Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Parlamentul României adoptã prezenta lege.
CAP. I
Dispoziţii generale
ART. 1
Prezenta lege, denumitã în continuare Codul, are ca obiect reglementarea raporturilor juridice create între agenţii economici şi consumatori, cu privire la achiziţionarea de produse şi servicii, inclusiv a serviciilor financiare, asigurând cadrul necesar accesului la produse şi servicii, informãrii lor complete şi corecte despre caracteristicile esenţiale ale acestora, apãrãrii şi asigurãrii drepturilor şi intereselor legitime ale consumatorilor împotriva unor practici abuzive, participãrii acestora la fundamentarea şi luarea deciziilor ce îi intereseazã în calitate de consumatori.
ART. 2
Prevederile prezentului Cod se aplicã comercializãrii produselor noi, folosite sau recondiţionate, şi a serviciilor, inclusiv a serviciilor financiare, destinate consumatorilor, contractelor încheiate cu consumatorii, regulilor privind publicitatea produselor şi serviciilor, cu excepţia produselor şi serviciilor care sunt reglementate prin legi speciale, a produselor care se comercializeazã ca antichitãţi şi a produselor necesar a fi reparate sau recondiţionate pentru a fi utilizate, cu condiţia ca agentul economic sã informeze consumatorul despre aceasta.
ART. 3
Actele normative privind protecţia consumatorilor nu trebuie sã includã bariere în calea liberei circulaţii a mãrfurilor şi serviciilor.
ART. 4
Principiile de bazã ale protecţiei consumatorilor sunt:
a) contradictorialitatea - presupune asigurarea posibilitãţii persoanelor aflate pe poziţii divergente de a se exprima cu privire la orice act sau fapt care are legãturã cu posibila încãlcare a dispoziţiilor privind protecţia consumatorilor;
b) celeritatea procedurii de cercetare - presupune obligaţia autoritãţii competente în domeniul protecţiei consumatorilor de a proceda, fãrã întârziere, la cercetarea sesizãrii consumatorilor, cu respectarea drepturilor persoanelor implicate şi a regulilor prevãzute de lege;
c) proporţionalitatea - conform cãreia trebuie respectat un raport corect între gravitatea sau consecinţele faptei constatate, circumstanţele sãvârşirii acesteia şi mãsura sancţionatorie aplicatã;
d) legalitatea mãsurilor propuse/dispuse - presupune cã autoritãţile competente nu pot propune/dispune decât mãsurile prevãzute de lege;
e) confidenţialitatea - obligaţia personalului din cadrul autoritãţilor competente de a pãstra confidenţialitatea datelor, actelor, informaţiilor de orice naturã, prin a cãror divulgare se pot aduce prejudicii persoanelor fizice sau juridice, care sunt sau pot fi menţionate în aceste informaţii;
f) recunoaşterea reciprocã - orice produs legal fabricat sau comercializat într-un stat membru al Uniunii Europene sau în Turcia ori fabricat în mod legal într-un alt stat aparţinând Spaţiului Economic European este admis pe teritoriul României, dacã oferã un grad echivalent de protecţie cu cel impus de normele române.
ART. 5
Statul, prin autoritatea centralã cu atribuţii în domeniul protecţiei consumatorilor, are drept obiective:
a) protecţia consumatorilor împotriva riscului de a achiziţiona un produs sau de a li se presta un serviciu care ar putea sã le prejudicieze viaţa, sãnãtatea sau securitatea ori sã le afecteze drepturile şi interesele legitime;
b) promovarea şi protecţia intereselor economice ale consumatorilor;
c) accesul consumatorilor la informaţii complete, corecte şi precise asupra caracteristicilor esenţiale ale produselor şi serviciilor, astfel încât decizia pe care o adoptã în legãturã cu acestea sã corespundã cât mai bine nevoilor lor;
d) educarea consumatorilor;
e) despãgubirea efectivã a consumatorilor;
f) sprijinirea consumatorilor sau a altor grupuri sau organizaţii reprezentative de a se organiza, pentru a-şi expune opiniile în procesele de luare a unei decizii care îi priveşte;
g) promovarea cooperãrii internaţionale în domeniul protecţiei consumatorilor şi participarea la schimburile rapide de informaţii;
h) prevenirea şi combaterea, prin toate mijloacele, a practicilor comerciale abuzive şi a prestãrii serviciilor, inclusiv a celor financiare care pot afecta interesele economice ale consumatorilor.
