Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina: LEGE nr. 3.600 din 17 octombrie 1938 privind unificarea procedurii fiscale Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

LEGE nr. 3.600 din 17 octombrie 1938 privind unificarea procedurii fiscale

EMITENT: PARLAMENTUL
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 246 din 22 octombrie 1938
Comenteaza legea


CAROL al II-lea,
Prin gratia lui Dumnezeu şi vointa nationala, Rege al României, La toţi de fata şi viitori, sãnãtate;
Asupra raportului preşedintelui Consiliului Nostru de Miniştri şi al ministrilor Nostri, secretari de Stat la Departamentele Finanţelor şi Justiţiei cu Nr. 315.868 din 1938;
Vazand jurnalul Consiliului Ministrilor cu Nr. 2.594 din 1938;Având în vedere dispoziţiunile art. 46 şi 98 din Constituţia promulgatã cu Inaltul Decret Regal Nr. 1.045 din 27 Februarie 1938;
Având în vedere avizul Consiliului Legislativ Nr. 160/1938,
Am decretat şi decretam:
TITLUL I:
Constatarea şi judecarea infracţiunilor fiscale

CAP. 1
Organele de constatare a infracţiunilor fiscale şi procedura de constatare

ART. 1
Toate infracţiunile la legile fiscale se vor constata şi judeca potrivit prevederilor legii de fata.
Prin lege cu caracter fiscal, se înţeleg toate acele legi prin care se înfiinţeazã impozite şi taxe, a cãror administrare, este data în sarcina Ministerului de Finanţe sau Administraţiei comerciale a monopolului vânzãrilor alcoolului şi a taxelor de consumaţie pe bãuturi spirtoase.
ART. 2
Orice infracţiune fiscalã se constata şi se sancţioneazã printr-un proces-verbal.
ART. 3
Procesele-verbale de infracţiune fiscalã pot fi preliminare sau definitive.
Sunt procese-verbale definitive, acelea care constata şi sancţioneazã o infracţiune fiscalã.
Sunt procese-verbale preliminare acelea care constata unul sau mai multe fapte de natura a constitui o infracţiune fiscalã, fãrã ca prin aceste procese-verbale sa se prevadã vreo sancţiune în sarcina vinovatilor. Aceste procese-verbale preliminare pot servi de baza unui proces-verbal definitiv în care caz procesele-verbale preliminare fac parte integrantã din procesul-verbal definitiv.Necesitatea încheierii unui proces-verbal preliminar, înainte de încheierea procesului-verbal definitiv este lãsatã la aprecierea organelor de constatare, aceste organe putând încheia de-a dreptul în orice împrejurare procese-verbale de infracţiune definitive.
ART. 4
Sunt în drept a încheia procese verbale de infracţiune fiscalã preliminare sau definitive:
a) Inspectorii, subinspectorii şi controlorii Ministerului de Finanţe şi al Administraţiei comerciale a monopolului vânzãrii alcoolului şi a taxelor de consumaţie pe bãuturi spirtoase, de orice fel şi de toate gradele, functionarii vamali de toate gradele şi organele garzii financiare dela gradul de subcomisar în sus, cu excepţia inspectorilor speciali, fãrã necesitatea vreunei delegatiuni;
b) Orice funcţionar al Ministerului de Finanţe sau al Administraţiei comerciale a monopolului vânzãrii alcoolului şi a taxelor de consumaţie pe bãuturi spirtoase, având delegaţiune din partea ministrului, subsecretarului de Stat, secretarului general sau a directorului respectiv.
c) Functionarii publici prevãzuţi prin legi speciale, în limitele prevãzute de acele legi.
ART. 5
Procesele-verbale de infracţiune fiscalã preliminare vor putea fi încheiate pe lângã functionarii publici arãtaţi în art. precedent şi de cãtre ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciarã, de functionarii cãilor ferate, de graniceri, de agenţii de fabrici, perceptorii, agenţii de urmãrire, organele garzii financiare de orice grad, precum şi de functionarii altor ministere, dacã aceştia din urma sunt prevãzuţi în legi speciale.
Organele de constatare prevãzute în acest articol, vor putea activa fie din proprie initiativa, fie în urma unei delegatiuni primite din partea organelor îndrituite a încheia procese-verbale de infracţiune fiscalã definitive.
Procesele-verbale de infracţiune fiscalã preliminare încheiate de organele prevãzute de acest articol, se vor inainta administraţiilor de constatare, sau organelor care au ordonat asemenea constatãri şi care vor dispune ca în baza lor sa se încheie procesele-verbale definitive, dacã e cazul.
În cazul când procesele-verbale preliminare constata o contraventiune sau o contrabanda vamalã, ele se vor inainta, în scopul mai sus-arãtat, vãmii în circumscripţia cãreia s-a constatat contraventiunea, sau organelor care au ordonat asemenea constatãri.
ART. 6
Organele de drept a constata şi a dresa procese-verbale de infracţiune, vor instrumenta în limitele atributiunilor lor teritoriale, determinate de funcţiunea pe care o îndeplinesc. Ele vor putea instrumenta şi în afarã de aceste limite, în baza unei delegatiuni date de directorul respectiv.
ART. 7
Pentru constatarea infracţiunilor fiscale, organele de constatare vor putea lua interogatorii presupusilor infractori şi audia martori. De asemenea, vor putea cerceta actele de transport şi biletele de libera circulaţie.
Organele îndrituite a dresa procesele-verbale definitive, vor putea, pe lângã acestea, sa facã descinderi şi perchezitiuni domiciliare, ridicand orice acte sau registre, care dovedesc existenta infracţiunii.
Descinderile şi perchizitiunile nu se vor putea face decât cu autorizaţia şefului Parchetului tribunalului locului unde s-a comis sau constatat infracţiunea, fãrã necesitatea avizului judecãtorului de instrucţie.
Autorizarea parchetului se va da pe numele agentului fiscal care a cerut-o, sau a persoanei care va fi indicatã de agentul fiscal care va semna cererea de autorizaţie.
Sunt în drept a face descinderi şi perchezitii numai organele îndrituite a încheia procese-verbale de infracţiune definitive. În caz de flagrant delict, descinderile şi perchezitiunile se vor putea face fãrã autorizaţia parchetului, dar în prezenta unui ofiţer de poliţie judiciarã sesizat direct, verbal sau în scris, de agentul care constata infracţiunea.
În caz de flagrant delict, descinderi şi perchezitii se vor putea face la orice ora din zi şi din noapte şi în orice zi de lucru şi sãrbãtoare.
Procesul-verbal de descindere şi perchezitie va fi semnat şi de ofiţerul de poliţie judiciarã care a asistat la ele.
Nici autorizaţia parchetului şi nici prezenta ofiţerului de poliţie judiciarã, nu sunt necesare la celelalte operaţiuni de descoperire, cercetare şi constatarea contraventiunilor sau contrabandelor, fãcute de organele fiscului.
ART. 8
În cazul când legea prevede pedeapsa confiscãrii sau mãsuri de sechestrare, agenţi constatatori vor declara sechestrate sau confiscate mãrfurile care formeazã obiectul contraventiunii sau contrabandei sau cantitãţile de produse echivalente cu acelea cãzute în contravenţie, şi vor lua mãsurile de asigurare pe care le vor socoti necesare, odatã cu încheierea procesului-verbal de constatarea infracţiunii.
Mãrfurile confiscate sau sechestrate vor putea fi lãsate pe loc, sau depozitate în alta parte.
În toate cazurile se va putea institui un custode care va putea fi însuşi infractorul.
Dacã procesul-verbal de infracţiune care constata şi o confiscare va fi apelat, Ministerul de Finanţe sau Administraţia Comercialã a Monopolului vânzãrii alcoolului şi a taxelor de consumaţie pe bãuturi spirtoase, vor putea vinde mãrfurile confiscate prin Sindicul Bursei. Preţul obţinut se va consemna, iar recipisa se va pãstra de Minister sau Administraţia Comercialã a Monopolului vânzãrii alcoolului şi a taxelor de consumaţie pe bãuturi spirtoase care o va elibera partii condamnate prin procesul-verbal, în cazul în care procesul verbal va rãmâne definitiv anulat, prin epuizarea tuturor cãilor de atac.
Pãrţile condamnate prin proces-verbal nu vor avea dreptul la nici o despãgubire pentru marfa confiscatã, peste suma rezultatã din vânzarea mãrfii.
Nu vor putea fi vândute acele mãrfuri confiscate a cãror punere în comerţ este opritã de legile speciale.
ART. 9
Procesele-verbale preliminare de constatare a infracţiunilor vor cuprinde:
1. Numele, pronumele, funcţiunea şi domiciliul agentului care încheie procesul-verbal şi a acelora care contrasemneazã procesul-verbal.
2. Data şi locul unde s-a încheiat acest proces-verbal.
3. Numele, pronumele şi domiciliul infractorilor.
4. Faptele constatate şi dovezile prin care se stabilesc aceste fapte.
ART. 10
Procesele-verbale definitive de constare a infracţiunilor vor cuprinde:
1. Numele şi pronumele, funcţiunea şi domiciliul agentului care încheie procesul-verbal, precum şi al acelora care contrasemneazã procesul-verbal.
2. Locul, data şi ora unde s-a încheiat procesul-verbal.
3. Numele, pronumele şi domiciliul infractorilor.
În cazul când infracţiunea este comisã de o societate anonima se va arata denumirea societãţii, sediul ei, precum şi numele, pronumele, calitatea şi domiciliu persoanelor fizice condamnate în solidar cu societatea, dacã e cazul.
În cazul când infracţiunea este comisã de o societate în comanditã sau în nume colectiv, se va arata şi numele, pronumele şi domiciliul asociaţilor.
4. Faptele constatate şi dovezile prin care se stabilesc aceste fapte.
5. Textele de lege la care s-a contravenit, precum şi textele de lege care sancţioneazã aceasta abatere.
6. Sancţiunea aplicatã.
Ori de câte ori amenda reprezintã impozitul sau taxa sustrasa, înmulţite cu o anumitã cifra, se va arata şi cuantumul impozitului sau al taxei.
7. Dacã agentul constatator lucreazã în baza unei autorizatiuni speciale, se va arata numãrul acestei autorizatiuni şi se va alãturã copie certificatã de agentul constatator.
Aceasta copie astfel certificatã are aceeaşi valoare probanta ca şi originalul.
8. În cazul când agentul constatator a lucrat în baza unei autorizatiuni a parchetului, el va arata numãrul acestei autorizatiuni şi va alãturã copie certificatã de agentul constatator, copie care va avea aceeaşi valoare probanta ca şi originalul.
9. În caz de confiscare sau sechestrare, procesul-verbal va mai cuprinde:
a) Cantitatea, felul şi calitatea mãrfurilor confiscate sau sechestrate;
b) Locul unde s-a depozitat marfa;
c) Numele, pronumele şi domiciliul custodelui, care va semna de primirea însãrcinãrii ce i s-a dat. Aceasta semnatura nu este necesarã, în cazul când mãrfurile s-au lãsat în custodia infractorului;
d) Semnatura infractorului sau a reprezentantului sau.
Dacã obiectele confiscate sau sechestrate au fost gãsite în curs de transport, procesul-verbal va fi semnat de cãrãuş.
Refuzul sau imposibilitatea de a semna, se va arata în procesul-verbal.
ART. 11
Procesele-verbale de infracţiune fiscalã, pot fi dresate, în caz de urgenta apreciatã de organul constatator şi în zilele de sãrbãtoare legalã, precum şi la orice ora din zi şi din noapte.
Aprecierea urgenţei scapa de controlul instanţelor judecãtoreşti.

CAP. 2
Aprobarea proceselor-verbale

ART. 12
Procesele-verbale definitive vor fi înaintate de organul constatator, administraţiei de constatare a judeţului în cuprinsul cãruia s-a constatat infracţiunea, în vederea aprobãrii lor.
Procesele-verbale de contrabanda sau contravenţie vamalã, se vor inainta vãmii în circumscripţia cãreia s-a comis infracţiunea. Administratorul de constatare şi şeful vãmii vor putea aproba procesele-verbale care prevãd o sancţiune - impozit şi amenda - pana la 100.000 lei, inclusiv.
Procesele-verbale de infracţiune, care prevãd o sancţiune, - impozit şi amenda - mai mare de 100.000 lei, vor fi înaintate Directiunii impozitului la care se referã procesul-verbal, din Ministerul de Finanţe sau Administraţiei Comerciale a Monopolului Vânzãrii Alcoolului şi a Taxelor de Consumaţie pe bãuturi spirtoase.
Directorii de impozite vor putea aproba procesele-verbale, care prevãd o sancţiune, - impozit şi amenda, - pana la cel mult 5 milioane lei, inclusiv.
Procesele-verbale care prevãd o sancţiune, - impozit şi amenda, - peste 5 milioane lei, vor fi aprobate de ministrul de finanţe, de subsecretarul de Stat sau de secretarul general al acestui minister.
Dreptul de a aproba un proces-verbal pana la o anumitã suma, implica şi pe acela de a aproba procesele-verbale, care prevãd o sancţiune mai mica şi a cãror aprobare este data în competinţa unor organe inferioare.
ART. 13
Procesele-verbale care prevãd o sancţiune, - impozit şi amenda, - mai mare de 100.000 lei, nu vor putea fi aprobate mai înainte de a fi fost examinate de una din Comisiunile speciale care se înfiinţeazã prin prezenta lege.
ART. 14
Se instituie pe lângã fiecare Direcţie de impozite, cat şi pe lângã Administraţia Comercialã a Monopolului Vânzãrii Alcoolului şi a Taxelor de Consumaţie pe bãuturi spirtoase, o comisiune specialã compusa din subdirectorul respectiv şi doi avocaţi din Contenciosul Ministerului de Finanţe.
Compunerea fiecãrei comisiuni şi calitatea de preşedinte se va stabili prin decizie ministerialã.
Dacã la o direcţie de impozite sunt mai mulţi subdirectori, ministrul va desemna pe unul dintre ei.
Directorul respectiv va desemna un secretar al comisiei dintre functionarii directiunii.
Directorul respectiv poate oricând lua parte la şedinţele comisiunii, în care caz va prezida comisia.
Procesele-verbale asupra cãrora s-a pronunţat comisiunea completatã cu directorul respectiv, se va aproba de ministru, subsecretarul de Stat sau secretarul general, chiar dacã sancţiunea aplicatã - impozit şi amenda, - este sub 5 milioane lei.
ART. 15
Comisiunea specialã examineazã temeinicia procesului-verbal, atât sub raportul dovezilor prin care se stabileşte existenta contraventiunii, cat şi sub raportul tuturor condiţiunilor legale, pe care trebuie sa le întruneascã acest proces-verbal. Comisiunea poate cere lãmuriri agentului constatator.
Ea poate invita pe infractori sa se prezinte înaintea comisiei, pentru a da lãmuriri, sau a depune un memoriu scris. Infractorul va putea depune memorii scrise şi din proprie initiativa. Comisiunea va putea dispune efectuarea unor cercetãri administrative.
ART. 16
Comisiunea specialã va putea sa avizeze:
1. La aprobarea în tot sau în parte a procesului verbal.
2. La respingerea procesului verbal.
3. La refacerea procesului-verbal, în care caz, Comisiunea va arata în ce sens urmeazã a se face aceasta operaţie.
ART. 17
Avizele comisiunii speciale vor purta un numãr de ordine şi vor fi datate.
Ele vor fi motivate numai în cazurile prevãzute la alin. 2 şi 3 de sub art. anterior.
ART. 18
Avizele comisiunii speciale sunt consultative.
Dacã directorul respectiv nu este de acord cu avizul comisiunii speciale, el este dator a cere avizul Consiliului de Avocaţi al Ministerului de Finanţe.
Acest din urma aviz are de asemenea caracter consultativ. Dacã directorul respectiv nu este de acord nici cu avizul consiliului de avocaţi, lucrarea se va rezolva de ministru, subsecretarul de Stat sau secretarul general.
Ministrul, subsecretarul de Stat şi secretarul general vor putea rezolva lucrarea în dezacord cu avizul comisiunii speciale şi fãrã a mai cere avizul consiliului de avocaţi.
ART. 19
Aprobarea proceselor-verbale se face prin deciziuni semnate de organele competente.
Deciziile de aprobare se vor putea insera pe procesele-verbale, sau vor putea face corp aparte de procesele-verbale. Aceste deciziuni vor putea aproba în total sau în parte, procesul-verbal de contravenţie.
ART. 20
Deciziunile de aprobare vor purta un numãr de înregistrare şi vor fi datate. Ele vor cuprinde sancţiunea aplicatã, textele de lege pe care se întemeiazã sancţiunea, numele, pronumele şi domiciliul persoanelor fizice sau morale, sancţionate.
Deciziunile nu vor fi motivate decât în cazul când ele modifica în parte procesul-verbal.
În caz contrar, motivarea procesului-verbal serveşte de motivare şi deciziei de aprobare.
În cazul când legea cere consultarea comisiunii speciale, decizia va mentiona numãrul şi data acestui aviz, fãrã a indica concluziunea acestui aviz.
Infractorul nu va putea cere şi instanţele judecãtoreşti nu vor putea sa ordone comunicarea acestui aviz.

