Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
LEGE Nr. 38 din 16 iunie 1994 pentru ratificarea Conventiei dintre Guvernul Romaniei si Guvernul Federatiei Ruse pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit si pe capital, semnata la Moscova la 27 septembrie 1993
EMITENT: PARLAMENTUL ROMANIEI PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 158 din 24 iunie 1994
Parlamentul României adopta prezenta lege.
ARTICOL UNIC
Se ratifica Convenţia dintre Guvernul României şi Guvernul Federaţiei Ruse pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe capital, semnatã la Moscova la 27 septembrie 1993.
Aceasta lege a fost adoptatã de Camera Deputaţilor în şedinţa din 29 martie 1994, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
ADRIAN NASTASE
Aceasta lege a fost adoptatã de Senat în şedinţa din 2 iunie 1994, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
PREŞEDINTELE SENATULUI
prof. univ. dr. OLIVIU GHERMAN
CONVENŢIE
între Guvernul României şi Guvernul Federaţiei Ruse pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe capital
Guvernul României şi Guvernul Federaţiei Ruse, dorind sa promoveze şi sa stringa relaţiile economice între cele doua tari,
au convenit dupã cum urmeazã:
ART. 1
Persoane vizate
Prezenta convenţie se va aplica persoanelor care sînt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.
ART. 2
Impozite vizate
1. Prezenta convenţie se va aplica impozitelor pe venit şi pe capital stabilite în numele fiecãrui stat contractant, subdiviziunilor sau autoritãţilor sale locale, indiferent de modul de percepere.
2. Vor fi considerate impozite pe venit şi pe capital toate impozitele stabilite pe venitul total, pe capitalul total sau pe elementele de venit sau de capital, inclusiv impozitele pe cistigurile provenite din înstrãinarea proprietãţii mobiliare sau imobiliare, precum şi impozitele asupra creşterii capitalului.
3. Impozitele existente asupra cãrora se va aplica prezenta convenţie sînt:
a) În cazul României, impozitele percepute în concordanta cu legislaţia României:
(i) impozitul pe veniturile realizate de persoanele fizice;
(ii) impozitul pe profiturile persoanelor juridice;
(iii) impozitul pe salarii şi alte remuneraţii similare;
(iv) impozitul pe veniturile realizate din activitãţi agricole;
(v) impozitul pe dividende, (denumite în continuare impozit roman).
b) În cazul Federaţiei Ruse, impozitele percepute în concordanta cu legislaţia Federaţiei Ruse:
(i) impozitul pe profiturile întreprinderilor şi organizaţiilor;
(ii) impozitul pe venitul bãncilor;
(iii) impozitul pe venitul activitãţilor de asigurare;
(iv) impozitul pe venitul persoanelor fizice;
(v) impozitul pe capitalul întreprinderilor;
(vi) impozitul pe capitalul persoanelor fizice, (denumite în continuare impozit rus).
4. Convenţia se va aplica, de asemenea, oricãror impozite identice sau în esenta similare, care sînt stabilite dupã data semnãrii acestei convenţii, în plus sau în locul impozitelor existente la care se face referire în paragraful 3. Autoritãţile competente ale statelor contractante se vor informa reciproc asupra oricãror modificãri importante aduse în legislatiile lor fiscale.
ART. 3
Definiţii generale
1. În sensul prezentei convenţii, în mãsura în care contextul nu cere o interpretare diferita:
a) expresiile un stat contractant şi celãlalt stat contractant, înseamnã România sau Federaţia Rusa, dupã cum cere contextul;
b) termenul România înseamnã România şi, folosit în sens geografic, înseamnã teritoriul României, inclusiv marea sa teritorialã, precum şi zona economicã exclusiva, asupra cãrora România îşi exercita suveranitatea, drepturile suverane sau jurisdicţia în concordanta cu propria sa legislaţie şi cu dreptul internaţional cu privire la explorarea şi exploatarea resurselor naturale, biologice şi minerale, aflate în apele marii, pe fundul şi subsolul acestor ape;
c) termenul Federaţia Rusa (Rusia), cînd este folosit în sens geografic, înseamnã teritoriul sau, inclusiv apele sale teritoriale, precum şi zona economicã şi platoul continental, asupra cãrora Federaţia Rusa poate sa exercite drepturi suverane sau drepturi şi jurisdicţie, în conformitate cu dreptul internaţional şi asupra cãrora legislaţia sa fiscalã este aplicabilã;
d) termenul persoana include o societate sau orice alta asociere de persoane, legal constituitã în fiecare dintre statele contractante, precum şi o persoana fizica;
e) termenul societate înseamnã orice persoana juridicã sau orice alta entitate care este consideratã ca o persoana juridicã, în scopul impozitãrii;
f) expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant înseamnã, dupã caz, o întreprindere exploatatã de un rezident al unui stat contractant şi o întreprindere exploatatã de un rezident al celuilalt stat contractant;
g) expresia transport internaţional înseamnã orice transport efectuat cu o nava, vapor, aeronava, vehicul feroviar sau rutier, exploatate de un rezident al unui stat contractant, cu excepţia cazului cînd asemenea transport este efectuat numai între locuri situate în celãlalt stat contractant;
h) expresia autoritate competenta înseamnã:
(i) în cazul României, Ministerul Finanţelor sau reprezentantul sau autorizat;
(ii) în cazul Federaţiei Ruse, Ministerul Finanţelor sau reprezentantul sau autorizat;
i) termenul subdiviziune înseamnã:
(i) în cazul României, o unitate administrativ-teritorialã;
(ii) în cazul Federaţiei Ruse, o subdiviziune politica.
