Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Parlamentul României adoptã prezenta lege.
CAP. I
Dispoziţii generale
ART. 1
(1) Prefectul este reprezentantul Guvernului pe plan local.
(2) Guvernul numeşte câte un prefect în fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti, la propunerea Ministerului Administraţiei şi Internelor.
ART. 2
(1) Sediul instituţiei prefectului, denumit prefecturã, este în municipiul reşedinţã de judeţ, într-un imobil proprietate publicã a statului, a judeţului sau a municipiului, dupã caz.
(2) Pentru municipiul Bucureşti, respectiv judeţul Ilfov, sediul instituţiei prefectului este în municipiul Bucureşti.
ART. 3
Prefectul conduce serviciile publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unitãţile administrativ-teritoriale.
ART. 4
Activitatea prefectului se întemeiazã pe principiile:
a) legalitãţii;
b) imparţialitãţii;
c) obiectivitãţii;
d) transparenţei;
e) eficienţei;
f) responsabilitãţii;
g) orientãrii cãtre cetãţean.
ART. 5
(1) Capacitatea juridicã de drept public a instituţiei prefectului se exercitã în exclusivitate de cãtre prefect.
(2) Exercitarea drepturilor şi asumarea obligaţiilor civile ale instituţiei prefectului se realizeazã de cãtre prefect sau de cãtre o persoanã anume desemnatã prin ordin al acestuia.
ART. 6
(1) Activitatea instituţiei prefectului este finanţatã de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Administraţiei şi Internelor.
(2) Instituţia prefectului are buget propriu, care se elaboreazã şi se executã în condiţiile legii.
(3) Prefectul rãspunde de execuţia bugetului prefecturii.
(4) Cheltuielile totale aferente bugetului instituţiei prefectului reprezintã limite maxime, care nu pot fi depãşite.
(5) Prefectul are obligaţia de a angaja şi de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor şi destinaţiilor aprobate.
(6) Instituţia prefectului poate beneficia de programe cu finanţare internaţionalã pentru susţinerea reformei în administraţia publicã.
ART. 7
(1) Prefectul este ordonator de credite.
(2) Proiectele bugetelor serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale stabilite potrivit alin. (1) sunt propuse de cãtre prefect.
ART. 8
(1) Pentru îndeplinirea atribuţiilor şi prerogativelor ce îi revin potrivit legii, prefectul este ajutat de un subprefect. În municipiul Bucureşti prefectul este ajutat de doi subprefecţi.
(2) Numirea şi eliberarea din funcţie a subprefecţilor se fac în condiţiile legii, prin decizie a primului-ministru, la propunerea prefectului şi cu avizul Ministerului Administraţiei şi Internelor.
ART. 9
(1) Prefectul şi subprefectul fac parte din categoria înalţilor funcţionari publici.
(2) Poate ocupa funcţia de prefect, respectiv de subprefect, persoana care:
a) are vârsta de cel puţin 30 de ani pentru prefect, respectiv 27 de ani pentru subprefect;
b) îndeplineşte condiţiile specifice prevãzute de lege pentru ocuparea funcţiei publice;
c) are studii superioare de lungã duratã, absolvite cu diplomã de licenţã sau echivalentã, şi o vechime în specialitatea absolvitã de 5 ani pentru prefect, respectiv 3 ani pentru subprefect;
d) a absolvit programe de formare şi perfecţionare în administraţia publicã, organizate, dupã caz, de Institutul Naţional de Administraţie sau de alte instituţii specializate, din ţarã sau din strãinãtate, ori a dobândit titlul ştiinţific de doctor în ştiinţe juridice sau administrative ori a exercitat cel puţin un mandat complet de parlamentar.
ART. 10
(1) La numirea în funcţie, prefectul şi subprefectul depun în faţa Guvernului, respectiv a primuluiministru, urmãtorul jurãmânt în limba românã:
"Jur sã respect Constituţia şi legile ţãrii şi sã fac cu bunãcredinţã tot ceea ce stã în puterile şi priceperea mea pentru binele locuitorilor judeţului/municipiului... Aşa sã-mi ajute Dumnezeu!"
(2) Jurãmântul poate fi depus şi fãrã formula religioasã.
(3) Refuzul depunerii jurãmântului atrage revocarea actului administrativ de numire în funcţie.
