Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Parlamentul României adoptã prezenta lege.
CAP. I
Dispoziţii generale
ART. 1
Cadrul de reglementare
Prezenta lege reglementeazã sfera de cuprindere, scopul, contractarea, rambursarea, înregistrarea, raportarea şi administrarea datoriei publice.
ART. 2
Definiţii
În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au urmãtoarele semnificaţii:
1. stat - desemneazã România, ale cãrei interese sunt reprezentate de Guvern;
2. datorie publicã guvernamentalã - totalitatea obligaţiilor financiare interne şi externe ale statului, la un moment dat, provenind din împrumuturile contractate direct sau garantate de Guvern, prin Ministerul Finanţelor Publice, în numele României, de pe pieţele financiare;
3. datorie publicã localã - totalitatea obligaţiilor financiare interne şi externe ale autoritãţilor administraţiei publice locale, la un moment dat, provenind din împrumuturi contractate direct sau garantate de acestea de pe pieţele financiare;
4. datorie publicã - datoria publicã guvernamentalã la care se adaugã datoria publicã localã. În scopul evaluãrii datoriei publice a României, orice obligaţie, exprimatã în valutã, este calculatã în monedã naţionalã, utilizându-se cursul valutar comunicat de Banca Naţionalã a României, valabil în ultima zi din perioada pentru care se face raportarea;
5. datorie publicã guvernamentalã internã - partea din datoria publicã guvernamentalã care reprezintã totalitatea obligaţiilor financiare ale statului, provenind din împrumuturi contractate direct sau garantate de stat, de la persoane fizice sau juridice rezidente în România, în lei sau în valutã, în conformitate cu prevederile prezentei legi sau ale altor legi speciale, inclusiv sumele utilizate temporar din disponibilitãţile contului curent general al Trezoreriei Statului pentru finanţarea temporarã a deficitelor bugetare;
6. datorie publicã guvernamentalã externã - partea din datoria publicã guvernamentalã reprezentând totalitatea obligaţiilor financiare ale statului, provenind din împrumuturi contractate direct sau garantate de stat de la persoane fizice sau juridice nerezidente în România;
7. datorie publicã localã internã - partea din datoria publicã localã care reprezintã totalitatea obligaţiilor financiare ale autoritãţilor administraţiei publice locale, provenind din împrumuturi contractate direct sau garantate de acestea, de la persoane fizice sau juridice rezidente în România;
8. datorie publicã localã externã - partea din datoria publicã localã reprezentând totalitatea obligaţiilor financiare ale autoritãţilor administraţiei publice locale, provenind din împrumuturi contractate direct sau garantate de acestea de la persoane fizice sau juridice nerezidente în România;
9. serviciul datoriei publice - totalitatea sumelor reprezentând rate de capital, dobânzi, comisioane şi alte costuri aferente datoriei publice, conform acordurilor sau contractelor de împrumut, la o anumitã datã sau pentru o perioadã determinatã;
10. garanţie de stat - angajamentul asumat în contul şi în numele statului de cãtre Guvern prin Ministerul Finanţelor Publice, în calitate de garant, de a plãti la scadenţã obligaţiile neonorate ale garantatului, în condiţiile legii;
11. registrul datoriei publice - baza de date organizatã pe suport magnetic şi/sau hârtie care evidenţiazã situaţia datoriei publice în ordine cronologicã şi care are patru componente: subregistrul datoriei publice guvernamentale interne, subregistrul datoriei publice guvernamentale externe, subregistrul datoriei publice locale interne şi subregistrul datoriei publice locale externe, fiecare dintre aceste patru subregistre având douã poziţii distincte, şi anume pentru datoria publicã directã şi datoria publicã garantatã;
12. împrumut de stat - obligaţia generatã de un contract prin care statul, în calitate de împrumutat, obţine fonduri financiare de la o persoanã fizicã sau juridicã creditoare şi se angajeazã sã le ramburseze, împreunã cu dobânda şi cu alte costuri aferente, într-o perioadã specificatã;
13. titlu de stat - instrument financiar care atestã datoria publicã sub formã de bonuri, certificate de trezorerie, inclusiv certificatele de trezorerie pentru populaţie nerãscumpãrate la scadenţã şi transformate în certificate de depozit sau alte instrumente financiare constituind împrumuturi ale statului în monedã naţionalã sau în valutã, pe termen scurt, mediu şi lung. Acestea pot fi emise în formã materializatã sau dematerializatã, nominative sau la purtãtor, şi pot fi negociabile sau nenegociabile;
14. termen scurt - durata de rambursare nu depãşeşte 1 an;
15. termen mediu - durata de rambursare este mai mare de 1 an, dar nu depãşeşte 5 ani;
16. termen lung - durata de rambursare depãşeşte 5 ani;
17. titlu de stat pe termen scurt - bonul de tezaur şi certificatul de trezorerie, fie purtãtoare de dobândã, fie cu discont, cu scadenţã de pânã la 1 an inclusiv, precum şi alte instrumente financiare ce pot fi create de emitent, în condiţiile legii;
18. titlu de stat pe termen mediu sau lung - obligaţiune de stat cu o scadenţã de peste 1 an şi maximum 5 ani de la emisiune, respectiv de peste 5 ani de la emisiune, fie purtãtoare de dobândã, fie cu discont, emis conform clauzelor împrumutului de stat;
19. titlu de stat cu dobândã - titlul de stat care are o valoare nominalã la care se plãteşte o dobândã stabilitã, la date specificate;
