Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
LEGE nr. 307 din 28 iunie 2004 privind exercitarea profesiei de asistent medical si a profesiei de moasa, precum si organizarea si functionarea Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din Romania
SECŢIUNEA 1 Exercitarea profesiei de asistent medical şi a profesiei de moaşã
ART. 1 Profesia de asistent medical şi profesia de moaşã se exercitã, pe teritoriul României, în condiţiile prezentei legi, de cãtre persoanele fizice posesoare ale unui titlu oficial de calificare în profesia de asistent medical şi, respectiv, posesoare ale unui titlu oficial de calificare în profesia de moaşã. Acestea pot fi: a) cetãţeni ai statului român; b) cetãţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene; c) soţul şi descendenţii de gradul I aflaţi în întreţinerea unui cetãţean al unuia dintre statele prevãzute la lit. b), care desfãşoarã legal activitãţi salarizate sau nesalarizate pe teritoriul României, indiferent de cetãţenia lor; d) beneficiarii statutului de rezident pe termen lung, acordat conform normelor Uniunii Europene de cãtre unul din statele prevãzute la lit. b). ART. 2 În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au urmãtorul înţeles: a) expresia cetãţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene desemneazã, prin asimilare, şi persoanele aflate în situaţiile prevãzute la art. 1 lit. c) şi d); b) în mod exclusiv, prin expresia stat membru de origine sau de provenienţã şi, dupã caz, stat membru gazdã se înţelege un stat membru al Uniunii Europene, un stat aparţinând Spaţiului Economic European sau Confederaţia Elveţianã; c) expresia asistent medical desemneazã asistentul medical generalist şi asistenţii medicali formaţi în celelalte specialitãţi prevãzute de normele privind definirea titlurilor profesionale şi a domeniilor de activitate a acestora. Termenul de moaşã desemneazã persoana care deţine un titlu oficial de calificare în profesia de moaşã, prevãzut în anexa nr. 2, şi acordã îngrijirile de sãnãtate ale cãror conţinut şi caracteristici sunt prevãzute la art. 6; d) prin titlu oficial de calificare în profesia de asistent medical se înţeleg diplomele prevãzute în anexa nr. 1, iar prin titlu oficial de calificare în profesia de moaşã se înţeleg diplomele prevãzute în anexa nr. 2. ART. 3 (1) Titlurile oficiale de calificare în profesia de asistent medical şi titlurile oficiale de calificare în profesia de moaşã obţinute în afara României, a statelor membre ale Uniunii Europene, a statelor aparţinând Spaţiului Economic European sau în afara Confederaţiei Elveţiene se echivaleazã potrivit legii. (2) Excepţie de la prevederile alin. (1) fac titlurile oficiale de calificare în profesia de asistent medical generalist şi titlurile oficiale de calificare în profesia de moaşã, care au fost recunoscute de unul din aceste state. ART. 4 (1) Activitãţile specifice profesiei de asistent medical se exercitã în România cu titlurile profesionale, prevãzute în anexa nr. 1 lit. C, corespunzãtor calificãrii profesionale însuşite. (2) Activitãţile de îngrijiri de sãnãtate care au ca scop asigurarea sãnãtãţii materne şi a nou-nãscutului se exercitã în România cu titlul profesional de moaşã, prevãzut în anexa nr. 2 lit. B. (3) Prevederile alin. (1)-(2) se aplicã şi cetãţenilor unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene, care deţin un titlu oficial de calificare în profesia de asistent medical, respectiv în profesia de moaşã, şi care exercitã profesia în România. ART. 5 Conţinutul şi caracteristicile activitãţilor de asistent medical generalist sunt: a) determinarea nevoilor de îngrijiri generale de sãnãtate şi furnizarea îngrijirilor generale de sãnãtate, de naturã preventivã, curativã şi de recuperare, conform normelor elaborate de cãtre Ministerul Sãnãtãţii, în colaborare cu Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România; b) administrarea tratamentului, conform prescripţiilor medicului; c) protejarea şi ameliorarea sãnãtãţii, elaborarea de programe şi desfãşurarea de activitãţi de educaţie pentru sãnãtate şi facilitarea acţiunilor pentru protejarea sãnãtãţii în grupuri considerate cu risc; d) participarea asistenţilor medicali generalişti abilitaţi ca formatori, la pregãtirea teoreticã şi practicã a asistenţilor medicali generalişti în cadrul programelor de formare continuã; e) desfãşurarea opţionalã a activitãţilor de cercetare, în domeniul îngrijirilor generale de sãnãtate, de cãtre asistenţii medicali generalişti licenţiaţi; f) pregãtirea personalului sanitar auxiliar; g) participarea la protejarea mediului ambiant; h) întocmirea de rapoarte scrise referitoare la activitatea specificã desfãşuratã. ART. 6 Conţinutul şi caracteristicile activitãţilor de moaşã sunt: a) constatarea existenţei sarcinii şi efectuarea examenelor necesare, în vederea monitorizãrii evoluţiei sarcinii normale; b) prescrierea sau recomandarea examinãrilor necesare, în vederea diagnosticãrii timpurii a sarcinii cu risc; c) asigurarea pregãtirii complete a mamei pentru naştere, desfãşurarea activitãţilor de educaţie pentru sãnãtate, iniţierea şi desfãşurarea programelor de pregãtire a viitorilor pãrinţi; d) acordarea sfaturilor de igienã şi nutriţie; e) administrarea tratamentului, conform prescripţiilor medicului; f) îngrijirea şi asistarea parturientei în timpul desfãşurãrii travaliului şi urmãrirea stãrii intrauterine a fãtului, prin mijloace clinice şi tehnice adecvate; g) asistarea naşterii normale, la domiciliu sau în unitãţi sanitare, dacã este vorba de prezentaţie cranianã, efectuând, la nevoie, epiziotomia, iar în caz de urgenţã, asistarea naşterii în prezentaţie pelvianã; h) identificarea, la mamã şi la copil, a semnelor care anunţã anomalii şi care necesitã intervenţia medicului, pe care îl asistã în aceste situaţii; i) adoptarea mãsurilor de urgenţã care se impun, în absenţa medicului, pentru extracţia manualã a placentei, urmatã, eventual, de control uterin manual; j) examinarea nou-nãscutului, pe care îl preia în îngrijire, iniţierea mãsurilor care se impun în caz de nevoie şi practicã, dacã este necesar, reanimarea imediatã; k) preluarea în îngrijire a parturientei, monitorizarea acesteia în perioada postnatalã şi acordarea tuturor recomandãrilor necesare mamei cu privire la îngrijirea nou-nãscutului, pentru asigurarea dezvoltãrii acestuia în cele mai bune condiţii; l) întocmirea rapoartelor scrise