Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
LEGE nr. 300 din 11 iulie 2006 pentru ratificarea Conventiei Consiliului Europei privind lupta impotriva traficului de fiinte umane, adoptata la 3 mai 2005, deschisa spre semnare si semnata de Romania la Varsovia la 16 mai 2005
EMITENT: PARLAMENTUL PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 622 din 19 iulie 2006
Parlamentul României adoptã prezenta lege.
ARTICOL UNIC
Se ratificã Convenţia Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de fiinţe umane, adoptatã la 3 mai 2005, deschisã spre semnare şi semnatã de România la Varşovia la 16 mai 2005.
Aceastã lege a fost adoptatã de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicatã.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
BOGDAN OLTEANU
p. PREŞEDINTELE SENATULUI,
DORU IOAN TĂRĂCILĂ
Bucureşti, 11 iulie 2006.
Nr. 300.
CONVENŢIA
Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de fiinţe umane*)
---------
*) Traducere.
Preambul
Statele membre ale Consiliului Europei şi celelalte state semnatare ale prezentei convenţii,
considerând cã scopul Consiliului Europei este de a realiza o uniune mai strânsã între membrii sãi;
considerând cã traficul de fiinţe umane constituie o violare a drepturilor omului şi o atingere adusã demnitãţii şi integritãţii fiinţei umane;
considerând cã traficul de fiinţe umane poate conduce la o situaţie de sclavie pentru victime;
considerând cã respectarea drepturilor victimelor, protecţia acestora, precum şi lupta împotriva traficului de fiinţe umane trebuie sã reprezinte obiective primordiale;
considerând cã orice acţiune sau iniţiativã în domeniul luptei împotriva traficului de fiinţe umane trebuie sã fie nediscriminatorie şi sã ia în considerare egalitatea dintre femei şi bãrbaţi, precum şi o abordare bazatã pe drepturile copilului;
reamintind declaraţiile miniştrilor afacerilor externe ai statelor membre de la cea de-a 112-a (14 şi 15 mai 2003) şi 114-a (12 şi 13 mai 2004) Sesiune a Comitetului de Miniştri, fãcând apel la o acţiune întãritã a Consiliului Europei în domeniul traficului de fiinţe umane;
având în vedere Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale (1950) şi protocoalele sale;
având în vedere urmãtoarele recomandãri ale Comitetului de Miniştri cãtre statele Consiliului Europei: Recomandarea nr. R (91) privind exploatarea sexualã, pornografia, prostituţia, precum şi traficul de copii şi de tineri adulţi; Recomandarea nr. (97) 13 privind intimidarea martorilor şi drepturile apãrãrii; Recomandarea nr. R (2000) 11 privind lupta împotriva traficului de fiinţe umane în scopul exploatãrii sexuale; Recomandarea Rec (2001) 16 privind protecţia copiilor împotriva exploatãrii sexuale; Recomandarea Rec (2002) 5 privind protecţia femeilor împotriva violenţei;
având în vedere urmãtoarele recomandãri ale Adunãrii Parlamentare a Consiliului Europei: Recomandarea 1.325 (1997) privind traficul de femei şi prostituţia forţatã în statele membre ale Consiliului Europei; Recomandarea 1.450 (2000) privind violenţa împotriva femeilor în Europa; Recomandarea 1.545 (2002) privind campania împotriva traficului de femei; Recomandarea 1.610 (2003) privind migraţia în legãturã cu traficul de femei şi prostituţie; Recomandarea 1.611 (2003) privind traficul de organe în Europa; Recomandarea 1.663 (2004) privind sclavia domesticã: aservirea, persoane au pair şi soţii cumpãrate prin corespondenţã;
având în vedere Decizia-cadru a Consiliului Uniunii Europene din 19 iulie 2002 privind lupta împotriva traficului de fiinţe umane; Decizia-cadru a Consiliului Uniunii Europene din 15 martie 2001 privind statutul victimelor în cadrul procedurilor penale şi Directiva Consiliului Uniunii Europene din 29 aprilie 2004 privind titlul de şedere eliberat cetãţenilor statelor terţe, care sunt victime ale traficului de fiinţe umane sau care au fãcut obiectul unei acţiuni de facilitare a migraţiei ilegale şi care coopereazã cu autoritãţile competente;
ţinând cont de Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalitãţii transnaţionale organizate şi de Protocolul la aceasta privind prevenirea, reprimarea şi sancţionarea traficului de persoane, în special al femeilor şi copiilor, în scopul consolidãrii protecţiei asigurate de aceste instrumente şi dezvoltãrii normelor enunţate de ele;
ţinând cont de celelalte instrumente juridice internaţionale relevante în domeniul luptei împotriva traficului de fiinţe umane;
ţinând cont de necesitatea de a elabora un instrument juridic internaţional global care sã se concentreze pe drepturile fundamentale ale victimelor traficului şi sã stabileascã un mecanism specific de monitorizare,
au convenit urmãtoarele:
CAP. I
Obiective, domeniu de aplicare, principiul nediscriminãrii şi definiţii
ART. 1
Obiectivele Convenţiei
1. Obiectivele prezentei convenţii sunt:
a) prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane, garantând egalitatea dintre femei şi bãrbaţi;
b) protecţia drepturilor fundamentale ale victimelor traficului, realizarea unui cadru complet de protecţie şi asistenţã a victimelor şi martorilor, garantând egalitatea dintre femei şi bãrbaţi, precum şi asigurarea de anchete şi urmãriri eficiente;
c) promovarea cooperãrii internaţionale în domeniul luptei împotriva traficului de fiinţe umane.
2. Pentru a asigura o aplicare eficientã a dispoziţiilor sale de cãtre pãrţi, prezenta convenţie stabileşte un mecanism specific de monitorizare.
ART. 2
Domeniul de aplicare
Prezenta convenţie se aplicã tuturor formelor de trafic de fiinţe umane, celor naţionale sau transnaţionale, cu sau fãrã legãturã cu criminalitatea organizatã.
ART. 3
Principiul nediscriminãrii
Aplicarea prevederilor prezentei convenţii de cãtre pãrţi, în special cele privind mãsurile de protecţie şi promovare a drepturilor victimelor, trebuie asiguratã fãrã nicio discriminare bazatã pe sex, rasã, culoare, limbã, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţionalã ori socialã, apartenenţã la o minoritate naţionalã, avere, locul naşterii sau orice altã situaţie.
ART. 4
Definiţii
Pentru scopurile prezentei convenţii:
a) expresia trafic de fiinţe umane desemneazã recrutarea, transportul, transferul, cazarea sau primirea persoanelor, prin ameninţarea cu ori prin utilizarea forţei sau a altor forme de constrângere, prin rãpire, fraudã, înşelãciune, abuz de autoritate ori de o situaţie de vulnerabilitate sau prin oferirea ori acceptarea de plãţi sau de avantaje pentru obţinerea consimţãmântului unei persoane având autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatãrii. Exploatarea cuprinde cel puţin exploatarea prostituţiei celorlalţi sau alte forme de exploatare sexualã, munca ori serviciile forţate, sclavia sau practicile similare acesteia, aservirea ori prelevarea de organe;
b) consimţãmântul unei victime a traficului de fiinţe umane la exploatarea enunţatã la lit. a) nu prezintã relevanţã atunci când a fost utilizat unul dintre mijloacele enunţate la lit. a);
c) recrutarea, transportul, transferul, cazarea sau primirea unui copil în scopul exploatãrii se considerã trafic de fiinţe umane, chiar dacã nu implicã niciunul dintre mijloacele enunţate la lit. a);
d) termenul copil desemneazã orice persoanã cu vârsta mai micã de 18 ani;
e) termenul victimã desemneazã orice persoanã fizicã care este supusã traficului de fiinţe umane, astfel cum acesta este definit în prezentul articol.