ART. 11
(1) Încetarea de drept a exercitãrii funcţiei de prefect, respectiv de subprefect, intervine în caz de:
a) demisie;
b) nerespectare a prevederilor art. 17 şi ale art. 22 alin. (1) şi (3);
c) imposibilitate de a-şi îndeplini atribuţiile mai mult de 3 luni consecutiv;
d) condamnare, prin hotãrâre judecãtoreascã rãmasã definitivã şi irevocabilã, la o pedeapsã privativã de libertate;
e) pierderea drepturilor electorale;
f) punere sub interdicţie judecãtoreascã, în condiţiile legii;
g) destituire;
h) obţinerea calificativului nesatisfãcãtor;
i) deces.
(2) Constatarea încetãrii de drept a exercitãrii funcţiei de prefect sau de subprefect, ca urmare a existenţei unei situaţii de natura celor prevãzute la alin. (1), se face de cãtre Ministerul Administraţiei şi Internelor, care va propune Guvernului, respectiv primului-ministru, numirea altor persoane în funcţiile vacante.
ART. 12
Între prefecţi, pe de o parte, consiliile locale şi primari, precum şi consiliile judeţene şi preşedinţii acestora, pe de altã parte, nu existã raporturi de subordonare.
CAP. II
Corpul prefecţilor şi Corpul subprefecţilor
ART. 13
(1) Prefecţii în funcţie constituie Corpul prefecţilor, iar subprefecţii în funcţie constituie Corpul subprefecţilor.
(2) Intrarea în Corpul prefecţilor, respectiv în Corpul subprefecţilor, se face la numirea în funcţia de prefect sau de subprefect, în urma concursului organizat în condiţiile legii.
(3) Prin derogare de la prevederile alin. (2), numirea în funcţia de prefect, respectiv de subprefect, din rândul membrilor Corpului de rezervã al prefecţilor, respectiv al subprefecţilor, se face fãrã concurs.
ART. 14
(1) La încetarea exercitãrii funcţiilor deţinute, prefecţii şi subprefecţii fac parte din Corpul de rezervã al prefecţilor, respectiv al subprefecţilor, cu excepţia cazurilor prevãzute la art. 11 alin. (1) lit. a), b) şi d)-i).
(2) Din Corpul de rezervã al prefecţilor, respectiv al subprefecţilor, pot face parte şi persoanele care au deţinut aceste funcţii pânã la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, dacã îndeplinesc condiţiile prevãzute la art. 9 alin. (2) şi nu depãşesc vârsta de 65 de ani.
(3) Evidenţa membrilor Corpului prefecţilor, ai Corpului subprefecţilor, precum şi ai celor care fac parte din Corpul de rezervã al prefecţilor, respectiv al subprefecţilor, este ţinutã de Agenţia Naţionalã a Funcţionarilor Publici.
ART. 15
(1) Membrii Corpului prefecţilor, respectiv ai Corpului subprefecţilor, sunt supuşi mobilitãţii în funcţie, prezentând disponibilitate la numirile considerate oportune de cãtre Guvern.
(2) Refuzul neîntemeiat al funcţiilor prevãzute la alin. (1) atrage excluderea din categoria înalţilor funcţionari publici.
(3) Constatarea intervenirii situaţiei prevãzute la alin. (2) se face, în termen de 5 zile lucrãtoare de la apariţia ei, de cãtre Ministerul Administraţiei şi Internelor, care va propune Guvernului, respectiv primului-ministru, numirea altor persoane.
ART. 16
În scopul perfecţionãrii pregãtirii profesionale, membrii Corpului prefecţilor, ai Corpului subprefecţilor, precum şi cei care fac parte din Corpul de rezervã al prefecţilor, respectiv al subprefecţilor, sunt obligaţi sã efectueze cel puţin o datã la 3 ani, conform programãrii aprobate de ministrul administraţiei şi internelor, stagii de perfecţionare profesionalã la Institutul Naţional de Administraţie ori la instituţii de învãţãmânt superior din ţarã sau din strãinãtate.
ART. 17
Membrii Corpului prefecţilor, respectiv ai Corpului subprefecţilor, sunt datori sã se abţinã de la orice acte sau fapte de naturã sã compromitã demnitatea lor în funcţie şi societate, precum şi de la participarea la acţiuni politice.