20. titlu de stat cu discont - titlul de stat fãrã cupon de dobândã, care este vândut la o valoare mai micã decât valoarea sa nominalã;
21. capital aferent titlurilor de stat purtãtoare de dobândã suma împrumutatã de la cel care oferã împrumutul, la data efectuãrii emisiunii titlurilor de stat purtãtoare de dobândã;
22. capital aferent titlurilor de stat cu discont - suma împrumutatã de la cel care oferã împrumutul, la data efectuãrii emisiunii titlurilor de stat cu discont, la valoarea care reprezintã preţul titlurilor de stat cu discont;
23. autorizare bugetarã permanentã - autorizarea Guvernului de a majora, în situaţii excepţionale, prevederile bugetare din bugetul de stat aferente plãţii dobânzilor, comisioanelor şi altor costuri aferente datoriei publice prin diminuarea corespunzãtoare a prevederilor bugetare de la alte capitole bugetare;
24. titlu de stat dematerializat - titlul de stat care se evidenţiazã prin înregistrare în cont; 25. titlu de stat materializat - titlul de stat în formã fizicã;
26. sistem de înregistrare în cont - sistemul operaţional prin intermediul cãruia titlurile de stat sunt emise în formã dematerializatã, înregistrarea lor fiind efectuatã de cãtre Ministerul Finanţelor Publice sau de agentul desemnat de acesta;
27. preţul titlului de stat - suma plãtitã de cumpãrãtorii titlurilor de stat;
28. valoarea nominalã a titlului de stat - valoarea unui titlu de stat, rambursabilã la scadenţã;
29. primã - diferenţa dintre preţul unui titlu de stat la emisiune şi valoarea sa nominalã, dacã preţul este mai mare decât valoarea nominalã;
30. discont - diferenţa dintre preţul unui titlu de stat la emisiune şi valoarea sa nominalã, dacã preţul este mai mic decât valoarea nominalã;
31. rata dobânzii - dobânda exprimatã în procente pe an, plãtitã pentru capitalul unui împrumut sau titlu de stat purtãtor de dobândã;
32. rata variabilã a dobânzii - rata dobânzii unui împrumut sau titlu de stat purtãtor de dobândã, care se modificã la intervale de timp, în conformitate cu un indice, o formulã sau un alt criteriu, dupã cum este prevãzut în clauzele contractului de împrumut sau ale prospectului de emisiune;
33. data scadenţei - data la care valoarea nominalã şi ultima tranşã de dobândã, aferente unui împrumut sau titlu de stat purtãtor de dobândã, ori valoarea nominalã a unui titlu de stat cu discont devin exigibile, în conformitate cu clauzele contractului de împrumut sau ale prospectului de emisiune;
34. data plãţii dobânzii - data desemnatã pentru plata dobânzii aferente unui împrumut sau unei anumite serii de titluri de stat, purtãtoare de dobândã;
35. data rambursãrii în avans - data rambursãrii unui împrumut, anterioarã scadenţei acestuia;
36. fond de risc - fondul constituit la Ministerul Finanţelor Publice din sumele provenite din comisioanele primite de la beneficiarii împrumuturilor contractate de stat prin Ministerul Finanţelor Publice şi subîmprumutate acestora şi ale celor garantate de stat prin Ministerul Finanţelor Publice, precum şi din alte surse prevãzute de lege;
37. Comitetul Interministerial de Garanţii şi Credite de Comerţ Exterior - organismul care examineazã şi avizeazã, potrivit competenţelor, emiterea de garanţii de stat pentru împrumuturile contractate de agenţii economici, precum şi subîmprumuturile acordate de cãtre Ministerul Finanţelor Publice, ale cãrui componenţã şi competenţe se aprobã prin hotãrâre a Guvernului;
38. Comisia de Autorizare a Împrumuturilor Locale comisie care examineazã şi avizeazã, potrivit competenţelor, contractarea de împrumuturi şi emiterea de garanţii de cãtre autoritãţile administraţiei publice locale, ale cãrei componenţã şi competenţe se aprobã prin hotãrâre a Guvernului;
39. plafon de îndatorare publicã - totalitatea obligaţiilor financiare pe care le pot contracta şi garanta autoritãţile administraţiei publice centrale şi autoritãţile administraţiei publice locale pe o perioadã de 1 an, care este stabilit anual prin lege. Plafonul de îndatorare publicã cuprinde plafonul de îndatorare publicã internã şi plafonul de îndatorare publicã externã, care se stabilesc ca sumã maximã a împrumuturilor interne, respectiv externe pe care le pot contracta şi garanta autoritãţile administraţiei publice centrale şi autoritãţile publice locale pe o perioadã de 1 an;
40. scrisoare de garanţie - documentul care atestã garanţia de stat;
41. contul curent general al Trezoreriei Statului - contul în care statul colecteazã toate veniturile publice şi din care se efectueazã toate cheltuielile publice, dacã nu este prevãzut altfel prin lege;
42. instituţie financiarã internaţionalã - organizaţie internaţionalã multilateralã, constituitã în scopul dezvoltãrii relaţiilor economice şi financiare dintre state, al promovãrii cooperãrii monetare internaţionale, al facilitãrii dezvoltãrii comerţului internaţional, care opereazã în concordanţã cu principiile bancare şi comerciale, acordã credite şi garanţii pentru proiectele de dezvoltare economicã, socialã şi de investiţii în domeniile public şi privat, în ţãrile afiliate la acest organism;
43. beneficiar final al acordului de împrumut subsidiar orice agent economic sau autoritate a administraţiei publice, desemnate prin hotãrâre a Guvernului sau prin lege de ratificare a împrumutului, dupã caz;
