Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
LEGE nr. 384 din 31 decembrie 2007 pentru ratificarea Conventiei dintre Romania si Republica San Marino pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit si pe capital si a Protocolului la aceasta, semnate la San Marino la 23 mai 2007
EMITENT: PARLAMENTUL PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 13 din 8 ianuarie 2008
LEGE nr. 384 din 31 decembrie 2007
pentru ratificarea Convenţiei dintre România şi Republica San Marino pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe capital şi a Protocolului la aceasta, semnate la San Marino la 23 mai 2007
EMITENT: PARLAMENTUL
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 13 din 8 ianuarie 2008
Parlamentul României adoptã prezenta lege.
ARTICOL UNIC
Se ratificã Convenţia dintre România şi Republica San Marino pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe capital şi Protocolul la aceasta, semnate la San Marino la 23 mai 2007.
Aceastã lege a fost adoptatã de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicatã.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
BOGDAN OLTEANU
PREŞEDINTELE SENATULUI
NICOLAE VÃCÃROIU
Bucureşti, 31 decembrie 2007.
Nr. 384.
CONVENŢIE
între România şi Republica San Marino pentru evitarea dublei impuneri
cu privire la impozitele pe venit şi pe capital
România şi Republica San Marino, denumite în continuare state contractante, dorind sã încheie o convenţie pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe capital, precum şi sã consolideze dezvoltarea relaţiilor economice dintre cele douã state prin intermediul unei cooperãri mai accentuate, au convenit urmãtoarele:
ART. 1
Persoane vizate
Prezenta convenţie se aplicã persoanelor care sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.
ART. 2
Impozite vizate
1. Prezenta convenţie se aplicã impozitelor pe venit şi pe capital stabilite în numele unui stat contractant sau al autoritãţilor sale locale ori al unitãţilor sale administrativ-teritoriale, indiferent de modul în care sunt percepute.
2. Sunt considerate impozite pe venit şi pe capital toate impozitele stabilite pe venitul total, pe capitalul total sau pe elementele de venit ori de capital, inclusiv impozitele pe câştigurile provenite din înstrãinarea proprietãţii mobiliare sau imobiliare, precum şi impozitele asupra creşterii capitalului.
3. Impozitele existente asupra cãrora se aplicã prezenta convenţie sunt, în special:
a) în cazul României:
(i) impozitul pe venit;
(ii) impozitul pe profit,
denumite în continuare impozit român;
b) în cazul Republicii San Marino:
- impozitul general pe venit perceput:
(i) asupra persoanelor fizice;
(ii) asupra societãţilor şi activitãţilor independente,
denumite în continuare impozit sanmarinez.
4. Prezenta convenţie se va aplica, de asemenea, oricãror impozite identice sau în esenţã similare care sunt stabilite dupã data semnãrii acesteia, în plus sau în locul impozitelor existente. Autoritãţile competente ale statelor contractante se vor informa reciproc asupra oricãror modificãri importante care au fost fãcute în legislaţiile lor fiscale.
ART. 3
Definiţii generale
1. În sensul prezentei convenţii, în mãsura în care contextul nu cere o interpretare diferitã:
a) termenul România înseamnã teritoriul de stat al României, inclusiv marea sa teritorialã şi spaţiul aerian de deasupra teritoriului şi mãrii teritoriale, asupra cãrora România îşi exercitã suveranitatea, precum şi zona contiguã şi platoul continental şi zona economicã exclusivã asupra cãrora România îşi exercitã, în conformitate cu legislaţia sa şi potrivit normelor şi principiilor dreptului internaţional, drepturi suverane şi jurisdicţia;
b) termenul San Marino înseamnã teritoriul Republicii San Marino, inclusiv orice altã zonã asupra cãreia Republica San Marino îşi exercitã, în conformitate cu dreptul internaţional, drepturi suverane sau jurisdicţia;
c) expresiile un stat contractant şi celãlalt stat contractant înseamnã România sau San Marino, dupã cum cere contextul;
d) termenul persoanã include o persoanã fizicã, o societate şi orice altã asociere de persoane;
e) termenul societate înseamnã orice persoanã juridicã sau orice entitate care este tratatã ca o persoanã juridicã în scopuri fiscale;
f) expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant înseamnã, dupã caz, o întreprindere exploatatã de un rezident al unui stat contractant şi o întreprindere exploatatã de un rezident al celuilalt stat contractant;
g) expresia transport internaţional înseamnã orice transport efectuat cu o navã sau aeronavã exploatatã de o întreprindere care are sediul conducerii efective într-un stat contractant, cu excepţia cazului în care nava sau aeronava este exploatatã numai între locuri din celãlalt stat contractant;
h) termenul naţional înseamnã:
(i) orice persoanã fizicã având cetãţenia unui stat contractant;
(ii) orice persoanã juridicã, parteneriat sau asociaţie având statutul în conformitate cu legislaţia în vigoare într-un stat contractant;
i) expresia autoritate competentã înseamnã:
(i) în România, Ministerul Economiei şi Finanţelor;
(ii) în San Marino, Ministerul Finanţelor.
2. În ceea ce priveşte aplicarea prezentei convenţii în orice moment de cãtre un stat contractant, orice termen care nu este definit în aceasta va avea, în cazul în care contextul nu cere o interpretare diferitã, înţelesul pe care îl are în acel moment în cadrul legislaţiei acelui stat cu privire la impozitele la care se aplicã prezenta convenţie, orice înţeles dat de legislaţia fiscalã în vigoare a acelui stat prevalând asupra înţelesului acordat termenului de celelalte legi ale acelui stat.