CAP. 3
Comunicarea proceselor-verbale, cai de atac impotriva lor şi instanţe de judecata

ART. 21
Procesele-verbale investite cu deciziile de aprobare se vor comunica în copie pãrţilor condamnate, pe cale administrativã, prin intermediul oricãrui funcţionar al administraţiilor de constatare, încasãri şi plati, al perceptiilor sau al vamilor.
Comunicarea se face la domiciliul, resedinta sau sediul celor condamnaţi.
În cazul când partea condamnata refuza a primi procesul-verbal cu decizia de aprobare, sau primindu-le nu poate sau nu voieşte a da adeverinte de primire, agentul fiscului va constata aceasta printr-un proces-verbal încheiat fata cu un agent de poliţie în comunele urbane şi suburbane sau cu primarul, notarul sau jandarmul de orice grad, în comunele rurale.
Adeverinta de primire va fi certificatã de agentul fiscului care face înmânarea.
Dacã agentul nu gãseşte partea condamnata la domiciliu sau resedinta ei, el va da procesul-verbal cu decizia de condamnare unei persoane din familie, care locuieşte cu dânsul, în lipsa acestuia unui om de serviciu, cerând adeverinta de primire.
În lipsa uneia din aceste persoane, procesul-verbal cu decizia de condamnare se vor afişa pe usa locuinţei, biroului sau magazinului partii condamnate.
În cazul când partea condamnata este o societate de orice natura, procesele-verbale cu deciziile de aprobare se vor inmana unui funcţionar al societãţii, la sediul societãţii, la fabrica sau magazinul acesteia, luându-se adeverinta de primire.
Dacã agentul fiscului nu gãseşte nici un funcţional al societãţii, cãruia sa-i facã înmânarea, sau gasindu-l, acesta refuza sa primeascã procesul-verbal cu decizia de condamnare, ele se vor afişa pe usa sediului, fabricii sau magazinului societãţii. În toate cazurile când persoanele cãrora li se poate face înmânarea, refuza sau nu pot sa semneze de primire, sau când procesele-verbale şi deciziile de aprobare se afişeazã, agentul fiscului va constata aceasta împrejurare într-un proces-verbal dresat de fata cu un agent de poliţie în comunele urbane şi suburbane, cu primarul, notarul sau jandarmul de orice grad, în comunele rurale.
ART. 22
Impotriva procesului-verbal aprobat, pãrţile condamnate pot face apel.
Termenul de apel este de 15 zile libere dela comunicarea procesului-verbal cu decizia de aprobare.
ART. 23
Apelurile se vor judeca de cãtre Tribunale, în cazurile când condamnarea - impozit şi amenda - prevãzute în decizia de aprobare, nu depãşeşte suma de 5 milioane lei inclusiv.
În cazurile când condamnatiunea este mai mare decât aceasta suma, apelurile se vor judeca de Curţile de Apel.
Apelurile magistraţilor fãcute impotriva proceselor-verbale de infracţiuni fiscale, dresate pentru fapte comise în exerciţiul funcţiunii lor, se judeca:
a) De Curţile de Apel în cazul când magistratul care a comis infracţiunea funcţioneazã la o judecãtorie sau un tribunal;
b) De Inalta Curte de Casaţie, secţia III-a, dacã magistratul care a comis infracţiunea funcţioneazã la o Curte de Apel, Curtea de Conturi sau la Inalta Curte de Casaţie.
ART. 24
Apelul se va judeca dupã distinctiunea arãtatã la articolul precedent de Curtea de Apel sau tribunalul în circumscripţia cãrora s-a constatat infracţiunea.
ART. 25
Apelul se declara la instanta competenta a-l judeca.
Petiţia de apel va cuprinde:
a) Numele, pronumele şi domiciliul apelantului;
b) Domiciliul ales în oraşul de resedinta al instanţei de judecata;
c) Arãtarea procesului-verbal şi a deciziei de aprobare, atacate cu apel, alaturandu-se copie de pe acestea;
d) Motivele apelului;
e) Probele invocate în sprijinul apelului;
f) Dacã apelantul se serveşte de acte, acestea se vor depune în copii certificate, odatã cu petiţia de apel.
Obligaţiunile prevãzute la alin. a, b şi c, trebuiesc satisfacute sub sancţiunea nulitãţii, prin chiar petiţia de apel. Omisiunea din petiţia de apel a celorlalte menţiuni, trebuie completatã sub sancţiunea nulitãţii apelului, prin memoriu separat, pana la primul termen de înfãţişare.
Tribunalul va putea însã sa admitã administrarea de probe sau depuneri de acte ce nu au fost invocate pana la primul termen de înfãţişare, în cazul când apelantul nu a fost în mãsura sa le propunã pana la primul termen. Asemenea cerere trebuie formulatã la primul termen de înfãţişare.
ART. 26
Copie de pe cererea de apel şi de pe actele anexate, se vor comunica administraţiei de constatare a locului unde s-a constatat infracţiunea, în termen util.
În materie vamalã comunicarea se va face vãmii locului unde s-a constatat infracţiunea.
ART. 27
Apelantul nu va putea cere şi instanţele de judecata nu vor putea dispune înaintarea de cãtre Ministerul de Finanţe sau de Ad-tia Comercialã a Monopolului Vânzãrii Alcoolului şi a taxelor de consumaţie pe bãuturile spirtoase, a nici unui act de cercetare administrativã, expertiza, consultatie tehnica sau de specialitate, efectuate din ordinul sau la cererea Ministerului de Finanţe sau a Administraţiei Comerciale a Monopolului Vânzãrii Alcoolului şi a taxelor de consumaţie pe bãuturi spirtoase, pentru lãmurirea sa, cu excepţiunea avizelor Comisiunei centrale vamale date conf. art. 214, alin. final, legea vamilor şi art. 131 din prezenta lege.
ART. 28
Apelantul care va voi sa se înscrie în fals impotriva procesului-verbal este obligat, sub sancţiunea dea nu se tine în seama aceasta înscriere în fals, sa arate prin chiar petiţia de apel pe autorul falsului, natura falsului, precum şi probele invocate în dovedirea lui.
Tribunalul va examina cererea de înscriere în fals şi dacã va gãsi ca ea cuprinde suficiente indicii de seriozitate şi ca este concludenta, va suspenda judecarea apelului pana când instanta penalã se va pronunţa asupra înscrierii în fals, trimiţând întreg dosarul parchetului tribunalului.
Reclamaţia directa la instanţele penale e oricând admisibilã, dar fãrã suspendarea judecãrii procesului fiscal.
ART. 29
Dacã apelantul nu se prezintã la termenul de judecata, apelul se va respinge fãrã a se mai intra în examinarea motivelor de apel.
Apelantul va putea depune memorii scrise, deosebite de motivele de apel, în care caz instanta de judecata este obligatã a examina cuprinsul memoriului şi al apelului, chiar în lipsa apelantului.
ART. 30
Nimeni nu poate face cereri de intervenţie - principale sau accesorii - în instanta de judecata a apelului fiscal.
ART. 31
Sentinţele tribunalelor şi deciziunile Curţilor de Apel, date asupra apelurilor fiscale, sunt fãrã drept de opoziţie, dar cu drept de recurs.
Termenul de recurs este de 30 zile socotite dela comunicarea hotãrârii data asupra apelului. Recursul impotriva sentinţelor tribunalului se judeca de Curţile de Apel, iar cel impotriva deciziunilor Curţilor de Apel se judeca de Inalta Curte de Casaţie, secţia II în materie vamalã şi de secţia III a aceleeasi Înalte Curţi în orice alta materie.
Recursul se declara în instanta care a judecat apelul. Statul poate declara recurs fie la instanta care a judecat apelul, fie direct, la instanta de casare.
În caz de casare, instanta de recurs va judeca apelul şi în fond.
ART. 32
La fiecare termen fiscul va fi citat întotdeauna cu 8 zile libere înainte.
Apelantul sau recurentul, care a fost prezent la o înfãţişare, se considera ca cunoaşte termenul pentru toate celelalte înfãţişãri care vor urma.
Reprezentantul fiscului nu poate fi obligat a lua termene în cunostinta, iar dacã va declara ca cunoaşte termenul, aceasta se va înţelege numai pentru primul termen ce va urma.
Prezenta partii în instanta acoperã orice viciu de procedura, afarã de termenul de 8 zile în care fiscul trebuie citat.
ART. 33
Citaţiile se vor inmana la sediul administraţiei sau vãmii care se citeaza.
În procesele pendinte în fata instanţelor judecãtoreşti din Capitala, citaţiile se vor inmana la sediul Serviciului contencios al Ministerului de Finanţe.
Hotãrârile judecãtoreşti ale tuturor instanţelor judecãtoreşti din intreaga ţara se vor comunica numai în Capitala la sediul central al Serviciului contencios din Ministerul de Finanţe.
ART. 34
Fiscul va putea fi reprezentat în justiţie prin avocaţii ministerului, avocaţii Statului, administratorii financiari, şefii vamilor sau oricare funcţionar cu delegaţie specialã.
Avocaţii, administratorii financiari şi şefii vamilor nu au nevoie de delegaţii speciale.
Delegatiile speciale pentru ceilalţi funcţionari se pot acorda de ministru, subsecretar de Stat, secretarul general, directorul contenciosului, administratorii financiari şi şefii vamilor, aceştia doi din urma numai pentru functionarii administraţiilor sau vamilor respective.
ART. 35
Reprezentanţii fiscului nu vor putea face nici o recunoaştere şi nu vor putea retrage nici o cerere prin care s-a exercitat o cale de atac, ordinarã sau extraordinarã, decât numai în baza unei împuterniciri speciale data de ministru, subsecretarul de Stat, secretarul general sau directorul contenciosului.
Aceste dispoziţiuni sunt sub sancţiunea nulitãţii.
ART. 36
Directorul contenciosului din Ministerul de Finanţe, avocaţii publici din judeţe şi administratorii financiari vor putea exercita orice cale de atac, în numele Ministerului de Finanţe şi Administraţiei comerciale a monopolului vânzãrii alcoolului şi a taxelor de consumaţie pe bãuturi spirtoase, fãrã nici o împuternicire specialã.

CAP. 4
Valoarea probanta a proceselor-verbale

ART. 37
Sub raportul valorii probante, procesele-verbale de infracţiune fiscalã sunt de doua feluri;
a) Valabile pana la înscrierea în fals;
b) Valabile pana la proba contrarã.
ART. 38
Legile speciale care prevãd sancţiunile diferitelor infracţiuni fiscale vor preciza dacã procesele-verbale constatatoare ale acestor infracţiuni au valoare probanta pana la înscrierea în fals sau pana la proba contrarie.
Sunt de drept valabile pana la înscrierea în fals, procesele verbale care constata un flagrant delict şi acelea care se întemeiazã pe recunoaşterea infractorului, scrisã şi subscrisã de dânsul, a faptelor imputate.
ART. 39
Procesele-verbale valabile pana la înscrierea în fals nu vor face dovada ca atare decât numai pentru constatãrile de fapt fãcute personal şi direct de cãtre agentul fiscal care instrumenteaza şi pentru recunoaşterile scrise şi subscrise ale infractorilor.
ART. 40
Procesele-verbale de infracţiune fiscalã se pot întemeia pe orice mijloace de proba. Dovezile pe care se întemeiazã aceste procese-verbale pot fi completate la cererea fiscului, în cursul instanţei de apel.
Infractorii pot de asemenea sa foloseascã toate mijloacele de dovada, impotriva proceselor-verbale ce fac dovada pana la proba contrarã.
ART. 41
Instanţele judecãtoreşti vor putea admite în tot sau în parte apelul, sau sa-l respingã.
Ele vor putea schimba calificarea faptelor date prin decizia de aprobare şi sa dea o hotãrâre care sa se întemeieze pe alte texte de lege decât cele prevãzute în decizia de aprobare.
Ele nu vor putea anula procesele-verbale de infracţiune pentru eroare sau lipsa de intenţie frauduloasã şi nici nu vor putea reduce amenda sub minimum prevãzut de lege.
ART. 42
Instanţele de judecata nu vor putea anula procesele-verbale şi deciziile de aprobare pentru vicii de forma.
Constituie un viciu de forma, orice omisiune din procesul-verbal sau din decizia de aprobare a unei menţiuni obligatorii, conform legii de fata.
ART. 43
Instanţele de judecata vor completa viciile de forma pe baza actelor dosarului.
În cazul când o asemenea completare nu este cu putinta, ele vor inainta administraţiei de constatare sau vãmii respective procesul-verbal sau decizia viciata, cu invitatiunea de a se completa lipsurile constatate în aceste acte.
În procesele pendinte în fata instanţelor judecãtoreşti din Capitala, aceste acte se vor inainta Contenciosului Ministerului de Finanţe cu un proces-verbal sau o decizie suplimentarã.
Procesul-verbal sau decizia suplimentarã nu se mai comunica pãrţilor condamnate şi se înainteazã de-a dreptul instanţei de judecata care va proceda la continuarea judecãrii apelului.
ART. 44
Procesele-verbale valabile pana la înscrierea în fals, devin valabile pana la proba contrarã, în cazul când instanta de judecata va constata ca procesul-verbal are vicii de forma.