44. beneficiar de garanţie de stat - orice agent economic sau autoritate a administraţiei publice, desemnate prin hotãrâre a Guvernului, pentru care se prevede ca rambursarea împrumutului garantat de stat sã se facã din surse proprii, fãrã a afecta bugetul general consolidat, sau, în cazul garanţiilor acordate autoritãţilor administraţiei publice locale, se prevede ca rambursarea împrumutului garantat de stat sã se facã din surse ale bugetelor locale;
45. buget general consolidat - conform definiţiei prevãzute la <>art. 2 pct. 7 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificãrile ulterioare;
46. operaţiune la vedere (spot) - operaţiune de vânzare/cumpãrare de valutã, cu decontare în maximum 2 zile de la data încheierii tranzacţiei, la cursul valutar stabilit între pãrţi (curs spot), dacã pãrţile nu convin altfel;
47. operaţiune la termen (forward) - operaţiune de vânzare/cumpãrare de valutã cu decontare într-un termen mai mare de 2 zile lucrãtoare de la data încheierii tranzacţiei, la cursul valutar stabilit între pãrţi (curs forward). În cazul în care aceasta este o zi nelucrãtoare, decontarea are loc în urmãtoarea zi lucrãtoare, dacã pãrţile nu convin altfel;
48. swap valutar - operaţiune de cumpãrare şi vânzare simultanã a aceleiaşi sume în valutã cu aceeaşi contrapartidã, cu decontarea la douã date de valutã diferite (de regulã, spot şi forward), la cursuri de schimb stabilite (spot şi forward) la data tranzacţiei;
49. swap pe rata dobânzii - operaţiune de schimbare a ratei de dobândã, pe baza unui acord contractual între douã pãrţi, prin care fiecare parte este de acord sã facã plãţi periodice celeilalte pãrţi, într-un interval definit de timp, în aceeaşi valutã, reprezentând dobânda calculatã în baza unei rate fixe, pentru o parte, şi variabile, pentru cealaltã parte, aplicabile la acelaşi capital;
50. data valutei - data la care se face decontarea tranzacţiei;
51. data tranzacţiei - data la care se încheie tranzacţia;
52. schimbarea valutei de contract a unui împrumut decizia Ministerului Finanţelor Publice de redenominare valutarã a unui împrumut şi a condiţiilor financiare, în baza condiţiilor de piaţã, de comun acord cu împrumutãtorul;
53. redeschiderea emisiunilor de titluri de stat operaţiunea prin care Ministerul Finanţelor Publice decide atragerea de sume suplimentare de la investitori, prin intermediul unei emisiuni de titluri de stat aflate deja în portofoliul acestuia.
ART. 3
Contractarea datoriei publice
(1) Guvernul este autorizat sã contracteze împrumuturi de stat interne şi externe numai prin Ministerul Finanţelor Publice, în urmãtoarele scopuri:
a) finanţarea deficitului bugetului de stat, finanţarea temporarã a deficitelor din anii precedenţi ale bugetului asigurãrilor sociale de stat, pânã la alocarea de sume cu aceastã destinaţie, finanţarea deficitelor temporare ale bugetului de stat, bugetului asigurãrilor sociale de stat şi bugetului Trezoreriei Statului din exerciţiul curent şi refinanţarea datoriei publice guvernamentale, în condiţii acceptate de Ministerul Finanţelor Publice;
b) menţinerea în permanenţã a unui sold corespunzãtor în contul curent general al Trezoreriei Statului, stabilit de Ministerul Finanţelor Publice;
c) finanţarea unor proiecte sau a altor necesitãţi aprobate prin hotãrâre a Guvernului;
d) susţinerea balanţei de plãţi şi a rezervei valutare;
e) alte situaţii prevãzute de lege.
(2) Guvernul este autorizat sã garanteze împrumuturi interne şi externe numai prin Ministerul Finanţelor Publice, contractate în scopuri prioritare pentru economia româneascã, stabilite, pentru fiecare caz în parte, prin hotãrâre a Guvernului. Garanţiile de stat pot fi acordate numai pentru împrumuturi a cãror rambursare se prevede a se face exclusiv din surse proprii, respectiv din bugetele locale, în cazul autoritãţilor administraţiei publice locale.
(3) Împrumuturile contractate sau garantate de autoritãţile administraţiei publice locale fac parte din datoria publicã a României, dar nu reprezintã obligaţii ale Guvernului, iar plata serviciului datoriei publice aferentã acestor împrumuturi se va efectua exclusiv din bugetele locale şi prin împrumuturi pentru refinanţarea datoriei publice locale.
(4) Autoritãţile administraţiei publice locale pot contracta sau garanta împrumuturi interne şi/sau externe pe termen scurt, mediu şi lung, pentru realizarea de investiţii publice de interes local, precum şi pentru refinanţarea datoriei publice locale, potrivit legii, numai cu avizul Comisiei de Autorizare a Împrumuturilor Locale; raportarea şi înregistrarea datoriei publice locale se fac conform normelor metodologice emise de Ministerul Finanţelor Publice.
(5) Modalitatea de contractare pentru fiecare tip de instrument al datoriei publice se aprobã prin normele metodologice emise în aplicarea prezentei legi.
ART. 4
Rambursarea datoriei publice guvernamentale
(1) Rambursarea datoriei publice guvernamentale reprezintã o obligaţie necondiţionatã şi irevocabilã a statului de platã a capitalului, a dobânzilor şi a altor costuri aferente împrumuturilor contractate sau garantate; comisioanele, valoarea discontului, cheltuielile cu plata altor servicii legate de contractarea împrumuturilor de stat, precum şi cheltuielile aferente serviciilor prestate de agenţiile de rating pentru evaluarea riscului de ţarã vor fi plãtite din bugetul de stat.
(2) În vederea plãţii serviciului datoriei publice guvernamentale se acordã autorizare bugetarã permanentã pentru efectuarea acestor cheltuieli.