referitoare la activitatea desfãşuratã; m) asigurarea informãrii şi consilierii în materie de planificare familialã; n) participarea la pregãtirea teoreticã şi practicã a moaşelor, precum şi la pregãtirea personalului sanitar auxiliar; o) desfãşurarea opţionalã a activitãţilor de cercetare, de cãtre moaşele licenţiate. ART. 7 (1) Activitãţile prevãzute la art. 5 şi 6 se exercitã cu asumarea responsabilitãţii asistentului medical generalist şi a moaşei privind planificarea, organizarea, evaluarea şi furnizarea serviciilor, în calitate de salariat şi/sau de liber profesionist. (2) Activitãţile desfãşurate de asistenţii medicali formaţi în celelalte specialitãţi se exercitã cu responsabilitate, în ceea ce priveşte totalitatea actelor şi tehnicilor care fac obiectul specialitãţii, furnizate în calitate de salariat şi/sau de liber profesionist. ART. 8 Controlul şi supravegherea profesiei de asistent medical şi a profesiei de moaşã se realizeazã de Ministerul Sãnãtãţii şi de Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România, denumite în continuare autoritãţi competente române. ART. 9 Profesia de asistent medical şi, respectiv, profesia de moaşã se pot exercita de cãtre persoanele prevãzute la art. 1, care îndeplinesc urmãtoarele condiţii: a) sunt posesoare ale unui titlu oficial de calificare de asistent medical, prevãzut în anexa nr. 1, pentru profesia de asistent medical, respectiv sunt posesoare ale unui titlu oficial de calificare de moaşã, prevãzut în anexa'9anr. 2, pentru profesia de moaşã; b) sunt apte, din punct de vedere medical, pentru exercitarea profesiei; c) sunt autorizate de cãtre Ministerul Sãnãtãţii; d) nu au fost condamnate definitiv pentru sãvârşirea cu intenţie a unei infracţiuni contra umanitãţii sau vieţii în împrejurãri legate de exercitarea profesiei sau persoanele pentru care a intervenit reabilitarea. ART. 10 (1) Autorizarea exercitãrii profesiei de asistent medical şi autorizarea exercitãrii profesiei de moaşã pe teritoriul României se fac conform reglementãrilor privind înscrierea în Registrul unic naţional al asistenţilor medicali şi moaşelor, elaborate de Ministerul Sãnãtãţii, în colaborare cu Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. (2) Autorizaţia de liberã practicã se acordã de cãtre Ministerul Sãnãtãţii, pe baza urmãtoarelor acte: a) titlurile oficiale de calificare în profesia de asistent medical şi, respectiv, titlurile oficiale de calificare în profesia de moaşã, prevãzute de prezenta lege; b) certificatul de cazier judiciar; c) certificatul de sãnãtate fizicã şi psihicã; d) avizul Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. (3) Asistenţii medicali generalişti, precum şi moaşele cetãţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene, stabiliţi în România, exercitã profesia pe baza documentelor emise de autoritãţile competente române, conform art. 30. (4) În caz de prestare temporarã de servicii pe teritoriul României, asistenţii medicali generalişti şi, respectiv, moaşele cetãţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene, stabiliţi în unul din aceste state, sunt exceptaţi de la obligativitatea obţinerii autorizaţiei de liberã practicã a profesiei. Accesul la activitãţile de asistent medical generalist şi, respectiv, de moaşã, pe durata prestãrii serviciilor, se face conform prevederilor art. 34. ART. 11 (1) Asistenţii medicali şi moaşele îşi desfãşoarã activitatea conform pregãtirii profesionale, în sistem public şi/sau în sectorul privat, precum şi în colaborare cu furnizorii de servicii de îngrijiri de sãnãtate. (2) Activitatea asistenţilor medicali şi a moaşelor se desfãşoarã în cadrul echipei medicale sau independent pentru îngrijiri de sãnãtate. Asistentul medical şi moaşa recunosc rolul celorlalţi membri ai echipei medicale şi participã la menţinerea relaţiilor amiabile în cadrul acesteia. (3) Asistenţii medicali şi moaşele care întrunesc condiţiile prevãzute la art. 1 şi sunt stabiliţi în România îşi pot desfãşura activitatea şi ca titulari sau asociaţi ai cabinetelor de practicã independentã pentru îngrijiri de sãnãtate. ART. 12 (1) În exercitarea profesiei, asistentul medical şi moaşa nu sunt funcţionari publici. (2) Asistentul medical licenţiat şi moaşa licenţiatã pot fi cadre didactice universitare în instituţii de învãţãmânt superior care pregãtesc asistenţi medicali sau moaşe, precum şi personal de cercetare în instituţii de cercetare. ART. 13 (1) Angajarea şi promovarea profesionalã sau administrativã a asistentului medical şi a moaşei în sistemul sanitar public şi privat se realizeazã în condiţiile legii. (2) Pentru riscurile ce decurg din activitatea profesionalã, protecţia asistentului medical şi a moaşei se face de cãtre angajator, prin societãţile de asigurãri. În cazul exercitãrii profesiei de liberã practicã independentã pentru îngrijiri de sãnãtate, asistentul medical şi moaşa sunt obligaţi sã încheie o asigurare de rãspundere civilã pentru greşeli în activitatea profesionalã. ART. 14 (1) În cazul în care un asistent medical sau o moaşã îşi întrerupe activitatea profesionalã pe o perioadã mai mare de 5 ani, Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România va reatesta competenţa profesionalã a acestora, în vederea reluãrii activitãţii. (2) Procedura privind modalitãţile şi condiţiile de verificare şi atestare a nivelului profesional se stabilesc de cãtre Ministerul Sãnãtãţii şi Consiliul naţional al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. (3) Prevederile alin. (1) se aplicã şi asistenţilor medicali şi moaşelor cetãţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene, stabiliţi pe teritoriul României. ART. 15 Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România, prin preşedintele filialei respective, este în drept sã sesizeze, dupã caz, organele judiciare sau autoritãţile competente, pentru urmãrirea şi trimiterea în judecatã a persoanelor care îşi atribuie sau care întrebuinţeazã fãrã drept titlul ori calitatea de asistent medical sau de moaşã ori care practicã profesia în mod nelegal. ART. 16 În exercitarea profesiei, asistentul medical şi moaşa trebuie sã respecte demnitatea fiinţei umane. ART. 17 Asistentul medical şi moaşa sunt obligaţi sã pãstreze secretul profesional, cu excepţia cazurilor prevãzute de lege. ART. 18 Asistentul medical şi moaşa au obligaţia de a lua mãsuri de acordare a primului ajutor, indiferent de persoanã, loc sau situaţie.
