Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
LEGE Nr. 36 din 12 mai 1995 notarilor publici si a activitatii notariale
CAP. 1 Dispoziţii generale ART. 1 Activitatea notarialã asigura persoanelor fizice şi juridice constatarea raporturilor juridice civile sau comerciale nelitigioase, precum şi exerciţiul drepturilor şi ocrotirea intereselor, în conformitate cu legea. ART. 2 Activitatea notarialã se realizeazã de notarii publici prin acte notariale şi consultaţii juridice notariale, în condiţiile prezentei legi. ART. 3 Notarul public este investit sa îndeplineascã un serviciu de interes public şi are statutul unei funcţii autonome. ART. 4 Actul îndeplinit de notarul public, purtind sigiliul şi semnatura acestuia, este de autoritate publica şi are forta probanta prevãzutã de lege. ART. 5 Actele notariale pot fi efectuate şi de misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României, precum şi de alte instituţii în condiţiile şi limitele prevãzute de lege. ART. 6 Notarii publici şi celelalte instituţii prevãzute la art. 5, care desfãşoarã activitate notarialã, au obligaţia sa verifice ca actele pe care le instrumenteaza sa nu cuprindã clauze contrare legii şi bunelor moravuri, sa ceara şi sa dea lãmuriri pãrţilor asupra conţinutului acestor acte spre a se convinge ca le-au înţeles sensul şi le-au acceptat efectele, în scopul prevenirii litigiilor. În cazul în care actul solicitat este contrar legii şi bunelor moravuri, notarul public va refuza întocmirea lui. Dacã înscrisul prezentat are un conţinut indoielnic, iar notarul public nu poate refuza instrumentarea actului, va atrage atenţia pãrţilor asupra consecinţelor juridice la care se expun şi va face menţiune expresã în act. Dacã partea se opune la inserarea menţiunii, notarul public va refuza întocmirea actului. ART. 7 Activitatea notarialã se înfãptuieşte în mod egal pentru toate persoanele, fãrã deosebire de rasa, de naţionalitate, de origine etnicã, de limba, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţa politica, de avere sau de origine socialã. CAP. 2 Competenta notarilor publici ART. 8 Notarul public îndeplineşte urmãtoarele acte notariale: a) redactarea înscrisurilor cu conţinut juridic, la solicitatea pãrţilor; b) autentificarea înscrisurilor redactate de notarul public, de parte personal sau de avocat; c) procedura succesoralã notarialã; d) certificarea unor fapte, în cazurile prevãzute de lege; e) legalizarea semnaturilor de pe înscrisuri, a specimenelor de semnatura, precum şi a sigiliilor; f) darea de data certa înscrisurilor prezentate de pãrţi; g) primirea în depozit a înscrisurilor şi a documentelor prezentate de pãrţi; h) actele de protest al cambiilor, al biletelor la ordin şi al cecurilor; i) legalizarea copiilor de pe înscrisuri; j) efectuarea şi legalizarea traducerilor; k) eliberarea de duplicate de pe actele notariale pe care le-a întocmit; l) orice alte operaţiuni prevãzute de lege. ART. 9 Notarii publici dau consultaţii juridice în materie notarialã, altele decât cele referitoare la conţinutul actelor pe care le îndeplinesc şi participa, în calitate de specialişti desemnaţi de pãrţi, la pregãtirea şi întocmirea unor acte juridice cu caracter notarial. ART. 10. În îndeplinirea atribuţiilor ce-i revin, notarul public are competenta generalã, cu excepţiile prevãzute în situaţiile urmãtoare: a) procedura succesoralã notarialã este de competenta notarului public din biroul notarial situat în circumscripţia teritorialã a judecãtoriei în care defunctul şi-a avut ultimul domiciliu; b) în cazul mostenirilor succesive, moştenitorii pot alege competenta oricãruia dintre birourile notariale din circumscripţia teritorialã a judecãtoriei în care şi-a avut ultimul domiciliu acela dintre autori care a decedat cel din urma; c) actele de protest al cambiilor, biletelor la ordin şi cecurilor se fac de notarul public din circumscripţia teritorialã a judecãtoriei în care urmeazã a se face plata; d) eliberarea duplicatelor şi reconstituirea actelor notariale se fac de notarul public în al cãrui birou se afla originalul acestora. ART. 11 Conflictele de competenta între birourile notarilor publici situate în aceeaşi circumscripţie a unei judecãtorii se soluţioneazã de acea judecãtorie, la sesizarea partii interesate. Hotãrîrea judecãtoriei este definitiva. Cînd conflictul intervine între birouri notariale situate în circumscripţii diferite, competenta aparţine judecãtoriei în a carei circumscripţie se afla biroul de notar public cel din urma sesizat. ART. 12 Secretarii consiliilor locale ale comunelor şi oraşelor unde nu funcţioneazã birouri ale notarilor publici vor îndeplini, la cererea pãrţilor, urmãtoarele acte notariale: a) legalizarea semnaturilor de pe înscrisurile prezentate de pãrţi; b) legalizarea copiilor de pe înscrisuri, cu excepţia înscrisurilor sub semnatura privatã. Actele prevãzute la alin. 1, în cazul în care depunerea lor este necesarã la unele instituţii sau agenţi economici, vor fi îndeplinite de acestea. ART. 13 Activitatea notarialã a misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare ale României se desfãşoarã pe baza legii romane şi a înţelegerilor internaţionale la care România este parte, precum şi potrivit uzantelor internaţionale. La cererea persoanelor fizice avînd cetãţenia romana, precum şi a persoanelor juridice romane, misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României îndeplinesc urmãtoarele acte notariale: a) redactarea de înscrieri în vederea autentificãrii sau legalizarii semnãturii; b) autentificarea înscrisurilor; c) legalizarea sigiliilor şi a semnaturilor; d) darea de data certa înscrisurilor prezentate de pãrţi; e) certificarea unor fapte; f) legalizarea de copii de pe înscrisuri; g) efectuarea şi legalizarea traducerilor; h) primirea în depozit a înscrisurilor şi documentelor prezentate de pãrţi; i) eliberarea de duplicate de pe actele notariale întocmite de misiunile diplomatice sau oficiile consulare. Activitãţile notariale prevãzute la alin. 2 lit. c), f) şi g) pot fi îndeplinite, de cãtre misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României, şi la cererea persoanelor fizice sau juridice strãine, în mãsura în care legile şi reglementãrile statului de resedinta nu se opun. Actele notariale se îndeplinesc la sediile misiunilor diplomatice sau oficiilor consulare, precum şi la bordul navelor şi aeronavelor sub pavilion romanesc care se afla stationate în raza de activitate a acestor organe, precum şi la domiciliul cetãţeanului roman ori în alt loc, dacã acest lucru este prevãzut în convenţiile internaţionale la care România şi statul de resedinta sunt pãrţi sau legea localã nu se opune. CAP. 3 Organizarea activitãţii notarilor publici SECŢIUNEA 1 Organizarea şi funcţionarea birourilor notarilor publici ART. 14 Activitatea notarilor publici se desfãşoarã în cadrul unui birou, în care pot funcţiona unul sau mai mulţi notari publici asociaţi, cu personalul auxiliar corespunzãtor. Prin asociere, notarul public nu-şi pierde dreptul de birou notarial individual. Notarul public sau notarii publici asociaţi, titulari ai unui birou, pot angaja notari stagiari, traducatori, alt personal de specialitate, precum şi personal administrativ şi de serviciu necesar activitãţii notariale. Evidenta birourilor de notari publici şi lucrãrile privind numirea şi încetarea funcţiei notarilor publici se întocmesc de personalul de specialitate notarialã din Ministerul Justiţiei. ART. 15 În circumscripţia unei judecãtorii pot funcţiona unul sau mai multe birouri de notari publici. Numãrul notarilor publici şi al birourilor în care aceştia îşi desfãşoarã activitatea se stabileşte de ministrul justiţiei, la propunerea Consiliului Uniunii Naţionale a Notarilor Publici. Numãrul de notari publici se actualizeazã anual de cãtre ministrul justiţiei, potrivit propunerilor Camerelor Notarilor Publici şi, cu prioritate, în raport cu numãrul notarilor stagiari care au promovat examenul de notar public. În cazul în care în circumscripţia unei