Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   LEGE nr. 362 din 8 septembrie 2004  pentru aderarea Romaniei la Acordul dintre statele parti la Tratatul Atlanticului de Nord cu privire la statutul fortelor lor, semnat la Londra la 19 iunie 1951, si la Protocolul privind statutul comandamentelor militare internationale, infiintate in temeiul Tratatului Atlanticului de Nord, semnat la Paris la 28 august 1952    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

LEGE nr. 362 din 8 septembrie 2004 pentru aderarea Romaniei la Acordul dintre statele parti la Tratatul Atlanticului de Nord cu privire la statutul fortelor lor, semnat la Londra la 19 iunie 1951, si la Protocolul privind statutul comandamentelor militare internationale, infiintate in temeiul Tratatului Atlanticului de Nord, semnat la Paris la 28 august 1952

EMITENT: PARLAMENTUL
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 845 din 15 septembrie 2004
Parlamentul României adoptã prezenta lege.

ART. 1
România aderã la Acordul dintre statele pãrţi la Tratatul Atlanticului de Nord cu privire la statutul forţelor lor, semnat la Londra la 19 iunie 1951, intrat în vigoare la 23 august 1953.
ART. 2
România aderã la Protocolul privind statutul comandamentelor militare internaţionale, înfiinţate în temeiul Tratatului Atlanticului de Nord, semnat la Paris la 28 august 1952, intrat în vigoare la 10 aprilie 1954.

Aceastã lege a fost adoptatã de Parlamentul României cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicatã.

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
VALER DORNEANU

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,
DORU IOAN TĂRĂCILĂ

Bucureşti, 8 septembrie 2004.
Nr. 362.


ACORD
între statele pãrţi la Tratatul Atlanticului
de Nord cu privire la statutul forţelor lor*)
- Londra, 19 iunie 1951 -
--------
*) Traducere.

Statele pãrţi la Tratatul Atlanticului de Nord, semnat la Washington la 4 aprilie 1949,
considerând cã forţele unei pãrţi pot fi trimise, pe bazã de acord, în misiune pe teritoriul unei alte pãrţi,
ţinând seama cã decizia de a le trimite şi condiţiile în care ele vor fi trimise, în mãsura în care astfel de condiţii nu sunt stipulate prin prezentul acord, vor continua sã facã obiectul unor înţelegeri speciale între statele pãrţi interesate,
dorind totuşi sã stabileascã statutul unor astfel de forţe atunci când se aflã pe teritoriul unei alte pãrţi,
au convenit urmãtoarele:

ART. I
1. În prezentul acord expresiile de mai jos au urmãtoarele înţelesuri:
a) forţã - personalul care aparţine trupelor de uscat, de marinã şi de aviaţie ale uneia dintre pãrţile contractante aflate pe teritoriul unei alte pãrţi contractante din zona Tratatului Atlanticului de Nord în legãturã cu îndatoririle lor oficiale, cu condiţia ca cele douã pãrţi contractante interesate sã poatã conveni ca anumite persoane, unitãţi şi formaţiuni sã nu fie considerate ca intrând în categoria de forţã sau ca fãcând parte din aceasta, potrivit prevederilor prezentului acord;
b) componentã civilã - personalul civil care însoţeşte personalul militar al unei pãrţi contractante, fiind angajat al forţelor armate ale acestei pãrţi contractante şi nefiind nici persoane fãrã cetãţenie, nici cetãţeni ai oricãrui alt stat care nu este parte la Tratatul Atlanticului de Nord şi nici cetãţeni sau rezidenţi permanenţi ai statului în care forţa este dislocatã;
c) membru de familie - soţia sau soţul unui membru al forţei ori al componentei civile sau un copil aflat în întreţinerea unuia dintre pãrinţi;
d) stat trimiţãtor - partea contractantã cãreia îi aparţine forţa;
e) stat primitor - partea contractantã pe teritoriul cãreia este dislocatã forţa sau componenta civilã, indiferent cã staţioneazã acolo sau cã se aflã în tranzit;
f) autoritãţi militare ale statului trimiţãtor - acele autoritãţi ale statului trimiţãtor care sunt împuternicite prin lege sã aplice legea militarã a acestui stat cu privire la membrii forţelor sale sau ai componentei civile;
g) Consiliul Atlanticului de Nord - consiliul stabilit prin art. 9 din Tratatul Altanticului de Nord sau orice alte organe subordonate ale acestuia autorizate sã acţioneze în numele sãu.
2. Prezentul acord se va aplica autoritãţilor din subdiviziunile politice ale pãrţilor contractante, în cadrul teritoriilor lor, cu privire la care acordul se aplicã şi se extinde în conformitate cu art. XX, în acelaşi fel şi autoritãţilor centrale ale acestor pãrţi contractante, cu rezerva cã totuşi proprietãţile deţinute de subdiviziunile politice nu vor fi considerate ca proprietãţi deţinute de o parte contractantã, în înţelesul art. VIII.
ART. II
Este de datoria unei forţe şi a componentei sale civile, a membrilor acestora, precum şi a membrilor de familie ai acestora sã respecte legile statului primitor şi sã se abţinã de la orice activitate neconformã cu spiritul prezentului acord şi, în special, de la orice activitate politicã în statul primitor. Este, de asemenea, de datoria statului trimiţãtor sã ia mãsurile necesare în acest scop.
ART. III
1. Respectând prevederile paragrafului 2 al acestui articol şi conformându-se formalitãţilor stabilite de statul primitor în ceea ce priveşte intrarea şi plecarea forţei militare sau a membrilor acesteia, aceşti membri vor fi scutiţi de îndeplinirea cerinţelor referitoare la inspecţia efectuatã de cãtre autoritãţile de frontierã, vize, la intrarea ori ieşirea în şi de pe teritoriul statului primitor. Ei vor fi, de asemenea, scutiţi de la aplicarea reglementãrilor statului primitor referitoare la înregistrarea şi controlul strãinilor, dar fãrã ca prin aceasta sã se considere cã aceştia au obţinut vreun drept de reşedinţã permanentã sau de domiciliu pe teritoriul statului primitor.
2. Numai urmãtoarele documente vor fi cerute în ceea ce îi priveşte pe membrii unei forţe; ele trebuie sã fie prezentate la cerere:
a) act de identitate personal emis de statul trimiţãtor, prevãzut cu o fotografie şi care sã menţioneze numele şi prenumele, data naşterii, gradul, numãrul (dacã existã) şi arma;
b) ordinul de deplasare, individual sau colectiv, redactat în limba statului trimiţãtor şi în limbile englezã şi francezã, emis de instituţia competentã a statului trimiţãtor sau de Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord şi care sã certifice statutul persoanei sau al grupului ca membru sau membri ai forţei militare, precum deplasarea ordonatã. Statul primitor poate pretinde ca ordinul de deplasare sã fie contrasemnat de cãtre reprezentanţii sãu autorizaţi.
3. Paşapoartele membrilor unei componente civile şi cele ale membrilor de familie vor preciza calitatea acestora.
4. Dacã un membru al unei forţe sau al unei componente civile pãrãseşte serviciul statului trimiţãtor şi nu este repatriat, autoritãţile statului trimiţãtor vor informa imediat autoritãţile statului primitor, cãrora le va da toate informaţiile ce pot fi cerute. Autoritãţile statului trimiţãtor vor informa, în mod similar, autoritãţile statului primitor despre orice asemenea membru care a absentat nemotivat mai mult de 21 de zile.
5. Dacã statul primitor a cerut pãrãsirea teritoriului sãu de cãtre un membru al unei forţe sau al unei componente civile ori a emis un ordin de expulzare împotriva unui fost membru al unei forţe sau al unei componente civile ori împotriva unui membru de familie, unui membru sau fost membru, autoritãţile statului trimiţãtor au obligaţia sã primeascã persoana în cauzã pe propriul sãu teritoriu ori sã o determine sã pãrãseascã teritoriul statului primitor. Acest paragraf se va aplica numai persoanelor care nu sunt cetãţeni ai statului primitor şi care au intrat în statul primitor ca membri ai unei forţe ori ai unei componente civile sau în scopul de a dobândi aceastã calitate şi membrilor de familie ai unor asemenea persoane.
ART. IV
Statul primitor:
a) fie acceptã ca valabil, fãrã examen de conducere şi taxã, permisul de conducere sau permisul militar de conducere eliberat de statul trimiţãtor ori de cãtre o unitate administrativã a acestuia unui membru al unei forţe sau al unei componente civile;
b) fie emite propriile permise de conducere oricãrui membru al unei forţe sau al unei componente civile care deţine un permis de conducere ori un permis militar de conducere eliberat de statul trimiţãtor sau de cãtre unitatea administrativã a acestuia, cu condiţia de a nu se cere examen de conducere.
ART. V
1. Membrii unei forţe vor purta, de regulã, uniformã, cu excepţia unor aranjamente diferite între autoritãţile statului trimiţãtor şi ale statului primitor; ţinuta civilã va fi purtatã în aceleaşi condiţii ca şi pentru membrii forţelor statului primitor. Unitãţile şi formaţiunile unei forţe reglementar constituite vor purta uniformã la trecerea frontierei.
2. Vehiculele de serviciu ale unei forţe sau ale unei componente civile vor purta, în plus faţã de numãrul lor de înmatriculare, un semn distinctiv al apartenenţei statale.
ART. VI
Membrii unei forţe pot poseda şi purta arme, cu condiţia ca ei sã fi fost autorizaţi prin ordinul primit. Autoritãţile statului trimiţãtor vor examina cu bunãvoinţã cererile statului primitor în aceastã problemã.
ART. VII
1. În condiţiile stabilite de acest articol:
a) autoritãţile militare ale statului trimiţãtor vor avea dreptul sã exercite în cadrul statului primitor jurisdicţia penalã şi disciplinarã care le este conferitã de legea statului trimiţãtor în privinţa persoanelor supuse legilor militare ale acestui stat;
b) autoritãţile statului primitor vor exercita jurisdicţia asupra membrilor unei forţe sau ai unei componente civile şi asupra membrilor de familie în ceea ce priveşte infracţiunile comise pe teritoriul statului primitor şi incriminate de legea acestui stat.
2. a) Autoritãţile militare ale statului trimiţãtor vor avea dreptul de a exercita jurisdicţia exclusivã asupra persoanelor supuse legilor militare ale acestui stat în ceea ce priveşte inclusiv infracţiunile referitoare la securitatea sa, incriminate de legea statului trimiţãtor, dar nu şi de legea statului primitor;
b) autoritãţile statului primitor vor avea dreptul sã îşi exercite jurisdicţia exclusivã asupra membrilor unei forţe sau ai unei componente civile şi asupra membrilor lor de familie în ceea ce priveşte infracţiunile, inclusiv cele referitoare la securitatea acestui stat, pedepsite de legea sa, dar nu şi de legea statului trimiţãtor;
c) pentru scopurile acestui paragraf şi ale paragrafului 3 al acestui articol, o infracţiune împotriva securitãţii statului va include:
(i) trãdarea de patrie;
(ii) sabotajul, spionajul sau încãlcarea oricãrei legi referitoare la secretele oficiale ale acestui stat ori la secretele privind apãrarea naţionalã a acestui stat.
3. În cazul în care dreptul de a exercita jurisdicţia este concurent, se vor aplica urmãtoarele reguli:
a) autoritãţile militare ale statului trimiţãtor vor avea dreptul de exercitare, cu prioritate, a jurisdicţiei asupra unui membru al unei forţe sau al unei componente civile în ceea ce priveşte:
(i) infracţiunile îndreptate numai împotriva proprietãţii sau securitãţii acestui stat ori infracţiunile îndreptate numai împotriva persoanei sau proprietãţii unui alt membru al forţei ori componentei civile a acestui stat sau unui membru de familie;
(ii) infracţiunile care decurg din orice faptã sau omisiune produsã în îndeplinirea îndatoririlor oficiale;