SECŢIUNEA a 2-a Formarea în profesia de asistent medical şi în profesia de moaşã
ART. 19 (1) Pregãtirea asistenţilor medicali generalişti, a moaşelor şi asistenţilor medicali de alte specialitãţi se realizeazã prin urmãtoarele forme de învãţãmânt: a) învãţãmânt superior medical de scurtã şi lungã duratã; b) învãţãmânt sanitar postliceal, cu o duratã de 3 ani. (2) Absolventul şcolii sanitare postliceale este denumit asistent medical cu studii postliceale sau asistent medical generalist. Absolventul colegiului medical este denumit asistent medical cu studii superioare de scurtã duratã sau asistent medical generalist cu studii superioare de scurtã duratã. Absolventul învãţãmântului superior medical de lungã duratã este denumit asistent medical generalist cu studii superioare de lungã duratã şi, respectiv moaşã, în conformitate cu anexele nr. 1 şi 2. (3) Certificatul de asistent medical, diploma de asistent medical, respectiv diploma de licenţã vor menţiona competenţa profesionalã dobânditã. (4) Planurile de învãţãmânt şi curricula de pregãtire pentru formele de învãţãmânt prevãzute la alin. (1) sunt diferenţiate. ART. 20 (1) În învãţãmântul postliceal sanitar se pot înscrie absolvenţii de liceu cu certificat de absolvire sau diplomã de bacalaureat. (2) Asistenţii medicali şi moaşele, absolvenţi ai şcolilor sanitare postliceale cu diplomã de bacalaureat, pot accede în colegii universitare cu profil medico-farmaceutic uman şi facultãţi de asistenţi medicali, respectiv în facultãţi de moaşe, în condiţiile legii, cu posibilitatea echivalãrii studiilor efectuate în învãţãmântul medical preuniversitar, în condiţiile stabilite de senatele universitare, conform reglementãrilor în vigoare privind autonomia universitarã. ART. 21 Absolvenţii de învãţãmânt superior medical cu o duratã de 4 ani, care promoveazã examenul de licenţã, primesc diplomã de licenţã şi pot urma studii postuniversitare. ART. 22 Specializãrile şi cifrele anuale de şcolarizare pentru şcolile postliceale sanitare de stat, colegiile universitare cu profil medico-farmaceutic uman, pentru facultãţile de asistenţi medicali licenţiaţi şi pentru facultãţile de moaşe se stabilesc de cãtre Ministerul Sãnãtãţii şi Ministerul Educaţiei şi Cercetãrii, pe baza propunerilor unitãţilor de învãţãmânt preuniversitar de profil şi ale senatelor universitare ale instituţiilor de învãţãmânt superior. ART. 23 Colegiile universitare cu profil medico-farmaceutic uman, facultãţile de asistenţi medicali generalişti şi facultãţile de moaşe funcţioneazã în componenţa actualelor universitãţi de medicinã şi farmacie acreditate şi în structura instituţiilor de învãţãmânt superior, acreditate conform legii. ART. 24 Pregãtirea practicã a cursanţilor din şcolile postliceale de profil, a studenţilor din colegiile universitare medicale, facultãţile de asistenţi medicali licenţiaţi şi facultãţile de moaşe se desfãşoarã în unitãţi sanitare stabilite de cãtre Ministerul Sãnãtãţii, atât pentru învãţãmântul public, cât şi pentru cel privat. ART. 25 Formarea continuã a asistenţilor medicali şi a moaşelor se face în instituţii abilitate de cãtre Ministerul Sãnãtãţii, conform legii. ART. 26 Ministerul Educaţiei şi Cercetãrii, în colaborare cu Ministerul Sãnãtãţii, este autorizat ca, în funcţie de dinamica sectorului sanitar, sã stabileascã noi specialitãţi pentru pregãtirea asistenţilor medicali. ART. 27 Şcolile sanitare postliceale, publice sau private, respectiv colegiile universitare medicale, precum şi facultãţile de asistenţi medicali licenţiaţi şi facultãţile de moaşe sunt supuse procesului de evaluare, autorizare şi acreditare, potrivit legii.
CAP. II Dispoziţii privind exercitarea, pe teritoriul României, a profesiei de asistent medical generalist şi a profesiei de moaşã de cãtre asistenţii medicali generalişti şi moaşele cetãţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene
SECŢIUNEA 1 Dispoziţii privind facilitarea dreptului de stabilire
ART. 28 La intrarea în profesie, asistenţii medicali generalişti şi moaşele, cetãţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene vor prezenta autoritãţilor competente române certificatul cazierului judiciar emis de statul membru de origine sau de provenienţã ori, în lipsa acestuia, un document echivalent emis de acel stat. ART. 29 (1) Pentru accesul la una dintre activitãţile profesionale sau pentru exercitarea acesteia, asistenţii medicali generalişti şi moaşele, cetãţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene, vor prezenta autoritãţilor competente române certificatul de sãnãtate fizicã şi psihicã, eliberat de statul membru de origine sau de provenienţã. (2) În situaţia în care, pentru accesul şi exercitarea activitãţii prevãzute la alin. (1), statul membru de origine sau de provenienţã nu impune o astfel de cerinţã şi, în consecinţã, nu emite cetãţenilor sãi un astfel de document, autoritãţile competente române acceptã din partea acestuia un atestat echivalent certificatului de sãnãtate. ART. 30 (1) Solicitãrile asistenţilor medicali generalişti şi moaşelor cetãţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene cu privire la accesul în România, la una dintre activitãţile profesionale, se soluţioneazã de cãtre Ministerul Sãnãtãţii, în colaborare cu Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România, în termen de 3 luni de la data depunerii dosarului complet de cãtre persoana interesatã. (2) Dosarul prevãzut la alin. (1) va cuprinde: a) documentul de identitate; b) titlul de calificare oficialã în profesia de asistent medical generalist sau, respectiv, titlul de calificare oficialã în profesia de moaşã obţinut în România, titlul de calificare oficialã în profesia de asistent medical generalist sau, respectiv, titlul de calificare oficialã în profesia de moaşã obţinut sau, dupã caz, recunoscut într-un stat membru al Uniunii Europene, într-un stat aparţinând Spaţiului Economic European sau în Confederaţia Elveţianã, respectiv atestatul de echivalare emis de Ministerul Educaţiei şi Cercetãrii în cazul titlurilor de calificare oficialã în profesia de asistent medical generalist şi, respectiv, în profesia de moaşã, obţinute într-un stat terţ şi care nu au fost recunoscute de unul dintre statele membre enumerate; c) certificatul de sãnãtate sau atestatul echivalent al acestuia, emis de statul membru de origine sau de provenienţã; d) certificatul de cazier judiciar emis de statul membru de origine sau de provenienţã, în cazul în care intrarea în profesie se face în România iar, în lipsa acestuia, documentul echivalent emis de statul respectiv. (3) Deciziile autoritãţilor competente române în aceste cazuri pot fi atacate la instanţa de contencios administrativ. (4) În situaţia prevãzutã la art. 31, cererea de reexaminare suspendã termenul legal de soluţionare. Autoritãţile competente române vor continua procedura prevãzutã la alin. (1) dupã primirea rãspunsului din partea statului membru consultat sau dupã expirarea termenului de 3 luni, prevãzut de normele Uniunii Europene pentru formularea rãspunsului de cãtre statele membre consultate în aceste situaţii. ART. 31 (1) Atunci când autoritãţile competente române au cunoştinţã de fapte grave şi precise care pot avea repercusiuni asupra începerii activitãţii profesionale sau asupra exercitãrii profesiei de asistent medical generalist sau a profesiei de moaşã în România, comise de asistenţii medicali generalişti sau moaşele cetãţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene, anterior stabilirii în România şi în afara teritoriului sãu, acestea informeazã statul membru de origine sau de provenienţã al celor în cauzã. (2) Autoritãţile competente române comunicã statului membru gazdã informaţiile solicitate cu privire la sancţiunile disciplinare de naturã profesionalã sau administrativã, precum şi cu privire la sancţiunile penale interesând exerciţiul profesiilor de asistent medical generalist şi, respectiv, de moaşã, aplicate asistenţilor medicali generalişti şi moaşelor, pe durata exercitãrii profesiei în România. (3) Autoritãţile competente române analizeazã informaţiile transmise de statul membru gazdã cu privire la faptele grave şi precise comise de asistenţii medicali generalişti şi moaşele cetãţeni români sau care provin din România, anterior stabilirii în statul membru gazdã şi în afara teritoriului sãu, fapte care pot avea repercusiuni asupra începerii activitãţii profesionale sau asupra exercitãrii profesiei în acel stat. (4) Autoritãţile competente române decid asupra naturii şi amplorii investigaţiilor pe care le întreprind în situaţiile pentru care au fost sesizate şi comunicã statului membru gazdã, în termen de 3 luni de la primirea solicitãrii acestuia, consecinţele care rezultã cu privire la atestatele şi documentele pe care le-au emis în cazurile respective. (5) Autoritãţile competente române asigurã confidenţialitatea informaţiilor transmise. ART. 32 Documentele prevãzute la art. 28, 29 şi 31 sunt valabile 3 luni de la data emiterii.