ART. 18
Calitatea de membru al Corpului de rezervã al prefecţilor, respectiv al subprefecţilor, înceteazã de drept în urmãtoarele cazuri:
a) la cerere;
b) nerespectarea prevederilor art. 17 şi ale art. 22 alin. (1) şi (3);
c) condamnarea, prin hotãrâre judecãtoreascã rãmasã definitivã şi irevocabilã, la o pedeapsã privativã de libertate;
d) pierderea drepturilor electorale, în condiţiile legii;
e) împlinirea vârstei de 65 de ani;
f) deces.
CAP. III
Drepturile şi îndatoririle membrilor Corpului prefecţilor şi ai Corpului subprefecţilor
ART. 19
(1) Membrii Corpului prefecţilor, respectiv ai Corpului subprefecţilor, care îşi desfãşoarã activitatea în altã localitate decât cea de domiciliu beneficiazã de locuinţã de serviciu.
(2) În situaţia prevãzutã la alin. (1) cheltuielile privind chiria locuinţei de serviciu, precum şi cele pentru transportul membrilor Corpului prefecţilor, respectiv ai Corpului subprefecţilor şi familiilor acestora, la mutarea în localitatea în care îşi are sediul instituţia prefectului, sunt suportate din bugetul instituţiei prefectului.
(3) Contractul de închiriere a locuinţei de serviciu se încheie pe perioada exercitãrii funcţiei de prefect, respectiv de subprefect. La data încetãrii exercitãrii funcţiei de prefect, respectiv de subprefect, contractul de închiriere înceteazã de drept.
ART. 20
Salarizarea membrilor Corpului prefecţilor, respectiv ai Corpului subprefecţilor, se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcţionarii publici.
ART. 21
Ca reprezentant al Guvernului, prefectului în funcţie i se acordã onoruri militare, în condiţiile stabilite prin regulamentele specifice, cu ocazia ceremoniilor militare organizate la nivelul judeţului.
ART. 22
(1) Membrilor Corpului prefecţilor, respectiv ai Corpului subprefecţilor, le sunt aplicabile prevederile referitoare la incompatibilitãţi şi conflictul de interese, prevãzute pentru funcţionarii publici.
(2) La data intrãrii în Corpul prefecţilor, respectiv al subprefecţilor, contractul de muncã al acestora la instituţii publice, regii autonome, companii naţionale, societãţi naţionale şi societãţi comerciale se suspendã de drept.
(3) Prefectul şi subprefectul nu pot fi membri ai unui partid politic, sub sancţiunea eliberãrii lor din funcţie.
ART. 23
Prefectul şi subprefectul rãspund, dupã caz, disciplinar, administrativ, civil sau penal pentru faptele sãvârşite în exercitarea atribuţiilor ce le revin, în condiţiile legii.
CAP. IV
Atribuţiile prefectului
ART. 24
(1) În calitate de reprezentant al Guvernului, prefectul îndeplineşte urmãtoarele atribuţii principale:
a) asigurã, la nivelul judeţului sau, dupã caz, al municipiului Bucureşti, realizarea intereselor naţionale, aplicarea şi respectarea Constituţiei, a legilor, a ordonanţelor şi hotãrârilor Guvernului, a celorlalte acte normative, precum şi a ordinii publice;
b) acţioneazã pentru realizarea în judeţ, respectiv în municipiul Bucureşti, a obiectivelor cuprinse în Programul de guvernare şi dispune mãsurile necesare pentru îndeplinirea lor, în conformitate cu competenţele şi atribuţiile ce îi revin, potrivit legii;
c) conduce, prin compartimentele proprii de specialitate, activitatea serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unitãţile administrativ-teritoriale;
d) acţioneazã pentru asigurarea climatului de pace socialã, menţinerea unui contact continuu cu toate nivelurile instituţionale şi sociale, acordând o atenţie constantã prevenirii tensiunilor sociale;
e) stabileşte, împreunã cu autoritãţile administraţiei publice locale şi judeţene, prioritãţile de dezvoltare teritorialã;
f) verificã legalitatea actelor administrative adoptate sau emise de autoritãţile administraţiei publice locale şi judeţene, cu excepţia actelor de gestiune;
g) asigurã, împreunã cu autoritãţile şi organele abilitate, pregãtirea şi aducerea la îndeplinire, în condiţiile stabilite prin lege, a mãsurilor de apãrare care nu au caracter militar, precum şi a celor de protecţie civilã;
h) dispune, în calitate de preşedinte al Comitetului judeţean pentru situaţii de urgenţã, mãsurile care se impun pentru prevenirea şi gestionarea acestora şi foloseşte în acest sens sumele special prevãzute în bugetul propriu cu aceastã destinaţie;
i) utilizeazã, în calitate de şef al protecţiei civile, fondurile special alocate de la bugetul de stat şi baza logisticã de intervenţie în situaţii de crizã, în scopul desfãşurãrii în bune condiţii a acestei activitãţi;
j) dispune mãsurile corespunzãtoare pentru prevenirea infracţiunilor şi apãrarea drepturilor şi a siguranţei cetãţenilor, prin organele legal abilitate;
k) asigurã realizarea planului de mãsuri pentru integrare europeanã şi intensificarea relaţiilor externe;
l) dispune mãsuri de aplicare a politicilor naţionale hotãrâte de Guvern şi a politicilor de integrare europeanã;
m) hotãrãşte, în condiţiile legii, cooperarea sau asocierea cu instituţii similare din ţarã şi din strãinãtate, în vederea promovãrii intereselor comune.