CAP. II
Prevenirea, cooperarea şi alte mãsuri
ART. 5
Prevenirea traficului de fiinţe umane
1. Fiecare parte va lua mãsuri pentru stabilirea şi întãrirea coordonãrii pe plan naţional dintre diferite organisme cu atribuţii în prevenirea şi lupta împotriva traficului de fiinţe umane.
2. Fiecare parte va stabili şi/sau va susţine politici şi programe eficiente în vederea prevenirii traficului de fiinţe umane, prin mijloace cum ar fi: cercetãri, campanii de informare, sensibilizare şi educare, iniţiative sociale şi economice şi programe de pregãtire, destinate în special persoanelor vulnerabile la trafic şi profesioniştilor implicaţi în combaterea traficului de fiinţe umane.
3. Fiecare parte va promova o abordare bazatã pe drepturile fundamentale ale omului şi va recurge la o abordare integratã a egalitãţii dintre bãrbaţi şi femei, precum şi la o abordare axatã pe respectarea copiilor, în dezvoltarea, aplicarea şi evaluarea tuturor politicilor şi programelor prevãzute la paragraful 2.
4. Fiecare parte va lua mãsurile corespunzãtoare care sunt necesare pentru a asigura legalitatea migraţiilor, în special prin transmiterea, prin intermediul autoritãţilor competente, a informaţiilor exacte privind condiţiile care permit intrarea şi şederea legalã pe teritoriul acesteia.
5. Fiecare parte va lua mãsuri specifice în scopul reducerii vulnerabilitãţii copiilor faţã de trafic, în special prin crearea unui mediu protector pentru aceştia.
6. Mãsurile stabilite în conformitate cu prezentul articol vor implica, unde este cazul, organizaţiile neguvernamentale, alte organizaţii competente şi reprezentanţi ai societãţii civile angajaţi în prevenirea traficului de fiinţe umane, în protecţia sau în asistarea victimelor.
ART. 6
Mãsurile pentru descurajarea cererii
Pentru a descuraja cererea care favorizeazã toate formele de exploatare a persoanelor, în special a femeilor şi copiilor, care conduc la trafic, fiecare parte va adopta ori va dezvolta cadrul juridic, administrativ, educativ, social, cultural sau de orice altã naturã, inclusiv:
a) cercetãri privind cele mai bune practici, metode şi strategii;
b) mãsuri de sensibilizare a opiniei publice asupra rãspunderii şi rolului important al mass-media şi al societãţii civile pentru identificarea cererii drept una dintre cauzele de bazã ale traficului de fiinţe umane;
c) campanii de informare pentru grupuri-ţintã, care sã implice în mod corespunzãtor, printre altele, autoritãţile publice şi factorii de decizie politici;
d) mãsuri preventive, incluzând programe educative destinate fetelor şi bãieţilor pe perioada şcolarizãrii acestora, care sã sublinieze caracterul inacceptabil al discriminãrii bazate pe sex şi consecinţele ei negative, importanţa egalitãţii dintre femei şi bãrbaţi, precum şi demnitatea şi integritatea fiecãrei fiinţe umane.
ART. 7
Mãsuri privind frontiera
1. Fãrã a aduce prejudicii angajamentelor internaţionale privind libera circulaţie a persoanelor, pãrţile vor întãri, în mãsura posibilului, controalele la frontierã necesare pentru prevenirea şi descoperirea traficului de fiinţe umane.
2. Fiecare parte va adopta mãsurile legislative sau alte mãsuri necesare pentru prevenirea, în mãsura posibilului, a utilizãrii mijoacelor de transport de cãtre transportatorii comerciali pentru comiterea infracţiunilor stabilite în conformitate cu prezenta convenţie.
3. Când este cazul şi fãrã a prejudicia convenţiile internaţionale aplicabile, aceste mãsuri vor prevedea obligaţia transportatorilor comerciali, inclusiv a oricãrei companii de transport, proprietarului sau operatorului oricãrui mijloc de transport, de a verifica dacã toţi pasagerii sunt în posesia documentelor de cãlãtorie solicitate pentru intrarea în statul de destinaţie.
4. Fiecare parte va lua mãsurile necesare, în conformitate cu dreptul intern, pentru a prevedea sancţiuni în cazul nerespectãrii obligaţiei prevãzute la paragraful 3.
5. Fiecare parte va adopta mãsurile legislative şi alte mãsuri necesare pentru a permite, în conformitate cu dreptul sãu intern, refuzarea intrãrii sau revocarea vizei persoanelor implicate în comiterea infracţiunilor stabilite în conformitate cu prezenta convenţie.
6. Pãrţile vor întãri cooperarea dintre serviciile de control la frontierã, în special prin stabilirea şi menţinerea cãilor de comunicare directe.
ART. 8
Securitatea şi controlul documentelor
Fiecare parte va adopta mãsurile necesare:
a) pentru a se asigura cã documentele de cãlãtorie sau de identitate pe care le elibereazã sunt de o calitate care nu permite cu uşurinţã folosirea improprie, falsificarea, modificarea, reproducerea ori emiterea ilegalã a acestora; şi
b) pentru asigurarea integritãţii şi securitãţii documentelor de cãlãtorie sau de identitate eliberate de aceasta sau în numele sãu şi pentru împiedicarea creãrii şi eliberãrii ilegale a acestora.
ART. 9
Legitimitatea şi valabilitatea documentelor
La cererea celeilalte pãrţi, fiecare parte va verifica, în conformitate cu dreptul intern şi într-un termen rezonabil, legitimitatea şi valabilitatea documentelor de cãlãtorie sau de identitate eliberate ori presupuse cã ar fi fost emise în numele sãu şi care sunt suspectate de a fi utilizate pentru traficul cu fiinţe umane.
CAP. III
Mãsuri pentru protecţia şi promovarea drepturilor victimelor, cu garantarea egalitãţii între femei şi bãrbaţi
ART. 10
Identificarea victimelor
1. Fiecare parte se va asigura cã autoritãţile sale competente dispun de persoane pregãtite şi calificate în prevenirea şi lupta împotriva traficului de fiinţe umane şi în identificarea şi sprijinirea victimelor, în special a copiilor, precum şi cã autoritãţile competente implicate colaboreazã între ele şi cu organizaţiile de asistenţã relevante, pentru a permite identificarea victimelor printr-o procedurã care sã aibã în vedere situaţia specialã a femeilor şi copiilor victime şi, atunci când este cazul, eliberarea de permise de şedere în condiţiile art. 14.