SECŢIUNEA a 2-a Dispoziţii cu privire la libera prestare a serviciilor
ART. 33 (1) În vederea prestãrii temporare de servicii în România, atunci când solicitã accesul la una dintre activitãţile profesionale, asistenţii medicali generalişti şi moaşele cetãţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene, stabiliţi în unul din aceste state, sunt înregistraţi, la cerere, dupã o procedurã simplificatã, în Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România pe durata prestãrii temporare de servicii, în vederea aplicãrii prevederilor art. 37. (2) Exercitarea activitãţilor de asistent medical generalist şi, respectiv, de moaşã, în aceste situaţii, se face cu respectarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor prevãzute de lege pentru asistenţii medicali generalişti şi, respectiv, pentru moaşele cetãţeni români. (3) Atunci când, pe durata prestãrii temporare de servicii în România, persoanele prevãzute la alin. (1) încalcã dispoziţiile profesionale cu caracter disciplinar sau administrativ prevãzute de lege, autoritãţile competente române informeazã statul membru în care cei în cauzã sunt stabiliţi. ART. 34 (1) Prestarea temporarã de servicii pe teritoriul României de cãtre asistenţii medicali generalişti şi de cãtre moaşele, cetãţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene, stabiliţi în unul din aceste state, se face pe baza urmãtoarelor documente: a) declaraţia prealabilã adresatã autoritãţilor competente române de cãtre solicitant, declaraţie în care se precizeazã durata de prestare a activitãţii profesionale, natura şi locul de desfãşurare a acesteia. În cazuri urgente, declaraţia poate fi fãcutã în termen de maximum 7 zile de la încetarea prestãrii activitãţii cu caracter urgent; b) dovezi prin care autoritãţile competente ale statului membru în care este stabilit solicitantul atestã cã acesta exercitã legal activitãţile respective pe teritoriul acelui stat; c) dovezi prin care autoritãţile competente ale statului membru de origine sau de provenienţã atestã cã solicitantul este posesor al unui titlu de calificare oficialã de asistent medical generalist, respectiv de moaşã, prevãzut de normele Uniunii Europene pentru prestarea activitãţilor în cauzã. (2) Documentele prevãzute la alin. (1) sunt valabile timp de 12 luni de la data emiterii lor. ART. 35 (1) În caz de prestare temporarã a serviciilor care antreneazã deplasarea prestatorului în România, asistenţii medicali generalişti şi, respectiv, moaşele cetãţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene, stabiliţi în unul dintre aceste state, sunt exceptaţi de la procedura de acreditare prevãzutã de legislaţia asigurãrilor sociale de sãnãtate. (2) Persoanele prevãzute la alin. (1) au obligaţia de a informa în prealabil Casa Naţionalã de Asigurãri de Sãnãtate asupra serviciilor pe care urmeazã sã le presteze pe teritoriul României, iar, în caz de urgenţã, în termen de maximum 7 zile de la prestarea acestora. ART. 36 Începând cu data aderãrii la Uniunea Europeanã, autoritãţile competente române vor retrage, dupã caz, temporar sau definitiv, dovezile prevãzute la art. 34 alin. (1) lit. b) eliberate asistenţilor medicali generalişti şi, respectiv, moaşelor cetãţeni români, precum şi asistenţilor medicali generalişti şi, respectiv, moaşelor care întrunesc condiţiile prevãzute la art. 1 lit. b)-d), stabiliţi în România, în cazul în care acestora li se aplicã sancţiunile prevãzute de lege, cu ridicarea dreptului de liberã practicã a profesiei.
SECŢIUNEA a 3-a Dispoziţii comune cu privire la dreptul de stabilire şi libera prestare de servicii
ART. 37 Asistenţii medicali generalişti şi moaşele cetãţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene care, în timpul exercitãrii profesiunii în România, încalcã legile şi regulamentele profesiei, rãspund potrivit legii. ART. 38 (1) Asistenţii medicali generalişti şi, respectiv, moaşele cetãţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene, care exercitã profesia în România, au dreptul de a ataşa la titlul profesional corespunzãtor prevãzut la art. 4 titlul legal de formare obţinut în statul membru de origine sau de provenienţã, în limba statului emitent şi, eventual, abrevierea acestui titlu, în mãsura în care nu este identic cu titlul profesional. Titlul legal de formare va fi însoţit de numele şi locul instituţiei sau al organismului emitent. (2) Dacã titlul respectiv de formare desemneazã în România o pregãtire complementarã, neînsuşitã de beneficiar, acesta va utiliza, în exerciţiul profesiei, forma corespunzãtoare a titlului, indicatã de autoritãţile competente române. ART. 39 (1) Asistenţii medicali generalişti şi, respectiv, moaşele cetãţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene, care sunt stabiliţi şi exercitã profesia în România, au obligaţia de a se informa la autoritãţile competente române cu privire la legislaţia care reglementeazã sectorul de sãnãtate, domeniul securitãţii sociale, precum şi cu privire la Codul de eticã şi deontologie al asistentului medical şi al moaşei din România. (2) În vederea furnizãrii informaţiilor prevãzute la alin. (1), autoritãţile competente române vor organiza la nivelul structurilor teritoriale şi centrale birouri de informare legislativã.