judecãtorii funcţioneazã mai multe birouri de notari publici, competenta teritorialã a fiecãruia se întinde pe tot cuprinsul acelei circumscripţii. ART. 16 Notar public poate fi cel care îndeplineşte urmãtoarele condiţii: a) are numai cetãţenia romana şi domiciliul în România şi are capacitatea de exerciţiu al drepturilor civile; b) este licenţiat în drept - ştiinţe juridice - sau doctor în drept; c) nu are antecedente penale; d) se bucura de o buna reputaţie; e) cunoaşte limba romana; f) este apt din punct de vedere medical pentru exercitarea funcţiei; g) a îndeplinit timp de 2 ani funcţia de notar stagiar şi a promovat examenul de notar public sau a exercitat timp de 5 ani funcţia de notar, judecãtor, procuror, avocat sau o alta funcţie de specialitate juridicã şi dovedeşte cunoştinţele necesare funcţiei de notar public. ART. 17 Notarul public este numit de ministrul justiţiei, la propunerea Consiliului Uniunii Naţionale a Notarilor Publici, în baza cererii celui interesat şi dupã ce face dovada îndeplinirii cerinţelor arãtate la art. 16. ART. 18 Înainte de a-şi începe activitatea, în termen de 60 de zile de la numire, notarul public este obligat sa-şi înregistreze biroul la Curtea de apel în circumscripţia cãreia îşi are sediul biroul de notar public. Pentru înregistrarea biroului, notarul public va prezenta sigiliul şi specimenul de semnatura. Ministrul justiţiei poate, în cazuri temeinic justificate, sa prelungeascã acest termen. Neîndeplinirea condiţiilor prevãzute la alin. 1 atrage revocarea numirii notarului public. ART. 19 Dupã îndeplinirea condiţiilor prevãzute la art. 18, notarul public va depune jurãmîntul în fata ministrului justiţiei şi a preşedintelui Uniunii Naţionale a Notarilor Publici sau a reprezentanţilor acestora. Jurãmîntul are urmãtorul conţinut: "Jur sa respect Constituţia şi legile tarii, sa-mi îndeplinesc cu onoare şi credibilitate publica, cu constiinta şi fãrã partinire atribuţiile ce-mi revin şi sa pãstrez secretul profesional. Asa sa-mi ajute Dumnezeu!" Referirea la divinitate din formula jurãmîntului se schimba potrivit credinţei religioase a notarului public. Notarul public fãrã confesiune va depune jurãmîntul fãrã formula religioasã, pe constiinta şi onoare. ART. 20 Poate fi notar stagiar cel care: a) îndeplineşte condiţiile prevãzute la art. 16 lit. a) - f); b) este angajat într-un birou de notar public; c) se afla în perioada de stagiu pînã la promovarea examenului de notar public. ART. 21 Notarul public poate delega pe notarul stagiar sa îndeplineascã urmãtoarele atribuţii: a) efectuarea lucrãrilor de secretariat; b) legalizarea copiilor de pe înscrisuri; c) legalizarea semnãturii traducatorului; d) darea de data certa a înscrisurilor prezentate de pãrţi; e) redactarea unor proiecte de înscrisuri cu conţinut juridic. Condiţiile de încheiere a contractului de munca şi formarea profesionalã a notarului stagiar sunt în sarcina Camerei Notarilor Publici şi se stabilesc prin statutul Uniunii Naţionale a notarilor Publici. ART. 22 Examenul de notar public se susţine în fata unei comisii formate din: un membru al Consiliului Uniunii Naţionale a Notarilor Publici, reprezentantul Ministerului Justiţiei, un membru al corpului didactic din învãţãmîntul superior de specialitate şi doi notari publici cu pregãtire şi prestigiul profesional, desemnaţi în condiţiile prevãzute în regulamentul de aplicare a prezentei legi. ART. 23 Calitatea de notar public înceteazã: a) la cerere; b) prin pensionare sau în cazul constatãrii incapacitãţii de munca, în condiţiile legii; c) prin desfiinţarea biroului notarului public, urmatã de neexercitarea fãrã justificare de cãtre titularul acestuia a profesiei, în condiţiile legii, într-un alt birou de notar public, în termen de 6 luni; d) prin excluderea din profesie, dispusã ca sancţiune disciplinarã, în condiţiile prezentei legi; e) în cazul vaditei sale incapacitãţi profesionale, constatatã în urma unor inspecţii repetate; f) în cazul condamnãrii definitive pentru sãvîrşirea cu intenţie a unei infracţiuni grave sau care aduce atingere prestigiului profesiei; g) în cazul în care notarul public nu mai îndeplineşte condiţiile prevãzute de art. 16 lit. a), d) şi f). Încetarea calitãţii de notar public se constata sau se dispune, dupã caz, de ministrul justiţiei. ART. 24 Exerciţiul funcţiei de notar public se suspenda: a) în caz de incompatibilitate; b) în situaţiile prevãzute la art. 41 lit. c) şi art. 42 din prezenta lege; c) în caz de neachitare a obligaţiilor bãneşti profesionale, dupã 6 luni de la scadenta acestora, pînã la achitarea debitului; d) în caz de incapacitate temporarã de munca. ART. 25 Suspendarea se dispune de ministrul justiţiei, la solicitatea Consiliului Uniunii Naţionale a Notarilor Publici. Încetarea suspendãrii se poate dispune cu respectarea condiţiei prevãzute în alineatul precedent. SECŢIUNEA 2 Camera Notarilor Publici ART. 26 În circumscripţia fiecãrei Curţi de apel funcţioneazã cîte o Camera a Notarilor Publici, cu personalitate juridicã. Din Camera fac parte toţi notarii publici care funcţioneazã în circumscripţia Curţii de apel. Camera Notarilor Publici este condusã de un colegiu director format dintr-un preşedinte, un vicepreşedinte şi 3 - 5 membri. Colegiul director este ales de adunarea generalã a membrilor Camerei, pentru o perioada de 3 ani, dintre notarii publici. Preşedintele Colegiului director va primi o indemnizaţie al carei cuantum se va stabili de adunarea generalã. Colegiul director va avea un secretar salarizat şi personal auxiliar, în numãrul şi în structura stabilite de adunarea generalã a notarilor publici din judeţele ce compun circumscripţia Camerei. Colegiul director al Camerei Notarilor Publici are urmãtoarele atribuţii: a) rezolva plingerile pãrţilor impotriva notarilor publici şi a notarilor stagiari, luind mãsurile corespunzãtoare şi aducindu-le la cunostinta Uniunii Naţionale a Notarilor Publici; b) deleagã, în cazuri excepţionale, pentru o perioada determinata, un notar public, din aceeaşi circumscripţie a judecãtoriei, care sa asigure funcţionarea unui alt birou de notar public, cu încunoştinţarea Uniunii Naţionale a Notarilor Publici. Cheltuielile cu delegarea se suporta din veniturile biroului notarului public la care este delegat; c) informeazã Uniunea Nationala a Notarilor Publici în legatura cu activitatea birourilor notarilor publici, asupra necesarului de notari publici şi notari stagiari şi face recomandãri cu privire la persoanele ce urmeazã sa fie propuse de uniune numirea lor în funcţia de notar public de cãtre ministrul justiţiei; d) reprezintã Camera în relaţiile cu terţii la nivelul circumscripţiei Curţii de apel; e) întocmeşte documentarea juridicã şi asigura consultarea în informarea curenta a notarilor publici; f) tine evidenta veniturilor şi cheltuielilor Camerei şi a contribuţiei membrilor sãi; g) procura datele şi lucrãrile necesare pentru Buletinul Notarilor Publici şi asigura difuzarea acestuia; h) îndeplineşte alte atribuţii prevãzute de lege şi de regulament. SECŢIUNEA 3 Uniunea Nationala a Notarilor Publici ART. 27 Notarii publici din România se constituie în Uniunea Nationala a Notarilor Publici, organizaţie profesionalã cu personalitate juridicã, care îşi alege un consiliu de conducere şi alte organe stabilite prin statutul propriu. ART. 28 Consiliul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici este constituit din cîte un reprezentant al fiecãrei Camere a Notarilor Publici, din care se aleg preşedintele şi doi vicepreşedinţi, în condiţiile stabilite prin statutul uniunii. Consiliul uniunii are urmãtoarele atribuţii: a) propune ministrului justiţiei numirea, suspendarea, revocarea ori încetarea calitãţii de notar public; b) propune ministrului justiţiei numãrul necesar al birourilor de notari publici şi condiţiile de desfãşurare a examenelor de notari publici; c) stabileşte, cu aprobarea ministrului justiţiei, onorariile minimale pentru serviciile prestate de notarii publici; d) aproba cotele de contribuţie ale birourilor