ART. 4
Rezident
1. În sensul prezentei convenţii, expresia rezident al unui stat contractant înseamnã orice persoanã care, potrivit legislaţiei acelui stat, este supusã impozitãrii în acel stat datoritã domiciliului sãu, rezidenţei sale, locului sãu de conducere sau oricãrui alt criteriu de naturã similarã, incluzând, de asemenea, acel stat şi orice autoritate localã sau unitate administrativ-teritorialã a acestuia. Totuşi, aceastã expresie nu include o persoanã care este supusã impozitãrii în acel stat numai pentru faptul cã realizeazã venituri sau capital din surse situate în acel stat.
2. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoanã fizicã este rezidentã a ambelor state contractante, atunci statutul sãu se determinã dupã cum urmeazã:
a) aceasta va fi consideratã rezidentã numai a statului contractant în care are o locuinţã permanentã la dispoziţia sa; dacã are o locuinţã permanentã la dispoziţia sa în ambele state, ea va fi consideratã rezidentã numai a statului contractant cu care legãturile sale personale şi economice sunt mai strânse (centrul intereselor vitale);
b) dacã nu poate fi determinat statul în care aceasta are centrul intereselor vitale sau dacã ea nu are o locuinţã permanentã la dispoziţia sa în niciunul dintre statele contractante, aceasta va fi consideratã rezidentã numai a statului contractant în care locuieşte în mod obişnuit;
c) dacã aceasta locuieşte în mod obişnuit în ambele state sau în niciunul dintre ele, ea va fi consideratã rezidentã numai a statului contractant al cãrui naţional este;
d) dacã aceasta este naţional al ambelor state sau al niciunuia dintre ele, autoritãţile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.
3. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoanã, alta decât o persoanã fizicã, este rezidentã a ambelor state contractante, ea va fi consideratã rezidentã numai a statului în care se aflã sediul conducerii sale efective.
ART. 5
Sediu permanent
1. În sensul prezentei convenţii, expresia sediu permanent înseamnã un loc fix de afaceri prin care întreprinderea îşi desfãşoarã în întregime sau în parte activitatea.
2. Expresia "sediu permanent" include, îndeosebi:
a) un loc de conducere;
b) o sucursalã;
c) un birou;
d) o fabricã;
e) un atelier;
f) o minã, un puţ petrolier sau de gaze, o carierã sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale.
3. Un şantier de construcţii sau un proiect de construcţii ori de instalare constituie sediu permanent numai atunci când acesta dureazã mai mult de 12 luni.
4. Independent de prevederile anterioare ale prezentului articol, expresia "sediu permanent" se considerã cã nu include:
a) folosirea de spaţii numai în scopul depozitãrii, expunerii sau livrãrii de bunuri ori de mãrfuri aparţinând întreprinderii;
b) menţinerea unui stoc de bunuri sau de mãrfuri aparţinând întreprinderii numai în scopul depozitãrii, expunerii ori livrãrii;
c) menţinerea unui stoc de bunuri sau de mãrfuri aparţinând întreprinderii numai în scopul prelucrãrii de cãtre o altã întreprindere;
d) menţinerea unui loc fix de afaceri numai în scopul cumpãrãrii de bunuri sau mãrfuri ori al colectãrii de informaţii pentru întreprindere;
e) menţinerea unui loc fix de afaceri numai în scopul desfãşurãrii pentru întreprindere a oricãrei alte activitãţi cu caracter pregãtitor sau auxiliar;
f) menţinerea unui loc fix de afaceri numai pentru orice combinare de activitãţi menţionate la lit. a)-e), cu condiţia ca întreaga activitate a locului fix de afaceri ce rezultã din aceastã combinare sã aibã un caracter pregãtitor sau auxiliar.
5. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, atunci când o persoanã - alta decât un agent cu statut independent cãruia i se aplicã prevederile paragrafului 6 - acţioneazã în numele unei întreprinderi şi exercitã în mod obişnuit într-un stat contractant împuternicirea de a încheia contracte în numele întreprinderii, acea întreprindere se considerã cã are un sediu permanent în acel stat în privinţa oricãror activitãţi pe care acea persoanã le exercitã pentru întreprindere, în afarã de cazul când activitãţile unei astfel de persoane sunt limitate la cele menţionate în paragraful 4, care, dacã sunt exercitate printr-un loc fix de afaceri, nu fac din acest loc fix de afaceri un sediu permanent potrivit prevederilor acelui paragraf.
6. O întreprindere a unui stat contractant nu se considerã cã are un sediu permanent în celãlalt stat contractant numai datoritã faptului cã aceasta îşi desfãşoarã activitatea de afaceri în acel stat prin intermediul unui broker, agent comisionar general sau al oricãrui alt agent cu statut independent, cu condiţia ca aceste persoane sã acţioneze în cadrul activitãţii lor obişnuite.
7. Faptul cã o societate care este rezidentã a unui stat contractant controleazã sau este controlatã de o societate care este rezidentã a celuilalt stat contractant sau îşi desfãşoarã activitatea de afaceri în celãlalt stat (printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este suficient pentru a face una dintre aceste societãţi un sediu permanent al celeilalte.
ART. 6
Venituri din proprietãţi imobiliare
1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din proprietãţi imobiliare (inclusiv veniturile din agriculturã sau din exploatãri forestiere) situate în celãlalt stat contractant sunt impozabile în celãlalt stat.