ART. 6
Prevederile cuprinse în prezentul Cod sunt obligatorii pentru toţi consumatorii şi agenţii economici care efectueazã acte şi fapte de comerţ, în condiţiile legii.
ART. 7
Termenii utilizaţi în legislaţia privind protecţia consumatorilor sunt enumeraţi cu titlu exemplificativ în anexa care face parte integrantã din prezentul Cod.
CAP. II
Obligaţiile agenţilor economici
ART. 8
Agenţii economici sunt obligaţi sã punã pe piaţã numai produse sau servicii sigure, care corespund caracteristicilor prescrise sau declarate, sã se comporte în mod corect în relaţiile cu consumatorii şi sã nu foloseascã practici comerciale abuzive.
ART. 9
Sunt interzise importul, fabricaţia, distribuţia, precum şi comercializarea produselor falsificate ori contrafãcute, periculoase sau care au parametrii de securitate neconformi care pot afecta viaţa, sãnãtatea sau securitatea consumatorilor.
ART. 10
Este interzisã condiţionarea vânzãrii cãtre consumator a unui produs, de cumpãrarea unei cantitãţi impuse sau de cumpãrarea concomitentã a unui alt produs sau serviciu. De asemenea, este interzisã prestarea unui serviciu cãtre consumator, condiţionatã de prestarea altui serviciu sau de cumpãrarea unui produs.
ART. 11
Orice vânzare forţatã este interzisã. Expedierea unui produs sau prestarea unui serviciu cãtre o persoanã se face numai în baza unei comenzi prealabile din partea acesteia.
ART. 12
Cheltuielile legate de înlocuirea produselor defecte, de remedierea sau de restituirea contravalorii acestora vor fi suportate de vânzãtor şi recuperate de acesta de la producãtor sau, dupã caz, de la importator sau de la furnizorul anterior aflat pe lanţul de distribuţie, dacã prin contractul încheiat între aceştia nu s-a stabilit altfel.
ART. 13
Orice persoanã care are calitatea de producãtor, distribuitor sau vânzãtor de produse alimentare va comercializa numai alimente care prezintã siguranţã pentru consumator, sunt salubre şi apte pentru consum uman.
ART. 14
Consumatorii trebuie sã primeascã toate informaţiile necesare pentru o utilizare corespunzãtoare, potrivit destinaţiei iniţiale a bunurilor.
ART. 15
În cazul în care agenţii economici iau cunoştinţã, la o datã ulterioarã punerii pe piaţã a produselor comercializate, despre existenţa unor pericole care, la momentul punerii pe piaţã nu puteau fi cunoscute, trebuie sã anunţe, fãrã întârziere, autoritãţile competente şi sã facã aceste informaţii publice.
ART. 16
În cazul produselor identificate sau identificabile cu defecte, producãtorii şi/sau distribuitorii au obligaţia de a le retrage de pe piaţã, de a le înlocui sau de a le repara, iar în situaţia în care aceste mãsuri nu pot fi fãcute într-o perioadã rezonabilã de timp, stabilitã de comun acord între vânzãtor şi consumator şi fãrã nici un inconvenient semnificativ pentru consumator, consumatorul trebuie sã fie compensat în mod corespunzãtor.