notarilor publici la Camera, precum şi cele ale Camerelor la Uniunea Nationala a Notarilor Publici, potrivit statutului acesteia; e) reprezintã Uniunea Nationala a Notarilor Publici în raporturile cu terţii, pe plan intern şi internaţional; f) îndeplineşte alte atribuţii prevãzute de lege sau de regulament. ART. 29 În cadrul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici se va organiza şi va funcţiona o casa de asigurãri pentru garantarea responsabilitãţii civile a notarilor publici, cu personalitate juridicã, în condiţiile stabilite prin statut propriu, aprobat de Uniunea Nationala a Notarilor Publici. CAP. 4 Drepturile şi îndatoririle notarilor publici SECŢIUNEA 1 Drepturile notarilor publici ART. 30 Notarii publici îşi exercita personal profesiunea şi se bucura de stabilitate în funcţie, neputind fi mutati în alta localitate fãrã acordul lor. ART. 31 Notarii publici nu pot fi cercetati, perchezitionati, reţinuţi sau trimişi în judecata penalã sau contravenţionalã, fãrã avizul ministrului justiţiei, pentru fapte sãvîrşite în legatura cu exerciţiul activitãţilor profesionale. ART. 32 Notarii publici au dreptul la onorarii pentru fiecare serviciu prestat, în conformitate cu art. 28 alin. 2 lit. c). ART. 33 Notarul public are dreptul la concediu de odihna, în condiţiile stabilite prin statut. ART. 34 Notarii publici beneficiazã de drepturile de asigurãri sociale pe baza contribuţiei la sistemul asigurãrilor sociale de stat, în condiţiile legii. ART. 35 Exercitarea profesiei de notar public este incompatibilã cu: a) desfãşurarea unei activitãţi salarizate, cu excepţia: - activitãţii didactice universitare; - activitãţii literare şi publicistice; - calitãţi de deputat sau senator, ori a celei de consilier în consiliile judeţene sau locale, pe durata mandatului; b) desfãşurarea unor activitãţi comerciale, direct sau prin persoane interpuse; c) calitatea de asociat într-o societate în nume colectiv, de asociat comanditat în societãţile în comanditã simpla sau pe acţiuni, administrator al unei societãţi cu rãspundere limitatã, preşedinte al unui consiliu de administraţie, membru al consiliului de conducere, director general sau director al unei societãţi pe acţiuni, administrator al unei societãţi civile. SECŢIUNEA 2 Îndatoririle şi rãspunderile notarilor publici ART. 36 Notarii publici şi personalul birourilor notariale au obligaţia sa pãstreze secretul profesional cu privire la actele şi faptele despre care au luat cunostinta în cadrul activitãţii lor, chiar şi dupã încetarea funcţiei, cu excepţia cazurilor în care legea sau pãrţile interesate îi elibereazã de aceasta obligaţie. ART. 37 Notarul public nu poate absenta mai mult de 5 zile consecutiv, fãrã a asigura functionalitatea biroului sau, în condiţiile legii. În cazul nerespectãrii dispoziţiilor alin. 1, Camera Notarilor Publici poate delega, dupã caz, un alt notar public pentru îndeplinirea atribuţiilor notarului public absent, în condiţiile prevãzute de statutul uniunii. ART. 38 Rãspunderea civilã a notarului public poate fi angajata, în condiţiile legii civile, pentru încãlcarea obligaţiilor sale profesionale, atunci cînd acesta a cauzat un prejudiciu. Asigurarea de rãspundere profesionalã a notarului public se realizeazã prin casa de asigurãri, constituitã în acest scop. ART. 39 Rãspunderea disciplinarã a notarului public intervine pentru urmãtoarele abateri: a) intirziere sau neglijenţa în efectuarea lucrãrilor; b) lipsa nejustificatã de la birou; c) nerespectarea secretului profesional; d) comportament care aduce atingere onoarei sau probitatii profesionale. ART. 40 Acţiunea disciplinarã se exercita de Colegiul director şi se judeca de Consiliul de disciplina. Pentru suspendarea din funcţie sau excluderea din profesie este obligatorie o cercetare prealabilã, care se efectueazã de cãtre Colegiul director. Audierea celui în cauza este obligatorie, acesta fiind îndreptãţit sa ia cunostinta de conţinutul dosarului şi sa-şi formuleze apãrarea. Consiliul de disciplina citeaza pãrţile şi pronunţa o hotãrîre motivatã, care se comunica acestora. Impotriva hotãrîrii pãrţile pot face contestaţie la Consiliul uniunii, în termen de 10 zile de la comunicare. Hotãrîrea Consiliului uniunii poate fi atacatã la instanta judecãtoreascã competenta, civilã sau de contencios administrativ, dupã caz. Hotãrîrea definitiva se comunica şi Ministerului Justiţiei. Procedura judecãrii abaterilor disciplinare se stabileşte prin regulament. ART. 41 Sancţiunile disciplinare se aplica în raport cu gravitatea faptelor şi constau în: a) observatie scrisã; b) amenda de la 50.000 lei la 200.000 lei, care se face venit la bugetul Camerei Notarilor Publici. Neachitarea în termen de 30 de zile de la data rãmînerii definitive a hotãrîrii atrage suspendarea de drept a notarului public pînã la achitarea sumei. Hotãrîrea definitiva constituie titlu executoriu; c) suspendarea din funcţie pe o durata de maximum 6 luni; d) excluderea din profesie. ART. 42 În cazul în care impotriva notarului public s-a luat mãsura arestãrii preventive, ministrul justiţiei, la propunerea Consiliului Uniunii Naţionale a Notarilor Publici, va lua mãsura suspendãrii din funcţie pînã la soluţionarea cauzei penale, potrivit legii. Dacã hotãrîrea de condamnare a rãmas definitiva şi ea se referã la infracţiunile prevãzute de art. 23 lit. f) din lege, cu acea data ministrul justiţiei dispune excluderea din profesie a notarului public condamnat. Sigiliul, registrele şi lucrãrile notarului public suspendat sau exclus vor fi depuse la Camera Notarilor Publici, sub luare de dovada. CAP. 5 Procedura actelor notariale SECŢIUNEA 1 Dispoziţii comune ART. 43 Toate actele notariale se îndeplinesc la cerere. Înscrisurile redactate de pãrţi sau, dupã caz, de reprezentanţii lor legali sau conventionali vor fi verificate cu privire la îndeplinirea condiţiilor de fond şi forma, notarul public putindu-le aduce modificãrile şi completãrile corespunzãtoare, cu acordul pãrţilor. Înscrisurile referitoare la actele notariale se redacteazã potrivit voinţei pãrţilor şi în condiţiile prevãzute de lege. Înscrisurile vor fi redactate citeţ, îngrijit şi fãrã prescurtãri; menţiunile în cifre se vor înscrie şi în litere, iar locurile goale se vor completa prin tragere de linii. În cadrul lucrãrilor de îndeplinire a actelor notariale, notarul public stabileşte identitatea, domiciliul şi capacitatea pãrţilor, în afarã cazurilor în care se solicita dare de data certa, întocmirea de copii legalizate sau acordarea de consultaţii juridice notariale. ART. 44 Înscrisurile pentru care legea prevede forma autenticã vor fi redactate numai de notari publici, de avocatul pãrţilor interesate sau de consilierul juridic ori reprezentantul legal al persoanei juridice. Persoanele care au pregãtire juridicã superioarã vor putea redacta înscrisurile în care figureazã ca parte, ele, sotii, ascendenţii sau descendenţii lor. Consultatiile date de notarul public în domeniul juridic notarial sunt scrise sau verbale şi se dau persoanelor fizice sau juridice, la solicitare sau pe baza de contract cu durata determinata. ART. 45 Notarul public are obligaţia sa desluseasca raporturile reale dintre pãrţi cu privire la actul pe care vor sa-l încheie, sa verifice dacã scopul pe care îl urmãresc este în conformitate cu legea şi sa le dea îndrumãrile necesare asupra efectelor lui juridice. De asemenea, el trebuie sa ceara pãrţilor, ori de cîte ori este cazul, documentele justificative şi autorizaţiile necesare pentru încheierea actului sau, la cererea acestora, va putea obţine el însuşi documentaţia necesarã. Actele din care rezulta drepturi ce urmeazã a fi supuse publicitãţii mobiliare sau imobiliare se vor comunica de îndatã, la locul unde se tine aceasta evidenta, de notarul public, care va face şi demersurile necesare în numele titularilor pentru aducerea la îndeplinire a tuturor lucrãrilor de publicitate. Se excepteazã cazul în care pãrţile interesate vor cere în scris sa îndeplineascã ele însele formalitãţile de mai