b) în cazul oricãrei alte infracţiuni, autoritãţile statului primitor vor avea dreptul de a exercita, cu prioritate, jurisdicţia;
c) dacã statul care are dreptul prioritar decide sã nu îşi exercite jurisdicţia, acesta va informa autoritãţile celuilalt stat de îndatã ce va fi posibil. Autoritãţile statului care are dreptul prioritar de jurisdicţie vor lua în considerare, cu bunãvoinţã, cererea de renunţare la acest drept, formulatã de autoritãţile celuilalt stat, în cazul în care acest alt stat considerã cã o astfel de renunţare este de importanţã deosebitã.
4. Prevederile precedente ale acestui articol nu vor implica nici un drept pentru autoritãţile militare ale statului trimiţãtor de a-şi exercita jurisdicţia asupra persoanelor care sunt cetãţeni ai statului primitor sau rezidenţi permanenţi ai acestui stat, în afara cazului în care aceştia sunt membri ai forţei statului trimiţãtor.
5. a) Autoritãţile statului trimiţãtor şi ale statului primitor îşi vor acorda sprijin reciproc pentru arestarea membrilor unei forţe sau ai unei componente civile ori a membrilor de familie aflaţi pe teritoriul statului primitor şi pentru predarea lor autoritãţii care urmeazã sã îşi exercite jurisdicţia în conformitate cu prevederile de mai sus;
b) autoritãţile statului primitor vor notifica prompt autoritãţilor militare ale statului trimiţãtor despre arestarea oricãrui membru al unei forţe ori al componentei civile sau a unui membru de familie;
c) în cazul în care statul primitor urmeazã sã îşi exercite jurisdicţia asupra unui membru al unei forţe sau al unei componente civile, acuzat de comiterea unei infracţiuni, acesta va rãmâne în custodia statului trimiţãtor, dacã se aflã pe teritoriul acestuia, pânã în momentul în care va fi pus sub acuzaţie de statul primitor.
6. a) Autoritãţile statului trimiţãtor şi ale statului primitor îşi vor acorda sprijin reciproc pentru efectuarea tuturor investigaţiilor necesare cu privire la infracţiuni, precum şi în strângerea şi administrarea probelor, inclusiv în sechestrarea şi, atunci când este cazul, în predarea obiectelor având legãturã cu infracţiunea. Predarea unor astfel de obiecte poate fi fãcutã cu condiţia înapoierii lor într-un termen stabilit de autoritatea care le predã;
b) autoritãţile pãrţilor contractante îşi vor notifica reciproc decizia luatã în toate cazurile în care existã drepturi concurente de a exercita jurisdicţia.
7. a) O sentinţã de condamnare la moarte nu va fi executatã în statul primitor de autoritãţile statului trimiţãtor, dacã legislaţia statului primitor nu prevede o astfel de pedeapsã într-un caz similar;
b) autoritãţile statului primitor vor examina cu bunãvoinţã o cerere de sprijin din partea autoritãţilor statului trimiţãtor pentru executarea unei pedepse cu închisoarea, decisã de autoritãţile statului trimiţãtor în conformitate cu prevederile acestui articol, pe teritoriul statului primitor.
8. Atunci când un acuzat a fost judecat în conformitate cu prevederile acestui articol de cãtre autoritãţile uneia dintre pãrţile contractante şi a fost achitat sau a fost condamnat şi îşi executã sau şi-a executat pedeapsa ori a fost graţiat, acesta nu va putea fi judecat din nou de cãtre autoritãţile unei alte pãrţi contractante pentru aceeaşi infracţiune pe acelaşi teritoriu. Cu toate acestea, nici o prevedere a acestui paragraf nu va împiedica autoritãţile militare ale statului trimiţãtor sã judece un membru al forţei sale pentru orice încãlcare a regulilor de disciplinã, decurgând dintr-o acţiune sau omisiune care a constituit o infracţiune pentru care el a fost judecat de cãtre autoritãţile unei alte pãrţi contractante.
9. Ori de câte ori un membru al forţei sau al componentei civile ori un membru al familiei este pus sub urmãrire penalã sub jurisdicţia statului primitor, el va avea dreptul:
a) la o judecatã promptã şi rapidã;
b) de a fi informat, înaintea procesului, de acuzaţia sau de acuzaţiile concrete care i se aduc;
c) de a fi confruntat cu martorii care îl acuzã;
d) ca martorii care pot depune în favoarea sa sã fie constrânşi sã se prezinte în instanţã, dacã aceştia se aflã sub jurisdicţia statului primitor;
e) sã aibã un apãrãtor desemnat de el sau un apãrãtor care sã îi acorde asistenţã gratuitã, în condiţiile legale existente la acea datã în statul primitor;
f) dacã el considerã necesar, sã beneficieze de serviciile unui interpret competent; şi
g) sã comunice cu reprezentantul guvernului statului trimiţãtor şi, când regulile de procedurã permit aceasta, sã poatã fi prezent la proces.
10. a) Unitãţile sau formaţiunile militare ale forţei, reglementar constituite, trebuie sã asigure paza şi ordinea în toate taberele, aşezãrile sau alte instalaţii pe care le ocupã în conformitate cu acordurile încheiate cu statul primitor. Poliţia militarã a forţei poate lua toate mãsurile pe care le considerã necesare pentru menţinerea ordinii şi a securitãţii în astfel de locuri;
b) în afara acestor locuri, o astfel de poliţie militarã trebuie folositã doar pe baza înţelegerilor cu autoritãţile statului primitor şi în colaborare cu acele autoritãţi şi în mãsura în care o asemenea intervenţie este necesarã pentru a menţine disciplina şi ordinea în rândul membrilor forţei.
11. Fiecare parte contractantã va iniţia mãsurile legislative pe care le considerã necesare pentru a asigura securitatea şi protecţia adecvatã pe teritoriul sãu a instalaţiilor, echipamentului, proprietãţii, a documentelor şi informaţiilor oficiale ale celorlalte pãrţi contractante, precum şi pentru pedepsirea persoanelor care pot contraveni legilor adoptate în acest scop.
ART. VIII
1. Fiecare parte contractantã renunţã la orice pretenţii împotriva oricãrei alte pãrţi contractante pentru pagube produse asupra oricãrei proprietãţi care îi aparţine şi care este folositã de forţele sale terestre, maritime sau aeriene, dacã paguba:
(i) a fost produsã de un membru sau un angajat al forţelor armate ale celeilalte pãrţi contractante în timpul executãrii îndatoririlor sale decurgând din punerea în aplicare a Tratatului Atlanticului de Nord;
(ii) a fost produsã în urma utilizãrii oricãrui vehicul, navã sau aeronavã aparţinând celeilalte pãrţi contractante şi folositã de forţele sale armate, cu condiţia ca vehiculul, nava sau aeronava care a produs paguba sã fi fost utilizatã în acţiuni de punere în aplicare a Tratatului Atlanticului de Nord sau ca paguba sã fi fost provocatã unei proprietãţi utilizate în acelaşi scop.
Se va renunţa la pretenţii decurgând din operaţiuni de salvare maritimã ale unei pãrţi contractante faţã de o altã parte contractantã, cu condiţia ca vasul sau încãrcãtura salvatã sã fi fost proprietatea uneia dintre pãrţile contractante şi sã fi fost utilizatã de forţele sale armate în cadrul punerii în aplicare a Tratatului Atlanticului de Nord.
2.a) În cazul unei pagube cauzate sau aduse, aşa cum s-a prevãzut în paragraful 1, unei alte proprietãţi deţinute de o parte contractantã şi situatã pe teritoriul sãu, problema rãspunderii celeilalte pãrţi contractante va fi stabilitã, iar mãrimea pagubei va fi evaluatã de cãtre un arbitru unic stabilit potrivit subparagrafului b) al acestui paragraf, în afarã de cazul când pãrţile contractante interesate nu vor hotãrî altfel. Arbitrul va decide şi în privinţa oricãror alte contrapretenţii izvorând din acelaşi incident;
b) arbitrul la care se face referire în subparagraful a) de mai sus va fi ales, pe baza acordului dintre pãrţile contractante interesate, dintre cetãţenii statului primitor care au deţinut sau deţin o înaltã funcţie judiciarã. Dacã pãrţile contractante interesate nu reuşesc, în termen de douã luni, sã cadã de acord asupra arbitrului, oricare dintre ele poate cere preşedintelui supleanţilor în Consiliul Atlanticului de Nord sã desemneze o persoanã care sã aibã calificãrile menţionate mai sus;
c) orice decizie luatã de arbitru va fi obligatorie şi definitivã pentru pãrţile contractante;
d) suma oricãrei despãgubiri acordate de cãtre arbitru va fi împãrţitã potrivit prevederilor paragrafului 5 subparagraful e) pct. (i), (ii) şi (iii) din acest articol;
e) remunerarea arbitrului va fi stabilitã prin înţelegere între pãrţile contractante interesate şi va fi suportatã împreunã cu cheltuielile neprevãzute, necesare îndeplinirii obligaţiilor sale, în proporţii egale de cãtre aceste pãrţi;
f) cu toate acestea, fiecare parte contractantã va renunţa la pretenţiile sale în cazul în care paguba este mai micã de:
Belgia - 70.000 franci belgieni;
Canada - 1.460 dolari canadieni;
Danemarca - 9.670 coroane;
Franţa - 490.000 franci francezi;
Islanda - 22.800 coroane;
Italia - 850.000 lire;
Luxemburg - 70.000 franci luxemburghezi;
Olanda - 5.320 florini;
Norvegia - 10.000 coroane;
Portugalia - 40.250 scuzi;
Marea Britanie - 500 lire sterline;
S.U.A. - 1.400 dolari S.U.A.