ART. 17
În cazul lipsei conformitãţii, astfel cum este prevãzut în actele normative în domeniul conformitãţii produselor, constatate de consumator, acesta are dreptul de a solicita vânzãtorului, ca mãsurã reparatorie, repararea sau înlocuirea produselor, în fiecare caz fãrã platã, cu excepţia cazului în care aceastã solicitare este imposibilã sau disproporţionatã.
ART. 18
Orice reparare sau înlocuire a produselor va fi fãcutã în cadrul unei perioade rezonabile de timp, stabilitã de comun acord între vânzãtor şi consumator şi fãrã nici un inconvenient semnificativ pentru consumator, luând în considerare natura produselor şi scopul pentru care acesta a solicitat produsele, în condiţiile legii.
ART. 19
Guvernul elaboreazã prevederi privind regulile de securitate, standardele naţionale sau de aderare la standardele europene, standardele voluntare cât şi cele privind întocmirea documentelor de conformitate care asigurã cã produsele comercializate pe piaţã sunt sigure.
ART. 20
Ambalajele produselor trebuie sã asigure integritatea şi protecţia calitãţii acestora, fiind, totodatã, conforme prevederilor legale referitoare la protecţia muncii, mediului şi a securitãţii consumatorilor.
ART. 21
Agenţii economici sunt obligaţi sã comercializeze alimente care:
a) sunt însoţite de documente care le atestã originea, provenienţa şi securitatea, dupã caz;
b) sunt manipulate şi comercializate în condiţii corespunzãtoare de igienã, care nu pun în pericol viaţa şi sãnãtatea consumatorilor şi care respectã normele sanitare în vigoare;
c) nu afecteazã viaţa şi sãnãtatea consumatorilor.
ART. 22
Se interzice comercializarea produselor ce imitã produsele alimentare, fãrã a fi astfel de produse şi care prezintã riscul de a pune în pericol sãnãtatea sau securitatea consumatorilor, conform reglementãrilor legale în vigoare.
ART. 23
Obligaţiile producãtorului:
a) sã rãspundã pentru prejudiciul actual şi cel viitor cauzat de produsul cu defect, precum şi pentru cel cauzat ca rezultat cumulat al produsului cu defect cu o acţiune sau o omisiune a unei terţe persoane;
b) sã punã pe piaţã numai produse sigure şi, dacã actele normative în vigoare prevãd, acestea sã fie testate şi/sau certificate;
c) sã punã pe piaţã numai produse care respectã condiţiile prescrise sau declarate;
d) sã opreascã livrãrile, respectiv sã retragã de pe piaţã sau de la consumatori produsele la care organele abilitate sau specialiştii proprii au constatat neîndeplinirea caracteristicilor prescrise, declarate sau care ar putea afecta viaţa, sãnãtatea ori securitatea consumatorilor, dacã aceastã mãsurã constituie singurul mijloc prin care se pot elimina neconformitãţile respective;
e) sã asigure, în cursul procesului de producţie, condiţii igienico-sanitare conform normelor sanitare în vigoare.
ART. 24
Obligaţiile distribuitorilor:
a) sã se asigure cã produsele oferite spre comercializare sunt sigure şi respectã condiţiile prescrise sau declarate;
b) sã nu comercializeze produse despre care deţin informaţii sau considerã cã pot fi periculoase;
c) sã anunţe, imediat, autoritãţile publice competente, precum şi producãtorul, despre existenţa pe piaţã a oricãrui produs de care au cunoştinţã cã este periculos;
d) sã retragã de la comercializare produsele la care organele abilitate de lege au constatat cã nu îndeplinesc caracteristicile prescrise sau declarate, dacã acesta constituie singurul mijloc prin care se pot elimina neconformitãţile respective;
e) sã asigure condiţiile tehnice stabilite de producãtor, precum şi condiţiile igienico-sanitare pe timpul transportului, manipulãrii, depozitãrii şi desfacerii, conform normelor în vigoare.