2. În ce priveşte aplicarea acestei convenţii de un stat contractant, orice termen care nu este definit în convenţie va avea, dacã contextul nu cere o interpretare diferita, înţelesul pe care îl are în cadrul legislaţiei acestui stat cu privire la impozitele la care prezenta convenţie se aplica.
ART. 4
Rezident
1. În sensul prezentei convenţii, expresia rezident al unui stat contractant înseamnã orice persoana, care, potrivit legislaţiei acelui stat contractant, este supusã impunerii urmare domiciliului sau, rezidentei sale, locului de înregistrare, locului de conducere sau oricãrui alt criteriu de natura similarã. Dar aceasta expresie nu include o persoana care este supusã impozitului în acel stat contractant numai pentru faptul ca realizeazã venituri din surse aflate în acel stat contractant ori are capital situat acolo.
2. Cînd, în conformitate cu prevederile paragrafului 1, o persoana fizica este rezidenţã a ambelor state contractante , atunci statului sau va fi determinat dupã cum urmeazã:
a) aceasta va fi consideratã rezidenţã a statului contractant în care are o locuinta permanenta la dispoziţia sa; dacã dispune de o locuinta permanenta la dispoziţia sa în ambele state contractante, va fi consideratã rezidenţã a statului contractant cu care legãturile sale personale şi economice sînt mai strinse (centrul intereselor vitale);
b) dacã statul contractant, în care aceasta persoana are centrul intereselor sale vitale, nu poate fi determinat, sau dacã ea nu dispune de o locuinta permanenta la dispoziţia sa în nici unul dintre statele contractante, ea va fi consideratã rezidenţã a statului contractant în care locuieşte în mod obişnuit;
c) dacã aceasta persoana locuieşte în mod obişnuit în ambele state contractante sau în nici unul dintre ele, ea va fi consideratã rezidenţã a statului contractant a cãrui cetãţenie o are;
d) dacã ambele state contractante considera ca persoana are cetãţenia lor sau a nici unuia dintre ele, autoritãţile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.
3. Cînd, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoana, alta decît o persoana fizica, este rezidenţã a ambelor state contractante, atunci ea va fi consideratã rezidenţã a statului contractant în care se afla locul conducerii sale efective.
ART. 5
Sediul permanent
1. În sensul prezentei convenţii, expresia sediu permanent înseamnã un loc fix de afaceri prin care întreprinderea îşi desfãşoarã în întregime sau în parte activitatea sa.
2. Expresia sediu permanent include, îndeosebi:
a) un loc de conducere;
b) o sucursala;
c) un birou;
d) o uzina;
e) un atelier; şi
f) o mina, un put petrolier sau de gaze, o cariera sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale.
3. Expresia sediu permanent include, de asemenea, un şantier de construcţii, un proiect de construcţie, montaj sau instalatie cu activitãţile de supraveghere, inclusiv asistenta tehnica legatã de acestea, dar numai cînd asemenea şantier, proiect sau activitãţi continua pentru o perioada mai mare de 12 luni.
4. Independent de prevederile anterioare ale acestui articol, expresia sediu permanent va fi consideratã ca nu include:
a) folosirea de instalaţii exclusiv în scopul depozitarii, expunerii sau livrãrii de produse sau mãrfuri aparţinînd întreprinderii;
b) menţinerea unui stoc de produse sau mãrfuri aparţinînd întreprinderii, exclusiv în scopul depozitarii, expunerii sau livrãrii;
c) menţinerea unui stoc de produse sau de mãrfuri aparţinînd întreprinderii, exclusiv în scopul prelucrãrii de cãtre o alta întreprindere;
d) vînzarea mostrelor de produse sau de mãrfuri aparţinînd întreprinderii, expuse în cadrul unui tirg sau expoziţii temporare ocazionale internaţionale într-o perioada de 15 zile, dupã închiderea tirgului sau expoziţiei menţionate;
e) menţinerea unui loc fix de afaceri exclusiv în scopul cumpãrãrii de produse sau de mãrfuri sau colectãrii de informaţii pentru întreprindere;
f) menţinerea unui loc fix de afaceri exclusiv în scopul desfãşurãrii, pentru întreprindere, a oricãrei alte activitãţi cu caracter pregatitor sau auxiliar;
g) menţinerea unui loc fix de afaceri exclusiv pentru orice combinatie de activitãţi menţionate în subparagrafele a)-f), cu condiţia ca intreaga activitate a locului fix de afaceri, ce rezulta din aceasta combinatie, sa aibã un caracter pregatitor sau auxiliar.
5. Cînd o persoana, alta decît un agent cu statut independent cãruia i se aplica prevederile paragrafului 6, desfãşoarã activitate într-un stat contractant în numele unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, acea întreprindere va fi consideratã a avea un sediu permanent în primul stat contractant menţionat, dacã persoana are, şi în mod obişnuit în acel stat contractant, împuternicirea de a încheia contracte în numele întreprinderii, în afarã cazului cînd activitãţile sale sînt limitate la cele menţionate în paragraful 4.