CAP. 5
Executarea proceselor-verbale

ART. 45
Procesele-verbale împreunã cu deciziile de aprobare, au caracterul unor hotãrâri judecãtoreşti de prima instanta.
Ele sunt executorii în 15 zile dela comunicare, chiar dacã au fost atacate cu apel.
ART. 46
Instanţele de apel nu vor putea suspenda executarea proceselor-verbale, decât numai obligând pe apelant la darea unei cauţiuni în numerar, cauţiune ce nu poate fi mai mare decât cifra impozitului şi nici mai mica de 10 la suta din acest impozit.
Dacã infracţiunea consista din încãlcarea unei dispoziţiuni legale, alta decât plata unui impozit sau taxa, suspendarea nu e mai mare decât cifra impozitului şi nici mai mica de 10 la suta decât valoarea condamnatiunii.
În cazul în care legea sancţioneazã cu amenda, nedeclararea sau neplata la termen a unui impozit sau a unei taxe, definitiv stabilitã, instanta de apel nu va putea suspenda executarea procesului-verbal decât cu consemnarea întregii amenzi, prevãzute în decizia de aprobare.
Instanţele de apel nu vor putea anula mãsurile de asigurare, decât cu consemnarea întregii sume - impozit şi amenda - prevãzutã în decizia de aprobare. Suspendarea executãrii şi anularea mãsurilor de asigurare nu se vor putea lua decât numai cu citarea pãrţilor şi depunerea dosarului de fond al fiscului la dosarul instanţei de judecata.
Ministerul de Finanţe poate suspenda executarea proceselor-verbale cu sau fãrã cauţiune.
ART. 47
Instanţele de recurs nu pot suspenda executarea hotãrârilor date în apel, decât cu consemnarea întregii sume - impozit şi amenda - prevãzute în decizia de aprobare.
În cazul când instanta de apel, anuleazã procesul-verbal, mãsurile de asigurare luate de fisc în baza acestui proces-verbal, nu vor putea fi desfiinţate decât dupã respingerea recursului fãcut de Ministerul de Finanţe.
ART. 48
Ministerul de Finanţe va putea anula procesele-verbale aprobate, în cazul când partea condamnata va putea dovedi netemeinicia acestui proces-verbal.
De asemenea Ministerul de Finanţe va putea reduce amenda aplicatã cu cel mult 75 la suta din cuantumul ei.
În privinta reducerii amenzii, se excepteazã procesele-verbale de contravenţie la legea zaharinei.
De asemenea Ministerul Finanţelor va putea elibera mãrfurile confiscate în schimbul unei despãgubiri în bani.
Nu se vor putea elibera acele mãrfuri pentru care legile speciale prevãd ca se menţine confiscarea chiar în cazurile în care procesele verbale de infracţiuni vor fi definitiv anulate de justiţie.
Anularea procesului-verbal, aprobat reducerea amenzii - sau eliberarea mãrfurilor confiscate, nu se poate face decât de ministru, subsecretarul de Stat, secretarul general sau directorul respectiv autorizat de ministru.
Ministerul de Finanţe nu va putea anula procesele verbale şi nici sa reducã amenzile prevãzute în ele, în cazul când nu mai sunt supuse niciunei cai de atac înaintea instanţelor judecãtoreşti.
Dreptul la prima al denuntatorilor, doveditorilor şi constatatorilor se va calcula asupra amenzii definitive şi efectiv încasate.

CAP. 6
Dispoziţii speciale

ART. 49
Amenzile fiscale au caracter civil.
Ele nu pierd acest caracter chiar când în baza legii sunt transformabile în închisoare.
ART. 50
În toate cazurile în care legea prevede pe lângã pedeapsa fiscalã şi o pedeapsa penalã, Ministerul de Finanţe va trimite parchetului tribunalului locului, unde s-a comis infracţiunea, o copie certificatã de pe procesul-verbal şi decizia de aprobare, spre a se deschide acţiune publica impotriva vinovatilor.
ART. 51
Acţiunea publica deschisã pe baza proceselor-verbale aprobate va fi cu totul independenta de procesul civil, început în urma apelului fãcut de infractor impotriva proceselor-verbale şi a deciziilor de aprobare. Ea se va judeca separat de cãtre instanţele represive şi se va exercita de Ministerul public, dupã regulele procedurii penale, fãrã a putea fi conexata cu apelul fiscal.
Ministerul de Finanţe va fi însã citat şi în procesul penal deschis în urma acţiunii publice, pentru ca prin reprezentantul sau sa susţinã acuzarea alãturi de reprezentantul parchetului.
În cazul când procesul-verbal ar fi anulat de instanţele judecãtoreşti civile, în urma apelului sau recursului fãcut de infractor sau de Ministerul de Finanţe, acţiunea publica se va stinge, iar dacã a intervenit vreo hotãrâre penalã de condamnare definitiva sau nu, aceasta hotãrâre se va considera deplin drept nulã şi de nul efect.
Cei ce fuseserã însã penaliceste inculpati sau condamnaţi, nu vor avea nici un drept de despãgubire impotriva Statului derivând din acest fapt.
ART. 52
În cazul când legea prevede transformarea amenzii în închisoare pentru cazul de insolvabilitate, insolvabilitatea se constata conform legii contabilitãţii publice, iar transformarea amenzii în închisoare se va face conform legiuirilor penale.
ART. 53
Constatarea infracţiunilor fiscale se prescrie prin trecerea unui termen de cinci ani, socotit dela comiterea infracţiunii.
Constatarea impozitului sau taxei datorate se prescrie prin trecerea unui termen de 10 ani dela data când organele fiscului au fost puse în situaţia de a stabili impozitul sau taxa.
În materie de timbru termenele de prescripţie vor începe sa curgã cum se arata mai jos pentru cazurile care urmeazã:
Pentru actele autentice sau notariale dela data autentificãrii sau legalizarii lor, ori a confectionarii lor de cãtre notarii publici. Pentru actele sub semnatura privatã, din momentul ce au dobândit data certa prin înregistrarea lor la o autoritate publica, ori prin decesul uneia din pãrţi.
Pentru contractele de vânzãri de pãduri, cum şi contractele de exploatare de mine, cariere, puţuri de pacura şi petrol, închirieri sau arendãri de orice natura şi sub orice forma, dacã sunt verbale şi fãrã data certa obţinutã în modul arãtat mai sus, din momentul începerii posesiunii sau folosintii.
Pentru succesiunile directe, din momentul expirãrii termenului în care moştenitorii sunt ţinuţi sa facã declaraţie de averea rãmasã.
Pentru celelalte succesiuni şi legate din momentul trimiterii în posesie. Dacã însã posesia are loc fãrã mijlocirea justiţiei, prescripţia va curge dela actul public sau cu data certa, obţinutã în modul mai sus arãtat, ce ar fi intervenit între pãrţi, iar în lipsa de act, dela data decesului.
Orice act de cercetare pentru descoperirea infracţiunii, înregistrat la Ministerul de Finanţe sau Administraţia Comercialã a Monopolului Vânzãrii Alcoolului şi a taxelor de consumaţie de bãuturi spirtoase, întrerupe cursul prescripţiei.
Executarea proceselor-verbale de infracţiune fiscalã se prescrie în termen de cinci ani dela data de când ele au rãmas definitive prin neapelare sau dela data de când au rãmas definitive în Justiţie, în cazul când au fost apelate.

TITLUL II
Perceperea veniturilor şi creanţelor publice

CAP. 1
Titlul de creanta

ART. 54
Toate creanţele de orice natura ale Statului, tinuturilor, judeţelor, comunelor, caselor autonome, regiilor publice, administraţiilor comerciale, precum şi ale tuturor institutiunilor şi autoritãţilor publice de orice fel, se percept şi urmãresc potrivit dispoziţiunilor legii de fata.
ART. 55
De asemeni se percep şi urmãresc potrivit dispoziţiunilor legii de fata şi creanţele institutiunilor de utilitate publica ale cãror bugete se voteazã de Adunarea Deputaţilor.
ART. 56
Pentru contributiunilor directe şi toate aditionalele aferente, titlul de creanta îl constituie însãşi rolul.
Pentru contribuţiunile indirecte care se stabilesc pe cale de impunere, titlul de creanta îl constituie procesul-verbal de impunere.
ART. 57
Pentru toate celelalte impozite şi taxe, precum şi pentru orice amenzi de orice natura, privind impozite directe sau indirecte şi taxe, titlul de creanta îl constituie actul constatator al sumelor datorate.
ART. 58
Pentru sumele datorate din prestaţiuni periodice de orice natura, precum şi din rate contractuale de orice natura, titlul de creanta îl constituie contractul.
Prestatiunile periodice şi ratele contractuale se vor putea urmãri pe baza unor contracte autentice sau sub semnatura privatã, fãrã a fi nevoie ca aceste contracte sa fie investite cu formula executorie.
Asemenea contracte devin executorii de drept prin simpla ajungere la scadenta a prestatiunilor periodice sau a ratelor.
ART. 59
Pentru diferenţele de impozite, care se stabilesc în temeiul prevederilor din legea timbrului la actele insuficient timbrate, titlul de creanta îl constituie actul insuficient timbrat împreunã cu ordinul de debitarea diferenţei de impozit ce urmeazã a se mai percepe.
Pentru diferenţele de impozite şi taxe care se stabilesc în temeiul prevederilor din legea vamilor, pentru mãrfuri insuficient taxate, titlul de creanta îl constituie declaraţia vamalã de import sau export, împreunã cu ordinul de debitarea diferenţei de impozit şi taxa, ce urmeazã a se mai percepe.
În ambele cazuri, ordinul de debitare va arata impozitul şi taxa plãtitã, textul de lege aplicat, precum şi diferenţa de impozit şi taxa ce urmeazã a se mai plati, indicandu-se textul de lege a cãrui aplicare se invoca. Ordinul va fi motivat.
ART. 60
Creanţele tuturor institutiunilor şi autoritãţilor menţionate la art. 54 şi 55, creanţe, altele decât acelea specificate în articolele de mai sus, au caracter executoriu în condiţiunile dreptului comun.
Ele se executa tot în conformitate cu dispoziţiunile prezentei legi.
ART. 61
Dispoziţiunile de mai sus se aplica atât debitorilor principali, cat şi garanţiilor acestora.
Garanţii nu pot invoca beneficiul discutiunii prevãzut de art. 1.662 cod civil

CAP. 2
Modalitãţile de plata

ART. 62
Plata sumelor de bani datorate se face la Casele publice unde sumele sunt debitate sau puse în urmãrire. În comunele rurale plata se poate face şi în mâinile perceptorului de agenţie sau agentului de încasare.
ART. 63
Pentru orice sume de bani plãtite la Casele publice sau agenţilor de încasare se va elibera o chitanţa emisã dintr-un registru oficial cu matca. Ele vor purta un numãr de ordine şi vor cuprinde menţiune de numele şi pronumele persoanei sau instituţiei care fac plata, cu indicarea naturii debitului pentru care s-a fãcut aceasta plata şi vor fi semnate de funcţionarul împuternicit de a-l incasa, purtând sigiliul perceptiei.
Suma încasatã va fi arãtatã în cifre şi litere.
Numai aceste chitanţe vor fi opozabile fiscului.
În caz de pierderea chitanţei din partea contribuabilului, dovada plãţii se poate face cu matca sau registrele fiscului, sau copii certificate de pe acestea.
ART. 64
Orice tipãrire de registre pentru încasarea veniturilor publice, fãrã prealabilã autorizaţie a Ministerului de Finanţe este interzisã.
Acei care vor contraveni acestor dispoziţiuni se vor pedepsi cu închisoare de la 6 luni pana la un an.
Registrele tipãrite vor fi confiscate.
ART. 65
Impozitele directe şi adiţionale de orice natura sunt exigibile din prima zi a lunilor Aprilie, Iulie, Octomvrie şi Ianuarie, cu excepţiile prevãzute de legea contributiunilor directe, chiar dacã titlul Statului nu are un caracter definitiv.
Impozitele indirecte stabilite pe cale de impunere sunt exigibile tot ca mai sus, dacã legile speciale care le guverneazã nu prevãd alte dispoziţiuni.
ART. 66
Contribuabilul pierde beneficiul exigibilitatii trimestriale dacã, schimbandu-şi domiciliul, nu anunta în scris perceptiei unde se afla înscris rolul sau, viitorul sau domiciliu cu o luna înainte de mutare, alãturând la cererea contractului de închiriere cu impozitul de timbru plãtit, a noului sau domiciliu.
Dacã contribuabilul nu satisface aceasta obligaţie, impozitele devin imediat exigibile.
ART. 67
Contribuabilii care în primele 45 zile ale trimestrului înãuntrul cãruia plata a devenit exigibilã, achitã în întregime debitele din contribuţiuni directe şi adiţionale de orice natura, înscrise în roluri, beneficiazã de o reducere de 5 la suta a debitului trimestrului în curs.
Cei care vor achitã impozitele directe pe întregul an, înãuntrul primului trimestru, vor beneficia de o reducere de 7 la suta. Reducerea impozitelor adiţionale va fi suportatã de autoritãţile în contul cãrora se încaseazã aceste impozite.
De reducerea de 7 la suta vor beneficia acei care vor achitã în întregime impozitele succesorale în termen de 45 zile dela data când ele au devenit exigibile.
Reducerile acordate contribuabililor, conform dispoziţiunilor de mai sus, vor fi scãzute din roluri.