CAP. III Organizarea şi funcţionarea Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România
SECŢIUNEA 1 Dispoziţii generale
ART. 40 (1) Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România se organizeazã şi funcţioneazã ca organizaţie profesionalã a asistenţilor medicali şi a moaşelor, neguvernamentalã, de interes public, apoliticã, nonprofit, având ca obiect de activitate controlul şi supravegherea exercitãrii profesiei de asistent medical şi, respectiv, a profesiei de moaşã cu drept de liberã practicã. (2) Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România are autonomie instituţionalã. (3) Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România are sediul central în municipiul Bucureşti. (4) Patrimoniul Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România se constituie din bunuri mobile şi imobile, dobândite în condiţiile legii. ART. 41 În cadrul Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România se înfiinţeazã Comisia de specialitate a asistenţilor medicali generalişti, Comisia de specialitate a moaşelor, comisii de specialitate pentru celelalte specialitãţi ale asistenţilor medicali, precum şi Comisia de disciplinã.
SECŢIUNEA a 2-a Atribuţiile Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România
ART. 42 (1) Atribuţiile generale ale Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România sunt: a) colaboreazã cu Ministerul Sãnãtãţii la elaborarea normelor specifice şi a reglementãrilor privind profesiile de asistent medical şi de moaşã şi asigurã aplicarea lor; b) apãrã demnitatea şi promoveazã drepturile şi interesele profesionale ale membrilor sãi, apãrã onoarea, libertatea şi independenţa profesionalã a asistentului medical şi a moaşei în exercitarea profesiei; c) supravegheazã respectarea standardelor de calitate a activitãţilor de asistent medical şi, respectiv, de moaşã; d) participã, în colaborare cu Ministerul Sãnãtãţii, la elaborarea criteriilor şi standardelor de evaluare a calitãţii îngrijirilor de sãnãtate şi asigurã aplicarea acestora; e) elaboreazã şi adoptã Regulamentul de organizare şi funcţionare a Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România şi Codul de eticã şi deontologie al asistentului medical şi al moaşei din România, luând mãsurile necesare pentru respectarea unitarã a acestora; f) îi reprezintã pe membrii sãi în relaţiile cu autoritãţile şi instituţiile guvernamentale şi neguvernamentale, interne şi internaţionale; g) organizeazã judecarea cazurilor de abateri de la normele de eticã, deontologie profesionalã şi a cazurilor de malpraxis, în calitate de organ de jurisdicţie profesionalã; h) colaboreazã cu Ministerul Sãnãtãţii la înscrierea asistenţilor medicali şi a moaşelor în Registrul unic naţional al asistenţilor medicali şi moaşelor din România şi la actualizarea permanentã a acestuia; i) colaboreazã cu Ministerul Sãnãtãţii la organizarea şi desfãşurarea concursurilor şi examenelor pentru asistenţi medicali şi moaşe; j) controleazã şi supravegheazã împreunã cu Ministerul Sãnãtãţii modul de exercitare a profesiei de asistent medical şi de moaşã, indiferent de forma şi de unitatea sanitarã în care se exercitã; k) elibereazã avizul necesar dobândirii autorizaţiei de liberã practicã în profesia de asistent medical, respectiv în profesia de moaşã; l) colaboreazã cu Ministerul Sãnãtãţii la elaborarea criteriilor şi standardelor de dotare a cabinetelor de practicã independentã pentru îngrijiri de sãnãtate; m) reprezintã asistenţii medicali şi moaşele, care desfãşoarã activitãţi de îngrijire în cadrul sistemului de asigurãri de sãnãtate, la elaborarea contractului-cadru privind condiţiile acordãrii asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurãri sociale de sãnãtate şi a normelor de aplicare a acestuia; n) stabileşte, în funcţie de gradul riscului profesional, valoarea riscului asigurat în cadrul asigurãrilor de rãspundere civilã pentru asistenţii medicali şi pentru moaşe; o) acţioneazã, alãturi de instituţiile abilitate centrale sau teritoriale ca, în unitãţile sanitare publice şi private, sã fie asiguratã calitatea îngrijirilor de sãnãtate; p) organizeazã puncte teritoriale de informare privind legislaţia sistemului de sãnãtate; q) poate formula acţiuni în justiţie în nume propriu sau în numele membrilor sãi, prin structurile naţionale şi teritoriale; r) elaboreazã ghiduri şi protocoale de practicã, criteriile şi condiţiile privind asigurarea calitãţii îngrijirilor de sãnãtate pe care le propune spre aprobare Ministerului Sãnãtãţii. (2) În domeniul formãrii profesionale, Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România are urmãtoarele atribuţii: a) colaboreazã cu Ministerul Sãnãtãţii şi Ministerul Educaţiei şi Cercetãrii la organizarea educaţiei continue, specializãrii şi creşterii gradului de competenţã profesionalã a asistenţilor medicali şi moaşelor; b) colaboreazã cu Ministerul Sãnãtãţii la elaborarea metodologiei şi tematicilor de concursuri şi examene pentru asistenţii medicali şi pentru moaşe; c) susţine activitatea şi dezvoltarea cercetãrii ştiinţifice şi organizeazã manifestãri ştiinţifice în domeniul îngrijirilor de sãnãtate; d) organizeazã centre de pregãtire lingvisticã, necesare pentru exercitarea profesiei de cãtre asistenţii medicali şi moaşele cetãţeni ai statelor membre ai Uniunii Europene, ai statelor aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene.
SECŢIUNEA a 3-a Membrii Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România
ART. 43 (1) Calitatea de membru al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România se dobândeşte la cerere. (2) Calitatea de membru al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România se pierde pe durata suspendãrii sau în caz de retragere a dreptului de exercitare a profesiei de asistent medical sau a profesiei de moaşã. (3) Calitatea de membru este doveditã prin certificatul de membru al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România, care se elibereazã la înscriere. (4) Eliberarea certificatului de membru al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România se va face numai pentru asistenţii medicali şi moaşele care îndeplinesc condiţiile prevãzute la art. 10. (5) Pot deveni, la cerere, membri ai Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România şi asistenţii medicali şi moaşele cetãţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene, stabiliţi în România. (6) Calitatea de membru al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România o pot pãstra, la cerere, şi pensionarii asistenţi medicali şi, respectiv, moaşe, care au practicat profesia.