2. Expresia proprietãţi imobiliare are înţelesul care este atribuit de legislaţia statului contractant în care proprietãţile în cauzã sunt situate. Expresia include, în orice caz, accesoriile proprietãţii imobiliare, inventarul viu şi echipamentul utilizat în agriculturã şi exploatãri forestiere, drepturile asupra cãrora se aplicã prevederile dreptului comun cu privire la proprietatea funciarã, uzufructul proprietãţilor imobiliare şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatãrii zãcãmintelor minerale, izvoarelor şi a altor resurse naturale; navele şi aeronavele nu sunt considerate proprietãţi imobiliare.
3. Prevederile paragrafului 1 se aplicã veniturilor obţinute din exploatarea directã, din închirierea sau din folosirea sub orice altã formã a proprietãţii imobiliare.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se aplicã, de asemenea, veniturilor din proprietãţi imobiliare ale unei întreprinderi şi veniturilor din proprietãţi imobiliare utilizate pentru exercitarea unor profesii independente.
ART. 7
Profiturile întreprinderii
1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat, în afarã de cazul când întreprinderea desfãşoarã o activitate de afaceri în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo. Dacã întreprinderea desfãşoarã o activitate de afaceri în acest mod, profiturile întreprinderii sunt impozabile în celãlalt stat, dar numai acea parte din acestea care este atribuibilã acelui sediu permanent.
2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, atunci când o întreprindere a unui stat contractant desfãşoarã o activitate de afaceri în celãlalt stat contractant prin intermediul unui sediu permanent situat acolo, se atribuie în fiecare stat contractant acelui sediu permanent profiturile pe care acesta le-ar fi putut realiza dacã ar fi constituit o întreprindere distinctã şi separatã care desfãşoarã activitãţi identice sau similare, în condiţii identice ori similare, şi care trateazã cu toatã independenţa cu întreprinderea al cãrei sediu permanent este.
3. La determinarea profiturilor unui sediu permanent sunt admise ca deductibile cheltuielile ce pot fi dovedite ca fiind efectuate pentru scopurile urmãrite de sediul permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare efectuate, indiferent dacã s-au efectuat în statul în care este situat sediul permanent sau în altã parte.
4. În mãsura în care într-un stat contractant se obişnuieşte ca profitul care se atribuie unui sediu permanent sã fie determinat prin repartizarea profitului total al întreprinderii pe diversele sale pãrţi componente, nicio prevedere a paragrafului 2 nu împiedicã acel stat contractant sã determine profitul impozabil în conformitate cu repartizarea uzualã; totuşi, metoda de repartizare adoptatã trebuie sã fie aceea prin care rezultatul obţinut sã fie în concordanţã cu principiile enunţate în prezentul articol.
5. Niciun profit nu se atribuie unui sediu permanent numai pentru faptul cã acel sediu permanent cumpãrã bunuri sau mãrfuri pentru întreprindere.
6. În vederea aplicãrii prevederilor paragrafelor precedente, profitul care se atribuie sediului permanent se determinã în fiecare an prin aceeaşi metodã, în afarã de cazul în care existã motive temeinice şi suficiente de a se proceda altfel.
7. Atunci când profiturile includ elemente de venit care sunt tratate separat în alte articole ale prezentei convenţii, prevederile acelor articole nu sunt afectate de prevederile prezentului articol.
ART. 8
Transport maritim şi aerian
1. Profiturile obţinute din exploatarea în trafic internaţional a navelor sau aeronavelor sunt impozabile numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.
2. Dacã locul conducerii efective a unei întreprinderi de transport naval se aflã la bordul unei nave, atunci acesta se considerã a fi localizat în statul contractant în care este situat portul de înregistrare a navei sau, dacã nu existã un astfel de port, în statul contractant în care este rezident cel care exploateazã nava.
3. Prevederile paragrafului 1 se aplicã, de asemenea, profiturilor obţinute din participarea la un pool, la o exploatare în comun sau la o agenţie internaţionalã de transport.
ART. 9
Întreprinderi asociate
1. Când
a) o întreprindere a unui stat contractant participã direct sau indirect la conducerea, controlul ori la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant; sau
b) aceleaşi persoane participã direct sau indirect la conducerea, controlul ori la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi a unei întreprinderi a celuilalt stat contractant,
şi, fie într-un caz, fie în celãlalt, cele douã întreprinderi sunt legate în relaţiile lor comerciale sau financiare de condiţii acceptate sau impuse care diferã de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci profiturile care fãrã aceste condiţii ar fi fost obţinute de una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obţinute în fapt datoritã acestor condiţii, pot fi incluse în profiturile acelei întreprinderi şi impozitate în consecinţã.
2. Când un stat contractant include în profiturile unei întreprinderi a acelui stat - şi impoziteazã în consecinţã - ofiturile asupra cãrora o întreprindere a celuilalt stat contractant a fost supusã impozitãrii în celãlalt stat şi profiturile astfel incluse sunt profituri care ar fi revenit întreprinderii primului stat menţionat dacã condiţiile stabilite între cele douã întreprinderi ar fi fost acelea care ar fi fost convenite între întreprinderi independente, atunci celãlalt stat va proceda la ajustarea corespunzãtoare a sumei impozitului stabilit asupra acelor profituri. La efectuarea unei astfel de ajustãri trebuie sã se ţinã seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii şi, dacã este necesar, autoritãţile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc.
ART. 10
Dividende
1. Dividendele plãtite de o societate care este rezidentã a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozitate în celãlalt stat contractant.
2. Totuşi, astfel de dividende sunt, de asemenea, impozabile în statul contractant în care este rezidentã societatea plãtitoare de dividende şi potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacã beneficiarul efectiv al dividendelor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depãşi:
a) 0% din suma brutã a dividendelor dacã beneficiarul efectiv este o societate (alta decât un parteneriat) care deţine în mod direct cel puţin 50% din capitalul societãţii plãtitoare de dividende;
b) 5% din suma brutã a dividendelor dacã beneficiarul efectiv este o societate (alta decât un parteneriat) care deţine în mod direct cel puţin 10% din capitalul societãţii plãtitoare de dividende;
c) 10% din suma brutã a dividendelor în toate celelalte cazuri.