TITLUL 3
Mijloacele de urmãrire

CAP. 1
Somaţia de plata

ART. 68
Dacã debitorul nu va plati sumele de bani datorate şi debitate în roluri în termen de 15 zile dela data exigibilitatii, se va adresa acestuia o somaţie de plata.
ART. 69
Somaţia de plata va cuprinde:
a) Numele, pronumele şi domiciliul partii;
b) Suma de plata;
c) Titlul creanţei;
d) Invitaţia de plata;
e) Menţiunea ca, în caz de neurmare, se va sechestra şi vinde averea debitorului.
Somaţia va purta un numãr de ordine.
Ea se va comunica debitorului, conform art. 21, cu suprimarea obligaţiunii contrasemnarii procesului-verbal de cãtre agentul de poliţie, primar, notar sau jandarm, în cazurile acolo specificate.
ART. 70
Pentru contribuţiuni directe şi aditionalele aferente, de orice natura, se va adresa o singura somaţie, pentru întregul debit al anului bugetar, dupã trecerea a 15 zile de la începutul acestui an. Somaţia va mai cuprinde, pe lângã cele arãtate în art. anterior şi arãtarea exigibilitatii trimestriale a debitului.
În comunele rurale se va face o singura somaţie colectivã, cuprinzând numele tuturor debitorilor.
Aceasta somaţie se va afişa la usa primãriei timp de 8 zile, locuitorii fiind vestiti despre aceasta şi prin batere de toba. Afişarea se va constata printr-un proces-verbal semnat de agentul fiscului şi notar.
ART. 71
Debitele din contribuţiunile directe şi adiţionale de orice natura care nu vor fi achitate pana la sfârşitul trimestrului în cursul cãruia au devenit exigibile, vor suferi o majorare de 2 la suta, pentru fiecare trimestru de întârzierea plãţii şi aceasta pana la finele anului bugetar.
Pentru debitele din impozitele succesorale se menţin dispoziţiunile din legea timbrului şi a impozitului pe acte şi fapte juridice. Majorãrile vor fi înscrise în roluri la datele prevãzute în alineatul prim de mai sus şi vor fi percepute odatã cu impozitele respective.
Dacã pana la închiderea anului bugetar, majorãrile nu vor fi achitate, ele se vor trece ca ramasite la Stat, înscriindu-se separat ca debit în rol.
În calculul majorãrilor, sumele în bani vor fi rotunjite, marindu-se pana la un leu.
ART. 72
Când urmãrirea se face în temeiul unui contract sau hotãrâre judecãtoreascã prin care se prevãd dobânzi şi cheltuieli de judecata, se vor percepe numai dobânzile şi cheltuielile de judecata, fãrã sa se mai perceapã nici o majorare.
ART. 73
Imediat dupã comunicarea somaţiei de plata se va lua nota în roluri de data comunicãrii ei.
ART. 74
Debitorul are dreptul de a reclama, pe cale administrativã, impotriva erorilor cuprinse în somaţie, în termen de 15 zile dela înmânarea ei.
Reclamaţia va fi soluţionatã de cãtre administratorul de încasãri şi plati în cazurile de urmãriri pana la 100.000 lei şi de Administraţia centrala a ministerului pentru toate celelalte urmãriri.
Reclamaţia nu tine în loc mersul lucrãrilor de urmãrire. Nu se va putea proceda însã la vânzare înainte de a se soluţiona reclamaţia debitorului.

CAP. 2
Sechestrul

ART. 75
Dacã în termen de 15 zile de la înmânarea sau predarea somaţiei, debitorul nu va achitã suma datoratã, se va proceda la sechestrarea averii mobile sau, la nevoie, la îndeplinirea formalitãţilor pentru scoaterea în vânzare a averii imobile a debitorului.
Imediat dupã aplicarea sechestrului se va lua nota în roluri de data comunicãrii procesului-verbal.
Pentru impozitele la care somatiunea ori afişarea este anuala, sechestrele nu se pot aplica înainte de 45 zile dela exigibilitate.
ART. 76
Aplicarea sechestrului se va constata prin încheiere de proces-verbal care va cuprinde:
a) Un numãr de ordine al procesului-verbal;
b) Anul, luna şi ziua;
c) Numele, pronumele şi funcţiunea agentului;
d) Numele şi pronumele debitorului, precum şi locul unde s-a aplicat sechestrul;
e) Arãtarea ca s-a comunicat somaţia de plata, indicând data inmanarii ei şi numãrul de ordine;
f) Suma de plata;
g) Titlul executoriu;
h) Cuantumul majorãrilor;
i) Descrierea în parte a fiecãrui obiect sechestrat.
ART. 77
Dacã debitorul refuza de a primi pe agentul de urmãrire sau dacã acesta va gãsi locuinta incuiata şi nu va putea pãtrunde inauntru, el se va adresa organelor de poliţie judiciarã, cãrora le va cere asistenta pentru a pãtrunde în casa.
Reprezentantul poliţiei judiciare este obligat a contrasemna procesul-verbal.
ART. 78
Obiectele sechestrate vor putea fi lãsate pe loc în paza şi custodia debitorului sau a unui custode desemnat de fisc, sau vor putea fi ridicate şi depozitate în alta parte, care va putea fi şi sediul perceptiei.
Ori de câte ori obiectele sechestrate s-au ridicat şi depozitat în alta parte, se va desemna un custode, altul decât debitorul.
În cazul când custodele e un altul decât debitorul şi va primi aceasta însãrcinare, va da declaraţie sub semnatura, pe însãşi procesul-verbal de sechestru, de pe care i se va remite o copie. Procesul-verbal va face menţiune dacã obiectele sechestrate s-au lãsat pe loc, ori s-au ridicat şi în acest caz se va indica locul unde s-au depozitat.
De asemeni se va arata numele şi domiciliul custodelui, dacã se va numi altul decât debitorul.
Retributia custodelui va fi stabilitã de administratorul de încasãri şi plati şi nu va putea depãşi 5 la suta din debit. Ea va cãdea în sarcina debitorului.
În nici un caz nu se va putea proceda la ridicarea sechestrului dacã debitorul n-a achitat în prealabil retributia custodelui.
ART. 79
Procesul-verbal de sechestru se va comunica debitorului conform art. 21 şi 69 alin. final.
ART. 80
Dacã debitorul nu are alta avere decât mãrfuri spre vânzare, se va putea infiinta sechestru odatã cu comunicarea somaţiei de plata, iar dacã exista pericol invederat de înstrãinare, se va putea infiinta sechestrul chiar fãrã sa se fi comunicat somaţia de plata, în cazurile în care titlul de creanta deriva din impozite directe cu adiţionale de orice natura, precum şi impozite indirecte, care se stabilesc pe cale de impunere.
În aceste cazuri înfiinţarea sechestrului va trebui sa fie autorizata de administratorul de încasãri şi plati.
În aceste împrejurãri se va putea aplica şi sigilii.
Sechestrul înfiinţat înaintea termenului legal va avea caracter asigurator şi va deveni executoriu numai odatã cu ajungerea acestui termen.
ART. 81
Dacã, dupã ce s-au perceput majorãrile, se va constata ca debitele au rãmas definitiv stabilite la o cifra inferioarã aceleia la care s-au calculat majorãrile, sumele percepute în plus cu titlul de majorare se vor considera încasate în contul impozitelor şi majorãrilor viitoare, sau se vor restitui.

CAP. 3
Vânzarea mobiliarã

ART. 82
Dacã datoria nu este achitatã în termen de 15 zile dela data când procesul-verbal de sechestru a rãmas definitiv, se va fixa termen de vânzare, emitandu-se publicaţiile de vânzare în care se va arata locul şi data vânzãrii, averea mobila ce se va vinde şi suma pentru care se va face urmãrirea.
Publicaţiile de vânzare se vor comunica debitorului şi dacã e cazul şi custodelui, conform art. 21 şi 69, alin. final.
Publicaţia de vânzare se va afişa la usa perceptiei, la usa primãriei şi pe piata publica pe care se face vânzarea, sau dacã vânzarea se face la domiciliu, pe piata cea mai apropiatã a locului vânzãrii.
Termenul de vânzare nu va putea fi mai scurt de 25 zile dela data procesului-verbal de sechestru.
Publicaţiunile de vânzare vor trebui sa fie comunicate şi afişate cu cel puţin 7 zile înainte de termenul vânzãrii.
ART. 83
În cazul în care pentru averea mobila urmãritã de fisc s-a fixat termen de vreo autoritate judecãtoreascã, va asista la vânzarea ce se efectueazã de agenţii judecãtoreşti şi functionarii fiscului, fixându-se acelaşi termen şi pentru vânzarea fiscalã.
În acest caz, din sumele rezultate se va indestula în primul rând fiscul, ţinându-se seama de dispoziţiunile art. 135 din aceasta lege.
ART. 84
Vânzarea se va face la domiciliul debitorului, la locul unde obiectele au fost depozitate sau pe o piata publica, dacã fiscul sau debitorul gãseşte necesar, în zilele de lucru şi între orele 10-18.
Vânzarea se va face prin licitaţie publica de cãtre un funcţionar al fiscului delegat de perceptor şi însoţit de un agent poliţienesc în comunele urbane şi suburbane şi de notari în comunele rurale. În cazuri de urmãrire pentru debitele mai mari de 200.000 lei, vânzarea se va face în ziua fixatã de cãtre titularul perceptiei şi cu prealabilã autorizare a administratorului de încasãri şi plati.
ART. 85
Vânzarea obiectelor se va face treptat pana ce se vor acoperi cheltuielile cu executarea, retributia custodelui, suma datoratã şi majorãrile. Obiectele care prisosesc se vor restitui debitorului.
ART. 86
Rezultatul licitaţiei se va consemna într-o foaie de licitaţie, în care se va trece fiecare obiect vândut, numele şi pronumele adjudecatarului şi preţul adjudecãrii.
Foaia de licitaţie se va semna de funcţionarul care efectueazã vânzarea, agentul poliţienesc sau notarul care îl însoţeşte sau reprezentantul sau şi de cãtre adjudecatar.
Refuzul sau imposibilitatea de a semna, a oricãrei persoane de mai sus, se va consemna în foaia de licitaţie.
ART. 87
În caz ca, din lipsa de concurenţi, vânzarea nu s-ar putea face, se va fixa un nou termen, emitandu-se noi publicaţiuni de vânzare.
ART. 88
Din sumele de bani provenite din licitaţie se vor deduce în ordine, de preferinta; cheltuielile de executare, retributia custodelui, suma datoratã şi majorãrile.
Agentul fiscal va elibera debitorului chitanţa din registrul cu matca de suma de bani primitã pentru achitarea datoriei şi va plati retributia custodelui sub luare de chitanţa.
Dacã, dupã reţinerea tuturor sumelor de bani datorate, asa cum se arata mai sus, va rezulta un rest de bani, acesta va fi încredinţat debitorului care va da chitanţa de primire.
În cazul când debitorul refuza primirea chitanţei eliberata de funcţionarul urmãritor, sau primirea banilor, banii se vor consemna la perceptie, iar chitanţa sub care s-a încasat sumele datorate şi chitanţa de consemnare, împreunã cu o copie a procesului-verbal al licitaţiei şi a foaiei de licitaţie se vor depune la judecãtoria domiciliului debitorului, la dispoziţia acestuia.
ART. 89
În afarã de foaia de licitaţie se va dresa şi un proces-verbal pentru constatarea celor efectuate.
În acest proces-verbal se va face menţiune de procesul-verbal de sechestru, publicaţiile de vânzare, arãtându-se data şi numãrul lor de ordine.
Deasemeni se va arata: locul, data şi ora când s-a efectuat licitaţia.
Procesul-verbal va fi semnat de funcţionarul urmãritor, agentul poliţienesc sau notar şi de debitor sau reprezentantul sau, al cãror refuz sau imposibilitate de a semna se va consemna în procesul-verbal.
Procesul-verbal şi foaia de licitaţie se vor încheia în dublu exemplar, din care unul se va elibera debitorului, iar celãlalt se va depune la perceptie.
Dacã debitorul refuza sa le primeascã, ambele acte se vor remite acestuia prin intermediul organelor poliţieneşti.
ART. 90
Dacã suma oferitã la licitaţie este vadit derizorie, adjudecarea nu se va putea face decât cu aprobarea administratorului de încasãri şi plati, în cazul de urmãrire, pana la 200.000 lei, iar în celelalte cazuri, numai cu aprobarea Ministerului de Finanţe.
Aprobarea va trebui sa fie data în termen de 5 zile, în primul caz şi de 15 zile în celelalte.
Agentul fiscului în acest timp va lua mãsuri de buna conservare a obiectelor.
În caz de neaprobare se va tine o noua licitaţie.
Dacã şi la aceasta licitaţie suma oferitã va fi vadit derizorie, se va urma potrivit dispoziţiunilor dela alineatul I de mai sus. La a treia licitaţie provocatã de sume oferite, vadit derizorii, adjudecarea se va face, oricare ar fi preţul rezultat.
ART. 91
Nu se vor putea urmãri:
a) Paturile, asternutul, îmbrãcãmintea şi ustensile casnice, strict necesare datornicului şi familiei sale;
b) Doi tragatori de munca, un ramator, o vacã cu lapte sau patru capre, sau şase oi, dupã alegerea debitorului, împreunã cu nutreţul trebuincios pentru doua luni, precum şi seminţele trebuincioase pentru aratura;
c) Carul sau cãruţa, sacaua, plugul sau alte asemenea obiecte de munca sau transport;
d) Cãrţile trebuincioase profesionistilor de orice natura;
e) Maşinile, uneltele şi instrumentele trebuincioase la învãţãtura practica sau la executarea unei meserii sau profesiuni pana la valoarea de 15.000 lei, dupã alegerea debitorului;
f) Echipamentele militare.
ART. 92
Pentru toate creanţele Statului şi a tuturor autoritãţilor şi institutiunilor, prevãzute în art. 54, se va putea urmãri pana la concurenta datoriei o treime din pensiuni, recompense naţionale, salariile eclesiasticilor şi ale tuturor funcţionarilor civili, - publici şi particulari, - ale funcţionarilor militari, precum şi pensiunile alimentare, chiar dacã prin legi speciale s-a dispus altfel.
În cazul în care s-ar fi înfiinţat poprire pe veniturile mai susaratate de cãtre un creditor particular pentru realizarea unei creanţe privilegiate înaintea creanţei Statului şi a tuturor autoritãţilor şi institutiunilor prevãzute în art. 54, Statul precum şi toate aceste autoritãţi şi instituţiuni vor putea urmãri veniturile de mai sus, pentru o treime peste reţinerea care se face în executarea pornitã de creditorul particular, atunci când creanta Statului şi a tuturor celorlalte autoritãţi şi instituţiuni decurge din impozite şi taxe, lipsa sau sustragere de bani publici.