6. O întreprindere nu va fi consideratã ca are un sediu permanent într-un stat contractant numai prin faptul ca aceasta îşi exercita activitatea în acel stat contractant printr-un broker, agent comisionar general sau orice alt agent cu statut independent, cu condiţia ca aceste persoane sa acţioneze în cadrul activitãţii lor obişnuite.
7. Faptul ca o societate care este rezidenţã a unui stat contractant controleazã sau este controlatã de o societate care este rezidenţã a celuilalt stat contractant, sau care îşi exercita activitatea în acel celãlalt stat contractant (printr-un sediu permanent sau în alt mod), nu este suficient pentru a face una din aceste societãţi un sediu permanent al celeilalte.
ART. 6
Venitul din proprietãţi imobiliare
1. Venitul realizat de un rezident al unui stat contractant din proprietãţi imobiliare (inclusiv venitul din agricultura sau din exploatãri forestiere), situate în celãlalt stat contractant, poate fi impus în acel celãlalt stat contractant.
2. Expresia proprietãţii imobiliare are înţelesul care este atribuit de legislaţia statului contractant în care proprietãţile în cauza sînt situate. Termenul va include, în orice caz, toate accesoriile proprietãţii imobiliare, inventarul viu şi echipamentul utilizat în agricultura şi exploatãrile forestiere, drepturile asupra cãrora se aplica prevederile dreptului comun cu privire la proprietatea funciarã, uzufructul proprietãţilor imobiliare şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatãrii zãcãmintelor minerale, izvoarelor şi a altor resurse naturale; navele, vapoarele, aeronavele, vehiculele feroviare şi rutiere nu vor fi considerate proprietãţi imobiliare.
3. Prevederile paragrafului 1 se aplica veniturilor obţinute din exploatarea directa, din închirierea sau din folosirea în orice alta forma a proprietãţii imobiliare.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se vor aplica, de asemenea, veniturilor provenind din proprietãţi imobiliare ale unei întreprinderi şi veniturilor din proprietãţi imobiliare utilizate pentru exercitarea unei profesii independente.
ART. 7
Profiturile întreprinderii
1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant vor fi impozabile numai în acel stat contractant, în afarã de cazul cînd întreprinderea exercita activitãţi în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo. Dacã întreprinderea exercita activitãţi în acest mod, profiturile întreprinderii pot fi impuse în celãlalt stat contractant, dar numai acea parte din ele care este atribuibila acelui sediu permanent.
2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, cînd o întreprindere a unui stat contractant exercita activitatea sa în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo, se atribuie în fiecare stat contractant, acelui sediu permanent, profiturile pe care le-ar fi putut realiza, dacã ar fi constituit o întreprindere distinctã şi separatã, exercitind activitãţi identice sau similare, în condiţii identice sau similare, şi tratind cu toatã independenta cu întreprinderea a cãrui sediu permanent este.
3. La determinarea profiturilor unui sediu permanent vor fi admise la scãdere cheltuielile efectuate pentru scopurile urmãrite de acest sediu permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare efectuate, indiferent de faptul ca s-au efectuat în statul contractant în care se afla situat sediul permanent sau în alta parte. Aceste prevederi vor fi aplicabile sub rezerva restrictiilor prevãzute de legislaţia interna.
4. În mãsura în care într-un stat contractant profitul care se atribuie unui sediu permanent este determinat prin repartizarea profitului total al întreprinderii în diversele sale pãrţi componente, nici o prevedere a paragrafului 2 nu va impiedica acel stat contractant sa determine profitul impozabil în conformitate cu repartiţia uzualã; metoda de repartizare adoptatã va fi, totuşi, aceea prin care rezultatul va fi în concordanta cu principiile enunţate în prezentul articol.
5. Nici un profit nu se va atribui unui sediu permanent pentru faptul ca acest sediu permanent cumpara produse sau mãrfuri pentru întreprindere.
6. În vederea aplicãrii prevederilor paragrafelor precedente, profitul care se atribuie unui sediu permanent va fi determinat în fiecare an prin aceeaşi metoda, în afarã de cazul cînd exista motive temeinice şi suficiente de a proceda altfel.
7. Cînd profiturile includ elemente de venit care sînt tratate separat în alte articole ale prezentei convenţii, prevederile acelor articole nu vor fi afectate de prevederile prezentului articol.
ART. 8
Venituri provenite din transporturi internaţionale
1. Veniturile obţinute de un rezident al unui stat contractant din exploatarea în trafic internaţional a navelor, vapoarelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare sau rutiere vor fi impozabile numai în acest stat contractant.
2. În sensul prezentei convenţii, venitul provenit din exploatarea navelor, vapoarelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare sau rutiere înseamnã venitul provenit din folosirea directa, închirierea sau folosirea sub orice alta forma a mijloacelor de transport, inclusiv folosirea, întreţinerea sau închirierea conteinerelor şi echipamentului aferent.
3. Prevederile paragrafului 1 se vor aplica, de asemenea, profiturilor obţinute din participarea la un pool, la o exploatare în comun sau la o agenţie internationala de transporturi.
ART. 9
Posibilitãţi de ajustare a venitului
1. Cînd:
a) o întreprindere a unui stat contractant participa, direct sau indirect, la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant; sau
b) aceleaşi persoane participa, direct sau indirect, la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi ale unei întreprinderi a celuilalt stat contractant;
şi, fie într-un caz, fie în celãlalt, cele doua întreprinderi sînt legate în relaţiile lor financiare sau comerciale prin condiţii acceptate sau impuse, care diferã de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci veniturile, care fãrã aceste condiţii ar fi fost obţinute de una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obţinute în fapt datoritã acestor condiţii, pot fi incluse în veniturile acelei întreprinderi şi impuse în consecinta.