(2) Prefectul îndeplineşte şi alte atribuţii prevãzute de lege şi de celelalte acte normative, precum şi însãrcinãrile stabilite de Guvern.
ART. 25
Numirea şi eliberarea din funcţie a conducãtorilor serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unitãţile administrativ-teritoriale se fac numai la propunerea prefectului, în condiţiile legii.
ART. 26
(1) În exercitarea atribuţiei cu privire la verificarea legalitãţii actelor administrative ale autoritãţilor administraţiei publice locale ori judeţene, prefectul poate ataca, în faţa instanţei de contencios administrativ, aceste acte, dacã le considerã nelegale, cu excepţia actelor de gestiune. Actul atacat este suspendat de drept.
(2) Cu cel puţin 10 zile înaintea introducerii acţiunii prevãzute la alin. (1), prefectul va solicita autoritãţilor care au emis actul, cu motivarea necesarã, reanalizarea actului socotit nelegal, în vederea modificãrii sau, dupã caz, a revocãrii acestuia.
(3) Introducerea acţiunii de cãtre prefect se face în termen de 30 de zile de la comunicarea actului. Acţiunea este scutitã de taxa de timbru.
ART. 27
(1) Prefectul poate solicita primarului sau preşedintelui consiliului judeţean, dupã caz, convocarea unei şedinţe extraordinare a consiliului local, a consiliului judeţean sau a Consiliului General al Municipiului Bucureşti în cazuri care necesitã adoptarea de mãsuri imediate pentru prevenirea, limitarea sau înlãturarea urmãrilor calamitãţilor, catastrofelor, incendiilor, epidemiilor sau epizootiilor, precum şi pentru apãrarea ordinii şi liniştii publice.
(2) În caz de forţã majorã şi de maximã urgenţã pentru rezolvarea intereselor locuitorilor unitãţilor administrativ-teritoriale, prefectul poate solicita convocarea de îndatã a consiliului local, a consiliului judeţean sau a Consiliului General al Municipiului Bucureşti.
ART. 28
În situaţii de urgenţã sau de crizã autoritãţile militare şi organele locale ale Ministerului Administraţiei şi Internelor au obligaţia sã informeze şi sã sprijine prefectul pentru rezolvarea oricãrei probleme de interes naţional sau judeţean, în condiţiile legii, în mod deosebit pentru gestionarea situaţiilor care pun în pericol ori afecteazã siguranţa populaţiei, a bunurilor, a valorilor şi a mediului înconjurãtor.
ART. 29
(1) Prefectul numeşte în funcţie, prin ordin, secretarul unitãţilor administrativ-teritoriale şi al subdiviziunilor municipiilor, în urma promovãrii concursului organizat în condiţiile legii, şi dispune, prin ordin, sancţionarea disciplinarã a acestuia pentru abaterile sãvârşite, cu excepţia secretarului general al judeţului, respectiv al municipiului Bucureşti.