CAP. 4
Alte mijloace de urmãrire

ART. 93
Pentru urmãrirea creanţelor se vor putea infiinta popriri în mâinile terţilor, care datoreazã sume de bani şi orice alte valori debitorilor Statului sau autoritãţilor şi institutiunilor în favoarea cãrora se face urmãrirea.
Poprirea se va infiinta printr-un proces-verbal dresat conform art. 76, cu suprimarea alin. i, de sub acest articol. Procesul-verbal va arata sumele de bani pentru care s-a înfiinţat poprirea.
Popririle vor fi executorii fãrã a mai fi supuse la formalitatea validãrii.
ART. 94
În condiţiunile art. 80 se va putea infiinta şi popriri.
ART. 95
Pentru urmãrirea creanţelor se va putea infiinta urmãrirea generalã a veniturilor averii imobile a debitorilor producãtoare de venit. Urmãrirea se va face prin dresarea unui proces-verbal, conform art. 76 cu suprimarea alin. i).
Procesul-verbal va mai arata imobilele şi veniturile urmãrite. Urmãrirea generalã a veniturilor se poate face şi prin obligarea chiriaşilor şi arendaşilor de a vãrsa direct la perceptia respectiva toate chiriile şi arenzile datorate, sub sancţiunea rãspunderii pentru sumele nevarsate.
Comunicarea procesului-verbal de înfiinţarea urmãririi se va face fiecãrui chiriaş sau arendaş în parte.
ART. 96
În caz de necesitate, administratorul de încasãri şi plati este în drept a desemna un administrator girant al imobilelor.
Retributia acestuia va fi stabilitã de administratorul de încasãri şi plati şi nu va putea depãşi 3 la suta din venitul imobilelor.
Administratorul girant este obligat a vãrsa veniturile încasate la perceptie pe mãsura încasãrilor şi a depune conturile de gestiune odatã cu vãrsarea.
Aprobarea conturilor de gestiune va fi data de tribunalul locului cu citarea pãrţilor.
ART. 97
În cazul în care se va constata ca, anterior infiintarii de cãtre fisc a urmãririi generale de venituri, o asemenea mãsura de urmãrire va fi fost deja înfiinţatã pe cale judecãtoreascã şi privind aceleaşi bunuri, va rãmâne în fiinta numai urmãrirea ordonatã de justiţie.
În acest caz, administratorul girant numit de justiţie va retine şi vãrsa direct la perceptie sumele de bani cuvenite Statului, autoritãţilor şi instituţiilor prevãzute în art. 54 cu precãdere asupra oricãror alte plati, afarã de cheltuielile de întreţinere şi potrivit cu privilegiul prevãzut de legea de fata.
ART. 98
Dacã se constata ca debitorii folosesc mijloace chiar legale, dar cu vãditã intenţie de a impiedica sau numai întârzia peste mãsura executarea, se va putea infiinta un administrator sechestru asupra întreprinderilor industriale, comerciale şi civile ale debitorilor.
Acest mijloc de urmãrire trebuie sa fie în prealabil autorizat de Administraţia centrala a Ministerului de Finanţe.
Procedura va fi aceea indicatã de art. 76 cu suprimarea alin. i).
Procesul-verbal va mai arata întreprinderea pusã sub sechestru.
În acelaşi proces-verbal se va desemna şi persoana insarcinata a executa atribuţiunile de sechestru, a carei retributiune va fi stabilitã de Ministerul de Finanţe.
Acel care va primi însãrcinarea va fi dator sa confirme aceasta sub proprie semnatura, pusã pe procesul-verbal.
Cu executarea atributiunilor de sechestru va putea fi însãrcinat chiar debitorul. În acest caz însã se va desemna chiar prin procesul-verbal o persoana care sa facã absolut toate încasãrile şi care va semna de primirea însãrcinãrii, pe procesul-verbal.
Debitorul în acest caz va exercita gratuit funcţiunea de sechestru şi persoana insarcinata cu încasãrile va primi o retributie a carei quantum va fi fixat de administratorul de încasãri şi plati şi care nu va putea depãşi 2 la suta din încasãri.
Aprobarea conturilor de gestiune va fi data de tribunalul locului cu citarea pãrţilor.
În cazul în care se va constata ca, anterior infiintarii de cãtre fisc a mãsurii de executare prevãzutã de acest articol, justiţia va fi înfiinţat asupra aceleiaşi întreprinderi un sechestru judiciar, va rãmâne în fiinta sechestrul înfiinţat de justiţie.
ART. 99
Administratorul sechestru este obligat ca din încasãri sa verse la perceptie, cu precãdere asupra oricãror altor plati, o cota proporţionale în contul sumelor de bani datorate. Aceasta cota se va stabili de Ministerul de Finanţe pe baza datelor procurate de Serviciile de constatare asupra rentabilitatii întreprinderii, cota neputând sa intreaca venitul net al întreprinderii.
ART. 100
Administratorul sechestru sau acela care va fi însãrcinat cu încasãrile, în cazul când atribuţiile de sechestru sunt date în sarcina chiar a debitorului, va fi obligat sa verse la perceptie sumele realizate, potrivit art. 99 şi a depune conturile de gestiune odatã cu vãrsarea.
Aprobarea conturilor de gestiune va fi data de tribunalul locului, cu citarea pãrţilor.
ART. 101
Procesele-verbale de sub acest capitol se vor comunica conform art. 21.
ART. 102
În toate cazurile de urmãrire prevãzute în acest capitol se aplica dispoziţiunile art. 71, cu adaogirea ca desfiinţarea urmãririi nu se va putea face decât numai dacã debitorul, pe lângã cheltuielile de executare şi datorie, mai achitã şi retribuţiunea administratorului girant, a sechestrului sau a incasatorului.
ART. 103
Mãsurile de urmãrire prevãzute în acest capitol, cu excepţia acelora cu caracter asigurator, nu vor putea fi înfiinţate decât numai dupã ce s-a îndeplinit forma prevãzutã de Titlul III, Cap. II şi a expirat termenul cerut de art. 75 pentru înfiinţarea sechestrului.
ART. 104
Acei care îndeplinesc vreo însãrcinare de custode, administrator girant, sechestru sau numai de mandatar pentru încasare, vor putea fi înlocuiţi cu autorizaţia aceloraşi autoritãţi superioare al cãror aviz este cerut şi pentru numire.
ART. 105
Instituirea administratorului sechestru nu se va putea infiinta pentru realizarea creanţelor aparţinând institutiunilor de utilitate publica.

CAP. 5
Urmãrire imobiliarã

ART. 106
Vânzarea imobilelor de orice natura ale debitorului sau ale garantului se face prin mijlocirea tribunalului locului unde se afla situat imobilul; iar în teritoriile unde fiinteaza instituţia cãrţilor funduare, prin mijlocirea instanţelor de cãrţi funduare competinte, în urma cererii administraţiei de încasãri şi plati.
ART. 107
Nu se va putea pasi la urmãrirea imobiliarã decât numai dacã s-au îndeplinit toate condiţiunile şi formalitãţile premergãtoare sechestrului din urmãrirea mobiliarã.
ART. 108
Odatã cu cererea de scoatere în vânzare, administraţia de încasãri şi plati va inainta instanţei şi dosarul urmãririi care va cuprinde somaţia de plata, precum şi un proces-verbal de situaţie a imobilului urmãrit.
Procesul-verbal de situaţie va cuprinde comuna, strada şi numãrul în care se afla imobilul şi, pe cat posibil, întinderea terenului, vecinãtãţile acestuia, suprafata construcţiilor, o descriere sumarã a acestora, precum şi preţul dela care urmeazã sa înceapã licitaţia.
ART. 109
Instanta va ordonã de îndatã scoaterea în vânzare a imobilului urmãrit.
Jurnalul de scoatere în vânzare va arata preţul de la care urmeazã a începe licitaţia şi va fixa şi termenul de vânzare, care nu va putea fi mai lung de 45 zile.
Jurnalul de scoatere în vânzare se va transcrie din oficiu în registrul special de transcripţiuni imobiliare, potrivit legilor locale şi în aceeaşi zi în care s-a dat jurnalul.
Transcrierea jurnalului va avea acelaşi efect ca şi transcrierea comandamentului în dreptul comun.
ART. 110
Dupã trei zile dela transcrierea jurnalului de scoatere în vânzare, preşedintele tribunalului sau judecãtorul competinte, potrivit legilor locale, va ordonã, din oficiu, sa se procedeze la întocmirea tabloului de sarcini a imobilului urmãrit, precum şi la emiterea publicaţiilor de vânzare, afişarea şi publicarea acestora.
Extras de pe publicaţia de vânzare se va publica în Monitorul Oficial cu 30 zile înaintea primului termen de vânzare şi 5 zile înaintea termenelor urmãtoare.
ART. 111
Administratorul de încasãri şi plati, special autorizat de Administraţia Centrala a Ministerului de Finanţe, va putea cere ca adjudecarea sa se facã asupra Statului, însã numai pana la concurenta datoriei cheltuielilor de urmãrire şi majorãrilor, dacã la trei termene anterioare vanarea s-a amânat pentru lipsa de concurenţi sau preţul oferit fiind insuficient.
ART. 112
Debitorul urmãrit nu poate face nici o opunere la preţul indicat de fisc, dela care urmeazã sa înceapã licitaţia.
ART. 113
Supralicitatia se va tine chiar dacã fiscul nu va fi prezent în instanta.
ART. 114
În contestaţiile impotriva urmãririlor fãcute pentru sume datorate altor instituţiuni au autoritãţi, decât Ministerul de Finanţe, instanta va cita din oficiu instituţia sau autoritatea respectiva, Ministerul de Finanţe putând cere scoaterea sa din cauza.
ART. 115
Urmãrirea fiscalã nu se poate conexã cu nici o alta urmãrire.
ART. 116
Toate dispoziţiunile legilor de procedura civilã şi de execuţiune silitã, în privinta licitaţiunii şi adjudecãrii imobilului, a efectelor urmãririi şi a judecãrii recursului în casaţie, a împãrţirii preţului, a termenului de introducerea şi judecarea contestaţiilor de orice natura, inclusiv acelea asupra fondului drepturilor, sunt aplicabile şi urmãririlor imobiliare fãcute în temeiul legii de fata, dacã ele nu sunt contrarii dispoziţiunilor de mai sus.
ART. 117
Toate actele fãcute de debitor sau terţi, în dosarul urmãririi, se vor timbra ca şi actele şimilare în urmãririle de drept comun.
ART. 118
Fiscul se va cita prin Administraţia financiarã de încasãri şi plati, iar în Capitala prin Contenciosul Ministerului de Finanţe.
ART. 119
Dispoziţiunile art. 34 şi 35 se aplica şi la vânzãrile imobiliare, prevãzute în capitolul de fata.

CAP. 6
Contestaţia la urmãrirea mobiliarã

ART. 120
Debitorii şi toţi acei interesaţi vor putea face contestaţie impotriva procesului-verbal de sechestru, a procesului-verbal de poprire, a procesului-verbal de urmãrire generalã de venituri şi a procesului-verbal de instituirea administratorului sechestru.
Pentru debitori termenul de contestaţie este de 15 zile dela comunicarea procesului-verbal.
Pentru terţi termenul de contestaţie este pana cu o zi înainte de vânzare.
Contestaţia impotriva somaţiei de plata nu este admisibilã.
ART. 121
Contestaţiile se îndreaptã la Judecãtoriile de ocol respective în urmãririle pana la lei 5.000 inclusiv şi la tribunal, în cuprinsul circumscripţiei cãreia se afla perceptia prin care se face urmãrirea, pentru celelalte urmãriri.
Judecãtoria şi tribunalul judeca în prima şi ultima instanta.
ART. 122
Contestaţia va cuprinde, sub pedeapsa de nulitate:
a) Numele şi pronumele contestatorului:
b) Alegerea de domiciliu în localitatea de resedinta a tribunalului sau judecãtoriei;
c) Arãtarea actului de urmãrire atacat, care se va alãturã în copie;
d) Arãtarea motivelor de contestaţie;
e) Mijloacele şi probele care se invoca în susţinerea contestaţiei;
f) Dacã contestatorul se serveşte de acte, acestea vor fi anexate în copie, certificatã de parte, la petiţia de contestaţie;
g) Dacã contestatorul este terţ, se va arata şi numele, pronumele şi domiciliul debitorului.
ART. 123
Debitorii contestatori sunt obligaţi, sub pedeapsa de nulitatea contestaţiei, chiar în cazul când se contesta titlul pe baza cãruia se face urmãrirea, sa consemneze suma pentru care sunt urmãriţi atunci când urmãrirea se face pentru impozite şi taxe de orice fel, cu aditionalele lor, prestaţiuni periodice, rate contractuale sau pe baza de hotãrâri judecãtoreşti rãmase definitive.
Pentru toate celelalte urmãriri, debitorii vor consemna 10 la suta din suma urmãritã, sub aceeaşi sancţiune.
Instanţele judecãtoreşti vor putea acorda suspendarea executãrii, dupã verificarea consemnarilor prevãzute mai sus, dar numai cu citarea pãrţilor.
Chitanţa care constata consemnarea, va fi depusa la instanta odatã cu contestaţia sau înãuntrul termenului de contestaţie.
Terţii contestatori sunt obligaţi sa consemneze suma pentru care se face urmãrirea, numai dacã domiciliazã împreunã cu debitorul urmãrit.
Debitorii şi terţii contestatori urmãriţi pentru o suma pana la 5.000 lei, sau când urmãrirea se face pentru impozite înscrise în roluri cu un debit anual de 5.000 lei, sau mai puţin, nu sunt obligaţi la consemnare.
Debitorii care ataca numai numirea administratorului girant, a sechestrului sau a mandatarului de încasare, ori ataca actele de administraţie fãcute de aceştia, sau cer reducerea retributiunilor lor, precum şi acei care fac contestaţie pe motivul ca li s-au sechestrat obiecte ce nu puteai fi urmãrite, conform art. 91, sunt dispensaţi de consemnarea sumei pentru care sunt urmãriţi.
ART. 124
Toate sumele de mai sus se pot consemna şi în efecte publice la cursul zilei.
Dacã cursul efectelor scade cu mai mult de 10 la suta la cererea Statului, partea va fi obligatã sa completeze diferenţa, sub sancţiunea decãderii din drepturile de contestaţie.
ART. 125
Dacã contestaţia va fi definitiv respinsã, anulatã sau retrasã, sumele de bani consemnate potrivit dispoziţiunilor de mai sus, se vor face venit la Stat, în acoperirea debitului care a prilejuit urmãrirea atacatã cu contestaţie.
Recipisele de consemnare se vor trimite din oficiu perceptiei respective, sub sancţiune disciplinarã contra grefierului vinovat. Recipisele de consemnarea titlurilor se vor trimite perceptiilor respective, pentru a le vinde la Bursa şi a face sumele astfel realizate, venit la Stat.
Eliberarea recipisei nu va putea fi împiedicatã, decât numai dacã instanta va suspenda efectele hotãrârii, pe baza şi în condiţiunile art. 71 din legea de organizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
ART. 126
Copie de pe cererea de contestaţie şi actele depuse, se vor comunica intimatului în termen util.
În contestaţiile contra urmãririlor fãcute pentru sume datorate altor autoritãţi sau instituţii decât Ministerul de Finanţe, instanta va cita din oficiu autoritatea sau instituţia creditoare, fiscul fiind scos din cauza.
ART. 127
Dacã din desbateri va rezulta necesitatea administrãrii de probe sau procurari de acte, care nu au fost arãtate prin petiţia de contestaţie sau depuse odatã cu contestaţia, instanta va putea acorda un singur termen ca sa se producã probe şi acte noi, dacã va constata ca contestatorul nu a fost în mãsura sa le propunã sau sa le depunã prin chiar petiţia de contestaţie.
ART. 128
Dacã contestatorul nu se prezintã la termenul de judecata, contestaţia se va respinge fãrã a se mai intra în examinarea motivelor de contestaţie.
ART. 129
Numai Inalta Curte de Conturi este competinte a judeca cererile de prescripţie. Ea va judeca potrivit legii sale organice.
Cererea de prescripţie se judeca independent de contestaţia la urmãrire.
Inalta Curte de Conturi va putea acorda suspendarea executãrii, pe baza unei cereri de prescripţie, în condiţiunile art. 123 şi 124, privind consemnarea garanţiei.
ART. 130
Dacã în fata instanţei investitã cu judecarea contestaţiei se invoca şi prescripţia, alaturea de alte motive de contestaţie, instanta va judeca contestaţia fãrã a intra în examinarea capatului de cerere privind prescripţia, pe care îl va respinge ca greşit introdus.
ART. 131
În cazul când prin contestaţia introdusã impotriva urmãririi îndreptatã pentru recuperarea diferenţelor de taxe vamale la import sau export se contesta justa aplicare a tarifului vamal, instanta va trimite dosarul Comisiei Centrale Vamale pentru judecata, suspendand judecarea procesului pana ce se va pronunţa Comisia Centrala Vamalã, ale carei concluziuni sunt obligatorii pentru instanţele judecãtoreşti.
ART. 132
Contestatorul care va voi sa se înscrie în fals contra procesului-verbal, va fi obligat sa arate prin însãşi petiţia de contestaţie, indicând totodatã pe autorul falsului, în ce consta falsul, probele invocate, precum şi numele, pronumele şi domiciliul martorilor.
Judecãtoria sau tribunalul vor examina cererea de înscriere în fals şi dacã vor gãsi ca ea cuprinde suficiente indicii de seriozitate şi ca este concludenta, vor suspenda judecarea contestaţiei pana când instanta penalã se va pronunţa asupra cererii de înscriere în fals, trimiţând întreg dosarul parchetului tribunalului.
Reclamaţia directa la instanţele penale e oricând admisibilã, dar fãrã suspendarea judecãrii contestaţiei.
ART. 133
Sentinţele tribunalului şi cãrţile de judecata ale judecãtoriei sunt drept de opoziţie, dar cu drept de recurs.
Termenul de recurs este de 30 zile dela comunicarea hotãrârii data asupra contestaţiei.
Recursul impotriva cãrţilor de judecata ale judecãtoriilor se judeca de tribunal, iar cel impotriva sentinţelor tribunalului se judeca la Curtea de Apel.
Recursul se declara la instanta care a judecat contestaţia.
Statul poate declara recurs fie la instanta care a judecat contestaţia, fie direct la instanta de casare.
În caz de casare, instanta de recurs judeca contestaţia şi în fond.
ART. 134
Dispoziţiunile art. 32-36 se aplica şi la judecarea contestaţiilor prevãzute în capitolul de fata.