2. Cînd un stat contractant include în veniturile unei întreprinderi aparţinînd acelui stat contractant şi impune, în consecinta, veniturile asupra cãrora o întreprindere a celuilalt stat contractant a fost supusã impozitãrii în acel celãlalt stat contractant şi veniturile astfel incluse sînt venituri care ar fi revenit întreprinderii primului stat contractant menţionat, dacã condiţiile stabilite între cele doua întreprinderi ar fi fost acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci celãlalt stat contractant va proceda la modificarea corespunzãtoare a sumei impozitului stabilit asupra acelor venituri. La efectuarea unei astfel de modificãri se va tine seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii, iar autoritãţile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc.
ART. 10
Dividende
1. Dividendele plãtite de o societate care este rezidenţã a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat contractant.
2. Totuşi, aceste dividende pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant în care este rezidenţã societatea plãtitoare de dividende, potrivit legislaţiei acelui stat contractant, dar dacã primitorul este beneficiarul efectiv al dividendelor, impozitul astfel stabilit nu va depãşi 15% din suma bruta a dividendelor.
Prezentul paragraf nu va afecta impunerea societãţii în ce priveşte profiturile din care se plãtesc dividendele.
3. Termenul dividende folosit în acest articol indica veniturile provenind din acţiuni, din acţiuni sau drepturi de folosinta, din pãrţi miniere, din pãrţi de fondator sau din alte drepturi care nu sînt titluri de creanta, din participari la profituri, precum şi veniturile din alte pãrţi sociale care sînt supuse aceluiaşi regim de impunere ca veniturile din acţiuni de cãtre legislaţia statului în care este rezidenţã societatea distribuitoare a dividendelor.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se vor aplica dacã beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitatea în celãlalt stat contractant în care societatea plãtitoare de dividende este rezidenţã, printr-un sediu permanent situat acolo, sau desfãşoarã în acel celãlalt stat contractant profesii independente printr-o baza fixa situata acolo, iar deţinerea drepturilor generatoare de dividende, în legatura cu care dividendele sînt plãtite, este efectiv legatã de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situaţie se vor aplica prevederile art. 7 sau 14, dupã caz.
5. Cînd o societate rezidenţã a unui stat contractant realizeazã profituri sau venituri din celãlalt stat contractant, acel celãlalt stat contractant nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plãtite de acea societate, cu excepţia cazului cînd asemenea dividende sînt plãtite unui rezident al acelui stat sau cînd deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legatura cu care dividendele sînt plãtite este efectiv legatã de un sediu permanent sau baza fixa situate în acel celãlalt stat, nici sa depunã profiturile nedistribuite ale societãţii unui impozit asupra profiturilor nedistribuite, chiar dacã dividendele plãtite sau profiturile nedistribuite reprezintã, în întregime sau în parte, profituri sau venituri provenind din acel celãlalt stat contractant.
ART. 11
Dobinzi
1. Dobinzile provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat contractant.
2. Totuşi, aceste dobinzi pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacã primitorul este beneficiarul efectiv al dobinzilor, impozitul astfel stabilit nu va depãşi 15% din suma bruta a dobinzilor.
3. Independent de prevederile paragrafului 2 ale acestui articol, dobinzile provenind din:
a) România şi plãtite Guvernului Federaţiei Ruse sau Bãncii sale Centrale ori Bãncii de Comerţ Exterior vor fi scutite de impozitul roman;
b) Federaţia Rusa şi plãtite Guvernului României sau Bãncii sale Naţionale, Bãncii Romane de Comerţ Exterior - S.A. ori la Eximbank - S.A., vor fi scutite de impozitul rus.
4. Termenul dobinzi, astfel cum este folosit în prezentul articol, înseamnã veniturile din titluri de creanta de orice natura însoţite sau nu de garanţii ipotecare sau de o clauza de participare la profiturile debitorului şi, în special, veniturile din efecte publice, titluri de creanta sau obligaţiuni, inclusiv primele şi premiile legate de asemenea efecte, titluri de creanta sau obligaţiuni. Penalitãţile pentru plata cu intirziere nu sînt considerate dobinzi în sensul prezentului articol.
5. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se vor aplica dacã beneficiarul efectiv al dobinzilor, fiind un rezident al unui stat contractant, îşi desfãşoarã activitatea în celãlalt stat contractant, din care provin dobinzile, printr-un sediu permanent situat acolo, sau presteazã în acel celãlalt stat contractant profesii independente, printr-o baza fixa situata acolo, iar creanta în legatura cu care sînt plãtite dobinzile este efectiv legatã de un asemenea sediu permanent sau o baza fixa. În aceasta situaţie se vor aplica prevederile art. 7 sau 14, dupã caz.
6. Dobinzile se considera ca provin dintr-un stat contractant cînd plãtitorul este acel stat contractant, o subdiviziune, o autoritate localã sau un rezident al acelui stat contractant. Totuşi, cînd plãtitorul dobinzilor, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa în legatura cu care a fost contractatã creanta generatoare de dobinzi şi aceste dobinzi se suporta de acel sediu permanent sau baza fixa, atunci aceste dobinzi vor fi considerate ca provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa.