sus. În vederea îndeplinirii obligaţiilor ce-i revin potrivit alin. 2 şi 3, notarul public va avea acces liber la birourile de publicitate mobiliarã şi imobiliarã. Notarul public nu poate refuza îndeplinirea actului notarial solicitat decît în condiţiile arãtate la art. 6. ART. 46 Organele de ordine publica vor acorda sprijin notarilor publici, în cazul în care aceştia sunt împiedicaţi sa-şi exercite atribuţiile. De asemenea, autoritãţile administraţiei publice locale au obligaţia ca în cadrul atribuţiilor lor sa acorde notarilor publici concursul solicitat pentru îndeplinirea actelor notariale. ART. 47 Actele solicitate de pãrţi şi orice acte de procedura notarialã de întocmesc în limba romana. Cetãţenilor aparţinînd minoritãţilor naţionale sau persoanelor care nu vorbesc sau nu înţeleg limba romana li se acorda posibilitatea de a lua cunostinta de cuprinsul actului printr-un interpret. Funcţia de interpret public poate fi îndeplinitã, în afarã de notarul public, şi de un angajat din cadrul biroului notarial, care cunoaşte limba acelei persoane, precum şi de traducatorii autorizaţi. Actele redactate de pãrţi şi prezentate pentru efectuarea operaţiunilor notariale vor fi în limba romana. La cererea justificatã a pãrţilor, notarul public poate îndeplini acte în legatura cu înscrisurile întocmite de pãrţi într-o alta limba decît cea romana, numai dacã notarul instrumentelor cunoaşte limba în care sunt întocmite actele sau dupã ce a luat cunostinta de cuprinsul acestora prin interpret, caz în care un exemplar tradus în limba romana şi semnat de cel ce a efectuat traducerea va fi atasat la dosar. Înscrisurile destinate a fi traduse într-o limba strãinã se vor redacta fie pe doua coloane, cuprinzînd în prima coloana textul în limba romana, iar în cea de-a doua, textul în limba strãinã, fie în mod succesiv, mai întîi textul în limba romana, continuindu-se cu textul în limba strãinã. ART. 48 Actele notariale se îndeplinesc la sediul biroului notarului public în timpul programului de serviciu cu publicul, afişat în mod corespunzãtor. Un act notarial se poate îndeplini în afarã sediului biroului notarului public, în limitele circumscripţiei sale teritoriale, dacã la încheierea lui este interesat un numãr mai mare de persoane sau partea care-l solicita este împiedicatã sa se prezinte, din motive temeinice, la sediul biroului. În cazul în care întocmirea unui act notarial nu suferã amînare din motive obiective, acesta va putea fi îndeplinit şi în afarã programului de lucru, la cererea partii interesate. ART. 49 Îndeplinirea actelor notariale, în afarã de redactarea înscrisurilor şi de consultatiile juridice notariale, se constata prin încheiere, care va cuprinde: a) sediul biroului notarial; b) denumirea încheierii şi numãrul acesteia; c) data îndeplinirii actului notarial; d) numele şi prenumele notarului public; e) locul unde s-a îndeplinit actul notarial, în cazul îndeplinirii în afarã sediului biroului notarial, precizîndu-se împrejurarea care justifica întocmirea înscrisului în acel loc; f) numele sau denumirea pãrţilor, domiciliul sau sediul acestora şi menţiunea faptului prezentãrii lor în persoana, reprezentate ori asistate, precum şi modul în care li s-a constatat identitatea, cu excepţia încheierilor prin care se da data certa înscrisurilor sau se legalizeazã copii de pe înscrisuri; g) arãtarea îndeplinirii condiţiilor de fond şi de forma ale actului notarial întocmit în raport cu natura acelui act; h) constatarea îndeplinirii actului notarial şi a citirii acestuia de cãtre pãrţi; i) menţiunea perceperii taxelor de timbru, a onorariului şi cuantumul acestora; j) semnatura notarului public; k) sigiliul biroului notarului public. ART. 50 Pãrţile participante la actul notarial pot fi identificate de notarul public prin menţiunea în încheiere ca ele sunt cunoscute personal de acesta. În cazul în care notarul public nu cunoaşte pãrţile, este obligat sa se convingã de identitatea acestora, stabilitã, dupã caz, prin: a) acte de identitate sau legitimatii oficiale prevãzute cu semnatura, ştampila şi fotografia posesorului; b) atestarea avocatului care asista partea; c) doi martori de identitate, cunoscuţi personal de notarul public sau legitimati conform lit. a). Nu poate fi martor de identitate cel care: a) nu a împlinit 18 ani; b) figureazã în act ca parte sau ca beneficiar; c) din cauza unei deficiente psihice sau fizice nu este apt pentru dovedirea identitãţii. ART. 51 În situaţia în care se refuza îndeplinirea actului notarial, încheierea de respingere se va da numai dacã pãrţile stãruie în cerere, dupã ce li s-a atras atenţia ca actul solicitat este contrar legii sau bunelor moravuri. Încheierea va cuprinde şi motivarea refuzului, calea de atac la judecãtorie şi termenul de exercitare. Îndeplinirea actului notarial poate fi respinsã şi pentru urmãtoarele motive: a) solicitarea lucrãrilor în afarã orelor de lucru, cu excepţiile prevãzute la art. 48 alin. 3; b) neprezentarea documentaţiei necesare sau prezentarea ei incompleta; c) neplata taxelor şi a onorariului stabilit; d) imposibilitatea identificarii pãrţilor sau lipsa lor de discernamint. ART. 52 Încãlcarea cerinţelor prevãzute la art. 49 lit. c), f), j) şi k) se sancţioneazã cu nulitatea, iar a celorlalte cerinţe cu anularea, în afarã de cazul în care îndeplinirea acestora rezulta din lucrãrile actului. ART. 53 Actele notariale care prezintã erori materiale sau omisiuni vadite pot fi îndreptate sau completate prin încheiere de cãtre notarul public, la cerere sau din oficiu, cu acordul pãrţilor, dacã lucrurile cuprind date care fac posibila îndreptarea greşelilor sau completarea omisiunilor. Acordul pãrţilor se prezuma dacã, fiind legal citate, nu-şi manifesta opunerea. Despre îndreptarea sau completarea efectuatã se face menţiune pe toate exemplarele actului. ART. 54 Actele care au dispãrut fãrã a mai fi rãmas un exemplar original se reconstituie la cerere, prin încheiere, pe baza acordului pãrţilor sau, dupã caz, a succesorilor acestora. Reconstituirea se face la biroul notarului la care s-a întocmit actul. În lipsa acordului pãrţilor, reconstituirea actelor dispãrute se va face de judecãtoria în circumscripţia cãreia îşi are sediul biroul notarial care a întocmit actul, în conformitate cu dispoziţiile din Codul de procedura civilã. În cazul în care actul dispãrut a fost întocmit de alte instituţii cu activitate notarialã, reconstituirea se face de judecãtoria în circumscripţia cãreia îşi are sediul instituţia care a întocmit acel act sau se afla domiciliul ori sediul uneia dintre pãrţi, dupã caz. ART. 55 La cererea partii de a li se da un duplicat al actului original, biroul notarial care a întocmit acel act poate incuviinta eliberarea duplicatului. În acest scop, notarul public va cita pãrţile sau, dupã caz, pe succesorii acestora. În textul duplicatului se reproduc, cuvint cu cuvint, cuprinsul înscrisului, cît şi a încheierii prin care s-a constatat întocmirea înscrisului original. În locul semnaturilor originale se menţioneazã numele de familie şi prenumele fiecãrui semnatar. Duplicatul are aceeaşi forta probanta ca şi originalul. ART. 56 Notarul public nu poate îndeplini acte notariale, sub sancţiunea nulitãţii, dacã: a) în cauza sunt pãrţi sau interesaţi în orice calitate, el soţul, ascendenţii şi descendenţii lor; b) este reprezentantul legal ori împuternicitul unei pãrţi care participa la procedura notarialã. ART. 57 În cazul în care, valabilitatea în strãinãtate a actului notarial, este necesarã supralegalizarea semnãturii şi sigiliului notarului public de cãtre Ministerul Justiţiei, Ministerul Afacerilor Externe şi misiunea diplomaticã sau oficiul consular din România ale statului în care actul urmeazã a fi folosit, notarul public va pune în vedere partii obligaţia îndeplinirii acestei cerinţe. Birourile notariale nu pot lua în considerare actele care emana de la autoritãţile altui stat, decît dacã semnãturile şi sigiliile acelor autoritãţi sunt supralegalizate de cãtre misiunea diplomaticã sau oficiul