2. Fiecare parte va lua mãsurile legislative şi alte mãsuri necesare pentru identificarea victimelor, atunci când este cazul, în colaborare cu alte pãrţi şi organizaţii de asistenţã. Fiecare parte se va asigura cã, dacã autoritãţile competente considerã cã existã motive temeinice pentru a crede cã o persoanã a fost victimã a traficului de persoane, aceasta sã nu fie îndepãrtatã de pe teritoriul sãu pânã la finalizarea, de cãtre autoritãţile competente, a procedurii de identificare în calitate de victimã a infracţiunii prevãzute la art. 18 şi cã aceasta va beneficia de asistenţa prevãzutã la art. 12 paragrafele 1 şi 2.
3. În caz de incertitudine asupra vârstei victimei şi când existã motive de a crede cã victima este copil, pe perioada de verificare a vârstei, se prezumã cã aceasta este copil şi i se acordã mãsuri de protecţie specifice.
4. Din momentul în care un copil neînsoţit este identificat ca victimã, fiecare parte:
a) va prevedea reprezentarea sa de cãtre un tutore legal, o organizaţie sau o autoritate care acţioneazã în conformitate cu interesul superior al copilului;
b) va lua mãsurile necesare pentru stabilirea identitãţii şi naţionalitãţii sale;
c) va depune toate eforturile pentru identificarea familiei atunci când este în interesul superior al copilului.
ART. 11
Protecţia vieţii private
1. Fiecare parte va proteja viaţa privatã şi identitatea victimelor. Datele cu caracter personal în legãturã cu acestea vor fi înregistrate şi utilizate în condiţiile prevederilor Convenţiei pentru protecţia persoanelor cu privire la procesarea automatizatã a datelor cu caracter personal (Seria Tratatelor europene nr. 108).
2. În special, fiecare parte va adopta mãsuri pentru a se asigura cã identitatea sau elementele care permit identificarea unui copil victimã a traficului sã nu fie fãcute publice prin mass-media ori prin alte mijloace, în afarã de circumstanţe excepţionale care sã permitã gãsirea membrilor familiei copilului sau a asigura bunãstarea şi protecţia acestuia.
3. Cu respectarea art. 10 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, aşa cum este interpretat de Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, fiecare parte va avea în vedere adoptarea de mãsuri pentru a încuraja mass-media sã apere viaţa privatã şi identitatea victimelor, prin autoreglementare ori prin intermediul mãsurilor de reglementare sau de coreglementare.
ART. 12
Asistenţa victimelor
1. Fiecare parte va adopta mãsurile legislative şi alte mãsuri necesare pentru a asista victimele în reabilitarea fizicã, psihologicã şi socialã. O astfel de asistenţã va include cel puţin:
a) condiţii de viaţã care sã poatã asigura subzistenţa lor, prin mãsuri precum cazare corespunzãtoare şi sigurã, asistenţa psihologicã şi materialã;
b) accesul la îngrijiri medicale de urgenţã;
c) servicii de traducere şi interpretare, dacã este cazul;
d) consiliere şi informaţii privind, în special, drepturile prevãzute de lege pentru ei şi serviciile ce le sunt puse la dispoziţie, într-o limbã pe care acestea o pot înţelege;
e) asistenţã care sã permitã ca drepturile şi interesele lor sã fie prezentate şi luate în considerare în etapele procedurii penale desfãşurate împotriva autorilor de infracţiuni;
f) accesul la educaţie pentru copii.
2. Fiecare parte va lua în considerare necesitãţile în domeniul securitãţii şi protecţiei victimelor.
3. În plus, fiecare parte va asigura asistenţa medicalã necesarã sau orice alt tip de asistenţã victimelor care au reşedinţa legalã pe teritoriul sãu şi care nu dispun de resurse adecvate şi au nevoie de ele.
4. Fiecare parte va adopta regulile prin care victimelor cu reşedinţa legalã pe teritoriul sãu le este permis accesul la piaţa muncii, la pregãtire profesionalã şi la învãţãmânt.
5. Dacã este cazul şi în condiţiile prevãzute în dreptul intern, fiecare parte va lua mãsuri pentru a coopera cu organizaţiile neguvernamentale, cu alte organizaţii competente sau reprezentanţi ai societãţii civile care oferã asistenţã victimelor.
6. Fiecare parte va adopta mãsurile legislative şi alte mãsuri necesare pentru a se asigura cã asistenţa acordatã unei victime nu este condiţionatã de dorinţa acesteia de a fi martor.
7. Pentru aplicarea dispoziţiilor prevãzute în prezentul articol, fiecare parte se va asigura cã serviciile sunt furnizate cu acordul şi cu informarea victimelor, luând în considerare nevoile specifice ale persoanelor vulnerabile şi drepturile copiilor privind cazarea, educaţia şi îngrijirile medicale potrivite.
ART. 13
Termenul de recuperare şi de reflecţie
1. Fiecare parte va prevedea în dreptul intern un termen de recuperare şi de reflecţie de cel puţin 30 de zile, atunci când existã motive temeinice de a crede cã persoana în cauzã este o victimã. Acest termen trebuie sã aibã o duratã suficientã pentru a permite persoanei în cauzã sã se recupereze, sã evite influenţa traficanţilor şi/ sau sã ia o decizie în cunoştinţã de cauzã privind cooperarea cu autoritãţile competente. Pe durata acestui termen nicio mãsurã de expulzare nu va putea fi pusã în aplicare în privinţa sa. Aceastã prevedere nu afecteazã activitãţile realizate de autoritãţile competente în fiecare dintre etapele procedurii naţionale relevante, în special pe durata anchetei şi urmãririi penale. Pe durata acestui termen, pãrţile vor acorda persoanei în cauzã dreptul de şedere pe teritoriul lor.
2. Pe durata acestui termen, persoanele vizate la paragraful 1 au dreptul de a beneficia de mãsurile prevãzute la art. 12 paragrafele 1 şi 2.
3. Pãrţile nu sunt obligate sã respecte acest termen pentru motive de ordine publicã sau dacã se descoperã cã statutul de victimã a fost invocat în mod nejustificat.
ART. 14
Permisul de şedere
1. Fiecare parte va elibera victimelor un permis de şedere reînnoibil fie în una dintre urmãtoarele ipoteze, fie în ambele:
a) autoritatea competentã considerã cã şederea lor este necesarã datoritã situaţiei lor personale;
b) autoritatea competentã considerã cã şederea lor este necesarã datoritã cooperãrii cu autoritãţile competente în cadrul unei anchete sau proceduri penale.
2. Atunci când legislaţia o impune, permisul de şedere al victimelor copii va fi eliberat în conformitate cu interesul superior al acestora şi, dacã este cazul, prelungit în aceleaşi condiţii.
3. Neprelungirea sau retragerea unui permis de şedere este supusã condiţiilor prevãzute în dreptul intern al pãrţii.
4. Dacã o victimã depune o cerere pentru un permis de şedere de altã categorie, partea în cauzã va lua în considerare faptul cã victima a beneficiat sau beneficiazã de un permis de şedere obţinut în baza paragrafului 1.
5. Având în vedere obligaţiile pãrţilor prevãzute la art. 40, fiecare parte se va asigura cã acordarea unui permis, potrivit prezentei dispoziţii, nu va afecta dreptul de a solicita şi de a beneficia de azil.