7. Cînd datoritã relaţiilor speciale existente între debitor şi creditor sau între ambii şi o alta persoana, suma dobinzilor, ţinînd seama de creanta pentru care sînt plãtite, depãşeşte suma care s-ar fi convenit între debitor şi creditor în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se vor aplica numai la aceasta ultima suma menţionatã. În acest caz, partea excedentarã a plãţilor va fi impozabilã potrivit legislaţiei fiecãrui stat contractant, ţinînd seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.
ART. 12
Redevenţe
1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat contractant.
2. Totuşi, aceste redevenţe pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acelui stat contractant, dar dacã primitorul este beneficiarul efectiv al redevenţelor, impozitul astfel stabilit nu va depãşi 10% din suma bruta a redevenţelor.
3. Termenul redevenţe, folosit în prezentul articol, înseamnã plati de orice natura primite pentru folosirea sau concesionarea oricãrui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv asupra filmelor de cinematograf şi filmelor sau benzilor folosite pentru emisiunile de radio sau televiziune, orice patent sau marca de comerţ, desen sau model, plan, formula secreta sau procedeu de fabricaţie, programe pentru computer sau pentru folosirea ori pentru dreptul de a folosi un echipament industrial, comercial sau ştiinţific, ori pentru informaţii referitoare la experienta în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se vor aplica dacã beneficiarul efectiv al redevenţelor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfãşoarã o activitate în celãlalt stat contractant din care provin redevenţele, printr-un sediu permanent situat acolo, sau presteazã în acel celãlalt stat contractant profesii independente, printr-o baza fixa situata acolo, iar dreptul sau proprietatea pentru care se plãtesc redevenţele sînt efectiv legate de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situaţie se vor aplica prevederile art. 7 sau 14, dupã caz.
5. Redevenţele vor fi considerate ca provin dintr-un stat contractant cînd plãtitorul este acel stat contractant, o subdiviziune, o autoritate localã sau un rezident al acelui stat contractant. Totuşi, cînd plãtitorul redevenţelor, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa de care este legatã obligaţia de a plati redevenţele, şi aceste redevenţe sînt suportate de un asemenea sediu permanent sau baza fixa, atunci aceste redevenţe sînt considerate ca provenind din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa.
6. Cînd datoritã relaţiilor speciale existente între plãtitorul şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o alta persoana, suma redevenţelor, avînd în vedere utilizarea, dreptul sau informaţia pentru care sînt plãtite, depãşeşte suma care ar fi fost convenitã între plãtitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se vor aplica numai la aceasta ultima suma menţionatã. În acest caz, partea excedentarã a plãţilor va fi impozabilã potrivit legislaţiei fiecãrui stat contractant, ţinînd seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.
ART. 13
Cistiguri de capital
1. Cistigurile realizate de un rezident al uni stat contractant din înstrãinarea proprietãţii imobiliare, astfel cum este definitã la art. 6, situata în celãlalt stat contractant, pot fi impuse în statul contractant în care este situata aceasta proprietate.
2. Cistigurile provenind din înstrãinarea proprietãţii mobiliare, fãcînd parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant sau a proprietãţii mobiliare ţinînd de o baza fixa de care dispune un rezident al unui stat contractant în celãlalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente, inclusiv cistigurile provenind din înstrãinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu intreaga întreprindere) sau a acelei baze fixe, pot fi impuse în acel celãlalt stat contractant.
3. Cistigurile realizate de un rezident al unui stat contractant din înstrãinarea navelor, vapoarelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare şi rutiere exploatate în trafic internaţional sau a proprietãţii mobiliare necesare exploatãrii acestor nave, vapoare, aeronave, vehicule feroviare şi rutiere vor fi impozabile numai în acest stat contractant.
4. Cistigurile provenind din înstrãinarea oricãrei proprietãţi, alta decît cea la care se face referire în paragrafele 1, 2 şi 3, vor fi impozabile numai în statul contractant în care este rezident cel care înstrãineazã.
ART. 14
Venituri provenite din exercitarea unei profesii independente
1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din exercitarea unei profesii independente sau a altor activitãţi cu caracter independent vor fi impozabile numai în acel stat contractant, dacã nu dispune în mod obişnuit în celãlalt stat contractant de o baza fixa pentru exercitarea activitãţilor sale. Dacã dispune de o astfel de baza fixa, veniturile pot fi impuse în celãlalt stat contractant, dar numai partea care este atribuibila acelei baze fixe.
2. Expresia profesii independente cuprinde, în special, activitãţile independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi exercitarea independenta a profesiilor de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist şi contabil.
ART. 15
Venituri provenite din exercitarea unei profesii dependente
1. Sub rezerva prevederilor art. 16, 18, 19, 20 şi 21, salariile şi alte remuneraţii similare obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariata vor fi impozabile numai în acel stat contractant, în afarã de cazul cînd activitatea salariata este exercitatã în celãlalt stat contractant. Dacã activitatea salariata este exercitatã în celãlalt stat contractant, remuneraţiile primite pot fi impuse în acel celãlalt stat contractant.
2. Independent de prevederile paragrafului 1, remuneraţiile obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariata exercitatã în celãlalt stat contractant vor fi impozabile numai în primul stat contractant menţionat dacã:
a) beneficiarul este prezent în celãlalt stat contractant pentru o perioada sau perioade care nu depãşesc în total 183 zile într-un an calendaristic; şi
b) remuneraţiile sînt plãtite de o persoana sau în numele unei persoane care angajeazã şi care nu este rezidenţã a celuilalt stat contractant; şi
c) remuneraţiile nu sînt suportate de un sediu permanent sau o baza fixa pe care cel care angajeazã le are în celãlalt stat contractant.
3. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, salariile şi alte remuneraţii similare, pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate salariata exercitatã în celãlalt stat contractant, vor fi scutite de impozit în acel celãlalt stat contractant;
a) în legatura cu un şantier de construcţii, un proiect de construcţie, montaj sau instalare sau activitãţi de supraveghere, inclusiv asistenta tehnica legatã de acestea, în conformitatea cu paragraful 3 al art. 5 al acestei convenţii;
b) pentru activitatea salariata exercitatã la bordul unei nave, vapor, aeronava, vehicul feroviar sau rutier, exploatat în trafic internaţional de cãtre o întreprindere a statului contractant al cãrui rezident este;
c) pentru remuneraţia primitã de un ziarist sau un corespondent de presa, cu condiţia ca aceasta plata sa fie facuta din surse aflate în statul contractant al cãrui rezident este, pentru o perioada de 2 ani de la data sosirii sale în celãlalt stat contractant.
ART. 16
Remuneraţiile membrilor consiliului de administraţie
Remuneraţiile şi alte plati similare primite de un rezident al unui stat contractant, în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie sau al oricãrui alt organ de conducere similar al unei societãţi care este rezidenţã a celuilalt stat contractant, pot fi impuse în acel celãlalt stat contractant.
ART. 17
Venituri obţinute de artişti şi sportivi
1. Independent de prevederile art. 14 şi 15, veniturile obţinute de un rezident al unui stat contractant, în calitate de artist de spectacol, cum sînt artiştii de teatru, de film, de radio sau de televiziune ori ca interpreti muzicali, sau ca sportivi, din activitatea lor personalã desfasurata în celãlalt stat contractant, pot fi impuse în acel celãlalt stat contractant.
2. Cînd veniturile în legatura cu activitãţile personale desfãşurate de un artist de spectacol sau un sportiv nu revin artistului de spectacol sau sportivului, ci unei alte persoane, acele venituri, independent de prevederile art. 7, 14 şi 15, pot fi impuse în statul contractant în care sînt exercitate activitãţile artistului de spectacol sau sportivului.
3. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, veniturile obţinute din activitãţi desfãşurate în cadrul schimburilor culturale, stabilite prin acorduri culturale încheiate între cele doua state contractante, vor fi scutite reciproc de impozit, cu condiţia ca aceste activitãţi sa fie finanţate de guvernul unui stat contractant, iar activitãţile sa nu fie exercitate în scopul de a obţine profituri.
ART. 18
Pensii
Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 al art. 19, pensiile şi alte remuneraţii similare plãtite unui rezident al unui stat contractant pentru munca salariata desfasurata în trecut vor fi impozabile numai în acel stat contractant.
ART. 19
Remuneraţii plãtite pentru exercitarea de funcţii guvernamentale
1. a) Remuneraţiile, altele decît pensiile, plãtite de un stat contractant, o subdiviziune, o autoritate localã a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat, subdiviziunii sau autoritãţii sale locale, vor fi impozabile numai în acel stat contractant.
b) Totuşi aceste remuneraţii vor fi impozabile numai în celãlalt stat contractant, dacã serviciile sînt prestate în acel stat contractant şi persoana fizica este rezidenţã a acelui stat contractant şi
(i) poseda cetãţenia acelui stat contractant; sau
(ii) nu a devenit rezidenţã a acelui stat contractant, numai în scopul prestãrii serviciilor.
2. a) Orice pensie plãtitã de sau din fonduri create de un stat contractant, o subdiviziune, o autoritate localã a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat contractant, subdiviziunii sau autoritãţii sale locale vor fi impozabile numai în acel stat contractant.
b) Totuşi, aceste pensii vor fi impozabile numai în celãlalt stat contractant, dacã persoana fizica este rezidenţã şi poseda cetãţenia acelui stat contractant.
3. Prevederile art. 15, 16 şi 18 se vor aplica remuneraţiilor şi pensiilor plãtite pentru serviciile prestate în legatura cu o activitate de afaceri desfasurata de un stat contractant, de o subdiviziune sau de o autoritate localã a acestuia.
ART. 20
Plati primite de studenţi şi practicanti
1. Un student sau un practicant care este sau a fost, imediat înainte de sosirea sa într-un stat contractant, rezident al celuilalt stat contractant şi care este prezent în primul stat contractant menţionat numai în scopul educãrii sau pregãtirii sale nu va fi impus în acel stat pentru plãţile primite în scopul întreţinerii, educãrii sau pregãtirii, cu condiţia ca aceste plati sa provinã din surse aflate în afarã acelui stat contractant.
ART. 21
Remuneraţii primite de profesori şi cercetãtori
O persoana fizica care este sau a fost rezidenţã a unui stat contractant, imediat înainte de sosirea sa în celãlalt stat contractant, şi care, la invitaţia oricãrei universitãţi, colegiu, şcoala sau alta instituţie educaţionalã similarã, nonprofit, care sînt recunoscute de guvernul acelui stat contractant, potrivit legislaţiei sale interne, este prezent în acest celãlalt stat contractant pentru o perioada care nu depãşeşte 2 ani de la data primei sale sosiri în acel celãlalt stat contractant, numai în scopul de a preda sau a cerceta sau pentru ambele, la astfel de instituţii educaţionale, va fi scutitã de impozit pentru aceasta perioada în acel celãlalt stat contractant pentru remuneraţia primitã pentru predare sau cercetare.