consular al României din acest stat sau de cãtre Ministerul Afacerilor Externe al României. În cazul în care prin convenţii internaţionale la care România este parte se prevede altfel, se aplica acele convenţii. SECŢIUNEA 2 Autentificarea actelor ART. 58 Pentru autentificarea unui act, notarul public verifica şi stabileşte, în prealabil, identitatea pãrţilor. Pãrţile pot fi reprezentate la autentificare printr-un mandatar cu procura specialã autenticã. ART. 59 Cînd notarul public are îndoieli cu privire la deplinatatea facultãţilor mintale ale vreuneia dintre pãrţi, procedeazã la autentificare numai dacã un medic specialist atesta în scris ca partea poate sa-şi exprime în mod valabil consimţãmîntul în momentul încheierii actului. ART. 60 Pentru a lua consimţãmîntul pãrţilor, dupã citirea actului, notarul public le va intreba dacã au înţeles conţinutul acestuia şi dacã cele cuprinse în act exprima vointa lor. Pentru motive temeinice, notarul public poate lua separat, dar în aceeaşi zi, consimţãmîntul pãrţilor care figureazã în act. În acest caz, în încheierea de încuviinţare a autentificãrii se va mentiona ora şi locul luãrii consimtamintului fiecãrei pãrţi. ART. 61 Declaraţia de vointa a surdului, mutului sau surdomutului, stiutori de carte, se va da în scris în fata notarului public, prin înscrierea de cãtre parte, înaintea semnãturii, a menţiunii "consimt la prezentul act, pe care l-am citit". Dacã surdul, mutul sau surdomutul se gãsesc din orice motiv în imposibilitate de a scrie, declaraţia de vointa se va lua prin interpret. Pentru a lua consimţãmîntul unui nevazator, notarul public va intreba dacã a auzit bine cînd i s-a citit înscrisul şi dacã cele auzite reprezintã vointa sa, consemnind acestea în încheierea de autentificare. ART. 62 În cazul acelora care din pricina infirmitãţii, a bolii sau din orice alte cauze nu pot semna, notarul public, indeplinind actul, va face menţiune despre aceasta împrejurare în încheierea pe care o întocmeşte, menţiunea astfel facuta ţinînd loc de semnatura. ART. 63 Notarul public sau pãrţile pot solicita ca martorii prevãzuţi la art. 50 sa fie prezenţi şi la semnarea actului. ART. 64 Toate exemplarele originale ale înscrisului autentificat, cerute de pãrţi, precum şi cel ce se pãstreazã în arhiva biroului notarial, împreunã cu anexele care fac parte integrantã din acest înscris, se semneazã în fata notarului public de cãtre pãrţi sau reprezentanţii lor şi, dupã caz, de cei chemaţi a incuviinta actele pe care pãrţile le întocmesc, de martorii-asistenţi, atunci cînd este cerutã prezenta lor, şi - dacã este cazul - de cel care a redactat înscrisul, în condiţiile prezentei legi. Fiecare parte poate solicita cel puţin un exemplar original al înscrisului autentic. ART. 65 Încheierea care constata autentificarea unui înscris va cuprinde, sub sancţiunea nulitãţii, pe lîngã datele prevãzute la art. 49, şi urmãtoarele menţiuni: a) constatarea ca s-a luat consimţãmîntul pãrţilor; b) constatarea ca înscrisul a fost semnat în fata notarului de toţi cei ţinuţi sa-l semneze. Menţiunea notarului public ca una dintre pãrţi nu a putut semna tine loc de semnatura pentru aceasta; c) numãrul anexelor cuprinse în actul autentic; d) dispoziţia de investire cu forma autenticã, care se exprima prin cuvintele: "Se declara autentic prezentul înscris". ART. 66 Actul autentificat de notarul public care constata o creanta certa şi lichidã are putere de titlu executoriu la data exigibilitatii acesteia. În lipsa actului original, titlul executoriu îl poate constitui duplicatul sau copia legalizatã de pe exemplarul din arhiva notarului public. ART. 67 În cazul în care notarul public respinge cererea de autentificare, încheierea va cuprinde menţiunile de la art. 51 alin. 1. Dacã se face plîngere impotriva încheierii de respingere şi judecãtoria o admite, notarul public va da încheierea de autentificare a actului, conform hotãrîrii judecãtoreşti rãmasã definitiva şi irevocabilã, şi va mentiona ca actul produce efecte de la înregistrarea cererii de autentificare. SECŢIUNEA 3 Procedura succesoralã ART. 68 Procedura succesoralã notarialã se deschide, dupã caz, la cererea oricãrei persoane interesate, a procurorului, precum şi a secretarului consiliului local al localitãţii în raza cãreia defunctul şi-a avut ultimul domiciliu, atunci cînd are cunostinta ca moştenirea cuprinde bunuri imobile. În cazul decesului unei persoane care nu a avut ultimul domiciliu în ţara, procedura succesoralã se poate îndeplini de notarul public din circumscripţia teritorialã a judecãtoriei în care defunctul şi-a avut bunurile cele mai importante ca valoare. Notarul public sesizat are obligaţia de a verifica în prealabil competenta teritorialã, iar dacã constata ca succesiunea este în competenta altui birou notarial, se desesizeaza, fãrã sa mai citeze pãrţile, trimiţînd cauza notarului public competent. În cazul în care într-o circumscripţie teritorialã sunt mai multe birouri de notari publici, competenta de îndeplinire a procedurii succesorale aparţine primului birou sesizat. Notarul public va verifica dacã procedura succesoralã nu s-a deschis la un alt birou de notar public din aceeaşi circumscripţie, cercetind, în acest scop, registrul de evidenta a succesiunilor, potrivit regulamentului. ART. 69 În cererea de deschidere a procedurii succesorale vor fi menţionate datele de stare civilã ale defunctului, numele, prenumele şi domiciliul moştenitorilor prezumtivi, bunurile defunctului, cu menţionarea valorii acestora, precum şi a pasivului succesoral. Cererea va fi înscrisã în registrul succesoral al notarului public. ART. 70 În cazurile prevãzute de lege sau la cererea celor interesaţi, notarul public, personal sau printr-un delegat, va face inventarierea bunurilor succesorale. Dacã nu exista cerere anterioarã pentru deschiderea procedurii succesorale, cererea de inventariere tine loc şi de cerere de deschidere a acestei proceduri. Inventarierea notarialã se va putea face numai cu acordul persoanei în posesia cãreia se afla bunurile defunctului. În caz de refuz, se va încheia un proces-verbal, semnat de cei prezenţi. ART. 71 Procesul-verbal de inventariere va cuprinde enumerarea, descrierea şi evaluarea provizorie a bunurilor ce se aflau în posesia defunctului la data decesului. Bunurile a cãror proprietate este contestatã se vor mentiona separat. În inventar se cuprind menţiuni privind pasivul succesoral. Bunurile defunctului care se gãsesc în posesia altei persoane vor fi inventariate cu precizarea locului unde se afla şi a motivului pentru care se gãsesc acolo. În cazul în care, cu ocazia inventarierii, se va gãsi testament lãsat de defunct, va fi vizat spre neschimbare şi va fi depus în depozit la biroul notarului public. Inventarul se semneazã de cel care l-a întocmit, de succesibilii aflaţi la locul inventarului, iar în lipsa acestora sau a refuzului lor de a semna, inventarul va fi semnat de martorii prezenţi. ART. 72 Dacã exista pericol de înstrãinare, pierdere, înlocuire sau distrugere a bunurilor, notarul public va putea pune bunurile sub sigiliu sau le va preda unui custode. În cazul în care conservarea bunurilor succesorale necesita anumite cheltuieli, acestea vor fi fãcute, cu încuviinţarea notarului public, de custodele prevãzut la alin. 1 sau, în lipsa custodelui, de un curator special, numit de notar pentru administrarea bunurilor. Bunurile date în custodie sau în administrare se predau pe baza de proces-verbal semnat de notar şi de custode sau curator. Dacã predarea are loc o data cu inventarierea, se va mentiona în procesul-verbal de inventariere, un exemplar al procesului-verbal predindu-se custodelui sau curatorului. Custodele sau curatorul este obligat sa restituie bunurile şi sa depunã conturile la biroul notarului public la finalizarea procedurii succesorale sau atunci cînd notarul considera necesar. ART. 73 Dacã în timpul efectuãrii inventarului se vor gãsi sume de bani, hirtii de valoare, cecuri sau alte valori, se vor depune în depozitul notarial sau la