(3) În conformitate cu prevederile legale, sursele de platã pentru serviciul datoriei publice guvernamentale sunt, dupã caz, urmãtoarele:
a) disponibilitãţile contului curent general al Trezoreriei Statului;
b) împrumuturile de stat pentru finanţarea şi refinanţarea datoriei publice guvernamentale;
c) cheltuielile prevãzute cu aceastã destinaţie în bugetul de stat;
d) sumele încasate de cãtre instituţiile financiare mandatate de Ministerul Finanţelor Publice pentru a administra împrumuturile externe contractate de acesta, în numele şi în contul statului, de la beneficiarii finali de împrumuturi;
e) sumele încasate de Ministerul Finanţelor Publice de la beneficiarii finali ai împrumuturilor, în baza acordurilor de împrumut subsidiar, încheiate în condiţiile acordurilor de împrumut intervenite între statul român şi creditori;
f) sumele prevãzute în bugetele beneficiarilor finali, în baza acordurilor de împrumut subsidiar şi a acordurilor de împrumut subsidiar şi garanţie încheiate între Ministerul Finanţelor Publice, autoritãţile administraţiei publice locale şi agenţii economici de sub autoritatea acestora, în condiţiile acordurilor de împrumut intervenite între statul român şi creditori;
g) sumele prevãzute în bugetele agenţilor economici care au contractat împrumuturi cu garanţia statului;
h) fondul de risc, pentru situaţiile în care sunt executate garanţiile emise de Ministerul Finanţelor Publice sau în cazul în care beneficiarii finali ai împrumuturilor directe şi subîmprumutate nu îşi onoreazã obligaţiile prevãzute în acordurile de împrumut subsidiar sau în acordurile de împrumut subsidiar şi garanţie;
i) alte surse, în condiţiile legii.
(4) Rambursarea ratelor de capital aferente serviciului datoriei publice guvernamentale directe se face prin refinanţarea acestora de cãtre Ministerul Finanţelor Publice.
(5) Dacã data la care trebuie efectuatã una dintre plãţile aferente serviciului datoriei publice este o zi de sãrbãtoare sau o zi nelucrãtoare, plata va fi efectuatã în prima zi lucrãtoare dupã data scadenţei plãţii, dacã în acordul de împrumut sau în prospectul de emisiune pentru titlurile de stat nu se prevede altfel, fãrã obligarea la dobânzi moratorii. Titlurile de stat care se regãsesc în aceastã situaţie vor rãmâne în proprietatea deţinãtorului înregistrat şi nu pot fi tranzacţionate.
ART. 5
Instrumentele datoriei publice guvernamentale
Instrumentele datoriei publice guvernamentale includ, fãrã a se limita la acestea:
a) titluri de stat emise pe piaţa internã sau externã;
b) împrumuturi de stat de la bãnci, de la alte instituţii de credit, persoane juridice române sau strãine, în condiţii rezultate în urma negocierilor;
c) împrumuturi de stat de la guverne şi agenţii guvernamentale strãine, instituţii financiare internaţionale sau de la alte organizaţii internaţionale;
d) împrumuturi temporare din disponibilitãţile contului curent general al Trezoreriei Statului, în condiţiile legii;
e) garanţii de stat.
CAP. II
Datoria publicã guvernamentalã directã
ART. 6
Titlurile de stat
(1) Ministerul Finanţelor Publice este autorizat sã emitã titluri de stat, exprimate în monedã naţionalã şi în valutã, atât pe piaţa internã, cât şi pe piaţa externã, la momentele şi în cuantumurile considerate oportune, în scopul îndeplinirii obiectivelor prevãzute la art. 18.
(2) Titlurile de stat pot fi emise:
a) în formã materializatã, ca înscrisuri imprimate, cuprinzând menţiuni obligatorii referitoare la emitent, valoarea nominalã, rata dobânzii sau a discontului, scadenţa, modul de transmisiune şi alte elemente specifice fiecãrei categorii de titluri; aceste instrumente pot fi utilizate de cãtre deţinãtori drept garanţii pentru împrumuturi;
b) în formã dematerializatã, ca titluri pentru care emisiunea, probaţiunea şi transmisiunea drepturilor încorporate se evidenţiazã prin înscriere în sistemul de înregistrare în cont; aceste instrumente pot fi utilizate de cãtre deţinãtori drept garanţii pentru împrumuturi.
(3) Ministerul Finanţelor Publice poate delega unor agenţi sau altor instituţii, pe bazã de convenţie, atribuţii operaţionale privind emisiunea de titluri de stat.
(4) Titlurile de stat dematerializate şi cele emise în formã materializatã sunt instrumente negociabile sau nenegociabile.
(5) Titlurile de stat pot fi emise pe termen scurt, mediu sau lung.
(6) Titlurile de stat vor fi oferite spre vânzare sub condiţia ca oferta sã includã cel puţin urmãtoarele elemente:
a) denumirea, data emisiunii şi valoarea titlurilor de stat oferite;
b) forma împrumutului de stat reprezentat prin titlurile aferente - cu discont sau purtãtor de dobândã;
c) rata dobânzii, metoda de calcul şi datele la care se plãteşte dobânda, dacã este cazul;
d) data scadenţei şi opţiunile încorporate, dacã este cazul.
(7) În luna decembrie a fiecãrui an, Ministerul Finanţelor Publice va anunţa programul de emisiune a titlurilor de stat pe piaţa internã şi externã pentru anul urmãtor. Acest program poate fi modificat, în cursul anului, în funcţie de evoluţiile pieţelor financiare.
(8) Ministerul Finanţelor Publice, Banca Naţionalã a României şi Comisia Naţionalã a Valorilor Mobiliare elaboreazã norme de reglementare a activitãţilor şi operaţiunilor pe piaţa primarã şi secundarã a titlurilor de stat în România.
(9) Ministerul Finanţelor Publice este autorizat sã ofere compensaţii pentru titlurile de stat, emise în formã materializatã, care au fost pierdute, furate, distruse sau deteriorate, sub condiţia ca titlul de stat sã fie identificabil prin serie, numãr şi descriere, în conformitate cu reglementãrile în vigoare, iar deţinãtorul sã fi efectuat formalitãţile de publicitate, în condiţiile legii.
ART. 7
Contractarea datoriei publice guvernamentale directe
Guvernul este autorizat sã contracteze datorie publicã guvernamentalã directã numai prin Ministerul Finanţelor Publice, folosind instrumentele prevãzute la art. 5 lit. a)-d), fãrã a se limita la acestea.