TITLUL IV
Dispoziţiuni speciale

CAP. 1
Privilegii. Prescripţie. Executare contra Statului

ART. 135
Creanţele Statului, tinuturilor, judeţelor, comunelor şi a tuturor autoritãţilor şi instituţiilor publice, provenite din impozite, cu aditionalele de orice natura, majorãri, taxe şi amenzi, au privilegiu asupra întregii averi mobile şi imobile a debitorului, dupã prevederile de mai jos.
În privinta imobilelor, privilegiul se limiteazã numai la impozite, adiţionale şi majorãri datorate pe ultimii cinci ani, socotiţi dela 1 Aprilie care urmeazã dupã data imobilului urmãrit, fãrã a fi nevoie ca pentru aceasta sa se îndeplineascã formalitatea inscripţiei.
Dupã expirarea termenului de 5 ani privilegiul se conserva prin inscripţie ipotecarã.
Pentru toate celelalte impozite, taxe şi amenzi, precum şi orice alte creanţe cu accesorii, privilegiul are rangul inscripţiei, iar în cazul când nu s-a luat inscripţie, privilegiul trece înaintea oricãrui creditor chirografar.
În privinta mobilelor, privilegiul trece în toate cazurile înaintea oricãrui creditor privilegiat, cu respectarea privilegiilor speciale.
În caz de concurenta, între autoritãţile de mai sus, ordinea de preferinta este Statul, autoritãţile şi instituţiile publice de Stat, tinutul, judeţul, comuna şi autoritãţile şi instituţiile publice judeţene şi comunale.
ART. 136
Impozitul succesoral, cu dobanda prevãzutã de legea timbrului, are privilegiul pentru totalitatea sa asupra tuturor imobilelor succesiunei, fãrã a fi nevoie ca pentru aceasta sa se îndeplineascã formalitatea inscripţiei.
Privilegiul începe sa curgã dela data deschiderii succesiunii şi dureazã cinci ani dela data deciziei Ministerului de Finanţe, prin care se aproba procesul-verbal de impunere simpla sau cu contravenţie.
În caz de partaj succesoral, privilegiul se poate restrânge cu aprobarea Ministerului de Finanţe, asupra fiecãrui imobil din succesiune, în raport cu partea de succesiune a fiecãrui moştenitor.
Dupã expirarea termenului de 5 ani privilegiul se conserva prin inscripţie ipotecarã.
ART. 137
Sumele datorate Statului, Administraţiilor comerciale, Caselor autonome, tinutului, judeţului, comunei şi instituţiilor publice de orice fel şi provenind din impozite, taxe şi amenzi de orice fel, se prescriu dupã 5 ani dela ultimul act de urmãrire, cu data certa, sau în lipsa de urmãrire dela înscrierea debitului în roluri.
Prescripţia nu va putea fi invocatã din oficiu.
Pentru contribuţiunile care nu au fost înscrise în roluri, termenul de prescripţie începe dela data de când agenţii însãrcinaţi cu constatarea impozitelor au avut posibilitatea de a aseza şi constata drepturile fiscului, sau dela descoperirea actelor care fuseserã încheiate în scop de a induce în eroare agenţii însãrcinaţi cu asemenea constatãri.
ART. 138
Averea mobila şi imobilã, precum şi veniturile de orice natura ale Statului, autoritãţilor şi institutiunilor publice nu vor putea fi urmãrite de niciun creditor, pentru nici un fel de creanta.
Creanţele contra Statului, autoritãţilor şi institutiunilor publice, se vor executa numai prin înscrierea în bugetul anului urmãtor celui în care s-a fãcut cererea, ţinându-se seama de vechimea creanţei şi data cererii.

CAP. 2
Alte dispoziţiuni

ART. 139
Statul este în drept de a lua orice mãsuri de asigurare mobiliarã prin sechestre şi popriri şi imobiliarã prin inscripţii ipotecare, pentru garantarea drepturilor sale, fãrã a fi indatorat la consemnarea vreunei cauţiuni. Dacã nu are un titlu de creanta dintre acelea prevãzute de prezenta lege, toate aceste mãsuri de asigurare nu se vor putea lua decât pe temeiul unei acţiuni în justiţie, asupra fondului pretentiunilor sale.
Mãsurile de asigurare mobiliarã şi imobiliarã se pot ataca cu contestaţie, potrivit legii de fata.
ART. 140
Orice mãsuri de urmãrire şi asigurare luate de fisc, se vor menţine sub titlul numai de mãsuri de asigurare, pe baza recursului declarat de fisc, chiar dacã instanta de fond a respins pretentiunile acestuia, formulate pe cale de urmãrire, proces-verbal de infracţiune, sau pe acţiune directa.
ART. 141
Fiscul este în drept ca, pentru neplata impozitului comercial şi industrial şi cifra de afaceri, împreunã cu majorãri şi amenzi, dacã e cazul, sa ceara tribunalului declararea în stare de faliment a debitorului sau.
Nici o cerere de declarare în stare de faliment nu se va putea intenta decât cu autorizarea Administraţiei centrale a Ministerului de Finanţe şi numai pentru impozitele datorate cu cel puţin şase luni în urma.
ART. 142
Fiscul este în drept a exercita calea revizuirii prevãzutã de art. 288-292 codul de procedura civilã, atât impotriva hotãrârii definitive a instanţei de fond, cat şi impotriva hotãrârii de fond data de instanta investitã cu judecarea recursului, dupã casare, prin evocarea fondului, chiar dacã atât recursul cat şi fondul s-au judecat prin o singura hotãrâre.
ART. 143
Casele publice vor refuza plata oricãror sume de bani datorate, dacã beneficiarul nu va face dovada achitãrii la zi a impozitelor din contribuţiuni directe, adiţionale de orice natura şi majorãri. Dacã încasarea se face în baza unui act de cesiune, dovada plãţii impozitelor va fi pretinsa atât cedentului cat şi cesionarului.
ART. 144
În cazul cesiunii unei întreprinderi, cesionarul este solidar rãspunzãtor cu cedentul pentru debitul acestuia provenit din impozitele comerciale şi industriale şi cifra de afaceri, datorate pe ultimele 6 luni, pana la concurenta valorii reale a întreprinderii cesionate.
Rãspunderea cesionarului înceteazã dacã fiscul nu a întreprins niciun act de urmãrire cu data certa în termen de 3 luni dela data când a fost pus în situaţia de a lua cunostinta de cesiune.
ART. 145
Instanta de urmãrire va comunica fiscului, din oficiu, depunerea preţului adjudecãrii unui imobil, arãtând dacã preţul s-a depus în numerar sau creanta.
Aceasta comunicare se va face în orice vânzare imobiliarã cerutã de particulari prin licitaţie publica silitã sau voluntara. Comunicarea se va face administraţiei de încasãri şi plati în circumscripţia cãreia se afla imobilul vândut, iar pentru imobilele din Capitala comunicarea se va face contenciosului Ministrului de Finanţe.
Fiscul va avea dreptul sa facã opoziţie la depunerea preţului, în termen de opt zile dela comunicare.
Cu aceasta ocazie fiscul va putea cere înscrierea sa ca creditor privilegiat, sau chirografar, dupã natura creanţei, chiar dacã creanta sa nu a figurat pe tabloul de ordine al creditorilor şi chiar dacã fiscul nu a fost citat în licitaţia publica.
Pentru nerespectarea obligaţiunii impusa prin alin. I de mai sus, fiscul va putea ataca cu recurs ordonanta de adjudecare.
ART. 146
Ori de câte ori preţul adjudecãrii unui imobil în vânzãrile silite sau voluntare se va depune în creanta, acest preţ se va imputa din punct de vedere fiscal, în primul rând asupra dobânzilor.
Instanţele judecãtoreşti nu vor putea elibera ordonanta de adjudecare, decât numai dupã ce adjudecatarul va face dovada plãţii la zi a impozitului mobiliar datorat asupra dobânzilor, în contul cãrora s-a fãcut imputarea preţului.
Dacã însã preţul adjudecãrii va fi inferior capitalului datorat, iar adjudecatarul va declara în fata instanţei de executare ca renunţa definitiv la urmãrirea dobânzilor, impozitul mobiliar nu va fi datorat.
ART. 147
Nicio firma comercialã nu va putea fi radiatã, decât numai dacã se face dovada achitãrii la zi a tuturor debitelor provenite din impozite, taxe şi amenzi, de orice natura.
ART. 148
Nu sunt opozabile autoritãţilor şi institutiunilor publice, prevãzute la art. 54 al acestei legi, orice plati sau cesiuni anticipate de arenzi sau chirii pe un interval mai mare de un an, precum şi orice vânzãri de recolte sau fructe prinse de rãdãcini, sau de orice vânzãri de produse de orice fel al unei întreprinderi, efectuate pe un termen mai mare de o luna, chiar dacã nu s-a fãcut nici un act de urmãrire.
ART. 149
Dispoziţiunile art. 33, alin. d) din legea pentru organizarea Corpului de avocaţi publici, nu se aplica în stabilirea impozitelor pe baza legii contributiunilor directe, singurele instanţe competinte fiind acelea instituite de legea contributiunilor directe. Se excepteazã cazurile de infracţiune.
ART. 150
Dispoziţiunile art. 32-36 se aplica în toate procesele în care Ministerul de Finanţe este parte.
ART. 151
Toate termenele prevãzute de aceasta lege se socotesc pe zile libere.
ART. 152
În cazul contrarietatii de hotãrâri pronunţate de instanţele de fond sau de instanţele de recurs, asupra aplicãrii vreunei dispoziţiuni din prezenta lege, chestiunea în discuţie va putea fi adusã în fata Înaltei Curţi de Casaţie, Secţiuni Unite, care va fi sesizatã de Parchetul general al Înaltei Curţi, pentru a stabili unitate de interpretare a legii.
Decizia secţiunilor unite ale Înaltei Curţi de Casaţie va avea putere obligatorie pentru instanţele judecãtoreşti, timp de 5 ani dela pronunţarea ei.
ART. 153
Se extinde pe întreg teritoriul tarii aplicarea art. 1191 din codul civil roman şi 191 din codul de procedura civilã romana, în procesele în care Ministerul de Finanţe este parte.

CAP. 3
Dispoziţiuni finale şi transitorii

ART. 154
Se abroga orice dispoziţie din alte legi, contrarã dispoziţiunilor din prezenta lege.
ART. 155
Contestaţiile la urmãrire, apelurile impotriva proceselor-verbale de infracţiune, precum şi recursurile, în ambele aceste materii vor continua a se judeca de instanţele judecãtoreşti ce se vor afla sesizate cu judecarea lor, la data intrãrii în vigoare a prezentei legi.
Recursurile impotriva hotãrârilor pronunţate de instanţele de fond, dupã data intrãrii în vigoare a prezentei legi, în acele contestaţii şi apeluri, care la data intrãrii în vigoare a prezentei legi se aflau pendinte în fata instanţelor judecãtoreşti, se vor judeca precum urmeazã:
În materie de urmãrire de tribunal, dacã suma urmãritã este pana la 5.000 lei inclusiv de Curtea de Apel, pentru toate celelalte cazuri.
În materie de infracţiune, de Curtea de Apel dacã condamnarea - impozit şi amenda - este pana la 5.000.000 inclusiv; de Inalta Curte de Casaţie pentru toate celelalte cazuri.
ART. 156
Prezenta lege intra în vigoare la data de 1 Decemvrie 1938.
Dat în Sinaia la 17 Octomvrie 1938.


