Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
LEGE nr. 299 din 24 octombrie 2005
privind instituirea sistemului de garanţii pentru importul şi exportul produselor agricole
EMITENT: PARLAMENTUL
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 956 din 27 octombrie 2005
Parlamentul României adoptã prezenta lege.
CAP. I
Domeniul de aplicare
ART. 1
(1) Prezenta lege reglementeazã instituirea sistemului de garanţii pentru importul şi exportul produselor agricole, care se desfãşoarã pe baza unui certificat de import sau de export.
(2) Prezenta lege completeazã <>art. 3 din Legea nr. 1/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei de Plãţi şi Intervenţie pentru Agriculturã, Industrie Alimentarã şi Dezvoltare Ruralã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(3) Cuantumul garanţiilor se stabileşte prin hotãrâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Agriculturii, Pãdurilor şi Dezvoltãrii Rurale.
(4) Certificatele de import sau de export prevãzute la alin. (1) sunt definite în Legea privind instituirea sistemului de certificate de import şi de export pentru produse agricole nr. 300/2005.
ART. 2
În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos se definesc astfel:
a) garanţie - asigurarea cã o sumã de bani va fi plãtitã sau executatã în contul autoritãţii competente în cazul în care o anumitã obligaţie nu a fost îndeplinitã;
b) autoritate competentã - Agenţia de Plãţi şi Intervenţie pentru Agriculturã;
c) garant - instituţia financiarã care emite garanţii potrivit legii;
d) parte responsabilã de îndeplinirea obligaţiei - operatorul economic care efectueazã operaţiuni de import sau de export de produse agricole în baza unui certificat.
CAP. II
Constituirea garanţiei
ART. 3
(1) Garanţia va fi constituitã de sau în numele pãrţii responsabile de îndeplinirea obligaţiei de platã a unei sume în cazul în care obligaţia privind operaţiunea de import sau de export rezultatã din certificat nu este îndeplinitã.
(2) Autoritatea competentã poate renunţa la constituirea garanţiei în situaţia în care suma totalã aferentã garanţiei este inferioarã sumei de 500 euro, echivalent în lei, la cursul de schimb stabilit şi comunicat de Banca Naţionalã a României, la data constituirii.
(3) În situaţia prevãzutã la alin. (2), partea responsabilã de îndeplinirea obligaţiei se va angaja în scris ca, în caz de nerealizare a obligaţiei, sã plãteascã autoritãţii competente, în termen de 35 de zile de la data la care obligaţia ar fi trebuit îndeplinitã, o sumã echivalentã cu cea pe care ar fi plãtit-o dacã ar fi constituit o garanţie.
(4) Angajamentul scris al pãrţii responsabile constituie titlu executoriu pentru recuperarea sumelor prevãzute la alin. (3).
CAP. III
Formele garanţiei
ART. 4
Indiferent de forma ei, garanţia se constituie în lei.
ART. 5
O garanţie poate fi constituitã:
a) sub formã de depozit în numerar;
b) sub formã de scrisoare de garanţie bancarã.
ART. 6
Autoritatea competentã este îndreptãţitã sã refuze acceptarea sau sã solicite înlocuirea oricãrei garanţii care nu asigurã acoperirea obligaţiilor pentru o perioadã suficientã de timp.
ART. 7
(1) Depozitul în numerar şi scrisoarea de garanţie bancarã se pot înlocui reciproc.
(2) Înlocuirea garanţiei potrivit prevederilor alin. (1) este condiţionatã de obţinerea avizului autoritãţii competente.
ART. 8
În cazul constituirii garanţiei sub formã de depozit în numerar, prin virament, se va considera cã acesta reprezintã o garanţie atunci când autoritatea competentã are siguranţa cã suma respectivã este la dispoziţia sa.
ART. 9
Toate cheltuielile efectuate de instituţiile bancare sunt în sarcina pãrţii care constituie garanţia.
ART. 10
Pãrţii care constituie o garanţie sub formã de depozit în numerar nu i se acordã nici o dobândã.