ART. 8
Subîmprumutarea împrumuturilor directe
(1) Guvernul este autorizat sã contracteze în mod direct împrumuturi de la instituţiile financiare internaţionale sau de la alţi creditori, numai prin Ministerul Finanţelor Publice, pe care sã le subîmprumute unor beneficiari finali, în scopul realizãrii proiectelor sau programelor de importanţã prioritarã pentru România, aprobate prin hotãrâre a Guvernului sau prin lege de ratificare a împrumutului, dupã caz.
(2) Subîmprumutarea împrumuturilor contractate de Guvern, prin Ministerul Finanţelor Publice, în numele statului, beneficiarilor finali se face pe baza unor acorduri de împrumut subsidiar încheiate între Ministerul Finanţelor Publice şi aceştia sau, dupã caz, în baza unor acorduri de împrumut subsidiar şi garanţie, încheiate între Ministerul Finanţelor Publice, pe de o parte, autoritãţile administraţiei publice locale coordonatoare ale activitãţii beneficiarilor finali şi, dupã caz, garante ale sumelor subîmprumutate acestora şi beneficiarii finali ai împrumutului, pe de altã parte.
(3) Încheierea acordului de împrumut subsidiar sau a acordului de împrumut subsidiar şi de garanţie este condiţionatã de avizul Comitetului Interministerial de Garanţii şi Credite de Comerţ Exterior, pentru împrumuturile a cãror rambursare se face exclusiv din surse proprii ale agentului economic, sau de avizul Comisiei de Autorizare a Împrumuturilor Locale, în cazul în care subîmprumutat este o autoritate a administraţiei publice locale.
ART. 9
Administrarea împrumuturilor externe de cãtre instituţiile financiare
(1) Ministerul Finanţelor Publice, în numele statului român şi în baza prevederilor din acordurile de împrumut şi din acordurile de împrumut subsidiar, poate mandata o instituţie financiarã sã administreze împrumuturi externe, în condiţiile stabilite prin acordul de administrare. Ministerul Finanţelor Publice este autorizat sã plãteascã în schimbul acestui serviciu un comision de administrare.
(2) Împrumuturile externe contractate de Ministerul Finanţelor Publice, în numele statului român, a cãror administrare a fost mandatatã unei instituţii financiare, vor fi plãtite de cãtre beneficiarii finali de subîmprumut Ministerului Finanţelor Publice sau, dupã caz, instituţiei financiare, în condiţiile stabilite prin acordul de administrare şi prin acordurile de împrumut subsidiar sau acordurile de împrumut subsidiar şi de garanţie.
(3) Ministerul Finanţelor Publice percepe de la instituţiile financiare sau de la beneficiarii finali un comision pentru alimentarea fondului de risc, în condiţiile prezentei legi, dacã legea de ratificare a împrumutului nu prevede altfel.
CAP. III
Gestiunea garanţiilor de stat şi a subîmprumuturilor
ART. 10
Emiterea garanţiilor de stat
(1) Ministerul Finanţelor Publice este autorizat sã emitã garanţii de stat pentru împrumuturi contractate de orice agent economic sau autoritate a administraţiei publice, desemnate prin hotãrâre a Guvernului, pentru care se prevede ca rambursarea împrumutului garantat de stat sã se facã din surse proprii, fãrã a afecta bugetul general consolidat, sau, în cazul garanţiilor acordate autoritãţilor administraţiei publice locale, se prevede ca rambursarea împrumutului garantat de stat sã se facã din surse ale bugetelor locale, numai cu avizul Comitetului Interministerial de Garanţii şi Credite de Comerţ Exterior, respectiv a Comisiei de Autorizare a Împrumuturilor Locale, precum şi în condiţiile impuse de alte legi speciale.
(2) Banca de Export-Import a României - S.A.Eximbank - va analiza şi va supune spre avizare Comitetului Interministerial de Garanţii şi Credite de Comerţ Exterior numai proiectele a cãror finanţare este autorizatã prin hotãrâre a Guvernului pentru a fi garantatã de stat, cu avizul de principiu al Ministerului Finanţelor Publice. (3) Metodologia de lucru pentru Banca de Export-Import a României - S.A.-Eximbank, precum şi a Comitetului Interministerial de Garanţii şi Credite de Comerţ Exterior în materie de avizare a acordãrii de subîmprumuturi sau garanţii de stat de Ministerul Finanţelor Publice va fi stabilitã prin hotãrâre a Guvernului, care intrã în vigoare o datã cu prezenta lege.
ART. 11
Procedura emiterii garanţiilor de stat
(1) Emiterea garanţiilor de stat este condiţionatã de acceptarea de cãtre Ministerul Finanţelor Publice a clauzelor cuprinse în contractele de împrumut încheiate între potenţialul beneficiar al garanţiei şi instituţiile creditoare, precum şi de avizul Comitetului Interministerial de Garanţii şi Credite de Comerţ Exterior sau al Comisiei de Autorizare a Împrumuturilor Locale, dupã caz.
(2) Între Ministerul Finanţelor Publice, în calitate de garant, şi beneficiarul garanţiei se încheie o convenţie în care sunt stipulate drepturile şi obligaţiile pãrţilor semnatare, inclusiv cele referitoare la plata comisionului de risc.
(3) Ministerul Finanţelor Publice emite, în favoarea instituţiei creditoare, scrisoarea de garanţie, în care se specificã termenii şi condiţiile în care se acordã garanţia.
(4) Procedura emiterii garanţiilor de stat se va stabili prin norme elaborate de Ministerul Finanţelor Publice şi aprobate de Guvern.
(5) Pot fi acordate garanţii de stat şi în baza prevederilor unor legi speciale.
ART. 12
Obligaţia de a onora garanţiile de stat
(1) Garanţia de stat reprezintã o obligaţie a statului român, care se executã în cazul în care beneficiarul împrumutului nu are capacitatea sã achite, în întregime sau parţial, împrumutul, dobânda, comisioanele şi alte costuri stabilite în conformitate cu condiţiile împrumutului garantat.