Prezentul paragraf nu afecteazã impozitarea societãţii cu privire la profiturile din care se plãtesc dividendele.
3. Termenul dividende, aşa cum este folosit în prezentul articol, înseamnã veniturile provenind din acţiuni, din pãrţi miniere, din pãrţi de fondator sau alte drepturi, care nu sunt titluri de creanţã, din participarea la profituri, precum şi veniturile din alte pãrţi sociale care sunt supuse aceluiaşi tratament fiscal ca şi veniturile din acţiuni de cãtre legislaţia statului în care este rezidentã societatea distribuitoare.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplicã dacã beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant în care este rezidentã societatea plãtitoare de dividende printr-un sediu permanent situat acolo sau desfãşoarã profesii independente printr-o bazã fixã situatã acolo, iar deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legãturã cu care dividendele sunt plãtite este efectiv legatã de un asemenea sediu permanent sau bazã fixã. În aceastã situaţie se aplicã prevederile art. 7 sau 14, dupã caz.
5. Când o societate rezidentã a unui stat contractant realizeazã profituri sau venituri din celãlalt stat contractant, celãlalt stat nu poate percepe niciun impozit asupra dividendelor plãtite de societate, cu excepţia cazului când asemenea dividende sunt plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant sau când deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legãturã cu care dividendele sunt plãtite este efectiv legatã de un sediu permanent sau de o bazã fixã situatã în celãlalt stat contractant, nici sã supunã profiturile nedistribuite ale societãţii unui impozit asupra profiturilor nedistribuite ale acesteia, chiar dacã dividendele plãtite sau profiturile nedistribuite reprezintã în întregime ori în parte profituri sau venituri provenind din celãlalt stat.
ART. 11
Dobânzi
1. Dobânzile provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în celãlalt stat contractant.
2. Totuşi, astfel de dobânzi sunt, de asemenea, impozabile în statul contractant din care provin şi potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacã beneficiarul efectiv al dobânzilor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depãşi 3% din suma brutã a dobânzilor.
3. Independent de prevederile paragrafului 2, dobânzile provenind dintr-un stat contractant sunt scutite de impozit în acel stat contractant dacã sunt obţinute şi deţinute efectiv de guvernul celuilalt stat contractant, de o autoritate localã ori de o unitate administrativ-teritorialã a acestuia sau de orice agenţie sau unitate bancarã ori instituţie a acelui guvern, autoritãţi locale sau unitãţi administrativ-teritoriale ori dacã creanţele unui rezident al celuilalt stat contractant sunt garantate, asigurate sau finanţate de o instituţie financiarã aparţinând în întregime guvernului celuilalt stat contractant.
4. Termenul dobânzi, astfel cum este folosit în prezentul articol, înseamnã veniturile din titluri de creanţã de orice naturã însoţite sau nu de garanţii ipotecare ori de o clauzã de participare la profiturile debitorului şi, în special, veniturile din efecte publice, titluri de creanţã sau obligaţiuni, inclusiv primele şi premiile legate de asemenea efecte, titluri de creanţã ori obligaţiuni. Penalitãţile pentru plata cu întârziere nu sunt considerate dobânzi în sensul prezentului articol.
5. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplicã dacã beneficiarul efectiv al dobânzilor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant din care provin dobânzile printr-un sediu permanent situat acolo sau desfãşoarã profesii independente printr-o bazã fixã situatã acolo, iar creanţa în legãturã cu care sunt plãtite dobânzile este efectiv legatã de un asemenea sediu permanent sau bazã fixã. În aceastã situaţie se aplicã prevederile art. 7 sau 14, dupã caz.
6. Dobânzile se considerã cã provin dintr-un stat contractant atunci când plãtitorul este un rezident al acelui stat contractant. Totuşi, când plãtitorul dobânzilor, fie cã este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bazã fixã în legãturã cu care a fost contractatã creanţa generatoare de dobânzi şi aceste dobânzi se suportã de un asemenea sediu permanent sau bazã fixã, atunci aceste dobânzi se considerã cã provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixã.
7. Când, datoritã relaţiilor speciale existente între debitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altã persoanã, suma dobânzilor, ţinând seama de creanţa pentru care sunt plãtite, depãşeşte suma care ar fi fost convenitã între debitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplicã numai pentru ultima sumã menţionatã. În acest caz, partea excedentarã a plãţilor este impozabilã potrivit legislaţiei fiecãrui stat contractant, ţinându-se seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.
ART. 12
Redevenţe
1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în celãlalt stat.
2. Totuşi, astfel de redevenţe sunt, de asemenea, impozabile în statul contractant din care provin şi potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacã beneficiarul efectiv al redevenţelor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depãşi 3% din suma brutã a redevenţelor.
3. Termenul redevenţe, astfel cum este folosit în prezentul articol, înseamnã plãţi de orice fel primite pentru folosirea sau concesionarea oricãrui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv asupra programelor de calculator, filmelor de cinematograf şi înregistrãrilor pentru emisiunile de radio sau televiziune, orice patent, marcã de comerţ, desen ori model, plan, formulã secretã sau procedeu de fabricaţie, precum şi pentru utilizarea sau dreptul de a utiliza un echipament industrial, comercial sau ştiinţific, ori pentru informaţii referitoare la experienţa în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplicã dacã beneficiarul efectiv al redevenţelor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant din care provin redevenţele printr-un sediu permanent situat acolo sau desfãşoarã profesii independente printr-o bazã fixã situatã acolo, iar dreptul sau proprietatea pentru care se plãtesc redevenţele este efectiv legat/legatã de un asemenea sediu permanent sau bazã fixã. În aceastã situaţie se aplicã prevederile art. 7 sau 14, dupã caz.