ART. 22
Alte venituri
1. Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, indiferent de unde provin, care nu sînt tratate la articolele precedente ale prezentei convenţii, vor fi impozabile numai în acel stat contractant.
2. Prevederile paragrafului 1 nu se vor aplica asupra veniturilor, altele decît veniturile provenite din proprietãţile imobiliare, asa cum sînt definite în paragraful 2 al art. 6, dacã primitorul unor astfel de venituri, fiind un rezident al unui stat contractant desfãşoarã activitãţi în celãlalt stat contractant, printr-un sediu permanent situat acolo, sau exercita în acel celãlalt stat contractant profesii independente, printr-o baza fixa situata acolo, şi dreptul sau proprietatea în legatura cu care venitul este plãtit este efectiv legat de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situaţie, se vor aplica prevederile art. 7 sau 14, dupã caz.
ART. 23
Impunerea capitalului
1. Capitalul reprezentat de proprietãţi imobiliare, astfel cum sînt definite în paragraful 2 al art. 6, poate fi impus în statul contractant în care sînt situate aceste proprietãţi.
2. Capitalul reprezentat de proprietãţi mobiliare fãcînd parte din activul unui sediu permanent al unei întreprinderi sau din proprietãţi mobiliare aparţinînd unei baze fixe, utilizata pentru exercitarea unei profesii independente, poate fi impus în statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa.
3. Navele, vapoarele, aeronavele, vehiculele feroviare şi rutiere, exploatate în trafic internaţional de un rezident al unui stat contractant, şi proprietãţile mobiliare, ţinînd de exploatarea unor asemenea mijloace de transport, vor fi impozabile numai în acest stat contractant.
4. Toate celelalte elemente de capital ale unui rezident al unui stat contractant vor fi impozabile numai în acel stat contractant.
ART. 24
Metode pentru eliminarea dublei impuneri
Cînd un rezident al unui stat contractant obţine venituri din celãlalt stat contractant, care, în concordanta cu prevederile acestei convenţii, pot fi impuse în acel celãlalt stat contractant, nivelul impozitului pe acel venit plãtibil în celãlalt stat contractant poate fi dedus din impozitul perceput în primul stat contractant menţionat. Nivelul deducerii, totuşi, nu va depãşi nivelul impozitului care s-ar fi datorat în primul stat contractant menţionat, pe acel venit, potrivit legislaţiei fiscale şi reglementãrilor sale.
ART. 25
Nediscriminarea
1. Rezidentii unui stat contractant nu vor fi supuşi în celãlalt stat contractant la nici o impozitare sau obligaţie legate de aceasta, diferita sau mai împovãrãtoare decît impozitarea sau obligaţia la care sînt sau pot fi supuşi rezindentii acelui celuilalt stat contractant, aflaţi în aceeaşi situaţie.
2. Impunerea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant nu va fi stabilitã în condiţii mai puţin favorabile în acel celãlalt stat contractant decît impunerea stabilitã întreprinderilor acelui celãlalt stat contractant care desfãşoarã aceleaşi activitãţi.
3. Prevederile acestui articol nu vor fi interpretate ca obligind un stat contractant sa acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant nici o deducere personalã, înlesnire sau reducere în ce priveşte impunerea pe considerente privind statutul civil ori responsabilitãţile pe care le acorda rezidenţilor sãi.
4. Cu excepţia cazului cînd se aplica prevederile art. 9, ale paragrafului 7 al art. 11 sau ale paragrafului 6 al art. 12, dobinzile, redevenţele şi alte plati fãcute de o întreprindere a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant se vor deduce, în scopul determinãrii profiturilor impozabile ale unei asemenea întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi cum ar fi fost plãtite unui rezident al primului stat contractant menţionat.
În mod similar, orice datorii ale unei întreprinderi a unui stat contractant fata de un rezident al celuilalt stat contractant vor fi deductibile, în scopul determinãrii capitalului impozabil al unei asemenea întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi cînd acestea ar fi fost contractate de un rezident al primului stat contractant menţionat.
5. Întreprinderile unui stat contractant, al cãror capital este integral sau parţial deţinut sau controlat, în mod direct sau indirect, de unul sau mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse în primul stat contractant menţionat nici unei impuneri sau nici unei obligaţii legate de aceasta, care sa fie diferita sau mai împovãrãtoare decît impunerea şi obligaţiile legate de aceasta, la care sînt sau pot fi supuse alte întreprinderi similare ale acelui prim stat contractant menţionat.
ART. 26
Procedura amiabila
1. Cînd un rezident al unui stat contractant considera ca, datoritã mãsurilor luate de unul sau de ambele state contractante, rezulta sau va rezulta pentru el o impozitare care nu este conformã cu prevederile prezentei convenţii, el poate, indiferent de cãile de atac prevãzute de legislaţia interna a acestor state contractante, sa supunã cazul sau autoritãţii competente a statului contractant al cãrui rezident este.
Cazul trebuie prezentat celuilalt stat contractant într-o perioada de 3 ani de la prima notificare a acţiunii din care rezulta ca impunerea este contrarã prevederilor convenţiei.
