Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
ART. 1 (1) Zona montanã a României constituie un teritoriu de interes naţional special economic, social şi de mediu natural. (2) Prezenta lege reglementeazã principiile şi modalitãţile de dezvoltare şi protecţie a zonei montane prin punerea în valoare a resurselor, pentru stabilizarea populaţiei şi creşterea puterii economice la nivel local şi naţional, în condiţiile pãstrãrii echilibrului ecologic şi protecţiei mediului natural montan, respectând principiile stabilite prin reglementãrile internaţionale privind dezvoltarea montanã durabilã. (3) În înţelesul prezentei legi, zona montanã este reprezentatã de arealul delimitat în conformitate cu prevederile <>Hotãrârii Guvernului nr. 949/2002 pentru aprobarea criteriilor de delimitare a zonei montane, iar prin sintagma handicapuri naturale se înţelege gradul de restrictivitate impus de condiţiile fizico-geografice, altitudine, panta terenului, perioada de vegetaţie şi altele, cu impact negativ asupra activitãţilor economice din arealul montan. ART. 2 (1) Stabilirea unor acţiuni unitare la nivel central şi local în domeniul dezvoltãrii şi protecţiei zonelor montane din România se face în condiţiile <>Hotãrârii Guvernului nr. 318/2003 privind constituirea şi funcţionarea Comitetului interministerial şi a comitetelor judeţene pentru zona montanã, cu modificãrile ulterioare. (2) Obiectivele dezvoltãrii durabile a zonei montane se realizeazã prin Agenţia Naţionalã a Zonei Montane, organizatã ca direcţie generalã în cadrul Ministerului Agriculturii, Pãdurilor şi Dezvoltãrii Rurale, în colaborare cu instituţiile specializate pentru teritoriul montan. (3) Ministerul Agriculturii, Pãdurilor şi Dezvoltãrii Rurale, prin Agenţia Naţionalã a Zonei Montane şi structurile specializate în dezvoltarea zonei montane din cadrul direcţiilor pentru agriculturã şi dezvoltare ruralã, colaboreazã cu autoritãţile administraţiei publice locale, precum şi cu organizaţiile neguvernamentale care au ca obiect de activitate dezvoltarea durabilã a zonei montane.
CAP. II Scopul, principiile şi obiectivele politicii montane
ART. 3 (1) Politica montanã are ca scop valorificarea durabilã a resurselor muntelui, conservarea peisajului şi a biodiversitãţii, precum şi dezvoltarea de activitãţi economice specifice acestei zone. (2) Principiile esenţiale ale acestei politici sunt urmãtoarele: a) valorificarea optimã a resurselor agricole, piscicole, forestiere, energetice, industriale, artizanale, turistice şi culturale specifice, existente pe teritoriul unei localitãţi sau pe un anumit areal ce se constituie ca o entitate naturalã în zona montanã; b) diversificarea activitãţilor economice şi de producţie din zona montanã, fãrã deteriorarea echilibrului ecologic sau degradarea mediului natural; c) integrarea activitãţilor lucrative la nivel de producãtor sau prin asocierea producãtorilor pentru aplicarea unei politici montane competitive; d) recunoaşterea existenţei obiective a condiţiilor naturale speciale şi a dreptului comunitãţilor din zona montanã la o dezvoltare specificã; e) dezvoltarea şi ridicarea calitãţii vieţii din zona montanã. (3) Obiectivele politicii montane sunt urmãtoarele: a) protecţia şi conservarea resurselor naturale; b) protecţia şi conservarea ariilor naturale protejate; c) valorificarea resurselor naturale disponibile în limitele potenţialului biologic natural de regenerare a acestor resurse; d) stabilizarea locuitorilor din zonele montane şi favorizarea instalãrii familiilor tinere în zona montanã; e) dezvoltarea şi îmbunãtãţirea serviciilor oferite populaţiei montane; f) aplicarea de mãsuri agro-pedo-ameliorative în vederea opririi degradãrii terenurilor agricole şi silvice; g) pãstrarea şi modernizarea activitãţilor industriale şi artizanale tradiţionale; h) dezvoltarea activitãţilor de turism şi agroturism; i) îmbunãtãţirea pregãtirii profesionale a locuitorilor din spaţiul montan; j) susţinerea programelor de dezvoltare durabilã a zonelor montane.