ART. 15
Compensaţii şi recurs
1. Fiecare parte va garanta victimelor, de la primul contact cu autoritãţile competente, accesul la informaţii privind procedurile judiciare şi administrative relevante într-o limbã pe care acestea o pot înţelege.
2. Fiecare parte va prevedea în dreptul intern dreptul de a fi asistat de un apãrãtor şi dreptul la asistenţã juridicã gratuitã pentru victime, în condiţiile prevãzute de dreptul intern.
3. Fiecare parte va prevedea în dreptul intern dreptul victimelor de a fi compensate de cãtre autorii infracţiunilor.
4. Fiecare parte va adopta mãsurile legislative şi alte mãsuri necesare pentru a asigura garantarea compensãrii victimelor, în condiţiile prevãzute de dreptul intern, de exemplu, prin stabilirea unui fond pentru compensarea victimelor sau a altor mãsuri ori programe destinate asistenţei şi integrãrii sociale a victimelor, care ar putea fi finanţate prin sumele provenite din aplicarea mãsurilor prevãzute la art. 23.
ART. 16
Repatrierea şi returnarea victimelor
1. Partea al cãrei cetãţean este victima sau în care aceasta avea dreptul de şedere cu titlu permanent în momentul intrãrii pe teritoriul pãrţii primitoare va facilita şi va accepta, ţinând cont de drepturile, securitatea şi demnitatea persoanei, returnarea acesteia fãrã întârziere nejustificatã sau neîntemeiatã.
2. Atunci când o parte returneazã o victimã în alt stat, aceastã returnare va fi efectuatã ţinându-se cont de drepturile, securitatea şi demnitatea persoanei, precum şi de stadiul oricãrei proceduri judiciare legate de faptul cã este victimã şi va fi, de preferinţã, voluntarã.
3. La cererea pãrţii primitoare, partea solicitatã va verifica dacã persoana este cetãţeanul sãu sau dacã avea drept de şedere cu titlu permanent pe teritoriul ei în momentul intrãrii pe teritoriul pãrţii primitoare.
4. Pentru a facilita returnarea unei victime care nu posedã documentele adecvate, partea al cãrei cetãţean este aceastã persoanã sau în care aceasta avea drept de şedere cu titlu permanent în momentul intrãrii pe teritoriul pãrţii primitoare va accepta sã elibereze, la cererea pãrţii primitoare, documentele de cãlãtorie sau orice altã autorizaţie necesarã pentru a permite persoanei sã cãlãtoreascã şi sã reintre pe teritoriul sãu.
5. Fiecare parte va lua mãsurile legislative şi alte mãsuri necesare pentru a stabili programe de repatriere cu participarea instituţiilor naţionale sau internaţionale şi a organizaţiilor neguvernamentale implicate. Aceste programe vor avea ca scop evitarea revictimizãrii. Fiecare parte va depune toate eforturile pentru a favoriza reintegrarea victimelor în societatea statului de întoarcere, inclusiv reintegrarea în sistemul educativ şi pe piaţa muncii, în special prin dobândirea şi perfecţionarea competenţelor profesionale. În ceea ce priveşte copiii, aceste programe ar trebui sã includã exercitarea dreptului la educaţie, precum şi mãsurile destinate sã le asigure îngrijirea ori primirea adecvatã de cãtre familia lor sau de structurile de protecţie corespunzãtoare.
6. Fiecare parte va lua mãsurile legislative şi alte mãsuri necesare pentru punerea la dispoziţia victimelor, dupã caz în colaborare cu orice parte implicatã, a informaţiilor de contact privind structurile care le pot asista în ţara unde aceste victime sunt returnate sau repatriate, cum ar fi autoritãţile de aplicare a legii, organizaţiile neguvernamentale, juriştii în mãsurã de a-i consilia şi organismele de asistenţã socialã.
7. Copiii victime nu vor fi repatriaţi într-un stat dacã, urmare unei evaluãri privind riscul şi securitatea, existã indicii cã returnarea nu este în interesul superior al copilului.
ART. 17
Egalitatea între femei şi bãrbaţi
Atunci când va aplica mãsurile prevãzute în prezentul capitol, fiecare parte va urmãri promovarea egalitãţii între femei şi bãrbaţi şi va adopta o abordare de integrare a egalitãţii de gen în dezvoltarea, aplicarea şi evaluarea acestor mãsuri.
CAP. IV
Dreptul penal material
ART. 18
Incriminarea traficului de fiinţe umane
Fiecare parte va adopta mãsurile legislative şi alte mãsuri necesare pentru a califica drept infracţiune faptele enunţate la art. 4, dacã au fost comise cu intenţie.
ART. 19
Incriminarea utilizãrii serviciilor unei victime Fiecare parte va evalua posibilitatea adoptãrii unor mãsuri legislative şi a altor mãsuri necesare pentru a califica drept infracţiune, în conformitate cu dreptul intern, utilizarea serviciilor care fac obiectul exploatãrii prevãzute la art. 4 lit. a), având cunoştinţã de faptul cã persoana în cauzã este victimã a traficului de fiinţe umane.
ART. 20
Incriminarea faptelor privind documentele de cãlãtorie sau de identitate
Fiecare parte va adopta mãsurile legislative şi alte mãsuri necesare pentru a califica drept infracţiune urmãtoarele fapte, atunci când acestea au fost comise cu intenţie în scopul de a permite traficul de fiinţe umane:
a) confecţionarea unui document de cãlãtorie sau de identitate falsificat;
b) procurarea sau furnizarea unui astfel de document;
c) reţinerea, sustragerea, ascunderea, deteriorarea ori distrugerea unui document de cãlãtorie sau de identitate al unei alte persoane.
ART. 21
Tentativa şi complicitatea
1. Fiecare parte va adopta mãsurile legislative şi alte mãsuri necesare pentru a califica drept infracţiune orice formã de complicitate comisã intenţionat pentru sãvârşirea uneia dintre infracţiunile stabilite în conformitate cu art. 18 şi 20.
2. Fiecare parte va adopta mãsurile legislative şi alte mãsuri necesare pentru a califica drept infracţiune orice formã de tentativã intenţionatã de comitere a uneia dintre infracţiunile stabilite în conformitate cu art. 18 şi art. 20 lit. a).
ART. 22
Rãspunderea persoanelor juridice
1. Fiecare parte va adopta mãsurile legislative şi alte mãsuri necesare pentru asigurarea tragerii la rãspundere a persoanelor juridice pentru infracţiunile prevãzute de prezenta convenţie, atunci când sunt comise în numele acestora de cãtre orice persoanã fizicã, care acţioneazã fie individual, fie în calitate de membru al unui organ al persoanei juridice, care exercitã o funcţie de conducere în cadrul acesteia, în baza:
a) unei puteri de reprezentare a persoanei juridice;
b) unei autoritãţi de a decide în numele persoanei juridice;
c) unei autoritãţi de a exercita controlul în cadrul persoanei juridice.