o instituţie specializatã, facindu-se menţiune despre aceasta şi în procesul-verbal de inventariere. Din sumele de bani gãsite la inventariere se vor lasa moştenitorilor sau celor care locuiau cu defunctul şi gospodareau împreunã cu acesta sumele necesare pentru: a) întreţinerea persoanelor ce era în sarcina celui decedat, pentru maximum 6 luni; b) plata sumelor datorate în baza contractelor de munca sau plata asigurãrilor sociale; c) acoperirea cheltuielilor pentru pãstrarea şi administrarea averii succesorale. În succesiunea în care exista indicii ca urmeazã a fi declarata vacanta, notarul public va putea incredinta administrarea provizorie a bunurilor succesorale unui curator desemnat, cu încunoştinţarea autoritãţii administrativ-teritoriale. ART. 74 Mãsurile de conservare luate de notarul public se vor comunica moştenitorilor legali, legatarilor şi, dupã caz, executorilor testamentari, dovada comunicãrii anexindu-se la dosar. Completarea sau modificarea mãsurilor de mai sus poate fi dispusã de notar pînã la încheierea finala a procedurii succesorale. Efectele mãsurilor de conservare înceteazã la data finalizarii procedurii succesorale. Oricine se considera vãtãmat prin inventarul întocmit sau prin mãsurile de conservare luate de notarul public poate face plîngere la judecãtorie. ART. 75 Dupã ce constata ca este legal sesizat, notarul public înregistreazã cauza şi dispune citarea celor care au vocaţie la moştenire, iar dacã exista testament, citeaza şi pe legatari şi executorul testamentar instituit. Dacã printr-un testament autentic s-a instituit un legatar universal, se citeaza, în lipsa de moştenitori rezervatari, numai legatarul; dacã testamentul este olograf sau mistic, se citeaza şi moştenitorii legali. În ambele cazuri se va cita şi executorul testamentar, dacã a fost desemnat prin testament. În succesiunea ce urmeazã a fi declarata vacanta, notarul public citeaza autoritatea administraţiei publice competenta a prelua bunurile. În cazul moştenitorului incapabil, se citeaza reprezentantul sau legal şi autoritatea tutelara. ART. 76 În cadrul procedurii succesorale, notarul public stabileşte calitatea moştenitorilor şi legatarilor, întinderea drepturilor acestora, precum şi compunerea masei succesorale. În cazul existenţei unui testament gãsit la inventar sau prezentat de partea interesatã, notarul public procedeazã la deschiderea lui. Dacã testamentul este olograf sau mistic se constata starea lui materialã şi se întocmeşte un proces-verbal. Pe baza de declaraţie sau probe administrate în cauza se va stabili dacã succesorii au acceptat succesiunea în termenul legal. Declaraţiile de renunţare la succesiune şi cele de acceptare sub beneficiu de inventar se înscriu într-un registru special. ART. 77 Calitatea de moştenitor şi numãrul acestora se stabilesc prin acte de stare civilã şi cu martori, iar bunurile ce compun masa succesoralã se dovedesc prin înscrisuri sau orice ale mijloace de proba admise de lege. + În succesiunile care privesc bunurile comune ale autorului succesiunii şi ale soţului supravieţuitor, cotele de contribuţie ale acestora la dobindirea bunurilor se stabilesc prin acordul moştenitorilor. ART. 78 Procedura succesoralã se poate suspenda în urmãtoarele cazuri: a) au trecut 6 luni de la deschiderea succesiunii şi, deşi au fost legal citaţi, succesibilii nu s-au prezentat ori au abandonat procedura succesoralã, fãrã a cere eliberarea certificatului de moştenitor şi exista dovada ca cel puţin unul dintre ei a acceptat moştenirea; b) succesibilii îşi contesta unii altora calitatea sau nu se înţeleg cu privire la compunerea masei succesorale şi la întinderea drepturilor care li se cuvin; c) moştenitorii sau alte persoane interesate prezintã dovada ca s-au adresat instanţei de judecata pentru stabilirea drepturilor lor. În încheierea de suspendare se consemneazã elementele care au rezultat din dezbateri, pînã la momentul suspendãrii, cu privire la identitatea celor prezenţi, opţiunea succesoralã a acestora şi compunerea masei succesorale. În cazurile prevãzute la alin. 1 lit. b), notarul public stabileşte prin încheiere masa succesoralã, cu precizarea bunurilor sau a drepturilor care se contesta, întinderea drepturilor moştenitorilor şi motivele neintelegerii, indrumind pãrţile sa soluţioneze neînţelegerile dintre ele pe cale judecãtoreascã. În cazurile de suspendare a procedurii succesorale prevãzute la alin. 1 lit. a) şi b), dacã nu s-a fãcut dovada ca cei în cauza s-au adresat instanţei sau cei interesaţi n-au cerut repunerea pe rol a cauzei, notarul public va stabili taxele succesorale provizorii şi onorariile şi le va comunica organelor financiare. La cererea pãrţilor, notarul public va putea repune pe rol dosarul succesoral oricind, dacã se constata încetarea cauzelor care au determinat suspendarea lui. ART. 79 În cadrul dezbaterilor succesorale, la fiecare termen notarul public întocmeşte o încheiere motivatã, care va cuprinde menţiunile referitoare la îndeplinirea procedurii, declaraţiile pãrţilor, prezenta martorilor şi mãsurile dispuse în vederea soluţionãrii cauzei. ART. 80 Dacã notarul public constata ca în masa succesoralã nu exista bunuri, dispune prin încheiere închiderea procedurii succesorale şi claseaza cauza ca fãrã obiect. ART. 81 În succesiunea în care exista bunuri, s-a realizat acordul între moştenitori şi s-au administrat probe îndestulãtoare, notarul public întocmeşte încheierea finala a procedurii succesorale. Încheierea finala va cuprinde, pe lîngã menţiunile comune încheierilor notariale, numele, prenumele şi ultimul domiciliu al defunctului, data decesului, numele, domiciliul şi întinderea drepturilor tuturor moştenitorilor şi legatarilor, bunurile şi datoriile succesiunii, taxele de timbru, onorariul, precum şi alte date care au fost necesare la soluţionarea cauzei. Dacã moştenitorii şi-au împãrţit bunurile prin buna-învoiala, în încheiere se va arata modul de imparteala şi bunurile succesorale atribuite fiecãruia. Actul de imparteala va putea fi cuprins în încheierea finala sau se va putea întocmi separat, într-una din formele prescrise de lege. ART. 82 Încheierea procedurii succesorale se poate face şi înainte de expirarea termenului de acceptare a succesiunii, dacã este neîndoielnic ca nu mai sunt şi alte persoane îndreptãţite la succesiune. De asemenea, procedura succesoralã se poate încheia de îndatã, în temeiul unui testament, dacã acesta îndeplineşte condiţiile legale de forma, nu conţine dispoziţii contrare legii şi nu aduce atingere drepturilor moştenitorilor rezervatari sau exista acordul acestora. În aceleaşi condiţii, notarul public va putea stabili drepturile legatarului particular asupra bunurilor determinate prin testament. Notarul public, avînd acordul tuturor moştenitorilor, va putea proceda la reducerea liberalitãţilor, pînã la limitele prevãzute de lege. ART. 83 Pe baza încheierii finale, în termen de 20 de zile, se redacteazã certificatul de moştenitor sau de legatar, care va cuprinde constatãrile din aceasta încheiere referitoare la masa succesoralã, numãrul şi calitatea moştenitorilor şi cotele ce le revin din patrimoniul defunctului. Un exemplar al certificatului de moştenitor se elibereazã fiecãruia dintre moştenitori sau legatari, dupã caz, dupã achitarea taxelor succesorale şi a onorariilor. În cazul în care s-a instituit un executor testamentar, se va elibera, în condiţiile de mai sus, un certificat constatator al acestei calitãţi. Dupã suspendarea procedurii succesorale în condiţiile art. 78 alin. 1 lit. b) şi c), certificatul de moştenitor se elibereazã în baza hotãrîrii judecãtoreşti rãmasã definitiva şi irevocabilã. ART. 84 În cazul în care nu s-a fãcut dovada existenţei unor bunuri în patrimoniul defunctului ori determinarea acestora necesita operaţiuni de durata şi moştenitorii solicita sa li se stabileascã numai calitatea, se poate emite certificat de calitate de moştenitor. ART. 85 În lipsa moştenitorilor legali sau testamentari, la cererea reprezentantului statului, notarul public