CAP. III Organizarea instituţionalã specificã pentru dezvoltarea durabilã a zonei montane şi susţinerea formelor asociative ale agricultorilor montani
ART. 4 (1) Ministerul Agriculturii, Pãdurilor şi Dezvoltãrii Rurale, prin Agenţia Naţionalã a Zonei Montane, structurã specializatã în dezvoltarea durabilã a zonei montane din cadrul acestuia, asigurã: a) aplicarea strategiei şi politicilor Guvernului în domeniul dezvoltãrii şi protecţiei populaţiei şi mediului montan din România; b) colaborarea cu ministerele, cu alte organe centrale ale administraţiei publice centrale şi cu autoritãţile administraţiei publice locale în vederea acţiunilor destinate dezvoltãrii durabile; c) iniţierea şi elaborarea de proiecte de acte normative privind zona montanã, precum şi de proiecte şi programe de dezvoltare agricolã, ruralã şi integrate pentru zona montanã; d) monitorizarea implementãrii programelor şi proiectelor de dezvoltare durabilã în zona montanã, inclusiv sprijinirea înfiinţãrii şi bunei funcţionãri a organizaţiilor profesionale ale agricultorilor de munte, a cooperativelor de producãtori şi a altor forme de asociere; e) reprezentarea intereselor din zona montanã în raport cu alte instituţii şi organisme naţionale, precum şi ale României, în raporturile internaţionale; f) coordonarea tehnicã, metodologicã şi monitorizarea activitãţilor agricole şi neagricole din zona montanã. (2) Agenţia Naţionalã a Zonei Montane coordoneazã activitatea Centrului de Formare şi Inovaţie pentru Dezvoltare în Carpaţi şi colaboreazã cu Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu-Şişeşti" în domeniul dezvoltãrii durabile a zonei montane. (3) Centrul de Formare şi Inovaţie pentru Dezvoltare în Carpaţi este instituţie publicã cu personalitate juridicã, specializatã pentru agriculturã şi dezvoltare ruralã montanã durabilã, finanţatã de la bugetul de stat, în subordinea Ministerului Agriculturii, Pãdurilor şi Dezvoltãrii Rurale, şi poate beneficia de donaţii şi sponsorizãri în scopul ameliorãrii bazei materiale şi activitãţilor specifice. (4) La nivelul judeţelor cu zonã montanã structurile specializate în dezvoltarea zonei montane din cadrul direcţiilor pentru agriculturã şi dezvoltare ruralã, în colaborare cu comitetele judeţene pentru zona montanã, împreunã cu un reprezentant al compartimentului de urbanism şi amenajarea teritoriului din cadrul consiliilor judeţene competente, coordoneazã şi monitorizeazã implementarea programelor locale de dezvoltare durabilã. ART. 5 (1) Reprezentarea intereselor producãtorilor agricoli din zonele de munte la toate nivelurile, precum şi exercitarea de servicii şi activitãţi proprii de aprovizionare, colectare, prelucrare şi valorificare a materiilor prime se vor asigura prin organizarea unor forme de asociere proprii cu sprijinul Ministerului Agriculturii, Pãdurilor şi Dezvoltãrii Rurale, prin Agenţia Naţionalã a Zonei Montane şi al structurilor din teritoriu. (2) Consiliile locale din localitãţile în care îşi au sediul asociaţiile producãtorilor agricoli din zona montanã pun la dispoziţia acestora, în condiţiile legii, diverse active disponibile pentru sediile acestora, în scopul desfãşurãrii activitãţii, inclusiv pentru organizarea unor depozite sau a altor activitãţi de producţie, comerţ ori cu caracter social. (3) Asociaţiile producãtorilor agricoli din zona montanã pot beneficia de scutiri de taxe şi impozite pentru primii 5 ani de la constituire. (4) Modul de acordare a ajutoarelor de pornire, cuantumul şi controlul alocãrilor, alte avantaje ce se acordã asociaţiilor producãtorilor agricoli din zona montanã se stabilesc prin hotãrâre a Guvernului.
CAP. IV Învãţãmântul agromontan
ART. 6 (1) Învãţãmântul agromontan preuniversitar este parte integrantã a sistemului naţional de învãţãmânt şi cuprinde urmãtoarele niveluri: a) învãţãmânt secundar inferior, prin ciclul inferior al liceului sau şcoala de arte şi meserii, clasele IX-X; b) învãţãmânt secundar superior, clasele XII-XIII, precedat de anul de completare; c) învãţãmânt postliceal. (2) Învãţãmântul agromontan se poate realiza şi în cadrul sistemului de formare profesionalã continuã prin organizarea de şcoli de arte şi meserii cu profil de agriculturã montanã, a cãror bazã materialã va include ferme didactice, conform legii, organizate ca exploataţii agroturistice montane de referinţã. Nominalizarea şcolilor cu profil agromontan, precum şi proiectele de investiţii pentru fermele didactice şi dotãrile specifice vor fi avizate şi asigurate de Ministerul Agriculturii, Pãdurilor şi Dezvoltãrii Rurale, prin Agenţia Naţionalã a Zonei Montane, şi de Ministerul Educaţiei şi Cercetãrii. (3) Strategia de dezvoltare a învãţãmântului agromontan se include în strategia globalã a învãţãmântului românesc. (4) Ministerul Agriculturii, Pãdurilor şi Dezvoltãrii Rurale, prin Agenţia Naţionalã a Zonei Montane, colaboreazã cu Ministerul Educaţiei şi Cercetãrii şi cu Ministerul Muncii, Solidaritãţii Sociale şi Familiei în domeniul formãrii profesionale iniţiale şi continue. Condiţiile de colaborare se stabilesc prin ordin comun al ministrului agriculturii, pãdurilor şi dezvoltãrii rurale şi al ministrului muncii, solidaritãţii sociale şi familiei. ART. 7 Instituţiile de învãţãmânt şi de cercetare ştiinţificã din zona montanã pot primi în folosinţã gratuitã terenuri agricole pentru loturi experimentale, respectiv pentru cercetare, în condiţiile legii, dacã fac dovada cã prin activitatea lor contribuie la dezvoltarea zonei montane.