ART. 25
Obligaţiile prestatorilor de servicii:
a) sã foloseascã, în cadrul serviciilor prestate, numai produse şi proceduri sigure şi, dupã caz, dacã actele normative în vigoare prevãd, acestea sã fie testate şi/sau certificate şi sã anunţe imediat existenţa pe piaţã a oricãrui produs despre care au cunoştinţã cã este periculos;
b) sã presteze numai servicii care nu afecteazã viaţa, sãnãtatea sau securitatea consumatorilor ori interesele economice ale acestora;
c) sã respecte condiţiile prescrise sau declarate, precum şi clauzele prevãzute în contracte;
d) sã asigure, la prestarea serviciilor, condiţiile tehnice stabilite de producãtor, precum şi condiţiile igienico-sanitare, conform normelor în vigoare;
e) sã rãspundã pentru prejudiciul actual şi cel viitor cauzat de serviciul defectuos prestat.
ART. 26
(1) Alte obligaţii ale agenţilor economici sunt:
a) de a comercializa sau oferi, cu titlu gratuit, numai produse sigure, aflate în cadrul termenului de valabilitate şi care nu prezintã riscuri pentru viaţa, sãnãtatea şi/sau securitatea consumatorilor;
b) de a nu comercializa, în spaţii în care nu pot fi asigurate condiţiile de pãstrare cerute de producãtor pentru a se preveni perisabilitatea acceleratã, produse alimentare preambalate sau ambalate;
c) de a nu comercializa, în alte condiţii decât cele cerute de legislaţia în vigoare, produse nealimentare noi, folosite sau recondiţionate, fãrã a putea fi, acolo unde este cazul, probate, verificate sau asigurate condiţiile de pãstrare cerute de producãtor, pentru a se asigura menţinerea caracteristicilor iniţiale ale produselor;
d) de a nu importa, în vederea distribuţiei cu titlu oneros sau gratuit, produse periculoase, expirate sau care pot afecta viaţa, sãnãtatea şi/sau securitatea consumatorilor prin utilizarea acestora.
(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplicã şi persoanelor fizice sau juridice care pot avea calitatea de agent economic.
CAP. III
Drepturile consumatorilor
ART. 27
Consumatorii beneficiazã de urmãtoarele drepturi:
a) de a fi protejaţi împotriva riscului de a achiziţiona un produs sau de a li se presta un serviciu care ar putea sã le prejudicieze viaţa, sãnãtatea sau securitatea ori sã le aducã atingere drepturilor şi intereselor legitime;
b) de a fi informaţi complet, corect şi precis, asupra caracteristicilor esenţiale ale produselor şi serviciilor, astfel încât decizia pe care o adoptã în legãturã cu acestea sã corespundã cât mai bine nevoilor lor, precum şi de a fi educaţi în calitatea lor de consumatori;
c) de a avea acces la pieţe care le asigurã o gamã variatã de produse şi servicii de calitate;
d) de a fi despãgubiţi în mod real şi corespunzãtor pentru pagubele generate de calitatea necorespunzãtoare a produselor şi serviciilor, folosind în acest scop mijloace prevãzute de lege;
e) de a se organiza în asociaţii ale consumatorilor, în scopul apãrãrii drepturilor şi intereselor lor;
f) de a refuza încheierea contractelor care cuprind clauze abuzive, conform prevederilor legale în vigoare;
g) de a nu li se interzice de cãtre un agent economic sã obţinã un beneficiu prevãzut în mod expres de lege.
ART. 28
Se interzice refuzul vânzãrii unui produs sau prestãrii unui serviciu cãtre un consumator fãrã un motiv justificat conform prevederilor legale în vigoare.
CAP. IV
Cadrul organizatoric al organizaţiilor neguvernamentale
ART. 29
Organizaţiile neguvernamentale ale consumatorilor pot fi parteneri sociali cu drept de reprezentare în organismele constituite la nivel central sau local, cu rol în domeniul protecţiei consumatorilor, în care organele administraţiei publice sunt reprezentate.