2. Autoritatea competenta se va strãdui, dacã reclamaţia pare intemeiata şi dacã ea însãşi nu este în mãsura sa ajungã la o soluţionare corespunzãtoare, sa rezolve cazul pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competenta a celuilalt stat contractant, în vederea evitãrii unei impozitãri care nu este în conformitate cu prezenta convenţie.
Orice înţelegere realizatã va fi aplicatã indiferent de perioada de prescripţie prevãzutã în legislaţia interna a statelor contractante.
3. Autoritãţile competente ale statelor contractante se vor strãdui sa rezolve, pe calea înţelegerii amiabile, orice dificultãţi sau dubii rezultate ca urmare a interpretãrii sau aplicãrii acestei convenţii. De asemenea, se pot consulta reciproc pentru eliminarea dublei impuneri în cazurile neprevãzute de prezenta convenţie.
4. Autoritãţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele, în scopul realizãrii unei înţelegeri, în sensul paragrafelor precedente.
ART. 27
Schimb de informaţii
1. Autoritãţile competente ale statelor contractante vor face schimb de informaţii necesare aplicãrii prevederilor prezentei convenţii sau ale legislaţiei interne ale statelor contractante privitoare la impozitele vizate de convenţie, în mãsura în care impozitarea la care se referã nu este contrarã prevederilor prezentei convenţii.
Orice informaţie obţinutã de un stat contractant va fi tratata ca secret în acelaşi mod ca şi informaţia obţinutã conform prevederilor legislaţiei interne ale acelui stat contractant, şi va fi dezvaluita numai persoanelor sau autoritãţilor (inclusiv la instanţe judecãtoreşti şi organe administrative), însãrcinate cu stabilirea sau încasarea, aplicarea sau urmãrirea, sau soluţionarea contestaţiilor cu privire la impozitele care fac obiectul prezentei convenţii. Asemenea persoane sau autoritãţi vor folosi informaţia numai în aceste scopuri. Acestea pot dezvalui informaţia în procedurile judecãtoreşti sau deciziile judiciare.
2. Prevederile paragrafului 1 nu vor impune, în nici un caz, unui stat contractant obligaţia:
a) de a lua mãsuri administrative contrare propriei legislaţii şi practicii administrative a acelui sau a celuilalt stat contractant;
b) de a furniza informaţii care nu pot fi obţinute pe baza legislaţiei proprii sau în cadrul practicii administrative normale a acelui sau a celuilalt stat contractant;
c) de a furniza informaţii care ar dezvalui un secret de afaceri, industrial comercial sau profesional, sau un procedeu de fabricaţie sau informaţii, a cãror divulgare ar fi contrarã ordinii publice.
ART. 28
Funcţionari ai instituţiilor diplomatice şi consulare
Nici o prevedere a prezentei convenţii nu va afecta privilegiile de care beneficiazã functionarii instituţiilor diplomatice şi consulare în virtutea regulilor generale ale dreptului internaţional sau a prevederilor unor acorduri speciale.
ART. 29
Intrarea în vigoare
1. Prezenta convenţie va fi ratificatã şi instrumentele de ratificare vor fi schimbate cît mai curînd posibil.
2. Convenţia va intra în vigoare la data schimbului instrumentelor de ratificare şi prevederile convenţiei se vor aplica:
a) în ce priveşte impozitul reţinut prin stopaj la sursa, la venitul realizat, începînd cu sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care prezenta convenţie intra în vigoare; şi
b) în ce priveşte celelalte impozite pe venitul şi pe capitalul realizate în perioada impozabilã, începînd cu sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care prezenta convenţie intra în vigoare.
3. În relaţiile reciproce dintre România şi Federaţia Rusa, Convenţia multilaterala pentru evitarea dublei impuneri cu privire la venitul şi capitalul persoanelor fizice, semnatã la Miskolc la 27 mai 1977, şi Convenţia multilaterala pentru evitarea dublei impuneri cu privire la venitul şi capitalul persoanelor juridice, semnatã la Ulan-Bator la 19 mai 1978, vor inceta sa aibã efect din momentul aplicãrii acestei convenţii.
ART. 30
Denunţarea
1. Prezenta convenţie va rãmîne în vigoare pînã la denunţarea acesteia de cãtre un stat contractant.
2. Fiecare dintre statele contractante poate sa denunţe convenţia prin remiterea pe canale diplomatice a unei note de denunţare scrisã, cu cel puţin 6 luni înainte de sfîrşitul fiecãrui an calendaristic, începînd cu al 5-lea an urmãtor celui în care convenţia a intrat în vigoare.
În asemenea caz, convenţia va inceta sa aibã efect:
a) în ce priveşte impozitul reţinut prin stopaj la sursa, la venitul realizat, începînd cu sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care a fost remisã nota de denunţare; şi
b) în ce priveşte celelalte impozite pe venitul şi pe capitalul realizate în perioada impozabilã, începînd cu sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care a fost remisã nota de denunţare.
Întocmitã la Moscova, la 27 septembrie 1993, în trei exemplare originale, în limbile romana, rusa şi engleza, toate textele fiind egal autentice. În caz de divergenţe în interpretare, se va folosi textul în limba engleza.
Pentru Guvernul României
NICOLAE VACAROIU
PRIM - MINISTRU
Pentru Guvernul Federaţiei Ruse
VIKTOR CERNOMIRDIN
PRIM - MINISTRU
----------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