CAP. V Dezvoltarea şi protecţia mediului montan
ART. 8 Producãtorii agricoli din zona montanã beneficiazã de sprijinul financiar din partea statului, acordat potrivit legislaţiei în vigoare. ART. 9 Pentru compensarea scãderii veniturilor populaţiei din zona montanã, datoratã restricţiilor privind utilizarea agricolã a terenurilor situate în arii protejate sau în zone defavorizate natural, statul poate acorda diferenţiat indemnizaţii compensatorii de handicapuri naturale producãtorilor agricoli. ART. 10 La întocmirea proiectelor şi a planurilor de management ale ariilor naturale şi construite protejate din zona montanã participã specialişti cu pregãtire pentru zone montane, precum şi specialişti cu pregãtire corespunzãtoare în domeniul urbanismului şi amenajãrii teritoriului. ART. 11 Formele, condiţiile şi cuantumul indemnizaţiei compensatorii de handicapuri naturale din zona montanã se stabilesc anual prin hotãrâre a Guvernului. ART. 12 Pentru a favoriza mecanizarea lucrãrilor agricole şi creşterea productivitãţii muncii, structurile agricole de specialitate din cadrul direcţiilor pentru agriculturã şi dezvoltare ruralã întocmesc şi afişeazã variante fezabile de comasare a terenurilor agricole, care sã avantajeze proprietarii de terenuri în realizarea schimburilor şi cumpãrãrilor de loturi care sã conducã la o organizare mai judicioasã şi mai economicã a activitãţilor agricole specifice. ART. 13 (1) Pentru protecţia solului montan şi, dupã caz, pentru refacerea capacitãţii de producţie a acestuia, persoanele fizice şi juridice care deţin în proprietate sau folosesc cu orice titlu terenuri cu destinaţie agricolã şi silvicã aplicã mãsuri de prevenire şi combatere a degradãrii solului. (2) Mãsurile de prevenire a afectãrii funcţiilor naturale ale solului asigurã protecţia permanentã a fertilitãţii şi capacitãţii funcţionale a solului, prin aplicarea principiilor bunelor practici agricole, care includ: a) lucrarea solului în concordanţã cu specificul terenului, ţinându-se seama de condiţiile geografice, orografice şi climatice specifice; b) conservarea şi îmbunãtãţirea structurii solului; c) evitarea compactãrii solului, în funcţie de tipul de sol şi de gradul de umiditate al acestuia, prin controlul presiunii exercitate de echipamentele de utilizare agricolã; d) evitarea eroziunii solului, dupã caz, prin adaptarea mijloacelor de exploatare la condiţiile locale: pantã, acţiunea apei şi a vântului, precum şi învelişul vegetal al solului; e) conservarea elementelor structurale predominant naturale ale parcelelor de teren, care sunt necesare pentru conservarea solului, în special prin plantaţii de garduri vii, boschete, tufãrişuri şi copaci, menţinerea haturilor între parcelele de teren, executarea de benzi înierbate şi de terase; f) conservarea şi susţinerea dezvoltãrii microflorei şi microfaunei, în scopul asigurãrii echilibrului biologic al solului prin rotaţia corespunzãtoare a culturilor; g) conservarea conţinutului de humus al solului, în funcţie de structura solului, în special prin aplicarea adecvatã a substanţelor organice sau prin reducerea intensitãţii lucrãrii solului. (3) Nerespectarea principiilor bunelor practici agricole va fi sancţionatã potrivit reglementãrilor în vigoare. ART. 14 Pãşunile din zona montanã, aflate pe teritoriul unei arii naturale protejate, se pot atribui în folosinţã de cãtre proprietar, cu avizul administraţiei ariei protejate, pentru exploatare, exclusiv populaţiei locale şi numai în zonele, perioadele, cu efectivele şi speciile de animale stabilite prin planurile de management. ART. 15 (1) Atribuirea în folosinţã a pãşunilor se face prin contract pentru cel puţin 5 ani consecutivi, cu drept de prelungire, aceluiaşi grup de agricultori sau aceloraşi persoane fizice, dacã au fost respectate clauzele speciale cu privire la întreţinerea şi exploatarea raţionalã a acestora. (2) Verificarea respectãrii obligaţiilor contractuale se realizeazã anual de cãtre specialistul centrului agricol şi