5. Redevenţele se considerã cã provin dintr-un stat contractant când plãtitorul este un rezident al acelui stat contractant. Totuşi, când plãtitorul redevenţelor, fie cã este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bazã fixã şi dreptul sau proprietatea pentru care se plãtesc redevenţele este efectiv legat/legatã de un asemenea sediu permanent sau bazã fixã, atunci astfel de redevenţe se considerã cã provin din statul în care este situat sediul permanent sau baza fixã.
6. Când, datoritã relaţiilor speciale existente între plãtitorul şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altã persoanã, suma redevenţelor, având în vedere utilizarea, dreptul sau informaţia pentru care sunt plãtite acestea, depãşeşte suma care ar fi fost convenitã între plãtitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplicã numai pentru ultima sumã menţionatã. În acest caz, partea excedentarã a plãţilor este impozabilã potrivit legislaţiei fiecãrui stat contractant, ţinându-se seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.
ART. 13
Câştiguri de capital
1. Câştigurile realizate de un rezident al unui stat contractant din înstrãinarea proprietãţilor imobiliare, astfel cum sunt definite la art. 6, situate în celãlalt stat contractant sunt impozabile în celãlalt stat.
2. Câştigurile provenind din înstrãinarea proprietãţii mobiliare fãcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant sau a proprietãţii mobiliare ţinând de o bazã fixã de care dispune un rezident al unui stat contractant în celãlalt stat contractant pentru desfãşurarea unei profesii independente, inclusiv câştigurile provenind din înstrãinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere) sau a unei asemenea baze fixe, sunt impozabile în celãlalt stat contractant.
3. Câştigurile provenind din înstrãinarea navelor sau aeronavelor exploatate în trafic internaţional ori a proprietãţilor mobiliare necesare exploatãrii unor asemenea nave sau aeronave sunt impozabile numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.
4. Câştigurile obţinute de un rezident al unui stat contractant din înstrãinarea acţiunilor a cãror valoare este formatã în proporţie de peste 50%, direct sau indirect, din proprietãţi imobiliare situate în celãlalt stat contractant sunt impozabile în celãlalt stat.
5. Câştigurile provenind din înstrãinarea oricãror proprietãţi, altele decât cele la care se face referire în paragrafele 1, 2, 3 şi 4, sunt impozabile numai în statul contractant în care este rezident cel care înstrãineazã.
ART. 14
Profesii independente
1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din exercitarea unei profesii independente sau a altor activitãţi cu caracter independent sunt impozabile numai în acel stat, în afarã de cazul când acesta are o bazã fixã aflatã în mod regulat la dispoziţia sa în celãlalt stat contractant în scopul desfãşurãrii activitãţilor sale. Dacã acesta dispune de o astfel de bazã fixã, veniturile sunt impozabile în celãlalt stat contractant, dar numai acea parte din aceste venituri care este atribuibilã acelei baze fixe.
2. Expresia profesii independente cuprinde, în special, activitãţile independente cu caracter ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi exercitarea independentã a profesiilor de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist, contabil şi auditor.
ART. 15
Venituri din activitãţi salariale
1. Sub rezerva prevederilor art. 16, 18, 19 şi 20, salariile şi alte remuneraţii similare obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salarialã sunt impozabile numai în acel stat, în afarã de cazul când activitatea salarialã este desfãşuratã în celãlalt stat contractant. Dacã activitatea salarialã este astfel desfãşuratã, asemenea remuneraţii primite sunt impozabile în celãlalt stat contractant.
2. Independent de prevederile paragrafului 1, remuneraţiile obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salarialã desfãşuratã în celãlalt stat contractant sunt impozabile numai în primul stat menţionat, dacã:
a) beneficiarul este prezent în celãlalt stat pentru o perioadã sau perioade care nu depãşesc în total 183 de zile în orice perioadã de 12 luni începând sau sfârşind în anul fiscal vizat; şi
b) remuneraţiile sunt plãtite de un angajator sau în numele unui angajator care nu este rezident al celuilalt stat contractant; şi
c) remuneraţiile nu sunt suportate de un sediu permanent sau de o bazã fixã pe care angajatorul îl/o are în celãlalt stat contractant.
3. Independent de prevederile precedente ale prezentului articol, remuneraţiile primite pentru o activitate salarialã desfãşuratã la bordul unei nave sau aeronave exploatate în trafic internaţional sunt impozabile în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.
ART. 16
Remuneraţiile membrilor consiliului de administraţie
Remuneraţiile şi alte plãţi similare primite de un rezident al unui stat contractant în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie sau al unui organism similar al unei societãţi care este rezidentã a celuilalt stat contractant sunt impozabile în celãlalt stat contractant.
ART. 17
Artişti şi sportivi
1. Independent de prevederile art. 14 şi 15, veniturile obţinute de un rezident al unui stat contractant în calitate de artist de spectacol, cum sunt artiştii de teatru, de film, de radio sau de televiziune, ori de interpret muzical sau de sportiv din activitãţile personale desfãşurate în aceastã calitate în celãlalt stat contractant sunt impozabile în celãlalt stat contractant.