Orice altã parte contractantã, a cãrei proprietate a suferit daune în acelaşi incident, va renunţa şi ea la pretenţiile sale care nu depãşesc aceste sume. În cazul unor fluctuaţii mari ale ratelor de schimb dintre aceste valute, pãrţile contractante vor cãdea de acord asupra unor modificãri adecvate ale acestor sume.
3. Pentru scopurile paragrafelor 1 şi 2 ale acestui articol, expresia ce aparţine unei pãrţi contractante, în cazul unei nave, include o navã de transport închiriatã în regim "bare-boat" de aceeaşi parte contractantã sau rechiziţionatã de aceasta în condiţiile regimului "bare-boat" sau preluatã drept capturã de rãzboi (în afarã de cazul în care riscul pierderii sau rãspunderea pentru daune este în sarcina unei alte persoane decât o astfel de parte contractantã).
4. Fiecare parte contractantã renunţã la toate pretenţiile sale faţã de orice altã parte contractantã pentru rãnirea sau decesul oricãrui membru al forţelor sale armate pe timpul când un astfel de membru a acţionat în executarea îndatoririlor sale oficiale.
5. Pretenţiile (altele decât pretenţiile izvorâte din contracte şi cele cãrora le sunt aplicabile paragrafele 6 şi 7 ale acestui articol) decurgând din fapte sau omisiuni ale membrilor unei forţe ori ai componentei civile, produse în îndeplinirea obligaţiilor oficiale sau din orice altã faptã, omisiune ori împrejurare, pentru care este rãspunzãtoare o forţã sau o componentã civilã şi care cauzeazã pagube pe teritoriul statului primitor unor terţe pãrţi, altele decât vreuna dintre pãrţile contractante, vor fi soluţionate de statul primitor în conformitate cu urmãtoarele prevederi:
a) pretenţiile vor fi depuse, înregistrate şi soluţionate sau judecate în conformitate cu legile şi cu reglementãrile statului primitor, aplicabile pretenţiilor decurgând din activitãţile propriilor lor forţe armate;
b) statul primitor poate soluţiona orice asemenea pretenţii, iar plata sumelor convenite sau stabilite prin decizie judecãtoreascã se va face de cãtre statul primitor în propria sa monedã;
c) o astfel de platã, fie cã este fãcutã în conformitate cu o înţelegere, fie cã este stabilitã prin decizia tribunalului competent al statului primitor ori prin decizia definitivã a unui astfel de tribunal prin care se respinge cererea de platã, va fi obligatorie şi definitivã pentru pãrţile contractante;
d) orice pretenţie soluţionatã de cãtre statul primitor va fi comunicatã statelor trimiţãtoare interesate, împreunã cu informaţii complete şi o propunere de împãrţire a sumelor, în conformitate cu subparagraful e) pct. (i), (ii) şi (iii) de mai jos. În lipsa unui rãspuns în termen de douã luni, se va considera cã împãrţirea propusã a fost acceptatã;
e) sumele necesare pentru soluţionarea pretenţiilor în conformitate cu precedentele subparagrafe şi cu paragraful 2 al acestui articol vor fi împãrţite între pãrţile contractante, dupã cum urmeazã:
(i) când întreaga responsabilitate revine unui singur stat, suma atribuitã sau hotãrâtã de cãtre instanţa judiciarã va fi suportatã în proporţie de 25% în sarcina statului primitor şi în proporţie de 75% în sarcina statului trimiţãtor;
(ii) când sunt rãspunzãtoare mai multe state pentru pagubã, suma atribuitã sau hotãrâtã de cãtre instanţa judiciarã va fi suportatã în mod egal de aceste state; totuşi, dacã statul primitor nu este unul dintre statele responsabile, partea acestuia va fi jumãtate din contribuţia fiecãrui stat trimiţãtor;
(iii) când paguba a fost cauzatã de forţele armate ale pãrţilor contractante şi nu este posibil sã fie imputatã în mod precis uneia sau mai multora dintre aceste forţe armate, suma atribuitã sau hotãrâtã de instanţa judiciarã va fi împãrţitã în mod egal între pãrţile contractante în cauzã; totuşi, dacã statul primitor nu este unul dintre statele ale cãror forţe armate au cauzat paguba, partea acestuia va fi jumãtate din contribuţia fiecãrui stat trimiţãtor;
(iv) semestrial, statul primitor va transmite statelor trimiţãtoare interesate o situaţie a sumelor pe care le-a achitat în cursul semestrului precedent pentru fiecare caz în care a fost acceptatã împãrţirea procentualã propusã; situaţia va fi însoţitã de o cerere de rambursare. Rambursarea se va face în cel mai scurt termen, în moneda statului primitor;
f) în cazurile în care, ca urmare a aplicãrii dispoziţiilor subparagrafelor b) şi e) de mai sus, o parte contractantã ar întâmpina greutãţi deosebite, aceasta poate cere Consiliului Atlanticului de Nord sã procedeze la o soluţionare a pretenţiilor pe o bazã diferitã;
g) un membru al forţei sau al componentei civile nu va face obiectul nici unor mãsuri de executare silitã a vreunei hotãrâri judecãtoreşti pronunţate împotriva lui în statul primitor într-o problemã decurgând din îndeplinirea îndatoririlor sale oficiale;
h) cu excepţia cazului în care subparagraful e) al prezentului paragraf se aplicã pretenţiilor la care se referã paragraful 2 al prezentului articol, dispoziţiile prezentului paragraf nu se aplicã nici unei pretenţii decurgând sau în legãturã cu navigaţia, cu exploatarea unei nave ori cu încãrcarea, transportul sau descãrcarea mãrfurilor de pe nave, cu excepţia pretenţiilor decurgând din decesul ori rãnirea unei persoane în privinţa cãreia paragraful 4 al acestui articol nu este aplicabil.
6. Pretenţiile împotriva unor membri ai unei forţe sau ai unei componente civile, decurgând din fapte şi omisiuni care antreneazã rãspunderea autorului în statul primitor şi care nu au fost comise în timpul exercitãrii îndatoririlor oficiale, vor fi soluţionate în modul urmãtor:
a) autoritãţile statului primitor vor examina cererea de despãgubire şi vor stabili într-un mod just şi echitabil despãgubirea datoratã solicitantului, ţinând seama de toate circumstanţele cauzei, inclusiv de comportamentul persoanei lezate, şi vor întocmi un raport în legãturã cu cauza respectivã;
b) raportul va fi transmis autoritãţilor statului trimiţãtor, care vor decide apoi, fãrã întârziere, dacã vor proceda la o despãgubire cu titlu de favoare şi, în acest caz, vor stabili cuantumul;
c) dacã o ofertã de despãgubire cu titlu de favoare este fãcutã şi acceptatã de cãtre reclamant ca fiind o despãgubire integralã, autoritãţile statului trimiţãtor vor face ele însele aceastã platã şi vor informa autoritãţile statului primitor despre decizia lor şi despre suma plãtitã;
d) nici o prevedere a prezentului paragraf nu va fi interpretatã ca afectând competenţa instanţelor judiciare ale statului primitor de a soluţiona o acţiune intentatã împotriva unui membru ale unei forţe sau al unei componente civile, dacã şi cât timp nu s-a efectuat o platã prin care pretenţia sã fi fost complet satisfãcutã.
7. Pretenţiile decurgând din folosirea neautorizatã a oricãrui vehicul al forţelor armate ale unui stat trimiţãtor vor fi soluţionate în conformitate cu dispoziţiile paragrafului 6 al prezentului articol, în afarã de cazul în care forţa sau componenta civilã însãşi poartã rãspunderea legalã.
8. Dacã existã un diferend asupra chestiunii de a se şti dacã fapta ce antreneazã rãspunderea sau dacã omisiunea imputabilã unui membru al forţei ori al componentei civile s-a produs în exercitarea îndatoririlor oficiale sau dacã utilizarea unui vehicul aparţinând forţelor armate ale unui stat trimiţãtor nu a fost autorizatã, diferendul va fi supus unui arbitru desemnat în conformitate cu paragraful 2 al prezentului articol, decizia acestuia fiind definitivã şi obligatorie.
9. În afarã de situaţia prevãzutã la paragraful 5 subparagraful g) al prezentului articol, statul trimiţãtor nu va invoca imunitatea faţã de jurisdicţia tribunalelor statului primitor pentru membrii unei forţe sau ai unei componente civile în ceea ce priveşte jurisdicţia civilã a tribunalelor statului primitor.
10. Autoritãţile statului trimiţãtor şi ale statului primitor vor coopera în obţinerea probelor necesare unei judecãţi şi soluţionãri echitabile a pretenţiilor care intereseazã pãrţile contractante.
ART. IX
1. Membrii unei forţe sau ai unei componente civile şi membrii lor de familie pot cumpãra mãrfuri pe plan local, care sunt necesare pentru consumul propriu, şi pot apela la serviciile de care au nevoie, în aceleaşi condiţii ca şi cetãţenii statului primitor.
2. Bunurile de pe piaţa localã necesare subzistenţei unei forţe sau unei componente civile vor fi, în mod normal, cumpãrate prin intermediul serviciilor competente care achiziţioneazã astfel de bunuri pentru forţele armate ale statului primitor. Pentru a se evita ca aceste achiziţii sã aibã efecte negative asupra economiei statului primitor, autoritãţile competente ale acestui stat vor stabili, în caz necesar, mãrfurile a cãror cumpãrare trebuie restrânsã sau interzisã.