constata ca succesiunea este vacanta, eliberind certificat de vacanta succesoralã, dupã expirarea termenului legal de acceptare a succesiunii. ART. 86 Dupã emiterea certificatului de moştenitor nu se mai poate întocmi alt certificat, decît în situaţiile prevãzute de lege. Cu acordul tuturor moştenitorilor, notarul public poate relua procedura succesoralã, în vederea completãrii încheierii finale cu bunurile omise din masa succesoralã, eliberind un certificat de moştenitor suplimentar. ART. 87 Erorile materiale cuprinse în încheierea finala, precum şi eventualele omisiuni se vor putea indrepta, la cererea moştenitorilor, în baza unei încheieri, facindu-se menţiune despre aceasta în încheierea finala şi pe toate exemplarele certificatului de moştenitor. ART. 88 Cei care se considera vãtãmaţi în drepturile lor prin emiterea certificatului de moştenitor pot cere instanţei judecãtoreşti anularea acestuia şi stabilirea drepturilor lor, conform legii. Pînã la anularea sa prin hotãrîre judecãtoreascã, certificatul de moştenitor face dovada deplina în privinta calitãţii de moştenitor şi a cotei sau bunurilor care se cuvin fiecãrui moştenitor în parte. În cazul anulãrii certificatului de moştenitor, notarul public va elibera un nou certificat, pe baza hotãrîrii judecãtoreşti definitive şi irevocabile. În acest scop, instanţelor judecãtoreşti le revine obligaţia de a trimite la biroul notarului public competent în soluţionarea cauzei copie de pe hotãrîrea rãmasã definitiva şi irevocabilã, împreunã cu dosarul notarial, dacã a fost cerut în timpul judecaţii. SECŢIUNEA 4 Alte proceduri notariale A. Legalizarea semnaturilor şi a sigiliilor ART. 89 Notarul public poate legaliza semnatura pãrţilor numai pe înscrisurile pentru care legea nu cere forma autenticã ca o condiţie de valabilitate a actului. Pentru legalizarea semnãturii, pãrţile vor prezenta exemplarele înscrisului nesemnate. Notarul public va identifica pãrţile, se va convinge ca acestea cunosc conţinutul înscrisului, dupã care le va cere sa subscrie în fata sa toate exemplarele înscrisului. În încheiere se va arata ca s-au îndeplinit condiţiile esenţiale ale legalizarii de semnatura, în sensul art. 49 lit. g), prin urmãtoarele menţiuni: a) data (anul, luna, ziua); b) numele partii şi faptul prezentãrii ei în persoana; c) constatarea subscrierii în fata notarului public a tuturor exemplarelor înscrisului. La cererea partii, notarul public poate legaliza specimenul de semnatura al persoanei care se va prezenta personal la sediul biroului notarial şi care va semna în fata notarului public. Pentru legalizarea sigiliului, partea îl va prezenta notarului public care, dupã verificare, va întocmi încheierea de legalizare. B. Dare de data certa înscrisurilor ART. 90 Înscrisul cãruia urmeazã sa i se dea data certa se întocmeşte în numãrul de exemplare cerut de parte. În încheiere se va arata ca s-au îndeplinit condiţiile esenţiale pentru dare de data certa, în sensul art. 49 lit. g), prin urmãtoarele menţiuni: a) data (anul, luna, ziua), iar la cererea partii, şi ora; b) starea în care se afla înscrisul. C. Certificarea unor fapte ART. 91 Notarul public poate certifica urmãtoarele fapte pe care le constata personal: a) faptul ca o persoana se afla în viata; b) faptul ca o persoana se afla într-un anumit loc; c) faptul ca persoana din fotografie este aceeaşi cu persoana care cere certificarea; d) faptul ca o persoana, ca urmare a unei somaţii sau notificãri, s-a prezentat sau nu într-o anumitã zi şi la o anumitã ora la sediul biroului notarial şi declaraţia acesteia. În încheiere se va mentiona şi ora constatãrii, precum şi fapta care se certifica. ART. 92 Notarul public certifica, la cerere, procesele-verbale şi hotãrîrile adunãrilor generale ale actionarilor sau asociaţilor societãţilor comerciale, printr-o încheiere în care se vor mentiona data şi locul adunãrii, faptul semnãrii procesului-verbal sau a hotãrîrii de cãtre preşedintele adunãrii generale sau de cãtre toţi participanţii. La cererea preşedintelui sau a unei pãrţi dintre participanţii la adunarea generalã, notarul public poate stabili identitatea participanţilor. D. Legalizarea copiilor dupã înscrisuri ART. 93 Notarul public elibereazã copii legalizate dupã înscrisurile originale prezentate de pãrţi, dupã confruntarea copiei cu originalul. În încheiere se va arata ca s-au îndeplinit condiţiile esenţiale ale legalizarii copiei, în sensul art. 49 lit. g), prin urmãtoarele menţiuni: a) atestarea conformitatii, copiei cu înscrisul prezentat; b) starea în care se afla înscrisul; c) semnatura secretarului care a fãcut colationarea. Dacã se legalizeazã un înscris sub semnatura privatã sau din arhiva biroului notarial, în încheiere se va face menţiune expresã în acest sens. În cazul în care confruntarea copiei cu originalul înscrisului cere o pregãtire de specialitate, copia se va elibera numai pe baza confruntarii efectuate de cãtre un expert desemnat de notar, potrivit prevederilor legale. În acest caz încheierea este semnatã şi de expert. Copii legalizate de pe actele autentificate din arhiva biroului notarial se elibereazã numai pãrţilor, succesorilor şi reprezentanţilor acestora, precum şi celor ce justifica un drept sau un interes legitim. E. Efectuarea şi legalizarea traducerilor ART. 94 Pentru efectuarea traducerii, dacã aceasta nu este facuta de notarul public autorizat în acest scop, traducãtorul atestat potrivit legii, care a întocmit traducerea, va semna formula de certificare a acesteia, iar notarul va legaliza semnatura traducatorului. Legalizarea semnãturii traducatorului se poate face şi dupã specimenul de semnatura depus la biroul notarului public. Dacã înscrisul se traduce din limba romana într-o limba strãinã sau dintr-o limba strãinã în alta limba strãinã, atît certificarea traducerii, cît şi legalizarea semnãturii traducatorului de cãtre notarul public se vor face şi în limba strãinã în care se face traducerea. F. Primirea în depozit de înscrisuri şi documente ART. 95 La primirea în depozit a unor înscrisuri şi documente, notarul public va mentiona, în încheiere, ca s-au îndeplinit condiţiile esenţiale ale primirii în depozit, în sensul art. 49 lit. g), prin urmãtoarele menţiuni: a) data depunerii (anul, luna, ziua), iar la cererea partii, şi ora; b) identificarea înscrisurilor predate, aratindu-se toate datele necesare în acest scop; c) numele deponentului şi al persoanei cãreia trebuie sa i se elibereze înscrisurile; d) termenul de pãstrare. G. Acte de protest al cambiilor, cecurilor şi al altor titluri la ordin ART. 96 Întocmirea actelor de protest al cambiilor, cecurilor şi al altor titluri la ordin se face în condiţiile stabilite prin legile speciale. H. Eliberarea de duplicate ale înscrisurilor notariale ART. 97 La cererea partii, notarul public poate elibera un duplicat al unui act original aflat în arhiva sa. În acest scop notarul public va cita toate pãrţile sau, dupã caz, pe succesorii acestora. În textul duplicatului se reproduce cuvint cu cuvint cuprinsul înscrisului, cît şi cel al încheierii prin care s-a încuviinţat întocmirea înscrisului original. În locul semnãturii originale se menţioneazã numele de familie şi prenumele fiecãrui semnatar. Duplicatul are aceeaşi forta probanta ca şi înscrisul original. Competenta eliberãrii duplicatelor de pe actele emise de notariatele de stat sau alte organe cu activitate notarialã aparţine instituţiei care a preluat arhiva acestora. I. Reconstituirea actelor originale ART. 98 În situaţia dispariţiei unui act din care nu mai exista nici un exemplar original se va proceda, la cererea şi cu acordul pãrţilor, la reconstituirea acelui act. Reconstituirea se va face la biroul notarului public unde s-a întocmit actul, cu citarea tuturor pãrţilor sau, dupã caz, a succesorilor acestora. În cazul în care actul dispãrut a fost întocmit de alte organe cu activitate notarialã, reconstituirea se face de judecãtoria în raza cãreia şi-a avut sau îşi are sediul organul care a întocmit actul, în condiţiile prevãzute