ART. 11
(1) Garantul trebuie sã aibã sediul permanent în România şi trebuie sã fie agreat de Ministerul Finanţelor Publice. Lista bãncilor agreate se stabileşte prin ordin al ministrului finanţelor publice, la propunerea Bãncii Naţionale a României.
(2) Garantul se angajeazã sã transmitã autoritãţii competente originalul scrisorii de garanţie bancarã, care va preciza cumulativ cel puţin urmãtoarele elemente:
a) obligaţia a cãrei realizare se garanteazã prin respectiva scrisoare de garanţie bancarã;
b) suma maximã pe care garantul se obligã sã o plãteascã în cazul în care obligaţiile nu sunt îndeplinite;
c) angajamentul garantului ca, în cazul neîndeplinirii obligaţiei de cãtre partea responsabilã, sã suporte solidar cu partea responsabilã de îndeplinirea obligaţiei orice sumã care se încadreazã în suma garantatã prin scrisoarea de garanţie bancarã, în termen de 30 de zile de la solicitarea autoritãţii competente.
CAP. IV
Restituirea şi executarea garanţiilor
ART. 12
Garanţia se restituie în maximum 30 de zile de la data prezentãrii documentelor care atestã cã toate cerinţele rezultate din certificatul de export sau de import au fost respectate.
ART. 13
(1) Obligaţia de a importa este consideratã îndeplinitã, iar dreptul de a importa se considerã exercitat în ziua în care declaraţia vamalã de import a fost acceptatã şi produsul în cauzã a fost efectiv importat.
(2) Obligaţia de a exporta se considerã îndeplinitã, iar dreptul de a exporta se considerã exercitat în ziua în care declaraţia vamalã de export a fost acceptatã.
(3) Pentru exportul de produse care beneficiazã de primã de export se face dovada cã produsele în cauzã au ajuns pe teritoriul de destinaţie înscris în certificatul de export.
ART. 14
Dovada solicitatã în conformitate cu prevederile art. 13 se furnizeazã astfel:
a) în cazul prevãzut la art. 13 alin. (1), prin depunerea exemplarului nr. 1 al certificatului şi, unde este cazul, a exemplarului nr. 1 al extrasului sau extraselor aferente certificatului, cu menţiunile efectuate de autoritatea vamalã;
b) în cazul prevãzut la art. 13 alin. (2), prin depunerea exemplarului nr. 1 al certificatului şi, unde este cazul, a exemplarului nr. 1 al extrasului sau extraselor aferente certificatului, cu menţiunile efectuate de autoritatea vamalã;
c) în cazul exportului de produse care beneficiazã de primã de export, prevãzut la art. 13 alin. (3), autoritatea competentã solicitã documente suplimentare, ce vor fi reglementate prin ordin comun al ministrului agriculturii, pãdurilor şi dezvoltãrii rurale şi al ministrului finanţelor publice.
ART. 15
(1) În cazul în care obligaţia de a importa sau de a exporta nu a fost îndeplinitã, garanţia care se reţine se calculeazã ca diferenţã dintre 95% din cantitatea înscrisã pe certificat şi cantitatea efectiv importatã sau exportatã; în cazul în care certificatul este eliberat pe baza numãrului de capete de animale vii, rezultatul calculului pentru 95% menţionat mai sus se rotunjeşte la urmãtorul numãr întreg mai mic de capete.
(2) În cazul în care cantitatea efectiv importatã sau exportatã reprezintã mai puţin de 5% din cantitatea înscrisã pe certificat, se reţine întreaga garanţie.
(3) Dacã valoarea garanţiei care ar trebui reţinutã este mai micã de 100 euro, echivalent în lei, întreaga garanţie se elibereazã.
(4) Dovada prevãzutã la art. 14 lit. a) şi b) trebuie depusã la autoritatea competentã în termen de douã luni de la expirarea termenului de valabilitate a certificatului, cu excepţia cazurilor de forţã majorã.