3. Sub rezerva aplicãrii acordurilor deja în vigoare sau care ar putea fi încheiate între reprezentanţii autorizaţi ai statului trimiţãtor şi ai statului primitor, autoritãţile statului primitor poartã singure rãspunderea pentru luarea mãsurilor necesare în vederea punerii la dispoziţia unei forţe sau a unei componente civile a imobilelor, a terenurilor şi a serviciilor aferente de care acestea au nevoie. Aceste acorduri şi aranjamente vor fi, în mãsura posibilului, conforme cu reglementãrile aplicabile încartiruirii personalului similar al statului primitor. În absenţa unui contract care sã dispunã altfel, drepturile şi obligaţiile decurgând din ocuparea sau din folosirea unui imobil, a terenului, precum şi a serviciilor aferente vor fi determinate în conformitate cu legile statului primitor.
4. Necesitãţile de mânã de lucru civilã localã pentru o forţã sau pentru o componentã civilã vor fi satisfãcute în acelaşi mod cu modul de satisfacere a necesitãţilor similare ale statului primitor, cu spijinul autoritãţilor acestui stat şi prin intermediul oficiilor forţei de muncã. Condiţiile de angajare şi de muncã, şi anume salariile şi drepturile conexe în condiţiile de protecţie a muncii, vor fi stabilite în conformitate cu legislaţia în vigoare în statul primitor. Aceşti angajaţi civili în serviciul unei forţe sau al unei componente civile nu vor fi consideraţi în nici un caz membri ai acestei forţe sau ai acestei componente civile.
5. Dacã serviciile medicale şi dentare detaşate pe lângã o forţã sau o componentã civilã sunt inadecvate, membrii forţei sau ai componentei civile, precum şi membrii lor de familie pot obţine îngrijiri medicale şi dentare, inclusiv spitalizarea, în aceleaşi condiţii ca şi personalul similar al statului primitor.
6. Statul primitor va examina cu cea mai mare bunãvoinţã cererile de a se acorda facilitãţi de cãlãtorie şi reduceri de tarife membrilor unei forţe sau ai unei componente civile. Aceste facilitãţi şi reduceri vor face obiectul unor aranjamente speciale între guvernele interesate.
7. Sub rezerva oricãrui acord financiar general sau special între pãrţile contractante, plãţile în moneda localã pentru mãrfuri, cazare şi serviciile prevãzute la paragrafele 2, 3, 4 şi, în caz necesar, cele prevãzute la paragrafele 5 şi 6 ale prezentului articol vor fi efectuate fãrã întârziere de cãtre autoritãţile forţei.
8. Nici o forţã, componentã civilã şi nici membrii lor sau membrii de familie ai acestora nu pot invoca prezentul articol pentru a pretinde exonerãri de impozite şi de taxe aplicabile achiziţionãrilor de bunuri sau prestãrilor de servicii, potrivit reglementãrilor fiscale ale statului primitor.
ART. X
1. În cazul în care stabilirea oricãrui fel de impozite în statul primitor depinde de reşedinţa sau de domiciliul contribuabilului, perioada de timp în cursul cãreia un membru al forţei sau al unei componente civile se aflã pe teritoriul acelui stat, datoritã faptului cã acesta este membru al unei asemenea forţe sau componente civile, nu va fi consideratã, pentru stabilirea impozitului menţionat, ca perioadã de reşedinţã sau ca antrenând o schimbare a reşedinţei sau a domiciliului. Membrii unei forţe sau ai unei componente civile vor fi exoneraţi în statul primitor de orice impozite asupra salariilor şi indemnizaţiilor care le sunt plãtite în aceastã calitate de cãtre statul trimiţãtor, precum şi asupra oricãror bunuri mobile corporale ce le aparţin şi a cãror prezenţã în statul primitor se datoreazã exclusiv staţionãrii lor temporare în acest stat.
2. Nici o prevedere a prezentului articol nu poate fi invocatã pentru a exonera un membru al unei forţe sau componente civile de impozitare în privinţa oricãror activitãţi generatoare de profit, altele decât cele exercitate ca membru al forţei ori al componentei civile în care acesta s-ar putea angaja în statul primitor şi, cu excepţia salariului, a indemnizaţiilor, precum şi a bunurilor mobile corporale la care se referã paragraful 1, nici o prevedere a prezentului articol nu poate fi invocatã pentru a se opune plãţii impozitului pe care membrul forţei sau al componentei civile, chiar dacã este considerat ca având reşedinţa sa ori domiciliul sãu în afara teritoriului statului primitor, îl datoreazã în conformitate cu legile acestui stat.
3. Prevederile prezentului articol nu sunt aplicabile taxelor astfel cum acestea sunt definite la paragraful 12 al art. XI.
4. În scopurile prezentului articol, expresia membru al unei forţe nu include nici o persoanã având cetãţenia statului primitor.
ART. XI
1. Sub rezerva derogãrilor exprese prevãzute prin prezentul acord, membrii unei forţe sau ai unei componente civile, precum şi membrii lor de familie sunt supuşi legilor şi reglementãrilor aplicate de cãtre administraţia vãmilor statului primitor. Autoritãţile vamale ale statului primitor au îndeosebi dreptul de a proceda, în cadrul condiţiilor generale prevãzute de legile şi regulamentele în vigoare în statul primitor, la controlul corporal al membrilor unei forţe sau ai unei componente civile şi al membrilor lor de familie, la controlul bagajelor şi vehiculelor lor şi de a confisca bunuri în conformitate cu aceste legi şi regulamente.
2.a) Importul temporar şi reexportarea autovehiculelor din dotarea unei forţe sau a unei componente civile vor fi autorizate cu scutire de taxe vamale, pe baza prezentãrii unui formular în triplu exemplar, potrivit modelului din anexa la prezentul acord;
b) importul temporar al vehiculelor din dotarea forţei sau a componentei civile, care nu circulã prin mijloace proprii, se va face în conformitate cu paragraful 4 al prezentului articol, iar reexportarea acestora, potrivit paragrafului 8 al prezentului articol;
c) vehiculele din dotarea unei forţe sau a unei componente civile beneficiazã, de asemenea, de scutire de orice taxe care ar fi datorate pentru folosirea şoselelor de cãtre vehicule.
3. Documentele oficiale conţinute în plicuri sigilate nu sunt supuse controlului vamal. Curierii, indiferent de statutul lor, care transportã asemenea documente trebuie sã posede un ordin individual de deplasare, eliberat în condiţiile prevãzute la art. III paragraful 2.
Acest ordin de deplasare va menţiona numãrul plicurilor transportate şi va trebui sã certifice cã acestea conţin numai documente oficiale.
4. O forţã poate importa, cu scutire de taxe vamale, echipamentul sãu şi cantitãţi rezonabile de provizii, materiale sau alte bunuri destinate uzului exclusiv al acestei forţe şi, în cazul în care acest lucru este permis de cãtre statul primitor, pentru uzul componentei civile şi al membrilor de familie ai acestora. Acest import cu scutire de taxe vamale este condiţionat de depunerea la biroul vamal al locului de intrare, împreunã cu documentele vamale care au fost convenite, a unui certificat al cãrui conţinut va fi pus de acord între statul primitor şi statul trimiţãtor, semnat de o persoanã autorizatã în acest scop de cãtre statul trimiţãtor.
Desemnarea persoanei autorizate sã semneze certificatele, precum specimenele de semnãturã şi de ştampile care vor fi utilizate, vor fi adresate administraţiei vamale a statului primitor.
5. Un membru al unei forţe sau al unei componente civile, cu ocazia primei sale sosiri în scopul preluãrii misiunii în statul primitor sau cu ocazia primei sosiri a oricãrui membru de familie al sãu, poate importa efectele sale şi mobilierul personal cu scutire de taxe vamale pentru durata misiunii.
6. Membrii unei forţe sau ai unei componente civile pot importa temporar, cu scutire de taxe vamale, autovehicule pentru folosinţa personalã sau a membrilor de familie ai acestora. Acest articol nu conţine obligaţia de a se acorda scutiri de taxe datorate pentru folosirea şoselelor de cãtre vehiculele particulare.
7. Importurile fãcute de cãtre autoritãţile unei forţe pentru alte scopuri decât pentru folosinţa exclusivã a acestei forţe sau a unei componente civile, precum şi importurile, altele decât cele vizate la paragrafele 5 şi 6 ale prezentului articol, efectuate de cãtre membrii unei forţe sau ai unei componente civile, nu sunt îndreptãţite la nici un fel de scutire de taxe sau la alte facilitãţi.
8. Bunurile importate, cu scutire de taxe vamale, în aplicarea dispoziţiilor paragrafelor 2 b), 4, 5 sau 6 de mai sus:
a) pot fi reexportate în mod liber, cu condiţia ca, în ceea ce priveşte bunurile importate potrivit paragrafului 4, sã fie remis biroului vamal un certificat eliberat în conformitate cu acel paragraf. Serviciul vamal îşi menţine totuşi dreptul de a verifica dacã aceste bunuri reexportate sunt cele descrise în certificat şi dacã acestea au fost într-adevãr importate în condiţiile prevãzute, dupã caz, la paragrafele 2 b), 4, 5 sau 6;
b) nu pot fi, în mod normal, înstrãinate în statul primitor, fie prin vânzare, fie prin donaţie. Totuşi, în cazuri autorizate, o asemenea înstrãinare poate fi autorizatã în condiţiile stabilite de autoritãţile competente ale statului primitor (de exemplu, plata taxelor vamale şi a impozitelor, îndeplinirea cerinţelor inerente controlului comerţului exterior şi al schimbului valutar).
9. Bunurile cumpãrate în statul primitor vor fi exportate numai în conformitate cu reglementãrile în vigoare în statul primitor.