(2) În cazul în care garanţia de stat devine exigibilã, Ministerul Finanţelor Publice este obligat sã efectueze, din fondul de risc, cãtre instituţia creditoare, plata sau plãţile datorate de debitorul garantat, în conformitate cu prevederile scrisorii de garanţie emise.
(3) În cazul în care garanţia de stat emisã în baza unei legi speciale devine exigibilã, Ministerul Finanţelor Publice este obligat sã efectueze, din surse bugetare, dacã legea nu prevede altfel, plata sau plãţile datorate, în conformitate cu prevederile scrisorii de garanţie emise.
ART. 13
Fondul de risc
(1) Pentru acoperirea riscurilor financiare care decurg din garantarea de cãtre stat a împrumuturilor contractate de persoanele juridice de la instituţiile creditoare, precum şi din împrumuturile contractate direct de stat şi subîmprumutate beneficiarilor finali se constituie fondul de risc.
(2) Fondul de risc se constituie din:
a) sumele încasate sub formã de comisioane de la beneficiarii împrumuturilor garantate de stat sau subîmprumutate, cu excepţia autoritãţilor administraţiei publice, pentru ambele cazuri, de la care nu se percepe comision la fondul de risc;
b) dobânzi la disponibilitãţile aflate în contul fondului de risc;
c) dobânzi şi penalitãţi de întârziere, la nivelul celor prevãzute pentru neplata în termen a obligaţiilor fiscale, aplicate pentru neplata în termen, de cãtre beneficiarii finali ai împrumuturilor garantate de stat sau subîmprumutate, a comisioanelor la fondul de risc şi, respectiv, a ratelor scadente, dobânzilor, comisioanelor şi a altor costuri aferente ale împrumutului;
d) fonduri alocate de la bugetul de stat în acest scop;
e) alte surse legal constituite.
(3) Sumele aflate în fondul de risc sunt destinate achitãrii obligaţiilor aferente garanţiilor de stat şi celor aferente acordurilor de împrumut subsidiar sau acordurilor de împrumut subsidiar şi de garanţie, în cazul în care beneficiarii finali nu dispun de resurse financiare proprii pentru achitarea obligaţiilor de platã.
(4) Fondul de risc se gestioneazã de cãtre Ministerul Finanţelor Publice, în condiţiile legii, prin contul curent general al Trezoreriei Statului, avându-se în vedere siguranţa, lichiditatea şi rentabilitatea fondurilor, în aceastã ordine şi prioritate. Modul de gestionare a fondului de risc, precum şi reflectarea în contabilitatea Trezoreriei Statului şi în contabilitatea persoanelor juridice a operaţiunilor legate de acordarea de garanţii de stat şi subîmprumuturi se stabilesc prin norme emise de cãtre Ministerul Finanţelor Publice.
ART. 14
Determinarea comisionului de risc
(1) Pe baza analizei economice şi financiare a documentaţiei, prezentate de persoana juridicã solicitantã de garanţie de stat sau subîmprumut, Ministerul Finanţelor Publice sau alt agent desemnat, la solicitarea acestuia, determinã gradul de risc al solicitantului.
(2) În funcţie de gradul de risc, stabilit conform alin. (1), Ministerul Finanţelor Publice determinã cuantumul comisionului de risc, în procente. Suma datoratã se determinã prin aplicarea cotei procentuale la valoarea împrumutului garantat sau subîmprumutat.
(3) Comisionul de risc reprezintã suma datoratã la fondul de risc de beneficiarul unui împrumut garantat sau subîmprumutat, în cuantumul şi la termenele stipulate în convenţia de garantare, acordul de împrumut subsidiar sau acordul de împrumut subsidiar şi de garanţie, încheiate cu Ministerul Finanţelor Publice.
(4) Ministerul Finanţelor Publice emite norme tehnice, aprobate prin ordin al ministrului, pentru determinarea comisionului de risc, care intrã în vigoare o datã cu prezenta lege.
ART. 15
Execuţia garanţiilor de stat şi achitarea împrumuturilor directe
(1) Beneficiarul garanţiei de stat va informa Ministerul Finanţelor Publice şi va proba în scris, cu documente justificative, declarând pe propria rãspundere, cu cel puţin 10 zile calendaristice înainte de data scadenţei, asupra lipsei disponibilitãţilor bãneşti necesare achitãrii sumelor scadente.
(2) Dacã beneficiarul garanţiei de stat nu îşi poate îndeplini obligaţia de platã, conform acordului de împrumut, acesta poate prezenta Ministerului Finanţelor Publice o cerere de platã, pentru ca acesta din urmã sã plãteascã sumele cuvenite creditorului, în conformitate cu prevederile scrisorii de garanţie. Cererea de platã va include: ratele de credit datorate, dobânzile şi alte costuri, precum şi data plãţilor ce urmeazã sã fie fãcute instituţiei creditoare, de cãtre Ministerul Finanţelor Publice, în conformitate cu termenii scrisorii de garanţie.
(3) În cazul în care specificaţiile din cererea de platã sunt în conformitate cu clauzele scrisorii de garanţie, Ministerul Finanţelor Publice va dispune transferarea sumei sau sumelor solicitate, din fondul de risc în contul indicat de garantat şi de instituţia creditoare, la data specificatã în cerere.
(4) În cazul garanţiilor pentru împrumuturile în valutã, Ministerul Finanţelor Publice va cumpãra de la Banca Naţionalã a României valuta necesarã în vederea efectuãrii plãţilor scadente cãtre instituţia creditoare. Plata contravalorii în lei a valutei se va asigura din fondul de risc, în aceeaşi zi în care este cumpãratã valuta, la cursul valutar stabilit de Banca Naţionalã a României valabil în ziua respectivã.