(5) În cazul exporturilor care beneficiazã de primã la export, dovada livrãrii la destinaţie conform art. 14 lit. c) trebuie depusã la autoritatea competentã în termen de 6 luni de la data expirãrii termenului de valabilitate a certificatului, cu excepţia cazurilor de forţã majorã.
(6) În cazul în care este necesarã furnizarea de dovezi privind faptul cã produsul care face obiectul unui certificat de export a ajuns la destinaţia specificatã în acesta, în lipsa respectivei dovezi din culpa operatorului economic, garanţia aferentã certificatului se reţine integral.
(7) În cazul în care exportatorul nu poate aduce dovezile menţionate la alin. (4) şi (5) în termenul stabilit, dar a acţionat cu toate mijloacele pentru a le obţine, autoritatea competentã poate decide prelungirea perioadei de timp pentru furnizarea documentelor, fãrã a depãşi 8 luni de la expirarea termenului de valabilitate a certificatului, în funcţie de circumstanţe.
(8) Garanţia aferentã cantitãţii neexportate, incluzând toleranţa de 5%, se reţine dacã operatorul economic nu prezintã dovada sosirii mãrfii la destinaţie. Dispoziţiile alin. (6) şi (7) se aplicã corespunzãtor.
ART. 16
(1) Indiferent de forma garanţiei, autoritatea competentã va notifica operatorului economic sã plãteascã suma reprezentând garanţia reţinutã, în termen de 35 de zile din ziua emiterii notificãrii.
(2) În vederea executãrii unei garanţii constituite sub formã de scrisoare de garanţie bancarã, autoritatea competentã va solicita garantului plata sumei datorate, în termen de cel mult 35 de zile de la expirarea termenului prevãzut la alin. (1).
ART. 17
Modul de încasare şi de valorificare a garanţiilor de cãtre autoritatea competentã se face în conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale privind finanţele publice şi ale Codului de procedurã fiscalã.
CAP. V
Dispoziţii finale
ART. 18
Articolul 3 din <>Legea nr. 1/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei de Plãţi şi Intervenţie pentru Agriculturã, Industrie Alimentarã şi Dezvoltare Ruralã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 25 februarie 2004, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, se completeazã cu o nouã literã, litera s), cu urmãtorul cuprins:
"s) implementeazã sistemul de garanţii pentru importul şi exportul produselor agricole."
ART. 19
La data intrãrii în vigoare a prezentei legi, <>Hotãrârea Guvernului nr. 449/1992 privind instituirea garanţiei bancare de bunã execuţie a licenţelor de export la produse supuse regimului de contingente, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 214 din 28 august 1992, se abrogã.
ART. 20
Pentru acoperirea cheltuielilor de implementare a sistemului de garanţii pentru importul şi exportul produselor agricole, bugetul Agenţiei de Plãţi şi Intervenţie pentru Agriculturã se va majora cu sumele necesare.
ART. 21
În termen de 30 de zile de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, Guvernul va adopta normele metodologice de aplicare a acesteia, la propunerea Ministerului Agriculturii, Pãdurilor şi Dezvoltãrii Rurale, Ministerului Economiei şi Comerţului, Ministerului Finanţelor Publice şi Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã.
ART. 22
Prezenta lege intrã în vigoare la 30 de zile de la publicarea ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Menţiune:
Prezenta lege transpune simplificat Regulamentul (CEE) nr. 2.220/1985 de stabilire a normelor detaliate comune de aplicare a sistemului de garanţii pentru produsele agricole, publicat în Jurnalul Oficial al Comunitãţilor Europene nr. 205/1985, şi secţiunea IV a Regulamentului (CE) nr. 1.291/2000 de stabilire a normelor comune de aplicare a sistemului de certificate de import şi export şi de certificate de fixare în avans pentru produsele agricole, publicat în Jurnalul Oficial al Comunitãţilor Europene nr. 152/2000.
Aceastã lege a fost adoptatã de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicatã.
p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,
DAN RADU RUŞANU
PREŞEDINTELE SENATULUI
NICOLAE VÃCÃROIU
Bucureşti, 24 octombrie 2005.
Nr. 299.
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