10. Autoritãţile vamale vor acorda facilitãţi speciale pentru trecerea frontierei de cãtre unitãţi sau formaţiuni constituite în mod regulamentar, cu condiţia ca autoritãţile vamale respective sã fi fost încunoştinţate în prealabil, în mod corespunzãtor.
11. Statul primitor va adopta dispoziţii speciale, astfel încât carburanţii şi lubrifianţii destinaţi uzului autovehiculelor, aeronavelor şi navelor unei forţe sau ale unei componente civile sã poatã fi livraţi cu scutire de impozite şi de taxe.
12. Pentru aplicarea paragrafelor 1-10 ale prezentului articol, cuvântul taxe înseamnã taxele vamale şi orice taxe şi impozite plãtibile, dupã caz, la import sau la export, cu excepţia sumelor care nu constituie decât plata pentru serviciile prestate. Cuvântul import înseamnã ridicarea bunurilor aflate într-un antrepozit al vãmilor sau în custodie vamalã neîntreruptã, cu condiţia ca asemenea bunuri sã nu fi fost cultivate, fabricate sau manufacturate în statul primitor.
13. Dispoziţiile prezentului articol se aplicã bunurilor respective numai când ele sunt importate în statul primitor sau exportate din acest stat şi când acestea se aflã în tranzit pe teritoriul unei pãrţi contractante. În acest caz, expresia stat primitor înseamnã, în prezentul articol, orice parte contractantã pe al cãrei teritoriu sunt tranzitate bunurile.
ART. XII
1. Autoritãţile vamale sau fiscale ale statului primitor pot condiţiona acordarea oricãror scutiri sau facilitãţi vamale şi fiscale, prevãzute în acest acord, de respectarea unor cerinţe pe care le considerã necesare în prevenirea abuzurilor.
2. Aceleaşi autoritãţi pot refuza orice scutire prevãzutã în acest acord în privinţa importului în statul primitor de bunuri cultivate, fabricate sau manufacturate în acest stat, care au fost exportate din statul respectiv fãrã plata taxelor vamale sau cu restituirea celor care ar fi datorate pentru un asemenea export. Bunurile ridicate dintr-un antrepozit vamal vor fi considerate cã au fost importate dacã depozitarea lor în acest antrepozit a fost consideratã ca un export.
ART. XIII
1. În scopul prevenirii infracţiunilor la legile şi regulamentele vamale şi fiscale, autoritãţile statului primitor şi ale statului trimiţãtor îşi vor acorda reciproc asistenţã în efectuarea anchetelor şi în strângerea probelor.
2. Autoritãţile unei forţe vor acorda tot sprijinul posibil pentru a asigura ca bunurile susceptibile de a fi confiscate de cãtre autoritãţile vamale sau fiscale ale statului primitor sau în numele acestor autoritãţi sã fie remise autoritãţilor respective.
3. Autoritãţile unei forţe vor acorda tot sprijinul posibil pentru a asigura plata taxelor vamale, a impozitelor şi a penalitãţilor datorate de cãtre membrii forţei sau ai componentei civile sau de cãtre membrii lor de familie.
4. Vehiculele oficiale şi obiectele aparţinând unei forţe sau componentei sale civile, dar nu unui membru al unei asemenea forţe sau componente civile, reţinute de cãtre autoritãţile statului primitor în legãturã cu o încãlcare a legilor sau a reglementãrilor vamale sau fiscale, vor fi remise autoritãţilor corespunzãtoare ale forţei respective.
ART. XIV
1. O forţã, o componentã civilã şi membrii acestora, precum şi membrii lor de familie vor trebui sã respecte regulamentele privind schimbul valutar ale statului trimiţãtor, precum şi regulamentele, în acest domeniu, ale statului primitor.
2. Autoritãţile de schimb valutar ale statului trimiţãtor şi ale statului primitor pot emite reglementãri speciale aplicabile unei forţe sau unei componente civile ori membrilor acestora, precum şi membrilor lor de familie.
ART. XV
1. Sub rezerva paragrafului 2 al prezentului articol, acest acord va rãmâne în vigoare în cazul unor ostilitãţi care impun aplicarea Tratatului Atlanticului de Nord, înţelegându-se cã prevederile referitoare la soluţionarea pretenţiilor în baza paragrafelor 2 şi 5 ale art. VIII nu se vor aplica la pagubele de rãzboi şi cã prevederile acordului, îndeosebi cele ale art. III şi IV, vor fi imediat revizuite de cãtre pãrţile contractante interesate, care pot conveni asupra unor asemenea modificãri pe care ele le-ar putea considera necesare în ceea ce priveşte aplicarea acordului dintre ele.
2. În cazul unor astfel de ostilitãţi, fiecare parte contractantã va avea dreptul, printr-o notificare adresatã cu 60 de zile înainte celorlalte pãrţi contractante, sã suspende aplicarea oricãror prevederi ale acestui acord, în mãsura în care o priveşte. Dacã se exercitã acest drept, pãrţile contractante se vor consulta imediat în vederea convenirii unor prevederi corespunzãtoare care sã înlocuiascã prevederile suspendate.
ART. XVI
Toate diferendele dintre pãrţile contractante, referitoare la interpretarea sau la aplicarea acestui acord, vor fi soluţionate prin negocieri între ele, fãrã a se recurge la o jurisdicţie exterioarã.
Cu excepţia cazurilor unor prevederi contrare, exprese în acest acord, diferendele care nu pot fi soluţionate prin negocieri directe vor fi supuse spre soluţionare Consiliului Atlanticului de Nord.
ART. XVII
Orice parte contractantã poate solicita oricând revizuirea oricãrui articol al prezentului acord. Cererea va fi adresatã Consiliului Atlanticului de Nord.
ART. XVIII
1. Prezentul acord va fi ratificat, iar instrumentele de ratificare vor fi depuse cât mai curând posibil la Guvernul Statelor Unite ale Americii, care va notifica fiecãrui stat semnatar data depunerii acestora.
2. La 30 de zile dupã depunerea instrumentelor de ratificare de cãtre patru state semnatare, prezentul acord va intra în vigoare pentru acestea. Acordul va intra în vigoare, pentru fiecare alt stat semnatar, la 30 de zile dupã depunerea instrumentului sãu de ratificare.
3. Dupã intrarea sa în vigoare, prezentul acord va fi deschis aderãrii oricãrui stat care va adera la Tratatul Atlanticului de Nord pe baza aprobãrii Consiliului Atlanticului de Nord şi cu îndeplinirea condiţiilor pe care acestea ar putea sã le stabileascã. Aderarea va deveni efectivã prin depunerea unui instrument de aderare la Guvernul Statelor Unite ale Americii, care va informa fiecare stat semnatar şi statul care a aderat asupra datei de depunere a acestuia. Pentru orice stat în numele cãruia este depus un instrument de aderare prezentul acord va intra în vigoare la 30 de zile dupã data depunerii unui astfel de instrument.
ART. XIX
1. Prezentul acord poate fi denunţat de cãtre oricare dintre pãrţile contractante, dupã expirarea unei perioade de 4 ani de la data intrãrii în vigoare a acestuia.
2. Denunţarea acordului de cãtre oricare parte contractantã va deveni efectivã printr-o notificare scrisã, adresatã de cãtre acea parte contractantã Guvernului Statelor Unite ale Americii, care va informa toate celelalte pãrţi contractante despre fiecare asemenea notificare şi despre data primirii acesteia.
3. Denunţarea va deveni efectivã la un an dupã primirea notificãrii de cãtre Guvernul Statelor Unite ale Americii. Dupã expirarea acestei perioade de un an, acordul îşi va înceta valabilitatea în privinţa pãrţii contractante care l-a denunţat, dar va continua sã fie în vigoare pentru celelalte pãrţi contractante.
ART. XX
1. Sub rezerva paragrafelor 2 şi 3 ale acestui articol, prezentul acord se va aplica numai teritoriului metropolitan al fiecãrei pãrţi contractante.
2. Orice stat poate totuşi în momentul depunerii instrumentului sãu de ratificare ori de aderare sau oricând dupã aceastã datã sã declare cã prezentul acord se extinde la oricare dintre teritoriile pentru ale cãror relaţii internaţionale este rãspunzãtor în zona Atlanticului de Nord (sub rezerva încheierii unui acord special între acest stat şi fiecare stat trimiţãtor interesat, dacã statul care face aceastã declaraţie considerã necesar un asemenea acord). Prezentul acord se va extinde apoi asupra teritoriului sau teritoriilor menţionate în declaraţie dupã 30 de zile de la primirea notificãrii de cãtre Guvernul Statelor Unite ale Americii ori la 30 de zile dupã încheierea acordurilor speciale, dacã sunt solicitate, sau când acordul a intrat în vigoare conform art. XVIII la oricare dintre aceste douã termene care vor surveni ulterior.
3. Un stat care a fãcut o declaraţie în conformitate cu paragraful 2 al acestui articol pentru a se extinde prezentul acord la oricare teritoriu, pentru ale cãrui relaţii internaţionale este responsabil, poate denunţa acordul, separat, în ceea ce priveşte acel teritoriu, în conformitate cu prevederile art. XIX.
Drept care, plenipotenţiarii mai jos desemnaţi au semnat prezentul acord.
Încheiat la Londra la 19 iunie 1951, în limbile englezã şi francezã, ambele texte fiind în mod egal autentice, într-un singur exemplar original, care va fi depozitat în arhivele Guvernului Statelor Unite ale Americii. Guvernul Statelor Unite ale Americii va transmite copii certificate de pe acord tuturor statelor semnatare şi care au aderat la acesta.