SECŢIUNEA a 4-a Drepturi şi obligaţii
ART. 44 Membrii Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România au urmãtoarele drepturi: a) de a alege şi de a fi aleşi în organele reprezentative ale Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România, în condiţiile prezentei legi; b) de a avea acces la toate datele care privesc organizarea administrativã a Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România şi a filialelor acestuia; c) de a se adresa nemijlocit tuturor organelor Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România, naţionale sau teritoriale, şi de a primi informaţiile solicitate; d) de a participa la acţiunile organizate de Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România şi de a fi informat despre desfãşurarea acestora; e) de a participa la programe de perfecţionare pentru asistenţii medicali şi pentru moaşe; f) de a contesta sancţiunile primite în termen de 30 de zile de la comunicarea lor, conform prevederilor prezentei legi; g) dreptul persoanelor care exercitã funcţii de conducere la nivel teritorial sau naţional în structurile Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România de a-şi menţine locul de muncã pe perioada în care îndeplinesc funcţiile respective; h) de a li se acorda, de cãtre Consiliul naţional, pentru merite deosebite, recompense, diplome de onoare şi de excelenţã, la propunerea Biroului executiv al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România, precum şi calitatea de membru de onoare; i) de a beneficia de asistenţã medicalã gratuitã şi medicamente gratuite atât personal, cât şi pentru membrii lor de familie. ART. 45 (1) Membrii Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România au urmãtoarele obligaţii: a) sã respecte reglementãrile legale privind exercitarea profesiei; b) sã respecte Statutul Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România privind exercitarea profesiilor de asistent medical şi de moaşã, precum şi Regulamentul de organizare şi funcţionare a Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România; c) sã respecte şi sã aplice prevederile Codului de eticã şi deontologie al asistentului medical şi al moaşei din România, manifestând un comportament demn în exercitarea profesiei; d) sã se abţinã de la orice faptã menitã a aduce prejudicii Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România sau prestigiului profesiei de asistent medical şi profesiei de moaşã; e) sã participe la adunãrile generale ale filialelor din care fac parte; f) sã apere reputaţia şi interesele legitime ale asistenţilor medicali şi moaşelor; g) sã facã dovada cunoaşterii normelor de deontologie profesionalã şi a celor care reglementeazã organizarea şi funcţionarea Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România; h) sã respecte Statutul Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România, Codul de eticã şi deontologie al asistentului medical şi al moaşei din România, hotãrârile organelor de conducere ale Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România şi regulamentele profesiei; sã rezolve sarcinile ce le-au fost încredinţate în calitate de membri sau reprezentanţi ai Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România; i) sã nu aducã prejudicii reputaţiei Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România şi sã acţioneze pe toatã durata exercitãrii profesiei în vederea creşterii gradului de pregãtire profesionalã. (2) În vederea creşterii gradului de pregãtire profesionalã, asistenţii medicali şi moaşele sunt obligaţi sã efectueze cursuri de pregãtire şi alte forme de educaţie continuã creditate. La cumularea numãrului de credite stabilit în acest sens de cãtre Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România se iau în calcul programele, precum şi celelalte forme de educaţie continuã avizate de cãtre acesta. (3) Asistenţilor medicali şi moaşelor care nu realizeazã, pe parcursul a 3 ani, numãrul minim de credite stabilit de Consiliul naţional al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România li se poate suspenda dreptul de liberã practicã, pânã la realizarea numãrului de credite respectiv.
SECŢIUNEA a 5-a Organizarea la nivel teritorial şi naţional
A. Organizarea la nivel teritorial ART. 46 (1) Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România este organizat la nivel naţional şi judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti, şi funcţioneazã prin filialele judeţene şi a municipiului Bucureşti. (2) Filialele judeţene şi filiala municipiului Bucureşti nu au personalitate juridicã şi beneficiazã de autonomie organizatoricã şi funcţionalã, în limitele prevãzute de Statutul şi reglementãrile Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. (3) Sediul filialei judeţene este în oraşul de reşedinţã a judeţului, respectiv în municipiul Bucureşti, pentru filiala municipiului Bucureşti. ART. 47 Organele de conducere ale filialei judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, sunt: a) adunarea generalã a asistenţilor medicali şi moaşelor; b) consiliul judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti; c) biroul consiliului judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti; d) preşedintele. ART. 48 (1) Adunarea generalã este constituitã din reprezentanţii tuturor asistenţilor medicali şi moaşelor cu drept de liberã practicã înscrişi în filiala respectivã, conform normei de reprezentare de 1 la 50. (2) Adunarea generalã alege prin vot secret, cu majoritate simplã, membrii consiliului judeţean, respectiv ai Consiliului municipiului Bucureşti, în prezenţa a cel puţin 2/3 din numãrul total al reprezentanţilor aleşi. ART. 49 (1) Consiliile judeţene au un numãr de membri proporţional cu numãrul asistenţilor medicali şi, respectiv, moaşelor, înscrişi în Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România, dupã cum urmeazã: a) pânã la 1.000 asistenţi medicali şi moaşe înscrişi - 11 membri; b) între 1.001-2.000 asistenţi medicali şi moaşe înscrişi - 15 membri; c) între 2.001-4.000 asistenţi medicali şi moaşe înscrişi - 19 membri; d) peste 4.000 asistenţi medicali şi moaşe înscrişi - 21 membri. (2) Consiliul municipiului Bucureşti este format din 25 de membri. (3) Alegerile sunt validate în prezenţa a 2/3 din numãrul total al reprezentanţilor în adunarea generalã. În cazul în care la adunarea generalã la care au loc alegeri nu este prezent un numãr de 2/3 din numãrul total al reprezentanţilor, în termen de douã sãptãmâni se va organiza o altã adunare generalã pentru alegeri, al cãrei rezultat va fi validat, indiferent de numãrul participanţilor. (4) Consiliul judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti, va alege dintre membrii sãi un birou format din: un preşedinte, 2 vicepreşedinţi şi un secretar.
B. Organizarea la nivel naţional ART. 50 (1) Organele de conducere ale Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România la nivel naţional sunt: a) Adunarea generalã naţionalã; b) Consiliul naţional; c) Biroul executiv; d) preşedintele. (2) Organele de conducere ale Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România îşi desfãşoarã activitatea în conformitate cu prevederile prezentei legi. ART. 51 (1) Adunarea generalã naţionalã este constituitã din reprezentanţii aleşi la nivel judeţean şi al municipiului Bucureşti, conform normei de un reprezentant la 500 de membri. (2) Adunarea generalã naţionalã alege prin vot secret, cu majoritate simplã, membrii Consiliului naţional al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România, în prezenţa a cel puţin 2/3 din numãrul total al reprezentanţilor aleşi. În cazul în care, la adunarea generalã naţionalã la care au loc alegeri, nu este prezent un numãr de 2/3 din numãrul total al reprezentanţilor, în termen de douã sãptãmâni se va organiza o altã adunare generalã naţionalã de alegeri, al cãrei rezultat va fi validat, indiferent de numãrul participanţilor. (3) Adunarea generalã naţionalã adoptã, în prezenţa a cel puţin 2/3 din numãrul total al reprezentanţilor aleşi, Codul de eticã şi deontologie al asistentului medical şi al moaşei din România, Regulamentul de organizare şi funcţionare a Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România, precum şi Statutul Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. ART. 52 (1) Consiliul naţional este alcãtuit din câte 2 reprezentanţi ai fiecãrui judeţ, respectiv 4 reprezentanţi ai municipiului Bucureşti, şi câte un reprezentant din ministerele cu reţea sanitarã proprie, aleşi de cãtre Adunarea generalã naţionalã. (2) Consiliul naţional este legal constituit în prezenţa a jumãtate plus unu din numãrul membrilor sãi şi hotãrãşte cu majoritate simplã. (3) Consiliul naţional se întruneşte în sesiuni trimestriale şi extraordinare. (4) În cadrul Consiliului naţional funcţioneazã Comisia naţionalã de specialitate a asistenţilor medicali generalişti, Comisia naţionalã de specialitate a moaşelor, comisii naţionale de specialitate pentru celelalte specialitãţi ale asistenţilor medicali, Comisia naţionalã de disciplinã, precum şi departamente şi compartimente de specialitate. ART. 53 Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România este coordonat, între sesiunile Consiliului naţional, de Biroul executiv. ART. 54 (1) Biroul executiv al Consiliului naţional al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România asigurã activitatea permanentã a acestuia, conform prezentei legi. (2) Biroul executiv al Consiliului naţional este alcãtuit din preşedinte, 3 vicepreşedinţi şi un secretar, aleşi prin vot secret de cãtre membrii Consiliului naţional. ART. 55 Persoanele care exercitã funcţii de conducere la nivel teritorial sau naţional în structurile Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România îşi menţin locul de muncã pe perioada în care îndeplinesc funcţiile respective. ART. 56 Organizarea alegerilor la nivel judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti, şi la nivel naţional se desfãşoarã o datã la 4 ani, în baza regulamentului de alegeri elaborat de Biroul executiv al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România şi aprobat de Consiliul naţional. Alegerile organizate conform <>Legii nr. 461/2001 privind exercitarea profesiunii de asistent medical, înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Ordinului Asistenţilor Medicali din România, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, rãmân valabile pânã la expirarea mandatului. Dupã aceastã datã Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România va organiza alegeri la nivel naţional şi va funcţiona conform structurii prevãzute în prezenta lege. ART. 57 Veniturile Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România se constituie din: a) taxe de înscriere; b) cotizaţii lunare; c) donaţii, sponsorizãri, potrivit legii; d) fonduri rezultate din diferite taxe pentru manifestãri ştiinţifice şi din drepturi editoriale, în condiţiile legii; e) alte surse, cu respectarea prevederilor legale.