(5) Obligaţia de rambursare a împrumuturilor directe contractate de Guvern prin Ministerul Finanţelor Publice revine Ministerului Finanţelor Publice. Acesta poate delega aceastã atribuţie beneficiarilor finali ai acordurilor de împrumut subsidiar sau a acordurilor de împrumut subsidiar şi de garanţie.
(6) Sursele de platã pentru fondurile ce au fãcut obiectul unor acorduri de împrumut subsidiar sau împrumut subsidiar şi de garanţie sunt constituite în baza prevederilor acestor acorduri. În situaţia în care beneficiarii finali sau garanţii acestora, în cazul acordurilor de împrumut subsidiar şi de garanţie, nu dispun de sursele financiare necesare onorãrii obligaţiilor, sursa o constituie fondul de risc.
(7) Prevederile alin. (1)-(4) se aplicã în mod corespunzãtor şi în cazul acordurilor de împrumut subsidiar şi al acordurilor de împrumut subsidiar şi de garanţie.
ART. 16
Încetarea valabilitãţii garanţiei de stat
(1) Încetarea valabilitãţii garanţiei de stat se produce atunci când:
a) obligaţiile aferente împrumutului garantat de stat sunt achitate în totalitate de cãtre beneficiarul acestuia sau de un terţ;
b) Ministerul Finanţelor Publice efectueazã plata sau plãţile, pânã la stingere, instituţiei creditoare, în numele beneficiarului de garanţie de stat;
c) termenul de valabilitate stipulat în scrisoarea de garanţie a expirat;
d) alte condiţii prevãzute expres în scrisoarea de garanţie.
(2) Stingerea obligaţiilor ce decurg din contractul de împrumut atrage încetarea valabilitãţii scrisorii de garanţie, care se restituie emitentului, respectiv Ministerului Finanţelor Publice, în termen de 10 zile de la îndeplinirea uneia dintre condiţiile prevãzute la alin. (1).
ART. 17
Recuperarea sumelor plãtite de Ministerul Finanţelor Publice în contul garanţiilor de stat şi al acordurilor de împrumut subsidiar
(1) Dupã efectuarea de cãtre Ministerul Finanţelor Publice a plãţii sau a plãţilor generate de execuţia garanţiei de stat sau de acordurile de împrumut subsidiar, respectiv de acordurile de împrumut subsidiar şi de garanţie, beneficiarul împrumutului garantat sau subîmprumutului are obligaţia sã restituie Ministerului Finanţelor Publice echivalentul cheltuielilor efectuate de acesta, în conformitate cu prevederile convenţiei de garantare, al acordului de împrumut subsidiar, respectiv al acordului de împrumut subsidiar şi de garanţie, încheiate între beneficiarul împrumutului şi Ministerul Finanţelor Publice. Convenţia de garantare, acordul de împrumut subsidiar sau acordul de împrumut subsidiar şi garanţie încheiate între Ministerul Finanţelor Publice, în calitate de garant sau subîmprumutãtor, şi beneficiarul împrumutului constituie titlu executoriu.
(2) Recuperarea sumelor plãtite conform alin. (1) se efectueazã în conformitate cu legislaţia în vigoare privind colectarea creanţelor fiscale, de cãtre organele fiscale competente, dacã legea nu prevede altfel.
(3) Cu sumele recuperate în condiţiile prezentului articol se reîntregeşte disponibilul fondului de risc.
CAP. IV
Administrarea datoriei publice guvernamentale
ART. 18
Obiectivele procesului de administrare a datoriei publice guvernamentale
În procesul contractãrii şi administrãrii datoriei publice guvernamentale, Ministerul Finanţelor Publice urmãreşte, ţinând cont de condiţiile de piaţã, urmãtoarele obiective, fãrã a se limita la acestea:
a) optimizarea lichiditãţilor pentru efectuarea cheltuielilor bugetare;
b) limitarea riscului de refinanţare;
c) optimizarea ponderii în portofoliu a titlurilor de stat negociabile;
d) administrarea riscului de curs valutar şi a riscului de dobândã;
e) constituirea dobânzilor la titlurile de stat în dobânzi de referinţã pentru activitatea de intermediere financiarã din România;
f) diversificarea bazei de creditori;
g) optimizarea cheltuielilor bugetare cu datoria publicã în funcţie de celelalte obiective.
ART. 19
Atribuţiile Ministerului Finanţelor Publice în administrarea datoriei publice guvernamentale
Ministerul Finanţelor Publice este singurul contractant şi administrator al datoriei publice guvernamentale, directe şi garantate, şi are, pentru îndeplinirea acestui scop, autoritatea de a întreprinde urmãtoarele:
a) estimeazã necesarul de lichiditate pentru realizarea cheltuielilor sectorului bugetar;
b) contracteazã direct, în numele statului, administreazã şi ramburseazã împrumuturile de stat, inclusiv costurile aferente;
c) emite scrisori de garanţie pentru împrumuturi;
d) elaboreazã proiectul legii anuale privind plafonul de îndatorare publicã şi alte acte normative ce decurg din prezenta lege;
e) stabileşte, în condiţiile pieţei, termenii pentru finanţarea şi refinanţarea datoriei publice şi se asigurã cã noile împrumuturi se încadreazã în plafonul anual de îndatorare publicã;
f) efectueazã operaţiuni în scopul administrãrii riscurilor asociate portofoliului datoriei publice guvernamentale;
g) coordoneazã relaţiile cu agenţiile internaţionale de rating în scopul evaluãrii riscului de ţarã;
h) prezintã, semestrial, Guvernului şi Parlamentului situaţia împrumuturilor contractate direct de stat şi a celor garantate de stat;
i) elaboreazã normele prevãzute de prezenta lege în competenţa sa;
j) elaboreazã anual contul general al datoriei publice, anexã la contul general anual de execuţie a bugetului de stat.