la alineatele precedente. CAP. 6 Controlul activitãţii notariale, arhiva şi evidenta activitãţii SECŢIUNEA 1 Controlul activitãţii notariale ART. 99 Actele notariale sunt supuse controlului judecãtoresc, în condiţiile art. 100. Activitatea notarilor publici este supusã controlului profesional administrativ, în condiţiile prezentei legi. ART. 100 Actele notariale pot fi atacate de pãrţi sau de orice persoana interesatã prin acţiune în anulare la instanta judecãtoreascã, în conformitate cu prevederile Codului de procedura civilã. Totodatã, partea nemultumita poate introduce plîngere impotriva încheierii de respingere a cererii de îndeplinire a unui act notarial, în termen de 10 zile de la data cînd a luat cunostinta, la judecãtoria în circumscripţia cãreia îşi are sediul biroul notarial care a refuzat îndeplinirea actului. Plîngerea se depune la biroul notarului public care a refuzat cererea, iar acesta o va inainta de îndatã instanţei, împreunã cu dosarul cauzei. Judecarea plingerii se face cu citarea tuturor pãrţilor interesate în cauza. În cazul admiterii plingerii, instanta indica în hotãrîre modul în care trebuie întocmit actul. Notarul public este obligat sa se conformeze hotãrîrii judecãtoreşti rãmasã definitiva şi irevocabilã. ART. 101 Controlul profesional administrativ se exercita de cãtre Uniunea Nationala a Notarilor Publici prin consiliul sau de conducere şi va avea în vedere: a) organizarea Camerelor Notarilor Publici şi a birourilor notarilor publici; b) calitatea actelor şi lucrãrilor încheiate de notarii publici. Consiliul uniunii poate delega Colegiului director al Camerei Notarilor Publici exercitarea controlului prevãzut la lit. b), în circumscripţia sa. Ministrul justiţiei poate ordonã controlul activitãţii notarilor publici prin inspectori generali de specialitate. SECŢIUNEA 2 Arhiva şi evidenta activitãţii ART. 102 Arhiva activitãţii notariale este proprietatea statului şi se pãstreazã, se conserva şi se preda în condiţiile legii. ART. 103 Biroul de notar public va avea arhiva şi registratura proprii. Secretariatul va efectua operaţiuni privind primirea, înregistrarea şi expedierea corespondentei, înregistrarea şi indosarierea actelor, pãstrarea registrelor, precum şi alte lucrãri cu caracter auxiliar, necesare bunei desfasurari a activitãţii notariale. Notarul public va tine şi o evidenta financiar-contabila. CAP. 7 Dispoziţii tranzitorii şi finale ART. 104 Dispoziţiile prezentei legi se completeazã cu prevederile Codului civil şi cu cele ale Codului de procedura civilã. ART. 105 La cerere, notarii de stat în funcţie, foştii notari de stat care au exercitat aceasta funcţie timp de 10 ani, cu prestigiu profesional, precum şi personalul de specialitate notarialã din Ministerul Justiţiei devin notari publici, cu îndeplinirea condiţiilor prevãzute la art. 18. Notarii debutanti devin notari stagiari, dacã sunt angajaţi într-un birou de notari publici. Notarii de stat în funcţie, care nu opteazã în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi pentru funcţia de notar public şi nu vor fi preluati potrivit art. 108 alin. 3, vor fi transferati în interesul serviciului în sistemul Ministerului Justiţiei, în funcţie de specialitatea juridicã, dacã îndeplinesc condiţiile prevãzute de lege. Numirea de notari publici, în afarã celor prevãzuţi mai sus, se va face dupã constituirea Camerelor Notarilor Publici şi a Uniunii Naţionale a Notarilor Publici, în condiţiile art. 16 - 19 şi art. 28 din prezenta lege. ART. 106 În termen de 90 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, notarii publici vor proceda la constituirea Camerelor Notarilor Publici şi a Uniunii Naţionale a Notarilor Publici. ART. 107 Regulamentul de punere în aplicare a prezentei legi va fi adoptat de Ministerul Justiţiei, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a acesteia. ART. 108 La împlinirea termenului prevãzut la art. 106 de la intrarea în vigoare a legii, atribuţiile de publicitate mobiliarã şi imobiliarã, toate lucrãrile, evidentele, registrele de transcripţiuni-inscriptiuni, mapele de amanet, precum şi cãrţile funciare vor trece în competenta judecãtorilor în circumscripţia cãrora se afla notariatele de stat. Pe aceeaşi data denumirile de "notariat de stat", "notar de stat", "secretariat" sau "secretar", prevãzute în reglementãrile în vigoare privind atribuţiile de publicitate imobiliarã şi mobiliarã introduse prin Decretul nr. 378/1960, se înlocuiesc cu cele de "judecãtorie", "judecãtor", "grefa" sau "grefier", dupã caz. Pentru îndeplinirea atribuţiilor de la alin. 1, judecãtoriile vor prelua numãrul necesar de notari de stat, precum şi personalul cu astfel de atribuţii de publicitate, existent la notariatele de stat. ART. 109 Notarii publici îşi vor începe activitatea dupã 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi. ART. 110 Consiliile locale şi judeţene, prefectii, precum şi Ministerul Justiţiei au obligaţia de a pune la dispoziţia notarilor publici, la cererea acestora, spaţiile necesare în vederea organizãrii şi functionarii corespunzãtoare a serviciilor publice pe care le presteazã, prin încheiere, fãrã licitaţie. ART. 111 Cheltuielile efectuate pentru investiţii, dotãri şi alte utilitãţi necesare activitãţii notariale se scad din veniturile impozabile pe o durata de 3 ani de la începerea efectivã a activitãţii. ART. 112 Notarii publici vor angaja, cu prioritate, notarii debutanti, personalul auxiliar administrativ şi de serviciu de la notariatele de stat. Personalul rãmas disponibil va fi încadrat prin redistribuire de cãtre Ministerul Justiţiei, în sistemul sau, în condiţiile legii. ART. 113 Lucrãrile notariale în curs de rezolvare la notariatele de stat vor fi finalizate pînã la data preluãrii activitãţii de cãtre notarii publici, în conformitate cu procedura stabilitã în prezenta lege. Arhiva notariatelor de stat care îşi înceteazã activitatea se va preda judecãtorilor în a cãror circumscripţie teritorialã se afla. Cauzele succesorale care au în continuare termene de dezbatere, dupã încetarea activitãţii notariatelor de stat, se vor preda notarilor publici ale cãror birouri sunt situate în circumscripţia judecãtoriei în raza cãreia defunctul şi-a avut ultimul domiciliu, potrivit criteriilor stabilite de Colegiul director al Camerei Notarilor Publici. ART. 114 Competenta teritorialã a birourilor de notari publici cu sediul în municipiul Bucureşti se întinde pe tot cuprinsul municipiului. ART. 115 Birourile notariale constituite în condiţiile prezentei legi îşi pot organiza sedii secundare în localitãţile din aceeaşi circumscripţie teritoriala în care nu au luat fiinta birouri de notari publici. Sediile secundare îşi vor inceta activitatea o data cu constituirea în acea localitate a unui birou de notar public. Înregistrarea sediului secundar se face cu respectarea procedurii prevãzute de art. 18 alin. 1. ART. 116 Ori de cîte ori în alte acte normative se foloseşte expresia "notariat de stat" sau "notar de stat" se va înţelege "biroul notarului public" şi, dupã caz, "notar public". ART. 117 La expirarea termenului prevãzut la <>art. 109, Decretul nr. 387/1952 privitor la urmãrirea unor datorii pe cale notarialã, <>Decretul nr. 40/1953 privitor la procedura succesoralã notarialã, <>Decretul nr. 377/1960 pentru organizarea şi funcţionarea Notariatului de Stat şi Regulamentul privind aplicarea dispoziţiilor <>Decretului nr. 377/1960 pentru organizarea şi funcţionarea Notariatului de Stat, aprobat prin <>H.C.M. nr. 1518/1960 , precum şi orice alte dispoziţii contrare se abroga.
Aceasta lege a fost adoptatã de Senat în şedinţa din 2 martie 1995, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României. PREŞEDINTELE SENATULUI prof. univ. dr. OLIVIU GHERMAN
Aceasta lege a fost adoptatã de Camera Deputaţilor în şedinţa din 14 martie 1995, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României. p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR IOAN GAVRA
-------------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