SECŢIUNEA a 6-a Rãspunderea disciplinarã
ART. 58 (1) Membrii Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România care încalcã normele de exercitare a profesiei şi nu respectã Codul de eticã şi deontologie al asistentului medical şi al moaşei din România rãspund disciplinar, în funcţie de gravitatea abaterii, şi li se va aplica una dintre urmãtoarele sancţiuni: a) mustrare; b) avertisment; c) suspendarea temporarã a calitãţii de membru al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România; d) retragerea calitãţii de membru al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România şi propunerea cãtre Ministerul Sãnãtãţii de anulare a autorizaţiei de liberã practicã a profesiei pentru o perioadã limitatã sau definitiv. (2) Sancţiunile prevãzute la alin. (1) lit. a) şi b) se aplicã de cãtre consiliul teritorial al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. (3) Sancţiunile prevãzute la alin. (1) lit. c) şi d) se aplicã de cãtre Consiliul naţional al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România numai dupã efectuarea unei expertize de cãtre o comisie alcãtuitã din cel puţin 5 membri, aprobatã de acesta la propunerea comisiilor de specialitate. ART. 59 Concluziile anchetei şi sancţiunile aplicate se comunicã în scris persoanei în cauzã, consiliului teritorial al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România, persoanei juridice consemnatare a contractului individual de muncã şi, dupã caz, Ministerului Sãnãtãţii. ART. 60 (1) Contestaţiile împotriva sancţiunilor prevãzute la art. 58 alin. (1) lit. a) şi b) se pot adresa comisiei teritoriale de disciplinã a Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România care a aplicat sancţiunea, în termen de 30 de zile de la comunicare. (2) Sancţiunile prevãzute la art. 58 alin. (1) lit. c) şi d) pot fi contestate la judecãtoria în a cãrei circumscripţie teritorialã îşi desfãşoarã activitatea asistentul medical sau moaşa sancţionatã, în termen de 30 de zile de la comunicarea sancţiunii. ART. 61 Rãspunderea disciplinarã a membrilor Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România, prevãzutã la art. 58, nu exclude rãspunderea civilã, contravenţionalã şi penalã.
CAP. IV Dispoziţii tranzitorii şi finale
ART. 62 (1) La data intrãrii în vigoare a prezentei legi, Ordinul Asistenţilor Medicali din România îşi schimbã denumirea în Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România şi Registrul unic al asistenţilor medicali din România îşi schimbã denumirea în Registrul unic naţional al asistenţilor medicali şi moaşelor din România. (2) Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România funcţioneazã în baza prezentei legi şi în baza reglementãrilor proprii, elaborate în conformitate cu prevederile acesteia. ART. 63 (1) În vederea facilitãrii accesului la exerciţiul profesiei de asistent medical generalist şi, respectiv, a profesiei de moaşã pe teritoriul României, Ministerul Sãnãtãţii, în colaborare cu Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România, recunoaşte calificãrile de asistent medical generalist şi, respectiv, de moaşã, dobândite în conformitate cu normele Uniunii Europene, într-un stat membru al Uniunii Europene, într-un stat aparţinând Spaţiului Economic European sau în Confederaţia Elveţianã, de cetãţenii acestor state, iar încadrarea în muncã se face conform legii. (2) Normele privind recunoaşterea diplomelor, certificatelor şi titlurilor de asistent medical generalist şi, respectiv, de moaşã, eliberate de un stat membru al Uniunii Europene, de un stat aparţinând Spaţiului Economic European şi de Confederaţia Elveţianã, cetãţenilor acestora, se elaboreazã de cãtre Ministerul Sãnãtãţii, în colaborare cu Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România, şi se aprobã prin hotãrâre a Guvernului. (3) Normele privind definirea titlurilor profesionale şi a domeniilor de activitate pentru asistenţii medicali formaţi în celelalte specialitãţi se elaboreazã de cãtre Ministerul Sãnãtãţii, în colaborare cu Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România, în termen de 180 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, şi se aprobã prin hotãrâre a Guvernului. ART. 64 Calificãrile profesionale dobândite de asistenţii medicali cetãţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene, în altã specialitate decât cea de asistent medical generalist, se recunosc în scop profesional de cãtre Ministerul Educaţiei şi Cercetãrii. ART. 65 Practicarea profesiei de asistent medical şi a profesiei de moaşã de cãtre persoanele care nu au aceastã calitate constituie infracţiune şi se pedepseşte conform Codului penal. ART. 66 Perfecţionarea asistenţilor medicali şi a moaşelor se poate face prin specializãri şi competenţe conform normelor elaborate de Ministerul Sãnãtãţii, în colaborare cu Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. ART. 67 În sensul prezentei legi, profesia de asistent medical de farmacie, profesia de optician medical şi profesia de tehnician dentar se asimileazã profesiei de asistent medical. ART. 68 Codul de eticã şi deontologie al asistentului medical şi al moaşei din România, precum şi deciziile Consiliului naţional al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România, care privesc organizarea şi funcţionarea acestuia, se publicã de cãtre Consiliul naţional al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România în Monitorul Oficial al României, Partea I. ART. 69 (1) Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantã din prezenta lege. (2) Titlul profesional de asistent medical generalist şi titlul profesional de moaşã se modificã numai prin lege. (3) Celelalte titluri profesionale de asistent medical prevãzute în anexa nr. 1 lit. C se modificã şi se completeazã prin hotãrâre a Guvernului. ART. 70 (1) Prezenta lege intrã în vigoare la 30 de zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I. (2) Pe data intrãrii în vigoare a prezentei legi, se abrogã <>Legea nr. 461/2001 privind exercitarea profesiunii de asistent medical, înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Ordinului Asistenţilor Medicali din România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 31 iulie 2001, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
Aceastã lege a fost adoptatã de Parlamentul României, în condiţiile art. 77 alin. (2) şi cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicatã.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR VALER DORNEANU
PREŞEDINTELE SENATULUI NICOLAE VĂCĂROIU
Bucureşti, 28 iunie 2004. Nr. 307.