CAROL
Preşedintele Consiliului de Miniştri,
Miron
Patriarhul României


Ministrul finanţelor
Mircea Canciov

Ministrul justiţiei,
Victor Iamandi

Raport cãtre M. S. Regele,
Sire,
Proiectul de lege pentru unificarea procedurii fiscale prevede norme comune de stabilire şi de judecare a infracţiunilor la legile fiscale, a cãror executare este data în sarcina Ministerului de Finanţe şi a Administraţiei Comerciale a Monopolului Vânzãrii Alcoolului şi a Taxelor de Consumaţie pe Bãuturi Spirtoase.
Actualmente infracţiunile în legile fiscale, care prevãd impozite şi taxe administrate de Ministerul de Finanţe, sunt constatate dupã norme procedurale care variaza cu fiecare din aceste legi. Aceasta varietate a dispoziţiunilor procedurale fiscale a creat neajunsuri atât contribuabililor cat şi Ministerului de Finanţe.
Pentru contribuabili, în special comercianţi şi industriasi, dificultatea provenea din faptul ca termenele de atac impotriva proceselor-verbale de contravenţie, condiţiunile de forma ale apelurilor fãcute impotriva lor, precum şi mijloacele de dovada pe care le puteau utiliza în combaterea acestor procese-verbale.
Pentru Ministerul de Finanţe dificultatea provenea din împrejurarea ca acelaşi funcţionar însãrcinat cu constatarea infracţiunilor fiscale se gãsea în fata a zece proceduri fiscale, acesta fiind numãrul în care pot fi grupate regulile procedurale cuprinse în legile fiscale existente şi de care el trebuia sa ţinã seama, dupã infracţiunea pe care era chemat sa o constate.
Aceste dificultãţi, dãunãtoare tuturor, vor putea fi inlaturate în cea mai mare mãsura prin unificarea procedurii fiscale.
O singura procedura de constatarea infracţiunilor şi judecarea lor, va insemna o munca mai ordonatã şi mai rodnica.
Dar, necesitatea acestui proiect de lege a izvorat şi din nevoia de a se adapta procedura de constatare şi de judecare a infracţiunilor fiscale la rolul tot mai important pe care îl au în viata Statului legile care creazã taxele şi impozitele. Mai mult ca în orice ramura a dreptului, regulele de procedura sunt un element esenţial al dreptului fiscal. De aceea, am socotit ca o revizuire a acestei proceduri prin stabilire de regule care sa rezume experienta facuta de Ministerul de Finanţe, cu aplicarea legilor fiscale şi care dând o larga garanţie contribuabililor sa nu îngãduie totuşi celor de rea credinţa, evaziunea dela obligaţiunile fiscale, este o necesitate imperioasa.
Proiectul de lege se ocupa de constatarea şi judecarea infracţiunilor, precum şi de executarea creanţelor Statului.
Proiectul nu se ocupa de stabilirea impozitelor pe cale normalã. Pentru acestea, procedura rãmâne aceeaşi de pana acum. Contribuţiunile directe se vor stabili potrivit dispoziţiunilor din legea contributiunilor directe, dacã se urmeazã calea obişnuitã a impunerii. Dacã însã contribuabilul cade în contravenţie, iar impunerea se face pe aceasta cale, se va urma potrivit legii de fata.
Tot astfel se va proceda şi cu impozitele indirecte care se stabilesc pe cale de impunere.
Proiectul începe prin a arata caracterul proceselor-verbale. Ele pot fi preliminare sau definitive. Sunt preliminare acele procese-verbale care constata elementele unei infracţiuni, fãrã însã a o sanctiona.
Încheierea procesului-verbal preliminar nu este obligatorie. Rãmâne la aprecierea organului anchetator necesitatea încheierii unui asemenea proces-verbal.
Pot fi împrejurãri însã, în care, fãrã dresarea procesului-verbal preliminar constatarea şi sancţionarea contravenţiei nu este posibila.
Faptul se poate petrece în special în materie vamalã şi taxe de consumaţie. Dacã un funcţionar necompetent a încheiat procese-verbale definitive, a constatat totuşi o infracţiune, el va încheia un proces-verbal preliminar de cele constatate, pe baza cãruia organul competent va putea încheia proces-verbal definitiv. Rezulta de aci, ca nu este necesar ca agentul fiscal care încheie un proces-verbal de infracţiune definitiv, sa constate faptele propriis sensibus.
Procesul-verbal preliminar, odatã încheiat, va face parte integrantã din procesul-verbal definitiv.
Constatarea infracţiunilor este data în sarcina organelor de inspecţie şi control. Procesele-verbale preliminare vor putea fi încheiate şi de alţi funcţionari, specificati în art. 5.
Dintre functionarii Ministerului de Finanţe, autorizaţi a încheia procese-verbale, am exceptat administratorii financiari şi inspectorii speciali.
Administratorul financiar trebuie sa ramaie un organ de constatarea impozitelor, supraveghind buna lor aplicare, fãrã a avea însã atributiuni de control, rezervate inspectorilor şi controlorilor.
Atribuţiile inspectorilor speciali sunt definite de art. 29 din legea pentru organizarea Ministerului de Finanţe. Ele sunt de ordin contabil şi se referã la activitatea mânuitorilor de bani sau materiale publice.
Inspectorii speciali nu au atribuţii de control asupra stabilirii impozitelor. De aceea ei nu pot figura printre functionarii autorizaţi a încheia acte de constatarea infracţiunilor.
Am prevãzut însã, pentru minister, dreptul de a autoriza în mod special pe orice funcţionar al sau cu constatarea unei infracţiuni. O asemenea autorizare se va da dela caz la caz.
Organele de constatarea infracţiunilor vor lucra în limitele atributiunilor lor teritoriale, care pot fi totuşi extinse prin delegaţie specialã. Art. 7 reglementeazã procedura premergãtoare încheierii procesului-verbal de infracţiune.
Organele de constatare vor putea lua interogatorii, audia martori, cerceta biletele de libera circulaţie şi actele de transport. De asemeni ele vor putea face descinderi şi perchezitii. Pentru efectuarea descinderilor şi perchezitiilor este necesarã autorizaţia parchetului, fãrã a se lua şi avizul judecãtorului de instrucţie.
La descinderi şi perchezitii nu va asista niciun reprezentant al parchetului. Ele se vor efectua de functionarii fiscali, dar numai dintre aceia îndreptãţiţi a încheia procese-verbale definitive de infracţiune.
Parchetul va verifica îndeplinirea acestei condiţii cu ocazia acordãrii autorizaţiei.
În caz de flagrant-delict, când urgenta cercetãrilor este de natura esenţialã, autorizaţia parchetului nu mai este necesarã.
În acest caz, însã descinderile şi percheziţiile se vor efectua în asistenta unui ofiţer de poliţie judiciarã, solicitat în scris în acest scop de cãtre organul fiscal.
Autorizaţia parchetului şi prezenta ofiţerului de poliţie judiciarã, sunt necesare numai la efectuarea descinderilor şi perchezitiilor, dar nu şi la celelalte acte de procedura pe care le îndeplineşte organul fiscal, precum ar fi interogatorii, audieri de martori, încheieri de procese-verbale, etc.
Dacã legea prevede şi pedeapsa confiscãrii, aceasta mãsura se va lua prin însãşi procesul-verbal de infracţiune.
Dacã procesul-verbal va fi apelat, Ministerul de Finanţe poate dispune vinderea mãrfurilor confiscate prin Sindicul Bursei. Contravaloarea se va consemna, iar recipisa se va pãstra de minister, care o va elibera partii condamnate prin procesul-verbal, în cazul în care procesul-verbal va rãmâne definitiv anulat de justiţie prin epuizarea tuturor cãilor de atac.
Nu se vor putea vinde însã acele mãrfuri confiscate, a cãror punere în comerţ este opritã de legile speciale, cum este, spre xemplu, zaharina. Art. 9 şi 10 prevãd condiţiunile de forma pe care trebuie sa le îndeplineascã un proces-verbal.
Procesele-verbale vor fi aprobate de administratorul de constatare, dacã ele pronunţa o condamnare - impozit şi amenda - pana la 100.000 lei inclusiv; de directorul respectiv dacã condamnarea - impozit şi amenda - nu va trece de 5.000.000 lei inclusiv; de ministru, subsecretarul de Stat şi secretarul general, pentru orice suma.
Pentru a suprima controversa de pana acum, am prevãzut dispoziţia ca cine are dreptul de a aproba un proces-verbal pentru o suma mai mare, are implicit dreptul de a aproba şi procese-verbale pentru o suma inferioarã. Astfel, un director poate aproba un proces-verbal sub 100.000 lei; iar ministrul poate aproba un proces-verbal sub 5.000.000 lei.
Procesele-verbale peste 100.000 lei vor fi supuse, înainte de aprobare, examinãrii unei comisiuni speciale.
O asemenea comisiune va funcţiona pe lângã fiecare director de impozite. Ea se va compune din un subdirector şi doi avocaţi din contenciosul Ministerului de Finanţe.
Aceste comisiuni vor fi organe de o deosebita importanta. Compuse din funcţionari de specialitate, cu o bogata pricepere şi experienta, comisiunile speciale vor avea rolul de a tempera excesul de zel al organelor de constatarea infracţiunilor, iar pe de alta parte sa asigure o mai buna apãrare a drepturilor Statului, în cazurile în care acestea vor fi prejudiciate.
Atât fiscul cat şi contribuabilii vor gãsi în aceste comisiuni un sprijin eficace întotdeauna în slujba dreptatii şi a adevãrului. Comisiunile speciale nu sunt organ de judecata. Ele sunt organe administrative, care emit avize consultative pentru autoritate.
Astfel fiind, atributiiunile comisiunii centrale vamale, conferite prin art. 2 alin. 4 şi 5 din legea vamilor, se gãsesc implicit abrogate.
Comisiunile speciale sunt investite cu drepturi foarte largi. Ele vor putea cere relaţii organului constatator, vor putea asculta pe presupusii infractori şi ordonã noi cercetãri.
Comisiunile speciale pot aviza la aprobarea proceselor-verbale, în total sau în parte, refacerea lor; sau clasarea cercetãrilor. În caz de divergenta de pãreri între director şi comisiune, se va cere avizul consiliului de avocaţi care de asemeni are caracter consultativ. Dacã divergenta persista, lucrarea va fi rezolvatã de ministru, subsecretarul de Stat sau secretarul general. Aceştia din urma pot rezolva lucrarea şi fãrã a cere avizul consiliului de avocaţi, chiar dacã nu sunt de acord cu avizul comisiunii speciale. Am socotit necesar sa lasam ministrului, subsecretarului de Stat şi secretarului general deplina latitudine în rezolvarea lucrãrilor ministerului.
Bine înţeles însã ca dacã avizul Comisiunii speciale nu este obligator în concluziile sale, Ministerul nu se poate totuşi dispensa de a cere acest aviz.
Lucrãrile comisiunilor speciale având un caracter pur administrativ cu scopul exclusiv de a lãmuri mai bine orice caz care li se prezintã, justiţia nu va putea examina aceste lucrãri şi nici nu va putea cere comunicarea avizelor comisiunilor şi nici a unei alte lucrãri.
Procesele-verbale aprobate pot fi atacate cu apel. Am unificat termenul de apel la 15 zile dela comunicare.
Pana acum apelul se putea declara în 20 zile, iar în materie vamalã în 10 zile dela comunicare. Aceste termene dateazã de pe vremea când termenele de apel în materie civilã şi comercialã erau de doua luni şi o luna. Astãzi, când chiar şi în aceste doua din urma materii termenul de apel s-a redus la 15 zile, era necesar a se stabili acelaşi termen şi în materie fiscalã.
În ce priveşte competinţa instanţelor de apel şi recurs, am socotit necesar a se schimba în parte sistemul de pana acum, în care Tribunalul judeca ca unica instanta de apel, iar Curtea de Apel ca instanta de recurs. Numai în materie vamalã instanta de casare era Inalta Curte de Casaţie, în fata cãreia veneau spre judecata sentinţele Tribunalului.
Era şi aici un non sens, deoarece nimic nu justifica regimul special creat infracţiunilor vamale.
Prin legea de fata am stabilit aceleaşi norme pentru judecarea apelurilor şi recursurilor în toate procesele fiscale.
Instituirea Curţii de Apel ca instanţe unice de recurs a avut ca urmare o contrarietate de hotãrâri, uşor explicabila, dacã tinem seama de numãrul mare al acestor Curţi.
Este drept ca procurorul general al Înaltei Curţi de Casaţie are dreptul de a cere Înaltei Curţi sa dea o hotãrâre în interesul legii, sau pentru unitatea de interpretare a legii.
O asemenea cale nu poate fi folositã însã decât în mod cu totul excepţional, şi când se pun în discuţie principii importante de drept.
De aceea am socotit necesar ca Inalta Curte de Casaţie sa-şi poatã spune cuvântul sau autorizat în procesele fiscale de orice natura. Nu am înţeles însã a institui Inalta Curte ca instanta unica de recurs, pe deoparte pentru a nu o incarca cu prea multe dosare, iar pe de alta parte, spre a menţine facilitatea acordatã contribuabililor de a se judeca în recurs la Curţile de Apel care îşi are resedinta mai apropiatã de domiciliul pãrţilor.
Nu vor ajunge în fata Înaltei Curţi decât recursurile în procesele de peste 5.000.000 lei, care reprezintã un numãr redus.
Secţia II-a a Înaltei Curţi va fi, dimpotriva, mult descongestionata, recursurile vamale în spete sub 5.000.000 lei fiind date în competinţa Curţilor de Apel.
O modificare a sistemului de pana acum era necesarã şi în ce priveşte instanţele de apel. Procesele-verbale a cãror cuantum - impozit şi amenda - nu depãşesc suma de 5.000.000 lei, inclusiv, se vor judeca în apel, nu de Tribunal, ca pana acum, ci de Curtea de Apel. Prin aceasta am dat posibilitatea ca o instanta superioarã de fond cu o mai bogata experienta sa judece procesele importante. În privinta procedurii de declararea şi judecarea apelului, am prevãzut dispoziţiuni asemãnãtoare în esenta lor, cu acelea cuprinse în legea pentru accelerarea judecaţilor.
De multe ori Ministerul de Finanţe ordonã efectuarea unor cercetãri administrative, drept rezultat al cãrora functionarii respectivi depun rapoarte sau referate, în care se formuleazã aprecieri asupra temeiniciei actelor de contravenţie. Asemenea rapoarte au o valoare pur consultativa pentru minister, care de multe ori nu şi le însuşeşte.