ANEXĂ

Statul Ministerul sau Serviciul

FORMULAR ÎN TRIPLU EXEMPLAR*)

Valabil de la ............................. la .........................
pentru importul temporar în ............................................
al urmãtorului autovehicul:
Tipul



──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Numãr de înmatriculare Seria motorului
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Cauciucuri de rezervã
Echipament de comunicaţii fix
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────

Numele şi semnãtura deţinãtorului formularului ..........................

Data eliberãrii ..................


Din ordinul ......................


IEŞIRI ŞI INTRĂRI TEMPORARE


Numele biroului vamal Data .............. Semnãtura şi ştampila
..................... funcţionarului vamal
.....................
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Ieşire
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Intrare
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Ieşire
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Intrare
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Ieşire
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Intrare
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Ieşire
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Intrare
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────


*) Acest document va fi redactat în limba statului trimiţãtor şi în limbile
englezã şi francezã.

NOTĂ:
Ca urmare a reorganizãrii structurii Organizaţiei Tratatului Atlanticului de
Nord, prin Decizia adoptatã la data de 4 aprilie 1952 s-a convenit ca, începând
cu aceastã datã, atribuţiile care revin preşedintelui Consiliului Supleanţilor,
potrivit Acordului privind statutul Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord,
al reprezentanţilor naţionali şi al personalului internaţional, semnat la Ottawa
la 20 septembrie 1951, sã fie exercitate de secretarul general al NATO, de înlo-
cuitorul acestuia sau de orice altã persoanã desemnatã de Consiliul Atlanticului
de Nord.



PROTOCOL
privind statutul comandamentelor militare internaţionale,
înfiinţate în temeiul Tratatului Atlanticului de Nord*)
- Paris, 28 august 1952 -
--------
*) Traducere.

Statele pãrţi la Tratatul Atlanticului de Nord, semnat la Washington la 4 aprilie 1949,
considerând cã se pot înfiinţa comandamente militare internaţionale pe teritoriile lor prin acorduri separate încheiate în temeiul Tratatului Atlanticului de Nord,
dorind sã defineascã statutul acestor comandamente şi al personalului acestora, care se gãsesc în spaţiul Tratatului Atlanticului de Nord,
au convenit asupra prezentului protocol la Acordul privind statutul forţelor lor, semnat la Londra la 19 iunie 1951.