de un reprezentant al consiliului local. (3) Sumele rezultate din taxele de pãşunat şi din alte exploataţii ale pãşunilor, care sunt stabilite de cãtre consiliile locale, sunt folosite integral pentru lucrãri de întreţinere, amenajãri pastorale şi/sau silvice, lucrãri de reconstrucţie ecologicã a pãşunilor degradate. ART. 16 (1) Asigurarea reproducţiei şi ameliorarea efectivelor de animale din zona montanã se realizeazã în condiţiile <>Legii zootehniei nr. 72/2002 , cu modificãrile ulterioare. (2) Crescãtorii de animale, asociaţiile profesionale ale acestora şi consiliile locale din zona montanã pot asigura reproducãtori cu origine cunoscutã, autorizaţi de cãtre structurile de specialitate subordonate Ministerului Agriculturii, Pãdurilor şi Dezvoltãrii Rurale. ART. 17 Direcţia pentru agriculturã şi dezvoltare ruralã, prin structura specializatã în dezvoltarea zonei montane, sprijinã material şi logistic, în cadrul creditelor bugetare alocate, organizarea de târguri, expoziţii şi conferinţe care ţin cont de tradiţiile şi interesele comunitãţii, în colaborare cu consiliile locale. ART. 18 Persoanele fizice şi asociaţiile familiale autorizate potrivit legii, care desfãşoarã activitãţi de turism în structuri de primire de tipul pensiunilor şi fermelor agroturistice, beneficiazã de urmãtoarele înlesniri: a) acordarea unor suprafeţe din terenurile disponibile, în condiţiile legii, de cãtre consiliile locale, în vederea construirii, dezvoltãrii şi exploatãrii pensiunilor şi gospodãriilor agroturistice; b) acordarea de prioritãţi la realizarea infrastructurii necesare desfãşurãrii activitãţii. ART. 19 (1) Pensiunile turistice sunt structuri de primire turistice, având o capacitate de cazare de pânã la 10 camere, totalizând maximum 30 de locuri, în mediul rural, şi pânã la 20 de camere în mediul urban, funcţionând în locuinţele cetãţenilor sau în clãdiri independente care asigurã în spaţii special amenajate cazarea turiştilor şi servirea mesei. (2) Alimentaţia turiştilor în pensiunile turistice şi agroturistice se asigurã cu produse agroalimentare, cu prioritate din surse proprii sau locale. (3) Autorizaţia pentru construirea pensiunilor turistice şi agroturistice se face în conformitate cu prevederile legale, cu avizul de specialitate al autoritãţii publice centrale care aplicã politica Guvernului în domeniul turismului. (4) Pensiunile turistice şi agroturistice sunt clasificate de cãtre autoritatea publicã centralã care aplicã politica Guvernului în domeniul turismului, în conformitate cu dispoziţiile <>Hotãrârii Guvernului nr. 1.328/2001 privind clasificarea structurilor de primire turistice, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. (5) Pensiunile agroturistice montane care dezvoltã capacitãţi de cazare de pânã la 20 de locuri beneficiazã de scutire de la plata impozitului pe profit şi a impozitului pe teren timp de 5 ani de la constituire. ART. 20 (1) În amenajarea teritoriului montan, aplicatã în conformitate cu prevederile <>Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul, se au în vedere prioritãţile şi nevoile populaţiei montane, în concordanţã cu necesitatea conservãrii monumentelor istorice şi a siturilor arheologice, a biodiversitãţii şi utilizãrii durabile a resurselor naturale din zonele montane. (2) La proiectarea construcţiilor în localitãţile din zonele rurale montane se asigurã specificul arhitectural al zonei, în perspectiva dezvoltãrii turismului şi agroturismului. ART. 21 În termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Ministerul Agriculturii, Pãdurilor şi Dezvoltãrii Rurale va elabora Strategia de dezvoltare durabilã a zonei montane, care va fi aprobatã prin hotãrâre a Guvernului.
Aceastã lege a fost adoptatã de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicatã.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR VALER DORNEANU
p. PREŞEDINTELE SENATULUI, DORU IOAN TĂRĂCILĂ
Bucureşti, 14 iulie 2004. Nr. 347. ----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