(2) Destituirea din funcţie a secretarului se face numai la propunerea consiliului local, a consiliului judeţean sau a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, dupã caz, pe baza concluziilor reieşite din desfãşurarea unei cercetãri administrative prealabile. Destituirea din funcţie se face prin ordin al prefectului, cu excepţia secretarului general al judeţului, respectiv al municipiului Bucureşti. Propunerea trebuie adoptatã cu votul a cel puţin douã treimi din numãrul consilierilor în funcţie, ca urmare a iniţiativei primarului, sau a unei treimi din numãrul consilierilor.
ART. 30
Pentru îndeplinirea funcţiilor şi atribuţiilor ce îi revin, prefectul poate solicita instituţiilor publice, precum şi asociaţiilor şi fundaţiilor de utilitate publicã documentaţii, date şi informaţii, iar acestea sunt obligate sã i le furnizeze.
ART. 31
(1) În vederea evaluãrii performanţelor profesionale individuale, prefecţii vor transmite anual Ministerului Administraţiei şi Internelor un raport de activitate cu privire la:
a) stadiul îndeplinirii obiectivelor cuprinse în Programul de guvernare;
b) verificarea legalitãţii actelor administrative adoptate sau emise de autoritãţile administraţiei publice locale şi judeţene;
c) modul de îndeplinire a obiectivelor şi performanţelor obţinute de structurile conduse;
d) propunerile privind eficientizarea activitãţilor structurilor conduse, prin identificarea deficienţelor în activitate şi a modului de eliminare a acestora.
(2) Evaluarea performanţelor profesionale individuale ale prefecţilor se face de cãtre o comisie constituitã în condiţiile prevãzute de <>Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicatã.
CAP. V
Actele prefectului
ART. 32
(1) Pentru îndeplinirea atribuţiilor ce îi revin, prefectul emite ordine cu caracter individual sau normativ, în condiţiile legii.
(2) Ordinele prin care se stabilesc mãsuri cu caracter tehnic sau de specialitate sunt emise dupã consultarea conducãtorului serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din subordinea Guvernului, organizate la nivelul unitãţilor administrativ-teritoriale.
(3) Ordinele cu caracter normativ emise de prefect se publicã, potrivit legii.
ART. 33
(1) Ordinul prefectului, care conţine dispoziţii normative, devine executoriu numai dupã ce a fost adus la cunoştinţã publicã. Ordinul prefectului, cu caracter individual, devine executoriu de la data comunicãrii cãtre persoanele interesate.
(2) Ordinele emise de prefect în calitate de preşedinte al Comitetului judeţean pentru situaţii de urgenţã produc efecte juridice de la data aducerii lor la cunoştinţã şi sunt executorii.
(3) Ordinele cu caracter normativ se comunicã de îndatã Ministerului Administraţiei şi Internelor;
(4) Ministerul Administraţiei şi Internelor poate propune Guvernului anularea ordinelor emise de prefect, dacã le considerã nelegale sau netemeinice.
ART. 34
(1) Prefecţii sunt obligaţi sã comunice ordinele emise potrivit art. 32 alin. (2) conducãtorului instituţiei ierarhic superioare serviciului public deconcentrat. Ministerele şi celelalte organe ale administraţiei publice centrale pot propune Guvernului mãsuri de anulare a ordinelor emise de prefect, dacã le considerã nelegale.
(2) Prefectul poate propune ministerelor şi celorlalte organe ale administraţiei publice centrale mãsuri pentru îmbunãtãţirea activitãţii serviciilor publice deconcentrate, organizate la nivelul unitãţilor administrativ-teritoriale.
ART. 35
(1) Ministerele şi celelalte organe ale administraţiei publice centrale comunicã de îndatã prefecţilor actele cu caracter normativ emise, iar aceştia au obligaţia de a le transmite serviciilor publice deconcentrate.
(2) Prefectul poate sesiza instituţiile emitente cu privire la actele pe care le considerã inoportune.
CAP. VI
Subprefectul şi aparatul de specialitate al prefectului
ART. 36
(1) Subprefectul îndeplineşte atribuţiile care îi sunt date prin acte normative, precum şi cele delegate prin ordin al prefectului, în principal, în urmãtoarele domenii:
a) integrarea europeanã;
b) relaţiile cu sindicatele şi patronatele;
c) respectarea legilor şi a celorlalte acte normative;
d) asigurarea ordinii publice şi apãrarea drepturilor cetãţenilor.
(2) În lipsa prefectului, subprefectul îndeplineşte, în numele prefectului, atribuţiile ce îi revin acestuia.