2. Cu excepţia cazurilor deja prevãzute la paragraful 1, fiecare parte va lua mãsurile necesare pentru asigurarea tragerii la rãspundere a persoanei juridice, atunci când absenţa supravegherii sau controlului din partea persoanei fizice prevãzute la paragraful 1 a fãcut posibilã comiterea unei infracţiuni stabilite în conformitate cu prezenta convenţie, în interesul persoanei juridice, de cãtre o persoanã fizicã care se aflã sub autoritatea acesteia.
3. În funcţie de principiile juridice ale pãrţii, rãspunderea persoanei juridice poate fi penalã, civilã sau administrativã.
4. Aceastã rãspundere va fi stabilitã fãrã a afecta rãspunderea penalã a persoanelor fizice care au comis infracţiunea.
ART. 23
Sancţiuni şi mãsuri
1. Fiecare parte va adopta mãsurile legislative şi alte mãsuri necesare pentru a institui sancţiuni efective, proporţionale şi preventive pentru infracţiunile stabilite în aplicarea art. 18-21. Acestea vor cuprinde, pentru infracţiunile stabilite conform art. 18 comise de persoane fizice, sancţiuni privative de libertate care pot conduce la extrãdare.
2. Fiecare parte va veghea ca persoanele juridice responsabile potrivit art. 22 sã facã obiectul sancţiunilor sau mãsurilor penale ori de altã naturã, efective, proporţionale şi preventive, inclusiv al sancţiunilor pecuniare.
3. Fiecare parte va adopta mãsurile legislative şi alte mãsuri necesare pentru a-i permite confiscarea sau privarea de mijloacele ori produsele infracţiunilor stabilite în baza art. 18 şi art. 20 lit. a) sau a bunurilor a cãror valoare corespunde acestor produse.
4. Fiecare parte va adopta mãsurile legislative şi alte mãsuri necesare pentru a permite închiderea temporarã sau definitivã a oricãrui local utilizat pentru comiterea traficului de fiinţe umane, fãrã a încãlca drepturile terţilor de bunã-credinţã, ori pentru a interzice autorului acestei infracţiuni, cu titlu temporar sau definitiv, desfãşurarea activitãţii cu ocazia cãreia infracţiunea a fost comisã.
ART. 24
Circumstanţe agravante
Fiecare parte va lua mãsurile necesare ca urmãtoarele împrejurãri sã fie considerate circumstanţe agravante în determinarea sancţiunii aplicate infracţiunilor stabilite conform art. 18:
a) infracţiunea a pus în pericol viaţa victimei în mod deliberat sau prin neglijenţã gravã;
b) infracţiunea a fost comisã împotriva unui copil;
c) infracţiunea a fost comisã de cãtre un funcţionar public în exerciţiul atribuţiilor de serviciu;
d) infracţiunea a fost comisã în cadrul unei reţele de crimã organizatã.
ART. 25
Condamnãri anterioare
Fiecare parte va adopta mãsurile legislative, precum şi de altã naturã, pentru a prevedea posibilitatea de a lua în considerare cu ocazia individualizãrii pedepsei condamnãrile definitive pronunţate pe teritoriul altei pãrţi pentru infracţiunile prevãzute de prezenta convenţie.
ART. 26
Dispoziţia de nesancţionare
Fiecare parte va prevedea, potrivit principiilor fundamentale ale sistemului sãu juridic, posibilitatea de a nu impune sancţiuni victimelor pentru cã acestea au luat parte la activitãţi ilegale atunci când au fost constrânse.
CAP. V
Investigãri, urmãriri şi drept procedural
ART. 27
Plângeri ex parte şi ex officio
1. Fiecare parte se va asigura cã investigaţiile sau urmãririle pentru infracţiunile stabilite conform prezentei convenţii nu necesitã depunerea unei declaraţii ori plângerea unei victime, cel puţin atunci când infracţiunea a fost comisã, total sau parţial, pe teritoriul sãu.
2. Fiecare parte va veghea ca victimele unei infracţiuni comise pe teritoriul unei pãrţi, alta decât cea în care acestea îşi au reşedinţa, sã poatã depune plângere la autoritãţile competente ale statului lor de reşedinţã. Autoritatea competentã la care a fost depusã plângerea, în mãsura în care plângerea nu este de competenţa sa, o va transmite fãrã întârziere autoritãţii competente a pãrţii pe teritoriul cãreia a fost comisã infracţiunea. Aceastã plângere va fi soluţionatã potrivit dreptului intern al pãrţii unde a fost comisã infracţiunea.
3. Fiecare parte va asigura, prin mãsuri legislative sau de altã naturã şi cu respectarea condiţiilor prevãzute de dreptul sãu intern, pentru grupurile, fundaţiile, asociaţiile ori organizaţiile neguvernamentale care au ca obiectiv lupta împotriva traficului de fiinţe umane sau protecţia drepturilor omului, posibilitatea de a asista şi/sau de a sprijini victima care consimte în acest sens pe durata procedurilor penale privind infracţiunea stabilitã conform art. 18.
ART. 28
Protecţia victimelor, martorilor şi persoanelor care colaboreazã cu autoritãţile judiciare
1. Fiecare parte va adopta mãsurile legislative şi alte mãsuri necesare pentru asigurarea unei protecţii efective şi adecvate faţã de posibilele represalii sau intimidãri, mai ales pe durata investigaţiilor şi a urmãririlor împotriva autorilor şi dupã finalizarea acestora:
a) pentru victime;
b) atunci când este necesar, pentru persoanele care furnizeazã informaţii privind infracţiunile stabilite în baza art. 18 sau care colaboreazã într-un alt mod cu autoritãţile însãrcinate cu investigarea şi urmãrirea;
c) pentru martorii care depun mãrturie privind infracţiunile stabilite în baza art. 18;
d) dacã este necesar, pentru membrii familiei persoanelor vizate la lit. a) şi c).
2. Fiecare parte va adopta mãsurile legislative şi alte mãsuri necesare pentru a asigura şi oferi diverse tipuri de protecţie. Asemenea mãsuri pot include protecţia fizicã, atribuirea unui nou loc de reşedinţã, schimbarea identitãţii şi sprijinul pentru obţinerea unui loc de muncã.
3. Orice copil victimã va beneficia de mãsurile de protecţie speciale ţinând cont de interesul superior al acestuia.
4. Fiecare parte va adopta mãsurile legislative şi alte mãsuri necesare pentru a asigura, dacã este necesar, protecţia adecvatã faţã de posibilele represalii sau intimidãri, mai ales pe durata investigãrilor şi a urmãririlor împotriva autorilor şi dupã finalizarea acestora, pentru membrii grupurilor, fundaţiilor, asociaţiilor sau organizaţiilor neguvernamentale care desfãşoarã activitãţile enunţate la art. 27 paragraful 3.
5. Fiecare parte va avea în vedere încheierea de acorduri sau înţelegeri cu alte state pentru aplicarea prezentului articol.
ART. 29
Autoritãţile specializate şi structurile de coordonare
1. Fiecare parte va adopta mãsurile necesare pentru specializarea unor persoane sau structuri în lupta împotriva traficului de fiinţe umane şi în protecţia victimelor. Aceste persoane sau structuri vor dispune de independenţa necesarã, în conformitate cu principiile fundamentale ale sistemului juridic al acestei pãrţi, pentru a fi în mãsurã sã-şi îndeplineascã atribuţiile cu eficienţã şi nu vor fi supuse presiunilor ilegale. Persoanele menţionate sau personalul structurilor menţionate trebuie sã dispunã de pregãtire şi de resurse financiare adaptate atribuţiilor pe care le îndeplinesc.