ANEXA 1
A. Titluri oficiale de calificare de asistent medical I. Titluri oficiale de calificare de asistent medical, dobândite în România Asistent medical cu studii medii - diplomã de absolvire liceu sanitar cu durata de 5 ani, eliberatã de Ministerul Învãţãmântului şi Ştiinţei Asistent medical cu studii postliceale: a) diplomã de absolvire şcoalã postlicealã sanitarã sau diplomã de şcoalã tehnicã sanitarã eliberatã de Ministerul Sãnãtãţii, Ministerul Învãţãmântului şi Ştiinţei/Ministerul Educaţiei Naţionale; b) certificat de absolvire şcoalã postlicealã sanitarã, eliberat de Ministerul Educaţiei Naţionale/Ministerul Educaţiei şi Cercetãrii; c) certificat de competenţe profesionale, eliberat de Ministerul Educaţiei şi Cercetãrii/Ministerul Educaţiei, Cercetãrii şi Tineretului; d) atestat eliberat de Ministerul Învãţãmântului şi Ministerul Sãnãtãţii. Asistent medical cu studii superioare de scurtã duratã - diplomã de absolvire colegiu universitar de profil, eliberatã de Ministerul Educaţiei, Cercetãrii şi Tineretului Asistent medical cu studii superioare de lungã duratã - diplomã de licenţã, eliberatã de Ministerul Educaţiei, Cercetãrii şi Tineretului II. Diplome, certificate, titluri sau alte dovezi de calificare în unul dintre domeniile care fac obiectul de activitate al profesiei de asistent medical în România, obţinute sau, dupã caz, recunoscute într-un stat membru al Uniunii Europene, într-un stat membru aparţinând Spaţiului Economic European sau de Confederaţia Elveţianã, respectiv atestatul de echivalare emis de Ministerul Educaţiei, Cercetãrii şi Tineretului, în cazul dovezilor de calificare dobândite într-un stat terţ şi care nu au fost recunoscute de unul dintre statele membre enumerate. B. Titluri oficiale de calificare de asistent medical generalist I. Titluri oficiale de calificare de asistent medical generalist, dobândite în România Asistent medical generalist: a) atestat de echivalare de studii de asistent medical generalist, asistent medical medicinã generalã; b) diplomã de absolvire şcoalã postlicealã sanitarã în specialitatea: asistent medical medicinã generalã, asistent medical generalist, eliberatã de Ministerul Sãnãtãţii sau Ministerul Învãţãmântului şi Ştiinţei; c) certificat de absolvire şcoalã postlicealã sanitarã în specialitatea: asistent medical generalist, asistent medical medicinã generalã, eliberat de Ministerul Educaţiei Naţionale/Ministerul Educaţiei şi Cercetãrii; d) certificat de competenţe profesionale, eliberat de Ministerul Educaţiei şi Cercetãrii/Ministerul Educaţiei, Cercetãrii şi Tineretului; e) una dintre diplomele prevãzute în anexa nr. 1 şi certificat de confirmare ca asistent medical generalist sau asistent medical medicinã generalã, eliberat de Ministerul Sãnãtãţii. Asistent medical generalist cu studii superioare de scurtã duratã - diplomã de absolvire colegiu universitar de profil, eliberatã de Ministerul Educaţiei Naţionale, Ministerul Educaţiei şi Cercetãrii/Ministerul Educaţiei, Cercetãrii şi Tineretului Asistent medical generalist cu studii superioare de lungã duratã - diplomã de licenţã, eliberatã de Ministerul Educaţiei şi Cercetãrii/Ministerul Educaţiei, Cercetãrii şi Tineretului II. Diplome, certificate, titluri sau alte dovezi de calificare de asistent medical responsabil de îngrijiri generale, eliberate sau, dupã caz, recunoscute de un stat membru al Uniunii Europene, de un stat membru aparţinând Spaţiului Economic European sau de Confederaţia Elveţianã cetãţenilor acestora sau, respectiv, atestatul de echivalare emis de Ministerul Educaţiei, Cercetãrii şi Tineretului, în cazul dovezilor de calificare de asistent medical generalist, dobândite într-un stat terţ şi care nu au fost recunoscute de unul dintre statele membre menţionate. C. Titluri profesionale de asistent medical Asistent medical generalist Asistent medical de îngrijiri generale de sãnãtate Asistent medical obstetricã-ginecologie Asistent medical pediatrie Asistent medical balneofizioterapie Asistent medical igienã Asistent medical igienã şi sãnãtate publicã Asistent medical laborator clinic Asistent medical radiologie şi imagisticã Asistent medical farmacie Asistent medico-social Asistent medical de nutriţie şi dieteticã Asistent medical de ocrotire Asistent de balneofiziokinetoterapie şi recuperare Asistent medical de urgenţe medico-chirurgicale Asistent de profilaxie stomatologicã Asistent igienist pentru cabinet stomatologic Asistent pentru stomatologie asistenţã dentarã.
ANEXA 2
A. Titluri oficiale de calificare în profesia de moaşã I. Titluri oficiale de calificare de moaşã, obţinute în România Moaşã: a) atestat de echivalare în specialitatea asistent medical obstetricã-ginecologie, eliberat de Ministerul Învãţãmântului şi Ştiinţei şi Ministerul Sãnãtãţii; b) diplomã de absolvire şcoalã sanitarã postlicealã în specialitatea: asistent medical obstetricã-ginecologie, eliberatã de Ministerul Sãnãtãţii, Ministerul Învãţãmântului şi Ştiinţei; c) certificat de absolvire şcoalã postlicealã sanitarã în specialitatea: asistent medical obstetricã-ginecologie, eliberat de Ministerul Educaţiei Naţionale/Ministerul Educaţiei şi Cercetãrii; d) una dintre diplomele prevãzute în anexa nr. 1 lit. A, care atestã formarea în alt domeniu de activitate al asistentului medical, şi certificat de confirmare ca asistent medical, de obstetricã-ginecologie, eliberat de Ministerul Sãnãtãţii. Moaşã cu studii superioare de lungã duratã: - diplomã de licenţã II. Diplome, certificate, titluri sau alte dovezi de calificare de moaşã, eliberate sau, dupã caz, recunoscute de un stat membru al Uniunii Europene, de un stat membru aparţinând Spaţiului Economic European sau de Confederaţia Elveţianã cetãţenilor acestora sau, respectiv, atestatul de echivalare emis de Ministerul Educaţiei, Cercetãrii şi Tineretului, în cazul dovezilor de calificare de moaşã într-un stat terţ şi care nu au fost recunoscute de unul dintre statele membre menţionate. B. Titlul profesional: moaşã, asistent medical obstetricã-ginecologie. -------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