Infractorii, informati de existenta rapoartelor favorabile lor, au cerut Justiţiei, iar instanţele au dispus ca ministerul sa le înainteze aceste lucrãri, a cãror concluzie era invocatã impotriva fiscului.
Spre a evita ca, aprecieri eronate ale funcţionarilor, sa fie aduse în discuţie, am prevãzut ca instanţele judecãtoreşti nu vor putea cere Ministerului de Finanţe comunicarea niciunul act de cercetare administrativã. Am exceptat numai avizele comisiunii centrale vamale, date asupra aplicãrii tarifului vamal, şi care au putere obligatorie pentru instanţele judecãtoreşti.
În lipsa apelantului, apelul se va respinge ca nesusţinut, afarã numai dacã apelantul a depus un memoriu deosebit de motivele de apel, în care caz instanta este obligatã a examina motivele de apel şi memoriul.
Impotriva sentinţelor tribunalului şi deciziilor Curţii de Apel date ca instanta de apel, se va putea face recurs în termen de 30 zile dela comunicare. Recursul se va judeca de instanţele arãtate mai sus.
În art. 32 şi 33 am stabilit norme de citarea Statului şi comunicarea hotãrârilor judecãtoreşti facuta Statului, pãstrând cu unele retusari principiile înscrise în legea pentru organizarea corpului de avocaţi publici.
Reprezentanţii fiscului nu vor putea face nici o recunoaştere şi nu vor putea retrage nici o cerere prin care s-a exercitat vreo cale de atac fãrã o împuternicire specialã. Capitolul IV de sub Titlul I trateazã valoarea probanta a proceselor-verbale.
Procesele-verbale sunt valabile pana la înscrierea în fals, sau pana la proba contrarã. Sunt de drept valabile pana la înscrierea în fals, acele procese-verbale care se întemeiazã pe recunoaşterea scrisã şi subscrisã a infractorului. Mai sunt valabile pana la înscrierea în fals, procesele-verbale cãrora legile speciale le acorda acest caracter.
Orice mijloc de proba este admis în dovedirea unei infracţiuni fiscale; interogatoriu, jurãmânt, martori, acte, prezumptii, expertize de orice natura. Contra proba se poate face în aceleaşi condiţii.
Deseori se intampla ca instanta de judecata sa-şi formeze convingerea ca în fapt exista caz de infracţiune, dar ca instanta sa difere în pãrerea sa cu acea exprimatã în procesul-verbal, în ceea ce priveşte încadrarea în drept a faptelor de infracţiune. Pana acum, în asemenea împrejurãri, se ajungea la anularea în întregime a procesului-verbal. Soluţia se întemeia pe principiul înscris în procedura civilã ca nu se poate schimba cauza juridicã în instanta de apel.
Întrucât însã apelul fiscal se desbate în fata unei singure instanţe judecãtoreşti de fond, este necesar a acorda justiţiei posibilitatea de a menţine un proces-verbal de infracţiune, dacã este întemeiat în fapt, dând faptelor o noua calificare în drept. O asemenea dispoziţie se gãseşte înscrisã şi în materie penalã. O chestiune importanta care se va pune în cazurile în care instanta va schimba calificarea în drept a infracţiunii, este aceea a calculãrii impozitului şi amenzii, care variaza în raport cu textul de lege aplicat.
Prin hotãrârea pe care o va da instanta de judecata va fi datoare sa stabileascã în cifre cuantumul condamnatiunii. Operaţiunea poate intampina unele dificultãţi de ordin tehnic. În acest caz instanta, dacã nu va putea efectua lucrarea prin propriile sale mijloace sau acelea puse la dispoziţie de pãrţi, va putea ordonã o expertiza. Expertul se va margini la stabilirea cifrei condamnatiunii - impozit şi amenda - fiecare separat, fãrã a putea face nicio alta consideratiune sau apreciere. Procesele-verbale nu pot fi anulate pentru vicii de forma. Acestea vor fi completate chiar de instanta de judecata, dacã actele dosarelor o vor permite, iar în caz contrar se va trimite procesul-verbal de infracţiune Ministerului de Finanţe spre completare în sensul ordonat de justiţie.
Procesele-verbale, împreunã cu decizia de aprobare, au caracterul unei hotãrâri judecãtoreşti de prima instanta.
Ele sunt executorii în 15 zile dela comunicare, chiar dacã au fost apelate.
Suspendarea executãrii nu se va putea acorda de cãtre instanţele judecãtoreşti decât cu consemnarea unei cauţiuni supusã aprecierii judecãtoreşti, dar care nu va putea depãşi cifra impozitului datorat şi nici nu va putea scobori sub 10 la suta din acest impozit.
Dacã nu se datoreazã niciun impozit, infracţiunea privind neîndeplinirea unei obligaţiuni legale, cauţiunea va fi de 10 la suta din condamnatiune. Acesta poate fi cazul neposedarii asupra sa a biletului de libera circulaţie a unui transport petrolifer, nedeclararea cantitãţii de vin produsã de viticultor, etc. Dacã însã infracţiunea consista în nedeclararea sau neplata la termen a unui impozit sau taxe, definitiv stabilite, cauţiunea va fi egala cu cifra condamnatiunii. Aceasta dispoziţie are aplicare în special în materia cifrei de afaceri.
Ministerul de Finanţe poate suspenda executarea cu sau fãrã cauţiune. O ingaduinta pe care orice creditor este în drept sa o acorde debitorului sau.
Am prevãzut apoi dreptul Ministerului de Finanţe de a anula procesele-verbale aprobate, sau a reduce amenda pana la 25 la suta din valoarea ei.
O asemenea dispoziţie era absolut necesarã. Ea da posibilitatea Ministerului de Finanţe de a inlatura o nedreptate, sau de a usura condamnatiunea fata de acei infractori care pot dovedi ca au fost victima unei erori.
De acest drept Ministerul de Finanţe va uza cu toatã prudenta, dar va avea în vedere şi drepturile contribuabililor.
Denuntatorii şi constatatorii nu vor putea formula nicio pretentie impotriva Ministerului de Finanţe pentru anularea procesului-verbal sau reducerea amenzii. Dreptul la prima se va calcula asupra amenzii definitive şi efectiv încasatã.
Amenzile fiscale au întotdeauna caracter civil. Legile fiscale pot stabili însã şi amenzi penale, alaturea de cele civile, pentru acelaşi fapt de contravenţie, ceea ce se intalneste în deosebi în legea monopolului alcoolului şi în unele cazuri şi în legea contribuţiilor directe.
Ministerul Finanţelor va sta întotdeauna în instanta penalã alaturea de ministerul public, spre a susţine acuzarea, fãrã a fi obligat ca pentru aceasta sa se înscrie parte civilã. Acţiunea penalã va fi întotdeauna independenta de cea fiscalã şi fãrã nicio influenta asupra acesteia.
Dacã însã procesul-verbal va fi anulat de justiţie sau de Ministerul de Finanţe, acţiunea publica se va stinge, iar hotãrârile date în penal se vor considera ca nule şi de nul efect. Reducerea amenzii de cãtre Ministerul de Finanţe nu poate avea însã nici o influenta asupra acţiunii publice, care îşi va continua mersul sau.
În materie de prescripţie am unificat termenul, stabilindu-l în toate cazurile la 10 ani pentru impozite şi 5 ani pentru amenda. Executarea procesului-verbal se prescrie prin 5 ani dela data când ele au rãmas definitive.
În Titlurile II, III şi Cap. I de sub Titlul IV al proiectului de lege, am inglobat dispoziţiunile legii pentru perceperea şi urmãrirea veniturilor publice din 1934, care, la rândul sau, a reprodus, cu unele mici modificãri aduse la câteva articole legea anterioarã din 1933.
Cele câteva modificãri aduse legii din 1934, nu aduc nicio atingere principiilor importante ale acelei legi. Capitolul II de sub Titlul IV cuprinde dispoziţiuni speciale. Am prevãzut, în primul rând, dreptul Statului de a lua orice mãsuri de asigurare mobiliarã şi imobiliarã, prin sechestre, popriri şi inscripţii ipotecare, pentru garantarea drepturilor sale, fãrã a depune nici o cauţiune.
Inutilitatea cautiei apare ca evidenta, Statul prezentând toatã garanţia ca orice prejudiciu adus cuiva va fi satisfãcut. Dacã înfiinţarea mãsurii de asigurare se va cere fãrã a se putea invoca un titlu de creanta, se va proceda conform procedurii civile, adicã mãsura de asigurare este condiţionatã de introducerea unei acţiuni în pretenţii.
Mãsurile de asigurare se vor menţine chiar dacã instanta de fond a respins pretenţiile Statului. Mãsurile de asigurare vor dura pana la judecarea în recurs.
Dispoziţiile art. 140, mai sus arãtate, sunt aplicabile nu numai în materie fiscalã, dar şi în materie civilã şi comercialã. Ele pot fi folosite nu numai de Ministerul de Finanţe, dar de orice autoritate de Stat.
Impozitele şi taxele fiscale au întotdeauna caracter civil. Cu toate acestea proiectul de lege acorda fiscului dreptul de a cere declararea în stare de faliment a debitorilor sãi pentru neplata impozitului comercial şi industrial şi acela pe cifra de afaceri, impozite care sunt în directa legatura cu activitatea comercialã a contribuabililor.
Cererea de declarare în stare de faliment, putând avea consecinţe grave pentru comercianţi, am condiţionat intentarea unei asemenea cereri de autorizarea administraţiei centrale a Ministerului de Finanţe, lãsând serviciilor exterioare numai initiativa de a face propuneri în acest sens. Totodatã s-a mai prevãzut ca cererea de declarare nu se poate formula decât numai pentru impozitele datorate cu cel puţin 6 luni în urma.
Art. 288-292 din codul de procedura civilã, prevãd dreptul de revizuire a hotãrârilor definitive ale instanţelor de fond. În materie fiscalã însã instanţele de recurs evoca şi fondul pronunţând astfel doua hotãrâri, una asupra recursului şi alta asupra fondului.
O situaţie identicã se prezintã şi în Contenciosul administrativ. Chestiunea revizuirii hotãrârilor de fond ale instanţelor de casare, care evoca şi fondul, s-a pus deseori în discuţia Înaltei Curţi de Casaţie.
Jurisprudenta actuala inclina cãtre admiterea dreptului de revizuire în aceste materii.
Noi am fãcut un pas înainte, inscriind în proiectul de lege principiul revizuirii hotãrârilor de fond date de instanţele de casare, dupã evocarea fondului, indiferent dacã instanta a pronunţat doua hotãrâri distincte, sau o singura hotãrâre atât asupra recursului cat şi asupra fondului.
Unii contribuabili de rea credinţa, în cãutarea oricãrui mijloc de fraudarea fiscului, au pus în practica un mijloc ingenios pentru a scapa de plata impozitelor. Ei procedeazã la radierea firmei lor comerciale, inscriind apoi o alta firma pe numele unei persoane interpuse, asupra cãreia se trece întreg activul. Fiscul nu mai putea urmãri astfel vechea firma.
Pentru a preintampina asemenea sisteme de frauda, am prevãzut ca nici o firma comercialã nu va putea fi radiatã fãrã a se face dovada plãţii la zi a tuturor debitelor provenite din impozite, taxe şi amenzi de orice natura.
În acelaşi scop am inserat şi dispoziţia potrivit cãreia cesionarul unei întreprinderi este solidar rãspunzãtor cu cedentul pentru impozitele comerciale, industriale şi cifra de afaceri ale acestuia pe ultimele şase luni.
Rãspunderea solidarã nu poate depãşi însã valoarea realã a întreprinderii.
Pentru a nu menţine pe cesionar într-o stare de incertitudine prelungitã, rãspunderea sa înceteazã dacã fiscul nu a întreprins nici un act de urmãrire cu data certa în termen de trei luni dela data când a putut lua cunostinta de cesiunea intervenita. Prin vânzarea imobilelor la licitaţie publica privilegiul Statului se purgheaza. În executãrile întreprinse de particulari deseori fiscul nu este citat, chiar dacã a luat inscripţie ipotecarã, din neglijenţa grefelor instanţelor judecãtoreşti.
Din aceasta cauza fiscul era pagubit cu mari sume de bani.Am prevãzut în proiectul de lege dispoziţia ca depunerea preţului adjudecãrii, în orice vânzare cerutã de particulari, sa fie comunicatã fiscului, din oficiu, pentru ca acesta sa poatã face opoziţie la depunerea preţului, cu ocazia cãreia sa-şi poatã valorifica drepturile sale asupra imobilului urmãrit.
Dispoziţia se aplica absolut tuturor urmãririlor întreprinse de particulari, inclusiv acelora cerute de Societãţile şi Institutele de credit care beneficiazã de dispoziţii speciale de procedura înscrise în legile lor organice.
Când preţul adjudecãrii se depune în creanta se poate comite o noua frauda, de asta data la impozitul mobiliar. Prin o înţelegere intervenita între creditor şi debitor, adjudecarea se pronunţa la un preţ care nu acoperã nici capitalul în întregime., deşi imobilul valoreaza cu mult mai mult. Deseori creditorul adjudecatar se obliga sa acopere chiar şi creanţele altor creditori anterior.Cu acest procedeu se inlatura plata impozitului mobiliar la dobânzile restante, care se pot urca la sume importante.Aceasta ne-a îndreptãţit sa prevedem ca ori de câte ori preţul adjudecãrii se depune în creanta, acest preţ se va imputa, din punct de vedere fiscal, în primul rând asupra dobânzilor. Este o aplicare a principiului din dreptul civil, ca orice plata se imputa în primul rând asupra dobânzilor.
Spre a nu prejudicia însã pe creditorii adjudecatari de buna credinţa dispoziţia de mai sus nu-şi va avea aplicare dacã creditorul adjudecatar declara în instanta ca renunţa definitiv la urmãrirea dobânzilor. În acest caz impozitul mobiliar nu va fi datorat.
Stim ca acest corectiv va putea fi folosit şi de creditorii adjudecatari de rea credinţa. Trebuia însã sa avem în vedere şi cazul acelora de buna credinţa pe care legea trebuie sa-i protejeze.
Acestea sunt principalele dispoziţiuni ale proiectului de lege pentru unificarea procedurii fiscale.
Avem convingerea ca proiectul rãspunde unei reale necesitaţi.În acelaşi timp proiectul incheaga pentru prima oara principiile procedurii fiscale.


Suntem cu cel mai profund respect,
Sire,
ai Majestatii Voastre,
prea plecaţi şi prea supuşi servitori,
Preşedintele Consiliului de Miniştri,
Miron
Patriarhul României

Ministrul finanţelor,
Mircea Canciov
Ministrul justiţiei,
Victor Iamandi.



                              ────────────────
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Lege, Parlamentul Romaniei, LEGE nr. 3.600 din 17 octombrie 1938

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016