2. Fiecare parte va adopta mãsurile necesare pentru asigurarea coordonãrii politicii şi a activitãţii serviciilor administraţiei sale şi a altor organisme publice care luptã împotriva traficului de fiinţe umane, dacã este necesar, prin înfiinţarea unor structuri de coordonare.
3. Fiecare parte va asigura sau va întãri formarea funcţionarilor responsabili cu prevenirea şi lupta împotriva traficului de fiinţe umane, inclusiv formarea în domeniul drepturilor omului. Pregãtirea va putea fi adaptatã la diferitele servicii şi va fi axatã, dupã caz, pe metodele utilizate pentru împiedicarea traficului, urmãrirea autorilor şi protecţia drepturilor victimelor, inclusiv protecţia victimelor faţã de traficanţi.
4. Fiecare parte va avea în vedere numirea unor raportori naţionali sau a unor alte mecanisme cu atribuţii de monitorizare a activitãţilor de luptã împotriva traficului de fiinţe umane desfãşurate de instituţiile statului şi cu îndeplinirea obligaţiilor prevãzute de legislaţia naţionalã.
ART. 30
Procedurile judiciare
În conformitate cu Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, în special art. 6, fiecare parte va adopta acele mãsuri legislative sau alte mãsuri necesare pentru a garanta în cursul procedurilor judiciare:
a) protecţia vieţii private a victimelor şi, dacã este cazul, a identitãţii acestora;
b) siguranţa victimelor şi protecţia împotriva intimidãrii, în conformitate cu condiţiile prevãzute de dreptul intern şi, în cazul victimelor copii, printr-o grijã specialã acordatã nevoilor copiilor şi prin asigurarea dreptului lor la mãsuri speciale de protecţie.
ART. 31
Jurisdicţia
1. Fiecare parte va adopta acele mãsuri legislative sau alte mãsuri necesare pentru stabilirea jurisdicţiei sale asupra infracţiunilor stabilite în conformitate cu prezenta convenţie, când infracţiunea este comisã:
a) pe teritoriul sãu; sau
b) la bordul unei nave sub pavilionul acestei pãrţi; sau
c) la bordul unei aeronave înmatriculate în conformitate cu dreptul acestei pãrţi; sau
d) de cãtre unul dintre cetãţenii sãi sau de cãtre un apatrid care are reşedinţa pe teritoriul sãu, dacã infracţiunea este pedepsitã conform dreptului penal aplicabil acolo unde a fost comisã ori dacã infracţiunea este comisã în afara jurisdicţiei teritoriale a oricãrui stat;
e) împotriva unuia dintre cetãţenii sãi.
2. Fiecare parte poate, la momentul semnãrii sau al depunerii instrumentului de ratificare, acceptare, aprobare ori aderare, printr-o declaraţie adresatã secretarului general al Consiliului Europei, sã declare cã îşi rezervã dreptul de a nu aplica sau de a aplica numai în cazuri ori în condiţii specifice regulile de jurisdicţie stipulate în paragraful 1 lit. d) şi e) al acestui articol sau al oricãrei pãrţi a acestora.
3. Fiecare parte va adopta mãsurile necesare pentru stabilirea jurisdicţiei sale asupra infracţiunilor la care se face referire în prezenta convenţie, în cazurile în care presupusul autor este prezent pe teritoriul sãu şi nu poate fi extrãdat cãtre o altã parte doar pe baza cetãţeniei acestuia, în urma unei cereri de extrãdare.
4. Când mai multe pãrţi invocã jurisdicţia asupra unei presupuse infracţiuni stabilite în conformitate cu prezenta convenţie, pãrţile implicate se vor consulta, dacã este cazul, pentru a determina jurisdicţia corespunzãtoare pentru urmãrirea infracţiunii.
5. Fãrã a aduce atingere normelor generale de drept internaţional, prezenta convenţie nu exclude nicio jurisdicţie penalã exercitatã de o parte în conformitate cu dreptul intern.
CAP. VI
Cooperarea internaţionalã şi cooperarea cu societatea civilã
ART. 32
Principii generale şi mãsuri de cooperare internaţionalã
Pãrţile vor coopera între ele, în conformitate cu prevederile prezentei convenţii şi prin aplicarea instrumentelor regionale şi internaţionale relevante, aranjamentelor agreate în baza legilor interne uniforme sau reciproce şi a dreptului lor intern, în cea mai largã mãsurã posibilã, în scopul:
- prevenirii şi combaterii traficului de fiinţe umane;
- protejãrii şi acordãrii de asistenţã victimelor;
- investigãrii sau desfãşurãrii procedurilor privind infracţiunile stabilite în conformitate cu prezenta convenţie.
ART. 33
Mãsuri privind persoanele dispãrute sau aflate în pericol
1. Dacã o parte, pe baza informaţiilor de care dispune, are motive temeinice sã creadã cã viaţa, libertatea sau integritatea fizicã a unei persoane la care se referã art. 28 paragraful 1 se aflã în pericol iminent direct pe teritoriul unei alte pãrţi, într-o asemenea situaţie de urgenţã, partea care are informaţiile le va transmite, fãrã întârziere, celeilalte pãrţi pentru a lua mãsurile de protecţie corespunzãtoare.
2. Pãrţile la prezenta convenţie pot decide sã-şi întãreascã cooperarea în ceea ce priveşte cãutarea persoanelor dispãrute, în special a copiilor dispãruţi, dacã informaţiile disponibile le determinã sã creadã cã acestea/aceştia sunt victime ale traficului de fiinţe umane. În acest scop, pãrţile pot încheia între ele tratate bilaterale sau multilaterale.
ART. 34
Informaţii
1. Partea solicitatã va informa de îndatã partea solicitantã asupra rezultatului final al acţiunii întreprinse în baza prezentului capitol. De asemenea, partea solicitatã va informa de îndatã partea solicitantã asupra oricãror circumstanţe care fac imposibilã îndeplinirea acţiunii respective sau care o pot întârzia în mod semnificativ.
2. O parte poate, cu respectarea dreptului sãu intern, fãrã o solicitare prealabilã, sã comunice celeilalte pãrţi informaţiile obţinute în cadrul propriilor investigaţii, când considerã cã dezvãluirea unor asemenea informaţii poate ajuta partea destinatarã în iniţierea şi desfãşurarea investigaţiilor şi procedurilor judiciare privind infracţiunile stabilite în conformitate cu prezenta convenţie sau pot conduce la o solicitare de cooperare formulatã de aceastã parte în baza prezentului capitol.
3. Înaintea comunicãrii unor asemenea informaţii, partea care le oferã poate solicita pãstrarea confidenţialitãţii acestora sau utilizarea lor cu anumite condiţii. Dacã partea destinatarã nu poate respecta o asemenea solicitare, va informa cealaltã parte, care va trebui sã decidã atunci ce informaţii pot fi totuşi furnizate. Dacã partea primitoare acceptã informaţiile cu condiţiile prevãzute, atunci va fi obligatã sã le respecte.