2. Atunci când veniturile în legãturã cu activitãţile personale desfãşurate de un artist de spectacol sau de un sportiv, în aceastã calitate, nu revin artistului de spectacol sau sportivului, ci unei alte persoane, acele venituri, independent de prevederile art. 7, 14 şi 15, sunt impozabile în statul contractant în care sunt desfãşurate activitãţile artistului de spectacol sau ale sportivului.
3. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, veniturile obţinute din activitãţile menţionate la paragraful 1 în cadrul schimburilor culturale sau sportive aprobate de guvernele statelor contractante şi care nu sunt desfãşurate în scopul de a obţine profituri sunt scutite de impozit în statul contractant în care sunt desfãşurate aceste activitãţi.
ART. 18
Pensii
1. Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 al art. 19, pensiile şi alte remuneraţii similare plãtite unui rezident al unui stat contractant pentru activitatea salarialã desfãşuratã în trecut sunt impozabile numai în acel stat.
2. Independent de prevederile paragrafului 1 al prezentului articol, plãţile fãcute în baza legislaţiei referitoare la asigurãri sociale a unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat.
ART. 19
Funcţii publice
1. a) Salariile şi alte remuneraţii similare, altele decât pensiile, plãtite de un stat contractant, de o autoritate localã sau de o unitate administrativ-teritorialã a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat contractant, acelei autoritãţi sau unitãţi sunt impozabile numai în acel stat.
b) Totuşi, astfel de salarii şi alte remuneraţii similare sunt impozabile numai în celãlalt stat contractant dacã serviciile sunt prestate în acel stat şi persoana fizicã este rezidentã a acelui stat şi:
(i) este un naţional al acelui stat; sau
(ii) nu a devenit rezidentã a acelui stat numai în scopul prestãrii serviciilor.
2. a) Orice pensie plãtitã de sau din fonduri create de un stat contractant, de o autoritate localã sau de o unitate administrativ-teritorialã a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat contractant, acelei autoritãţi sau unitãţi este impozabilã numai în acel stat.
b) Totuşi, o astfel de pensie este impozabilã numai în celãlalt stat contractant dacã persoana fizicã este rezidentã şi naţional al acelui stat.
3. Prevederile art. 15, 16, 17 şi 18 se aplicã salariilor şi altor remuneraţii similare, precum şi pensiilor plãtite pentru serviciile prestate în legãturã cu o activitate de afaceri desfãşuratã de un stat contractant, de o autoritate localã sau de o unitate administrativ-teritorialã a acestuia.
ART. 20
Profesori şi cercetãtori
1. Un profesor sau un cercetãtor care face o vizitã temporarã într-un stat contractant pentru o perioadã care nu depãşeşte 2 ani în scopul de a preda sau de a efectua cercetãri la o universitate, colegiu, şcoalã sau la o altã instituţie educaţionalã similarã şi care este sau a fost rezident al celuilalt stat contractant imediat înaintea acestei vizite este scutit de impozit în primul stat contractant menţionat pentru remuneraţia primitã pentru predare sau cercetare.
2. Prevederile paragrafului 1 al prezentului articol nu se aplicã venitului din cercetare dacã o asemenea cercetare nu este întreprinsã în interes public, ci în interesul obţinerii unui câştig în folosul unei anumite persoane sau al unui grup de persoane.
ART. 21
Studenţi şi practicanţi
Sumele pe care le primeşte pentru întreţinere, educare sau pregãtire un student sau un practicant care este sau a fost imediat înaintea vizitei sale într-un stat contractant rezident al celuilalt stat contractant şi care este prezent în primul stat contractant menţionat numai în scopul educãrii sau pregãtirii sale nu sunt impozabile în acel stat contractant, cu condiţia ca astfel de sume sã provinã din surse situate în afara acelui stat contractant.
ART. 22
Alte venituri
1. Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, indiferent de unde provin, care nu sunt tratate în articolele precedente ale prezentei convenţii sunt impozabile numai în acel stat contractant.
2. Prevederile paragrafului 1 nu se aplicã veniturilor, altele decât veniturile din proprietãţi imobiliare, astfel cum sunt definite în paragraful 2 al art. 6, dacã primitorul unor astfel de venituri, fiind rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo sau profesii independente printr-o bazã fixã situatã acolo, iar dreptul sau proprietatea în legãturã cu care venitul este plãtit este efectiv legat/legatã de un asemenea sediu permanent sau bazã fixã. În aceastã situaţie se aplicã prevederile art. 7 sau 14, dupã caz.
ART. 23
Capital
1. Capitalul reprezentat de proprietãţile imobiliare la care se face referire în art. 6, deţinute de un rezident al unui stat contractant şi situate în celãlalt stat contractant, este impozabil în celãlalt stat contractant.
2. Capitalul reprezentat de proprietãţi mobiliare fãcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant sau de proprietãţi mobiliare aparţinând unei baze fixe pe care un rezident al unui stat contractant o are în celãlalt stat contractant pentru desfãşurarea unor profesii independente este impozabil în celãlalt stat.
3. Capitalul reprezentat de nave şi aeronave exploatate în trafic internaţional şi de proprietãţi mobiliare ţinând de exploatarea unor asemenea nave şi aeronave este impozabil numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.
4. Toate celelalte elemente de capital ale unui rezident al unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat.
ART. 24
Eliminarea dublei impuneri
1. S-a convenit ca dubla impunere sã fie evitatã în conformitate cu urmãtoarele paragrafe ale prezentului articol.
2. În România:
Atunci când un rezident al României realizeazã venituri sau deţine capital care, în conformitate cu prevederile prezentei convenţii, sunt impozitate în San Marino, România va acorda:
(i) ca o deducere din impozitul pe venitul acelui rezident, o sumã egalã cu impozitul pe venit plãtit în San Marino;
(ii) ca o deducere din impozitul pe capitalul acelui rezident, o sumã egalã cu impozitul pe capital plãtit în San Marino.