ART. 20
Operaţiuni de administrare a datoriei publice guvernamentale
(1) În scopul administrãrii riscurilor asociate portofoliului datoriei publice guvernamentale, Ministerul Finanţelor Publice este autorizat sã facã urmãtoarele operaţiuni, fãrã a se limita la acestea:
a) swap valutar şi alte operaţiuni specifice de administrare a riscului valutar;
b) swap pe rata dobânzii şi alte operaţiuni specifice de administrare a riscului de dobândã;
c) schimbarea valutei de contract a unui împrumut;
d) rãscumpãrarea titlurilor de stat pe piaţa secundarã;
e) redeschiderea emisiunilor de titluri de stat.
(2) Veniturile, respectiv cheltuielile rezultate în urma efectuãrii operaţiunilor de administrare a datoriei publice guvernamentale reprezintã venituri, respectiv cheltuieli ale bugetului de stat.
ART. 21
Banca Naţionalã a României - agent al statului privind datoria publicã guvernamentalã
(1) Plata serviciului datoriei publice guvernamentale contractate de Ministerul Finanţelor Publice, în numele statului, în altã monedã decât moneda naţionalã se poate efectua prin Banca Naţionalã a României, pe bazã de convenţie. Opţional, din considerente strategice, pentru plata serviciului datoriei publice guvernamentale în valutã, Ministerul Finanţelor Publice poate utiliza valuta existentã în conturile sale sau poate cumpãra de la Banca Naţionalã a României valuta necesarã plãţilor, la cursul valutar comunicat de Banca Naţionalã a României valabil în ziua respectivã, şi poate plãti contravaloarea în lei a acesteia în aceeaşi zi.
(2) Banca Naţionalã a României sau altã instituţie financiarã poate exercita funcţia de agent de înregistrare a datoriei publice interne sau a unor componente ale acesteia, precum şi activitãţile privind organizarea licitaţiilor de titluri de stat pe piaţa internã.
ART. 22
Comisioane
Pentru activitãţile derulate de instituţiile financiare, inclusiv de cãtre Banca Naţionalã a României, în calitate de agent al statului pentru anumite operaţiuni, Ministerul Finanţelor Publice este autorizat sã plãteascã comisioane din bugetul de stat, al cãror cuantum este stabilit prin convenţie între cele douã pãrţi.
ART. 23
Utilizarea fondurilor în valutã
(1) Fondurile în valutã ale Ministerului Finanţelor Publice pot fi convertite în monedã naţionalã, în momentul considerat oportun de cãtre Ministerul Finanţelor Publice, prin Banca Naţionalã a României, la cursul valutar comunicat de Banca Naţionalã a României valabil în ziua respectivã.
(2) Ministerul Finanţelor Publice poate utiliza fondurile în valutã contractate pentru finanţarea şi refinanţarea datoriei publice guvernamentale pentru plata serviciului datoriei publice guvernamentale în valutã.
CAP. V
Dispoziţii finale
ART. 24
Înregistrarea şi raportarea datoriei publice
(1) Ministerul Finanţelor Publice ţine registre în care sunt înscrise date privind datoria publicã a României.
(2) Registrele vor cuprinde date privind împrumuturile contractate direct şi garanţiile acordate, inclusiv valoarea acestora, nivelul ratelor dobânzilor, comisioanelor, precum şi alte informaţii, stabilite prin norme elaborate de Ministerul Finanţelor Publice.
(3) Beneficiarii de împrumuturi care constituie datoria publicã, în conformitate cu prevederile art. 2 pct. 4, vor raporta pânã la data de 15 ale lunii informaţii pentru luna anterioarã privind împrumuturile, în structura stabilitã prin norme elaborate de Ministerul Finanţelor Publice.
ART. 25
Contravenţii
(1) Constituie contravenţii la prevederile prezentei legi urmãtoarele fapte:
a) neraportarea informaţiilor privind împrumuturile, potrivit art. 24 alin. (3);
b) nerespectarea obligaţiei prevãzute la art. 15 alin. (1).
(2) Contravenţiile prevãzute la alin. (1) se sancţioneazã cu amendã de la 50.000.000 lei la 100.000.000 lei.
ART. 26
Constatarea şi sancţionarea contravenţiilor
(1) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de cãtre organele fiscale competente, în condiţiile legii.
(2) În mãsura în care prezenta lege nu dispune altfel, contravenţiilor prevãzute la <>art. 25 li se aplicã prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 180/2002 , cu modificãrile ulterioare.
ART. 27
Infracţiuni
Constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la 1 lunã la 3 luni sau amendã de la 50.000.000 lei la 100.000.000 lei urmãtoarele fapte:
a) utilizarea fondurilor în lei şi în valutã, provenite din subîmprumuturi şi împrumuturi garantate de stat în alte scopuri decât cele pentru care au fost aprobate şi garantate;
b) furnizarea de date eronate pentru fundamentarea documentaţiei prezentate, în vederea obţinerii avizelor necesare pentru acordarea garanţiilor sau a subîmprumuturilor, în condiţiile prezentei legi.
ART. 28
Norme metodologice
La propunerea Ministerului Finanţelor Publice, Guvernul va aproba norme metodologice de aplicare, care intrã în vigoare o datã cu prezenta lege.
ART. 29
Intrare în vigoare, abrogãri
(1) Prezenta lege intrã în vigoare la data de 1 ianuarie 2005, cu excepţia art. 14 alin. (4) şi a art. 28, care intrã în vigoare la 3 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(2) Pe data intrãrii în vigoare a prezentei legi se abrogã <>Legea datoriei publice nr. 81/1999 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 17 mai 1999, precum şi prevederile art. 2 pct. 22, <>art. 57 alin. (3) şi alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 45/2003 privind finanţele publice locale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 19 iunie 2003, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 108/2004 .
Aceastã lege a fost adoptatã de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicatã.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR PREŞEDINTELE SENATULUI
VALER DORNEANU NICOLAE VĂCĂROIU
Bucureşti, 28 iunie 2004.
Nr. 313.
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