4. Toate informaţiile solicitate cu privire la art. 13, 14 şi 16 şi care sunt necesare pentru acordarea drepturilor prevãzute de acestea vor fi transmise fãrã întârziere la solicitarea pãrţii interesate, cu respectarea art. 11.
ART. 35
Cooperarea cu societatea civilã
Fiecare parte va încuraja autoritãţile statului şi oficialii publici sã coopereze cu organizaţiile neguvernamentale, cu alte organizaţii relevante şi cu membrii societãţii civile, în stabilirea unor parteneriate strategice pentru îndeplinirea obiectivelor prezentei convenţii.
CAP. VII
Mecanismul de monitorizare
ART. 36
Grupul de experţi pentru lupta împotriva traficului de fiinţe umane
1. Grupul de experţi pentru lupta împotriva traficului de fiinţe umane (denumit în continuare GRETA) va monitoriza aplicarea prezentei convenţii de cãtre pãrţi.
2. GRETA va fi compus din minimum 10 membri şi maximum 15 membri, luând în considerare menţinerea echilibrului geografic şi de gen, precum şi expertiza multidisciplinarã. Aceştia vor fi aleşi de Comitetul pãrţilor pentru un mandat de 4 ani, reînnoibil o singurã datã, dintre cetãţenii statelor pãrţi la prezenta convenţie.
3. Alegerea membrilor GRETA va fi bazatã pe urmãtoarele principii:
a) aceştia vor fi selectaţi dintre persoanele cu un înalt profil moral, cu o competenţã recunoscutã în domeniul drepturilor omului, asistãrii şi protecţiei victimelor şi luptei împotriva traficului de fiinţe umane sau care au experienţã profesionalã în domeniile acoperite de prezenta convenţie;
b) aceştia îşi vor desfãşura activitatea în nume propriu, vor fi independenţi şi imparţiali în exercitarea funcţiilor lor şi vor fi disponibili sã îşi îndeplineascã sarcinile într-o manierã eficientã;
c) nu vor exista 2 membri GRETA cu cetãţenia aceluiaşi stat;
d) aceştia vor reprezenta principalele sisteme de drept.
4. Procedura de alegere a membrilor GRETA va fi decisã de Comitetul de Miniştri, dupã consultarea şi obţinerea acordului unanim al pãrţilor la prezenta convenţie, în termen de un an de la intrarea în vigoare a convenţiei. GRETA va adopta propriile reguli de procedurã.
ART. 37
Comitetul pãrţilor
1. Comitetul pãrţilor va fi compus din reprezentanţii statelor pãrţi la prezenta convenţie în cadrul Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei şi din reprezentanţii pãrţilor la convenţie, care nu sunt membri ai Consiliului Europei.
2. Comitetul pãrţilor va fi convocat de secretarul general al Consiliului Europei. Prima reuniune va fi organizatã în termen de un an de la intrarea în vigoare a prezentei convenţii, pentru a alege membrii GRETA. Comitetul pãrţilor se va reuni ulterior ori de câte ori o treime din numãrul pãrţilor, preşedintele GRETA sau secretarul general solicitã aceasta.
3. Comitetul pãrţilor va adopta propriile reguli de procedurã.
ART. 38
Procedura
1. Procedura de evaluare va privi pãrţile la convenţie şi va fi împãrţitã în runde, a cãror duratã este stabilitã de GRETA. La începutul fiecãrei runde, GRETA va selecta prevederile specifice pe care se va baza procedura de evaluare.
2. GRETA va stabili cele mai potrivite mijloace pentru desfãşurarea acestei evaluãri. GRETA poate în special sã adopte un chestionar pentru fiecare rundã de evaluare, care poate servi ca bazã pentru evaluarea aplicãrii de cãtre pãrţi a prezentei convenţii. Un asemenea chestionar va fi adresat tuturor pãrţilor. Pãrţile vor rãspunde la chestionar, precum şi la alte solicitãri de informaţii formulate de GRETA.
3. GRETA poate solicita informaţii de la societatea civilã.
4. GRETA poate organiza în subsidiar vizite de ţarã în cooperare cu autoritãţile naţionale şi cu persoana de contact stabilitã de acestea din urmã şi, dacã este necesar, cu sprijinul experţilor naţionali independenţi. În timpul acestor vizite GRETA va fi asistatã de specialişti în domenii specifice.
5. GRETA va pregãti un proiect de raport, conţinând analiza sa asupra aplicãrii prevederilor pe care se bazeazã evaluarea, precum şi sugestiile şi propunerile sale privind modul în care partea în cauzã poate soluţiona problemele identificate. Proiectul de raport va fi transmis pentru comentarii cãtre partea care este evaluatã. Comentariile acesteia vor fi luate în considerare de GRETA la redactarea raportului sãu.
6. Pe aceastã bazã, GRETA va adopta raportul şi concluziile sale privind mãsurile adoptate de partea în cauzã pentru aplicarea prevederilor prezentei convenţii. Acest raport şi concluziile vor fi transmise pãrţii în cauzã şi Comitetului pãrţilor. Raportul şi concluziile GRETA vor fi fãcute publice de la adoptarea lor, împreunã cu eventualele comentarii ale pãrţii implicate.
7. Fãrã a aduce atingere procedurii stabilite în paragrafele 1-6, Comitetul pãrţilor poate adopta, pe baza raportului şi concluziilor GRETA, recomandãri adresate acestei pãrţi: a) privind mãsurile care trebuie luate pentru aplicarea concluziilor GRETA, stabilind, dacã este necesar, o datã pentru transmiterea de informaţii privind aplicarea acestora; şi b) având ca obiectiv promovarea cooperãrii cu acea parte pentru o aplicare corespunzãtoare a prezentei convenţii.
CAP. VIII
Relaţia cu alte instrumente internaţionale
ART. 39
Relaţia cu Protocolul privind prevenirea, reprimarea şi pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor şi copiilor, adiţional la Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalitãţii transnaţionale organizate
Prezenta convenţie nu va afecta drepturile şi obligaţiile care rezultã din prevederile Protocolului privind prevenirea, reprimarea şi pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor şi copiilor, adiţional la Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalitãţii transnaţionale organizate, şi are ca scop întãrirea protecţiei acordate de acesta şi dezvoltarea standardelor prevãzute de acesta.
ART. 40
Relaţia cu alte instrumente internaţionale
1. Prezenta convenţie nu va afecta drepturile şi obligaţiile rezultând din alte instrumente internaţionale la care pãrţile la prezenta convenţie sunt pãrţi sau vor deveni pãrţi şi care conţin prevederi în domenii acoperite de prezenta convenţie şi care asigurã o mai mare protecţie şi asistenţã pentru victimele traficului.
2. Pãrţile la prezenta convenţie pot încheia între ele acorduri bilaterale sau multilaterale în domenii acoperite de prezenta convenţie, în scopul suplimentãrii şi întãririi prevederilor sale ori pentru a facilita aplicarea principiilor consacrate prin aceasta.
3. Pãrţile care sunt membre ale Uniunii Europene vor aplica, în relaţiile lor reciproce, regulile comunitare şi ale Uniunii Europene, în mãsura în care existã reguli comunitare sau ale Uniunii Europene guvernând un aspect particular şi aplicabile unui caz specific, fãrã a aduce atingere obiectivului şi domeniului de aplicare a prezentei convenţii şi fãrã a afecta aplicarea sa integralã în relaţiile cu alte pãrţi.
