutul pertinent al dreptului sau intern sau orice informaţie pertinenta.
3. Un stat care a formulat una sau mai multe rezerve în baza paragrafului 1 va examina retragerea lor, în întregime sau în parte, de îndatã ce împrejurãrile permit acest lucru. Aceasta retragere se efectueazã adresand o notificare secretarului general al Consiliului Europei. Retragerea va avea efect la data primirii notificãrii de cãtre secretarul general.
4. Un stat care extinde aplicarea prezentei convenţii la un teritoriu desemnat printr-o declaraţie prevãzutã în aplicarea paragrafului 2 al art. 30 poate, pentru teritoriul respectiv, sa formuleze una sau mai multe rezerve, potrivit dispoziţiilor paragrafelor precedente.
5. Un stat parte care a formulat rezerve fata de oricare dintre dispoziţiile cap. VII nu poate pretinde aplicarea acestei dispoziţii de cãtre un alt stat parte decât în mãsura în care statul însuşi a acceptat-o.
ART. 30
Aplicare teritorialã
1. Orice stat poate, în momentul semnãrii sau în momentul depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, sa desemneze teritoriul sau teritoriile cu privire la care se aplica prezenta convenţie.
2. Orice stat poate, în orice alt moment ulterior, printr-o declaraţie adresatã secretarului general al Consiliului Europei, sa extindã aplicarea acestei convenţii cu privire la oricare alt teritoriu indicat în declaraţie şi cu privire la care asigura relaţiile internaţionale sau pentru care este abilitat sa dispunã. Prezenta convenţie va intra în vigoare în privinta acestui teritoriu în prima zi a lunii care urmeazã expirãrii unei perioade de 3 luni dupã data primirii declaraţiei de cãtre secretarul general.
3. Orice declaraţie facuta în virtutea paragrafelor precedente va putea fi retrasã, în ceea ce priveşte orice teritoriu indicat în aceasta declaraţie, prin notificare adresatã secretarului general al Consiliului Europei. Retragerea va avea efect în prima zi a lunii care urmeazã expirãrii unei perioade de 3 luni dupã data primirii notificãrii de cãtre secretarul general.
ART. 31
Denunţarea
1. Orice stat parte poate, în orice moment, sa denunţe prezenta convenţie în totalitate sau numai cap. VII, adresand o comunicare secretarului general al Consiliului Europei.
2. Denunţarea va avea efect în prima zi a lunii care urmeazã expirãrii unei perioade de 3 luni dupã data primirii comunicãrii de cãtre secretarul general.
ART. 32
Notificãri fãcute de secretarul general
Secretarul general al Consiliului Europei va notifica statelor membre ale Consiliului Europei, oricãrui semnatar, oricãrei pãrţi şi oricãrui alt stat care a aderat la prezenta convenţie:
a) orice semnare;
b) depunerea oricãrui instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare;
c) orice data de intrare în vigoare a prezentei convenţii, conform art. 27 şi 28;
d) orice rezerva şi orice retragere de rezerva formulate conform dispoziţiilor art. 29;
e) orice notificare sau declaraţie formulatã conform dispoziţiilor art. 23, 24, 25, 27, 28, 29, 30 şi 31;
f) orice alt act, notificare sau comunicare având legatura cu prezenta convenţie.
Drept care, subsemnaţii, legal împuterniciţi în acest scop, au semnat prezenta convenţie.
Întocmitã la Strasbourg la 6 noiembrie 1997, în limbile franceza şi engleza, ambele texte având aceeaşi valabilitate, într-un singur exemplar care va fi depus în arhivele Consiliului Europei. Secretarul general al Consiliului Europei va comunica o copie de pe aceasta, certificatã pentru conformitate, fiecãrui stat membru al Consiliului Europei, statelor nemembre care au participat la elaborarea prezentei convenţii şi oricãrui stat invitat sa adere la aceasta convenţie.
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