Totuşi, aceastã deducere nu va depãşi în niciun caz acea parte a impozitului pe venit sau a impozitului pe capital, astfel cum este calculatã înainte ca deducerea sã fie acordatã, care este atribuibilã, dupã caz, venitului ori capitalului care poate fi impozitat în San Marino.
3. În San Marino:
a) Atunci când un rezident al San Marino realizeazã venituri sau deţine capital care, în conformitate cu prevederile prezentei convenţii, sunt impozitate în România, San Marino va acorda:
(i) ca o deducere din impozitul pe venitul acelui rezident, o sumã egalã cu impozitul pe venit plãtit în România;
(ii) ca o deducere din impozitul pe capitalul acelui rezident, o sumã egalã cu impozitul pe capital plãtit în România.
Totuşi, aceastã deducere nu va depãşi în niciun caz acea parte a impozitului pe venit sau a impozitului pe capital, astfel cum este calculatã înainte ca deducerea sã fie acordatã, care este atribuibilã, dupã caz, venitului sau capitalului care poate fi impozitat în România.
b) Atunci când, în conformitate cu orice prevedere a prezentei convenţii, venitul realizat sau capitalul deţinut de un rezident al San Marino este scutit de impozit în San Marino, San Marino poate, cu toate acestea, sã ia în calcul venitul sau capitalul scutit la determinarea sumei impozitului pe venitul sau capitalul rãmas al acelui rezident.
ART. 25
Nediscriminarea
1. Naţionalii unui stat contractant nu vor fi supuşi în celãlalt stat contractant vreunei impozitãri sau vreunei obligaţii legate de aceasta diferitã sau mai împovãrãtoare decât impozitarea şi obligaţiile aferente la care sunt sau pot fi supuşi naţionalii celuilalt stat contractant aflaţi în aceeaşi situaţie, în special în ceea ce priveşte rezidenţa. Aceastã prevedere se aplicã, de asemenea, independent de prevederile art. 1, persoanelor care nu sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.
2. Impozitarea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant nu va fi stabilitã în condiţii mai puţin favorabile în celãlalt stat contractant decât impozitarea aplicatã întreprinderilor celuilalt stat contractant care desfãşoarã aceleaşi activitãţi. Aceastã prevedere nu va fi interpretatã ca obligând un stat contractant sã acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant vreo deducere personalã, înlesnire sau reducere în scopuri fiscale pe considerente legate de statutul civil ori de responsabilitãţile familiale pe care le acordã propriilor sãi rezidenţi.
3. Cu excepţia cazului când se aplicã prevederile paragrafului 1 al art. 9, paragrafului 7 al art. 11 sau paragrafului 6 al art. 12, dobânzile, redevenţele şi alte plãţi fãcute de o întreprindere a unui stat contractant cãtre un rezident al celuilalt stat contractant se vor deduce, în scopul determinãrii profiturilor impozabile ale unei asemenea întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi cum ar fi fost plãtite unui rezident al primului stat contractant menţionat. În mod similar, orice datorii ale unei întreprinderi a unui stat contractant faţã de un rezident al celuilalt stat contractant vor fi deductibile, în vederea determinãrii capitalului impozabil al unei asemenea întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi cum ar fi fost contractate faţã de un rezident al primului stat menţionat.
4. Întreprinderile unui stat contractant, al cãror capital este integral sau parţial deţinut ori controlat în mod direct sau indirect de unul ori de mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse în primul stat menţionat vreunei impozitãri sau vreunei obligaţii legate de aceasta care sã fie diferitã sau mai împovãrãtoare decât impozitarea şi obligaţiile aferente la care sunt sau pot fi supuse alte întreprinderi similare ale primului stat menţionat.
5. Prevederile prezentului articol se aplicã impozitelor care fac obiectul prezentei convenţii.
ART. 26
Procedura amiabilã
1. Atunci când o persoanã considerã cã datoritã mãsurilor luate de unul sau de ambele state contractante rezultã ori va rezulta pentru ea o impozare care nu este conformã cu prevederile prezentei convenţii, aceasta poate, indiferent de cãile de atac prevãzute de legislaţia internã a acelor state, sã prezinte cazul sãu autoritãţii competente a statului contractant al cãrui rezident este sau, dacã situaţia sa se încadreazã în prevederile paragrafului 1 al art. 25, acelui stat contractant al cãrui naţional este. Cazul trebuie prezentat în 3 ani de la prima notificare a acţiunii din care rezultã o impozitare contrarã prevederilor prezentei convenţii.
2. Autoritatea competentã se va strãdui, dacã reclamaţia îi pare întemeiatã şi dacã ea însãşi nu este în mãsurã sã ajungã la o soluţionare corespunzãtoare, sã rezolve cazul pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competentã a celuilalt stat contractant în vederea evitãrii unei impozitãri care nu este în conformitate cu Convenţia. Orice înţelegere realizatã va fi aplicatã indiferent de perioada de prescripţie prevãzutã în legislaţia internã a statelor contractante.
3. Autoritãţile competente ale statelor contractante se vor strãdui sã rezolve pe calea înţelegerii amiabile orice dificultãţi sau dubii rezultate ca urmare a interpretãrii sau aplicãrii prezentei convenţii. De asemenea, ele se pot consulta reciproc pentru eliminarea dublei impuneri în cazurile neprevãzute de Convenţie.
4. Autoritãţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele, inclusiv prin intermediul unei comisii mixte formate din acestea sau din reprezentanţii lor, în scopul realizãrii unei înţelegeri în sensul paragrafelor precedente.
ART. 27
Schimbul de informaţii
1. Autoritãţile competente ale statelor contractante vor face schimb de informaţii necesare aplicãrii prevederilor prezentei convenţii sau ale legislaţiilor interne ale statelor contractante referitoare la impozitele vizate de aceastã convenţie, în mãsura în care impozitarea la care se referã nu este contrarã acesteia. Schimbul de informaţii nu este limitat de art. 1. Orice informaţie obţinutã de un stat contractant va fi tratatã ca secret în acelaşi mod ca şi informaţia obţinutã conform prevederilor legislaţiei interne a acelui stat şi va fi dezvãluitã numai persoanelor sau autoritãţilor (inclusiv instanţelor judecãtoreşti şi organelor administrative) însãrcinate cu stabilirea, încasarea, aplicarea, urmãrirea impozitelor sau soluţionarea contestaţiilor cu privire la impozitele care fac obiectul prezentei convenţii. Asemenea persoane sau autoritãţi vor folosi informaţia numai în aceste scopuri. Acestea pot dezvãlui informaţia în procedurile judecãtoreşti sau în deciziile judiciare.
2. Prevederile paragrafului 1 nu vor fi interpretate ca impunând unui stat contractant obligaţia:
a) de a lua mãsuri administrative contrare propriei legislaţii şi practicii administrative a acelui sau a celuilalt stat contractant;
b) de a furniza informaţii care nu pot fi obţinute în baza legislaţiei proprii sau în cadrul practicii administrative normale a acelui ori a celuilalt stat contractant;
c) de a furniza informaţii care ar dezvãlui un secret comercial, de afaceri, industrial sau profesional ori un procedeu de fabricaţie sau informaţii a cãror divulgare ar fi contrarã ordinii publice.
ART. 28
Membrii misiunilor diplomatice şi ai posturilor consulare
Prevederile prezentei convenţii nu vor afecta privilegiile fiscale de care beneficiazã membrii misiunilor diplomatice sau ai posturilor consulare în virtutea regulilor generale ale dreptului internaţional sau a prevederilor unor acorduri speciale.
ART. 29
Intrarea în vigoare
Prezenta convenţie va intra în vigoare la data ultimei notificãri prin care statele contractante se informeazã reciproc asupra îndeplinirii procedurilor interne de ratificare necesare pentru intrarea sa în vigoare. Prevederile prezentei convenţii vor produce efecte:
a) în ceea ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj la sursã la venitul plãtit în sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care Convenţia a intrat în vigoare; şi
b) în ceea ce priveşte celelalte impozite pe venit sau pe capital plãtite în ori dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care Convenţia a intrat în vigoare.
ART. 30
Denunţarea
Prezenta convenţie va rãmâne în vigoare pânã va fi denunţatã de un stat contractant. Fiecare stat contractant poate denunţa Convenţia dupã o perioadã de 5 ani de la intrarea sa în vigoare, pe canale diplomatice, cu condiţia remiterii unei note de denunţare cu cel puţin 6 luni înainte de sfârşitul anului calendaristic. În aceastã situaţie, Convenţia va înceta sã aibã efect:
a) în ceea ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj la sursã la venitul realizat în sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care a fost remisã nota de denunţare; şi
b) în ceea ce priveşte celelalte impozite pe venit sau pe capital realizate în sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care a fost remisã nota de denunţare.
Drept care, subsemnaţii, autorizaţi în buna şi cuvenita formã, am semnat prezenta convenţie.
Semnatã la San Marino la 23 mai 2007, în douã exemplare originale în limbile românã, italianã şi englezã, toate textele fiind egal autentice. În caz de divergenţe, textul în limba englezã va prevala.
Pentru România,
Cãtãlin Ioan Doica,
secretar de stat la Ministerul Economiei şi Finanţelor
Pentru Republica San Marino,
Fiorenzo Stolfi,
ministrul afacerilor externe
PROTOCOL
la Convenţia dintre România şi Republica San Marino
pentru evitarea dublei impuneri cu privire
la impozitele pe venit şi pe capital
La semnarea Convenţiei încheiate astãzi între România şi Republica San Marino pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe capital au fost convenite urmãtoarele prevederi suplimentare, care fac parte integrantã din aceastã convenţie.
Se înţelege cã:
1. Prevederile Convenţiei nu împiedicã aplicarea Acordului dintre Comunitatea Europeanã şi Republica San Marino, care stipuleazã mãsuri echivalente celor menţionate în Directiva Consiliului 2003/48/CE privind impunerea veniturilor din economii sub forma plãţilor de dobânzi, semnat la Bruxelles la 7 decembrie 2007.
2. Cu privire la paragraful 1 lit. e) al art. 3, un trust va fi tratat ca o persoanã juridicã în scopuri fiscale, numai în mãsura în care respectivul trust este supus impozitãrii.
3. Cu privire la paragraful 2 al art. 5, un sediu permanent include un server.
Drept care, subsemnaţii, autorizaţi în buna şi cuvenita formã, am semnat prezentul protocol.
Semnat la San Marino la 23 mai 2007, în douã exemplare originale în limbile românã, italianã şi englezã, toate textele fiind egal autentice. În caz de divergenţe, textul în limba englezã va prevala.
Pentru România,
Cãtãlin Ioan Doica,
secretar de stat la Ministerul Economiei şi Finanţelor
Pentru Republica San Marino,
Fiorenzo Stolfi,
ministrul afacerilor externe
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