ART. 37
(1) Pentru exercitarea atribuţiilor conferite de lege, prefectul are un aparat propriu de specialitate pe care îl conduce.
(2) Conducerea operativã a aparatului propriu de specialitate al prefectului se exercitã de cãtre secretarul general.
(3) Structura organizatoricã şi atribuţiile aparatului propriu de specialitate al prefectului, precum şi atribuţiile secretarului general se stabilesc prin hotãrâre a Guvernului.
ART. 38
(1) Secretarul general este înalt funcţionar public şi are studii superioare de lungã duratã, de regulã juridice sau administrative, absolvite cu diplomã de licenţã ori echivalentã.
(2) Concursul sau examenul pentru ocuparea funcţiei de secretar general este organizat de cãtre Ministerul Administraţiei şi Internelor, la solicitarea prefectului, în condiţiile legii.
(3) Numirea secretarului general şi eliberarea sa din funcţie se fac de cãtre Ministerul Administraţiei şi Internelor, potrivit legii.
ART. 39
(1) În cadrul aparatului propriu de specialitate al prefectului se organizeazã şi funcţioneazã cancelaria prefectului.
(2) Cancelaria prefectului este un compartiment organizatoric distinct, care cuprinde urmãtoarele funcţii: director, doi asistenţi, doi consilieri, un secretar, precum şi un curier personal.
(3) Personalul din cadrul cancelariei prefectului este numit sau eliberat din funcţie de cãtre prefect.
(4) Personalul din cadrul cancelariei prefectului îşi desfãşoarã activitatea în baza unui contract individual de muncã încheiat, în condiţiile legii, pe durata exercitãrii funcţiei de cãtre prefect.
(5) Activitatea cancelariei prefectului este coordonatã de director, care rãspunde în faţa prefectului în acest sens.
ART. 40
(1) Prefectul poate organiza, prin ordin, oficii prefecturale în judeţele cu o suprafaţã întinsã, cu localitãţi amplasate la mari distanţe de reşedinţa judeţului sau în mari aglomerãri urbane. În municipiul Bucureşti se pot organiza oficii prefecturale în fiecare sector.
(2) Oficiile prefecturale funcţioneazã în subordinea directã a prefectului şi fac parte integrantã din aparatul propriu de specialitate al prefectului, în cadrul numãrului de posturi şi al fondurilor aprobate anual.
(3) Prin derogare de la prevederile <>art. XVI alin. (2) din Legea nr. 161/2003 privind unele mãsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnitãţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, oficiile prefecturale sunt conduse de un director.
(4) Numirea şi eliberarea din funcţie a directorului oficiului prefectural se fac de cãtre prefect.
(5) Ordinul prefectului de înfiinţare şi organizare a oficiilor prefecturale se emite numai cu avizul Ministerului Administraţiei şi Internelor.
CAP. VII
Dispoziţii tranzitorii şi finale
ART. 41
În sensul prezentei legi, expresia autoritãţi ale administraţiei publice locale şi judeţene se defineşte dupã cum urmeazã: consiliile locale ale comunelor, oraşelor, municipiilor, sectoarelor municipiului Bucureşti, ca autoritãţi deliberative, respectiv primarii, primarul general al municipiului Bucureşti şi preşedinţii consiliilor judeţene, ca autoritãţi executive.
ART. 42
Prevederile art. 7 se aplicã începând cu data de 1 ianuarie 2005, iar prevederile art. 9, ale art. 13-18, ale art. 22 alin. (3) şi ale art. 39 se aplicã începând cu data de 1 ianuarie 2006.
ART. 43
Prevederile prezentei legi se completeazã cu dispoziţiile <>Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicatã, şi ale <>Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
ART. 44
Pe data intrãrii în vigoare a prezentei legi prevederile art. 26 şi 27, cele ale secţiunii 1 "Prefectul judeţului şi al municipiului Bucureşti" a cap. VIII "Prefectul" şi ale <>art. 154 alin. (2) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din 23 aprilie 2001, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi orice alte dispoziţii contrare se abrogã.
Aceastã lege a fost adoptatã de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituiţia României, republicatã.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
VALER DORNEANU
p. PREŞEDINTELE SENATULUI,
DORU IOAN TĂRĂCILĂ
Bucureşti, 12 iulie 2004.
Nr. 340.
_______________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