ART. 1
În prezentul protocol, termenii şi expresiile de mai jos au urmãtoarele înţelesuri:
a) acord - Acordul dintre statele pãrţi la Tratatul Atlanticului de Nord cu privire la statutul forţelor lor, semnat la Londra la 19 iunie 1951;
b) Comandament Suprem - Comandamentul Suprem al Forţelor Aliate din Europa, Comandamentul Suprem al Forţelor Aliate din Atlantic şi orice alt comandament echivalent înfiinţat în temeiul Tratatului Atlanticului de Nord;
c) Comandament al Forţelor Aliate - orice Comandament Suprem şi orice comandament militar internaţional înfiinţat în temeiul Tratatului Atlanticului de Nord şi subordonat direct unui Comandament Suprem;
d) Consiliul Atlanticului de Nord - consiliul înfiinţat în temeiul art. 9 din Tratatul Atlanticului de Nord sau oricare dintre organismele subsidiare autorizate sã acţioneze în numele sãu.
ART. 2
Cu respectarea dispoziţiilor urmãtoare din prezentul protocol, acordul se va aplica Comandamentelor Forţelor Aliate situate pe teritoriul unui stat parte la prezentul protocol, în zona Tratatului Atlanticului de Nord, precum şi personalului militar şi civil al acestor comandamente şi membrilor de familie ai acestui personal, incluşi în definiţiile de la subparagrafele a), b) şi c) ale paragrafului 1 al art. 3 din prezentul protocol, atunci când acest personal se aflã pe unul dintre teritoriile menţionate mai sus în legãturã cu îndatoririle sale oficiale sau, în cazul membrilor de familie, în legãturã cu îndatoririle oficiale ale soţului/soţiei sau ale pãrintelui.
ART. 3
1. În scopul aplicãrii acordului unui Comandament al Forţelor Aliate, termenii şi expresiile forţã, componentã civilã şi membru de familie, de fiecare datã când apar în acord, au semnificaţia urmãtoare:
a) forţã - personalul ataşat unui Comandament al Forţelor Aliate şi care aparţine trupelor de uscat, de marinã sau de aviaţie ale oricãrui stat parte la Tratatul Atlanticului de Nord;
b) componentã civilã - personalul civil care nu este nici apatrid, nici cetãţean al unui stat care nu este parte la Tratatul Atlanticului de Nord, nici cetãţean al statului primitor, nici o persoanã care are reşedinţa sa obişnuitã în acest stat şi (i) care este ataşat unui Comandament al Forţelor Aliate şi angajat al forţelor armate ale unuia dintre statele pãrţi la Tratatul Atlanticului de Nord sau (ii) aparţine anumitor categorii de personal civil angajat de Comandamentul Forţelor Aliate sau de Consiliul Atlanticului de Nord;
c) membru de familie - soţul sau soţia unui membru al unei forţe sau al unei componente civile, astfel cum au fost definite la subparagrafele a) şi b) ale prezentului paragraf, sau copiii care se aflã în întreţinerea acestora.
2. Un Comandament al Forţelor Aliate este considerat ca fiind o forţã pentru aplicarea art. II, paragrafului 2 al art. V, paragrafului 10 al art. VII, paragrafelor 2, 3, 4, 7 şi 8 ale art. IX, precum şi art. XIII din acord.
ART. 4
Drepturile şi obligaţiile pe care acordul le conferã sau le impune unui stat trimiţãtor ori autoritãţilor acestuia cu privire la forţele sale, componentele sale civile sau membrii de familie ai acestora vor fi, în ceea ce priveşte Comandamentele Forţelor Aliate, personalul acestora şi membrii de familie ai acestui personal, cãrora li se aplicã acordul în temeiul art. 2 din prezentul protocol, acordate sau transmise Comandamentului Suprem corespunzãtor şi autoritãţilor care depind de acesta, cu excepţiile de mai jos:
a) dreptul acordat de art. VII din acord autoritãţilor militare ale statului trimiţãtor de a exercita jurisdicţia penalã şi disciplinarã va fi conferit autoritãţilor militare ale acelui stat, în cazul în care existã, ale cãrui legi militare se aplicã persoanei în cauzã;
b) obligaţiile impuse statului trimiţãtor sau autoritãţilor sale de art. II, de paragraful 4 al art. III, de paragrafele 5 a) şi 6 a) ale art. VII, de paragrafele 9 şi 10 ale art. VIII şi de art. XIII din acord revin atât Comandamentului Forţelor Aliate, cât şi statului a cãrui forţã armatã sau membru ori angajat al acestei forţe armate ori membru de familie al acestui membru sau angajat este în cauzã;
c) pentru aplicarea paragrafelor 2 a) şi 5 ale art. III şi a art. XIV din acord, statul trimiţãtor este, în cazul membrilor unei forţe sau membrilor lor de familie, statul de ale cãrui forţe armate aparţine acest membru sau, în cazul membrilor unei componente civile ori al membrilor lor de familie, statul ale cãrui forţe armate au angajat acest membru;
d) obligaţiile impuse statului trimiţãtor în virtutea paragrafelor 6 şi 7 ale art. VIII din acord revin statului de ale cãrui forţe armate aparţine persoana a cãrei acţiune ori omisiune a fost la originea cererii de despãgubire sau, în cazul membrului unei componente civile, aceste obligaţii revin statului ale cãrui forţe armate au angajat respectivul membru sau, în cazul în care nu existã un asemenea stat, acestea revin Comandamentului Forţelor Aliate de care aparţine persoana în cauzã.
Pentru desemnarea unui arbitru conform paragrafului 8 al art. VIII, drepturile statului trimiţãtor sunt exercitate atât de Comandamentul Forţelor Aliate interesat, cât şi, dacã este cazul, de statul cãruia îi revin obligaţiile definite prin prezentul paragraf.
ART. 5
Orice membru al unui Comandament al Forţelor Aliate trebuie sã deţinã o carte de identitate personalã, eliberatã de acest comandament, prevãzutã cu o fotografie şi care sã menţioneze numele şi prenumele, data şi locul naşterii, naţionalitatea, gradul sau arma, numãrul, dacã existã, şi perioada de valabilitate a cãrţii. Aceastã carte de identitate trebuie prezentatã la cerere.
ART. 6
1. Obligaţia de a renunţa la orice cerere de despãgubire, impusã pãrţilor contractante în temeiul art. VIII din acord, revine atât Comandamentului Forţelor Aliate, cât şi oricãrui stat interesat, parte la prezentul protocol.
2. Pentru aplicarea paragrafelor 1 şi 2 ale art. VIII din acord:
a) orice bunuri care aparţin unui Comandament al Forţelor Aliate sau orice bunuri ale unui stat parte la prezentul protocol şi care sunt utilizate de un Comandament al Forţelor Aliate sunt considerate ca bunuri aparţinând pãrţii contractante şi folosite de forţele sale armate;
b) orice pagubã cauzatã de un membru al unei forţe sau al unei componente civile, astfel cum sunt acestea definite în paragraful 1 al art. 3 din prezentul protocol, sau de orice angajat al unui Comandament al Forţelor Aliate este consideratã ca pagubã cauzatã de un membru al forţelor armate ale pãrţii contractante ori de un angajat al acestor forţe;
c) dispoziţiile paragrafului 3 al art. VIII se aplicã şi unui Comandament al Forţelor Aliate considerat parte contractantã în sensul acestui paragraf.
3. Cererile de despãgubire cãrora li se aplicã paragraful 5 al art. VIII din acord vor include cererile de despãgubire (altele decât cele rezultând dintr-un contract şi cele cãrora le sunt aplicabile prevederile paragrafelor 6 şi 7 ale acestui articol) decurgând din acţiuni sau omisiuni ale unui angajat al unui Comandament al Forţelor Aliate sau din orice altã acţiune, omisiune ori împrejurare pentru care rãspunde juridic un Comandament al Forţelor Aliate şi care au cauzat, pe teritoriul statului primitor, pagube unei terţe pãrţi, alta decât vreuna dintre pãrţile la prezentul protocol.
ART. 7
1. Scutirea de impozite, acordatã în temeiul art. X din acord membrilor unei forţe sau unei componente civile în ceea ce priveşte salariile şi indemnizaţiile lor, se aplicã, în cazul personalului unui Comandament al Forţelor Aliate, care corespunde definiţiilor din paragrafele 1 a) şi b) (i) ale art. 3 din prezentul protocol, în ceea ce priveşte salariile şi indemnizaţiile care le sunt plãtite în aceastã calitate de cãtre forţele armate cãrora le aparţin sau ai cãror angajaţi sunt, fãrã ca scutirea acordatã în temeiul acestui paragraf membrilor sau angajaţilor în cauzã sã se aplice impozitelor impuse de statul ai cãrui cetãţeni sunt.
2. Angajaţii unui Comandament al Forţelor Aliate din categoriile convenite de Consiliul Atlanticului de Nord sunt scutiţi de impozit pentru salariile şi indemnizaţiile care le sunt plãtite în aceastã calitate de cãtre un Comandament al Forţelor Aliate. Totuşi, o parte la prezentul protocol va putea încheia cu Comandamentul Forţelor Aliate interesat înţelegeri care sã permitã acestei pãrţi sã angajeze şi sã desemneze în cadrul comandamentului interesat pe propriii sãi cetãţeni (exceptând, dacã partea în cauzã doreşte astfel, pe orice cetãţean care nu are reşedinţa obişnuitã pe teritoriul sãu), cetãţeni care trebuie sã facã parte din personalul comandamentului. Ea va plãti, în acest caz, salariile şi indemnizaţiile acestor persoane din fondurile sale, la un nivel determinat de aceasta. Aceste salarii şi indemnizaţii vor putea face obiectul unei impozitãri de cãtre partea în cauzã, dar nu vor putea fi impozitate de o altã parte. Dacã o asemenea înţelegere încheiatã de una dintre pãrţile la prezentul protocol este ulterior modificatã sau denunţatã, pãrţile la prezentul protocol nu vor mai fi obligate, în temeiul primei teze a prezentului paragraf, sã scuteascã de impozit salariile şi indemnizaţiile plãtite cetãţenilor sãi.
ART. 8
1. În vederea facilitãrii înfiinţãrii, construirii, întreţinerii şi funcţionãrii Comandamentelor Forţelor Aliate, aceste comandamente vor fi scutite, în mãsura posibilului, de impozitele şi taxele aferente cheltuielilor efectuate de acestea în interesul apãrãrii comune şi pentru beneficiul lor oficial şi exclusiv, iar fiecare parte la prezentul protocol va iniţia negocieri cu comandamentele stabilite pe teritoriul sãu, în vederea încheierii unui acord în acest sens.
2. Fiecare Comandament al Forţelor Aliate beneficiazã de drepturile acordate unei forţe în temeiul art. XI din acord, în aceleaşi condiţii.
3. Dispoziţiile paragrafelor 5 şi 6 ale art. XI din acord nu se aplicã cetãţenilor statului primitor, cu excepţia cazului în care aceşti cetãţeni aparţin forţelor armate ale unei pãrţi la prezentul protocol, alta decât statul primitor.
4. Expresia impozite şi taxe, utilizatã în prezentul articol, nu include taxele percepute pentru plata serviciilor prestate.
ART. 9
Cu excepţia cazului în care Consiliul Atlanticului de Nord decide altfel:
a) bunurile achiziţionate din fondurile internaţionale ale unui Comandament al Forţelor Aliate din bugetul sãu de investiţii, care nu mai sunt necesare acestui comandament, vor fi lichidate în conformitate cu aranjamentele aprobate de Consiliul Atlanticului de Nord şi rezultatul acestei lichidãri va fi împãrţit între pãrţile la Tratatul Atlanticului de Nord sau va fi creditat în contul acestora, proporţional cu contribuţiile lor la cheltuielile de capital ale acestui comandament. Statul primitor va avea drept de preemţiune pentru achiziţionarea oricãror bunuri imobile de pe teritoriul sãu, astfel lichidate, cu condiţia sã nu ofere condiţii mai puţin avantajoase decât cele propuse de un terţ;
b) terenurile, clãdirile sau instalaţiile fixe puse la dispoziţie de cãtre statul primitor unui Comandament al Forţelor Aliate, în mod gratuit (cu excepţia costurilor nominale), şi care nu mai sunt necesare respectivului comandament vor fi înapoiate statului primitor, iar orice creştere sau diminuare a valorii bunurilor imobile asigurate de cãtre statul primitor, rezultând din utilizarea lor de cãtre acest comandament, va fi determinatã de cãtre Consiliul Atlanticului de Nord (luând în considerare legislaţia aplicabilã a statului primitor) şi va fi distribuitã între statele pãrţi la Tratatul Atlanticului de Nord sau va fi creditatã ori debitatã în contul acestora, proporţional cu contribuţiile lor la cheltuielile de capital ale acestui comandament.
ART. 10
Fiecare Comandament Suprem are personalitate juridicã. El are capacitatea de a contracta, de a dobândi şi de a înstrãina bunuri. Totuşi, statul primitor poate supune exercitarea acestei capacitãţi unor acorduri speciale între acesta şi Comandamentul Suprem sau orice comandament subordonat care acţioneazã în numele Comandamentului Suprem.
ART. 11
1. Cu respectarea dispoziţiilor art. VIII din acord, un Comandament Suprem poate sta în justiţie atât ca reclamant, cât şi ca pârât. Totuşi, Comandamentul Suprem sau orice alt Comandament al Forţelor Aliate subordonat, autorizat de acesta, pe de o parte, şi statul primitor, pe de altã parte, pot conveni ca acesta din urmã sã reprezinte Comandamentul Suprem în faţa tribunalelor acestui stat în procedurile judiciare la care acest comandament va fi parte.
2. Nici o mãsurã de executare sau care tinde la sechestrul ori la confiscarea bunurilor sau fondurilor nu poate fi luatã împotriva unui Comandament al Forţelor Aliate, dacã aceasta nu urmãreşte scopurile definite de paragraful 6 a) al art. VII şi de art. XIII din acord.
ART. 12
1. Pentru operarea bugetului sãu internaţional, un Comandament al Forţelor Aliate poate deţine valutã de orice fel şi poate opera conturi în orice valutã.
2. Pãrţile la prezentul protocol, la cererea unui Comandament al Forţelor Aliate, vor facilita transferurile fondurilor acestor comandamente dintr-o ţarã în alta şi convertirea oricãrei valute deţinute de un Comandament al Forţelor Aliate în orice altã valutã, dacã aceste operaţiuni sunt necesare pentru a rãspunde nevoilor unui Comandament al Forţelor Aliate.
ART. 13
Arhivele şi alte documente oficiale ale unui Comandament al Forţelor Aliate, pãstrate în localurile utilizate de acest comandament sau deţinute de orice membru al acestui comandament, autorizat corespunzãtor, sunt inviolabile, cu excepţia cazului în care comandamentul a renunţat la aceastã imunitate. La cererea statului primitor şi în prezenţa unui reprezentant al acestui stat, comandamentul va verifica natura oricãror documente pentru a constata dacã acestea beneficiazã de imunitatea prevãzutã de prezentul articol.
ART. 14
1. Prin decizia Consiliului Atlanticului de Nord prezentul protocol sau acordul poate fi aplicat, în întregime ori parţial, oricãrui comandament militar internaţional sau oricãrei organizaţii militare internaţionale [neincluse în definiţiile de la paragrafele b) şi c) ale art. 1 din prezentul protocol], înfiinţate în temeiul Tratatului Atlanticului de Nord.
2. La momentul în care va fi înfiinţatã Comunitatea Europeanã pentru Apãrare, prezentul protocol va putea fi aplicat membrilor personalului Forţelor Europene de Apãrare, ataşaţi unui Comandament al Forţelor Aliate, cât şi membrilor de familie ai acestora, la momentul şi în condiţiile stabilite de Consiliul Atlanticului de Nord.
ART. 15
Orice divergenţã între pãrţile la acest protocol sau între acestea şi un Comandament al Forţelor Aliate, referitoare la interpretarea sau la aplicarea prezentului protocol, este soluţionatã prin negocieri între pãrţile interesate, fãrã a se recurge la o jurisdicţie exterioarã. Cu excepţia cazului în care prezentul protocol sau acordul conţin dispoziţii contrare, divergenţele care nu pot fi soluţionate prin negocieri directe vor fi supuse spre soluţionare Consiliului Atlanticului de Nord.
ART. 16
1. Art. XV şi XVII - XX din acord sunt aplicabile în cazul prezentului protocol ca şi cum ar face parte integrantã din acesta, dar astfel încât prezentul protocol sã poatã fi modificat, suspendat, ratificat, semnat, denunţat sau extins în conformitate cu aceste dispoziţii, independent de acord.
2. Prezentul protocol va putea fi completat prin acorduri bilaterale între statul primitor şi un Comandament Suprem; autoritãţile statului primitor şi un Comandament Suprem pot conveni sã aplice prin mãsuri administrative, înainte de ratificare, orice prevedere din prezentul protocol sau din acord, pe care statul primitor va decide sã o aplice.
Drept care subsemnaţii plenipotenţiari au semnat prezentul protocol.
Încheiat la Paris la 28 august 1952, în limbile englezã şi francezã, ambele texte fiind egal autentice, într-un singur exemplar original, care va fi depozitat în arhivele Guvernului Statelor Unite ale Americii. Guvernul Statelor Unite ale Americii va transmite copii certificate tuturor statelor semnatare sau care au aderat la prezentul protocol.

-----------


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016