4. Nicio dispoziţie în prezenta convenţie nu va afecta drepturile, obligaţiile şi responsabilitãţile statelor şi indivizilor decurgând din dreptul internaţional, inclusiv dreptul internaţional umanitar şi dreptul internaţional al drepturilor omului, şi, în special, unde este cazul, Convenţia din 1951 şi Protocolul din 1967 privind statutul refugiaţilor, precum şi principiul nereturnãrii prevãzute de acestea.
CAP. IX
Modificarea convenţiei
ART. 41
Amendamente
1. Orice propunere pentru modificarea prezentei convenţii, prezentatã de o parte, va fi comunicatã secretarului general al Consiliului Europei şi înaintatã de acesta statelor membre ale Consiliului Europei, oricãrui stat semnatar, oricãrui stat parte, Comunitãţii Europene, oricãrui stat invitat sã semneze aceastã convenţie în conformitate cu prevederile art. 42 şi oricãrui stat invitat sã adere la aceastã convenţie în conformitate cu art. 43.
2. Orice amendament propus de o parte va fi comunicat cãtre GRETA, care va prezenta Comitetului de Miniştri avizul sãu asupra modificãrii propuse.
3. Comitetul de Miniştri va analiza amendamentul propus şi avizul prezentat de GRETA şi, dupã consultarea statelor pãrţi la prezenta convenţie şi obţinerea acordului lor unanim, poate adopta amendamentul.
4. Textul oricãrui amendament adoptat de Comitetul de Miniştri în conformitate cu paragraful 3 va fi înaintat pãrţilor în vederea acceptãrii.
5. Orice amendament adoptat în conformitate cu paragraful 3 va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmeazã expirãrii perioadei de o lunã de la data la care toate pãrţile au informat secretarul general cã l-au acceptat.
CAP. X
Clauze finale
ART. 42
Semnarea şi intrarea în vigoare
1. Prezenta convenţie va fi deschisã spre semnare pentru statele membre ale Consiliului Europei, statele nemembre care au participat la elaborarea sa şi Comunitatea Europeanã.
2. Prezenta convenţie este supusã ratificãrii, acceptãrii sau aprobãrii. Instrumentele de ratificare, acceptare sau aprobare vor fi depuse la secretarul general al Consiliului Europei.
3. Prezenta convenţie va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmeazã expirãrii unei perioade de 3 luni de la data la care 10 semnatari, incluzând cel puţin 8 state membre ale Consiliului Europei, şi-au exprimat consimţãmântul de a fi legaţi de convenţie, în conformitate cu prevederile paragrafului 2.
4. Dacã orice stat menţionat în paragraful 1 sau Comunitatea Europeanã îşi exprimã ulterior consimţãmântul sã fie legat de convenţie, aceasta va intra în vigoare în ceea ce îl priveşte în prima zi a lunii care urmeazã expirãrii unei perioade de 3 luni de la data depunerii instrumentului sãu de ratificare, acceptare sau aprobare.
ART. 43
Aderarea la convenţie
1. Dupã intrarea în vigoare a prezentei convenţii, Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei, dupã consultarea pãrţilor la aceastã convenţie şi obţinerea acordului lor unanim, poate invita orice stat nemembru al Consiliului Europei, care nu a participat la elaborarea convenţiei, sã adere la prezenta convenţie, printr-o decizie luatã cu majoritatea prevãzutã de art. 20 d din Statutul Consiliului Europei şi cu votul unanim al reprezentanţilor statelor contractante care au dreptul sã fie reprezentate în Comitetul de Miniştri.
2. Pentru orice stat care aderã, prezenta convenţie va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmeazã expirãrii unei perioade de 3 luni de la data depunerii instrumentului de aderare la secretarul general al Consiliului Europei.
ART. 44
Aplicare teritorialã
1. Orice stat sau Comunitatea Europeanã poate, în momentul semnãrii sau al depunerii instrumentului sãu de ratificare, acceptare, aprobare ori aderare, sã precizeze teritoriul sau teritoriile pe care se va aplica prezenta convenţie.
2. Orice parte poate, la o datã ulterioarã, printr-o declaraţie adresatã secretarului general al Consiliului Europei, sã extindã aplicarea prezentei convenţii la orice alt teritoriu precizat în declaraţie, pentru ale cãrui relaţii internaţionale este responsabil sau pentru care este autorizat sã îşi asume obligaţii. Cu privire la un asemenea teritoriu, prezenta convenţie va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmeazã expirãrii unei perioade de 3 luni de la data primirii unei asemenea declaraţii de cãtre secretarul general al Consiliului Europei.
3. Orice declaraţie formulatã în temeiul paragrafelor 1 şi 2 poate fi retrasã, cu privire la orice teritoriu menţionat într-o asemenea declaraţie, printr-o notificare adresatã secretarului general al Consiliului Europei. Retragerea va avea efect în prima zi a lunii care urmeazã expirãrii unei perioade de 3 luni de la primirea unei asemenea notificãri de cãtre secretarul general al Consiliului Europei.
ART. 45
Rezerve
Nicio rezervã nu poate fi formulatã cu privire la oricare prevedere a prezentei convenţii, cu excepţia rezervei prevãzute de art. 31 paragraful 2.
ART. 46
Denunţarea
1. Orice parte poate, în orice moment, sã denunţe prezenta convenţie printr-o notificare adresatã secretarului general al Consiliului Europei.
2. O asemenea denunţare va avea efect din prima zi a lunii care urmeazã expirãrii unei perioade de 3 luni de la data primirii notificãrii de cãtre secretarul general al Consiliului Europei.
ART. 47
Notificãri
Secretarul general al Consiliului Europei va notifica statelor membre ale Consiliului Europei, oricãrui stat semnatar, oricãrui stat parte, Comunitãţii Europene, oricãrui stat invitat sã semneze prezenta convenţie în conformitate cu prevederile art. 42 şi oricãrui stat invitat sã adere la prezenta convenţie în conformitate cu prevederile art. 43:
a) orice semnãturã;
b) depunerea oricãrui instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare;
c) orice datã de intrare în vigoare a prezentei convenţii în conformitate cu art. 42 şi 43;
d) orice amendament adoptat în conformitate cu art. 41 şi data la care un asemenea amendament intrã în vigoare;
e) orice denunţare formulatã în temeiul prevederilor art. 46;
f) orice alt act, notificare sau comunicare privind prezenta convenţie;
g) orice rezervã formulatã în baza art. 45.
Drept care, subsemnaţii, împuterniciţi în acest scop, am semnat prezenta convenţie.
Încheiatã la Varşovia la 16 mai 2005, în limbile englezã şi francezã, ambele texte fiind egal autentice, într-un singur exemplar care va fi depozitat în arhivele Consiliului Europei. Secretarul general al Consiliului Europei va transmite copii certificate fiecãrui stat membru al Consiliului Europei, statelor nemembre care au participat la elaborarea prezentei convenţii, Comunitãţii Europene şi oricãrui stat invitat sã adere la prezenta convenţie.
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