ART. 30
Personalul de conducere şi salariaţii organelor de specialitate ale administraţiei publice, precum şi ale serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor sau ale altor autoritãţi, cu atribuţii în domeniul protecţiei consumatorilor, nu au dreptul de a deţine funcţii în organele de conducere ale organizaţiilor neguvernamentale ale consumatorilor.
ART. 31
Organizaţiile neguvernamentale ale consumatorilor pot fi consultate de cãtre autoritãţile administraţiei publice cu atribuţii în domeniul protecţiei consumatorilor, la elaborarea dispoziţiilor şi procedurilor cu caracter general şi a altor lucrãri care au ca scop protecţia consumatorilor, cu privire la:
a) cunoaşterea cerinţelor consumatorilor privind sortimentele şi calitatea produselor şi serviciilor;
b) formarea unei atitudini corecte a agenţilor economici, angajaţi în producerea şi comercializarea produselor şi prestarea serviciilor, faţã de calitatea acestora;
c) prevenirea practicilor comerciale abuzive şi a publicitãţii de naturã a afecta drepturile şi interesele legitime ale consumatorilor.
ART. 32
Organizaţiile neguvernamentale ale consumatorilor au urmãtoarele drepturi şi obligaţii:
a) de a fi sprijinite logistic de cãtre organismele administraţiei publice centrale şi locale, în vederea atingerii obiectivelor lor;
b) de a primi sume de la bugetul de stat şi de la bugetele locale;
c) de a fi consultate, cu ocazia elaborãrii actelor normative, standardelor sau specificaţiilor care definesc caracteristicile tehnice şi calitative ale produselor şi serviciilor destinate consumatorilor;
d) de a solicita autoritãţilor competente luarea de mãsuri în vederea opririi producţiei sau retragerii de pe piaţã a produselor ori serviciilor care nu asigurã nivelul calitativ prevãzut în documentele stabilite de lege sau care pun în pericol viaţa, sãnãtatea ori securitatea consumatorilor;
e) de a propune agenţilor economici realizarea de produse şi servicii în condiţii speciale, în vederea satisfacerii nevoilor consumatorilor cu handicap sau de vârsta a treia;
f) de a solicita şi de a obţine informaţii asupra preţului şi caracteristicilor calitative ale produselor sau serviciilor, de naturã sã ajute consumatorul la luarea unei decizii asupra achiziţionãrii acestora;
g) de a informa opinia publicã, prin mass-media, asupra neconformitãţii produselor şi serviciilor existente pe piaţã, precum şi asupra posibilelor consecinţe vãtãmãtoare dovedite ale acestora, pentru consumatori;
h) de a introduce acţiuni în justiţie pentru apãrarea drepturilor şi intereselor legitime ale consumatorilor.
ART. 33
Reprezentanţii organizaţiilor neguvernamentale ale consumatorilor nu au drept de control al agenţilor economici.
CAP. V
Cadrul general al securitãţii produselor
ART. 34
Riscul se considerã acceptabil şi compatibil cu un grad înalt de protecţie pentru siguranţa şi sãnãtatea consumatorilor, evaluarea riscului fãcându-se în funcţie de urmãtoarele aspecte:
a) caracteristicile produsului, ale ambalãrii şi ale instrucţiunilor de montaj şi întreţinere;
b) efectul asupra altor produse, împreunã cu care acesta poate fi folosit;
c) modul de prezentare a produsului, etichetarea, instrucţiunile de folosire şi orice alte indicaţii şi informaţii furnizate de producãtor;
d) categoria de consumatori expusã riscului prin folosirea produsului.
ART. 35
(1) Orice agent economic este obligat sã introducã pe piaţã numai produse sigure pentru viaţa, sãnãtatea şi securitatea consumatorilor.
(2) Orice comerciant trebuie sã se asigure cã produsele oferite spre comercializare sunt sigure şi sã informeze consumatorii asupra factorilor de risc în utilizarea şi/sau consumul acestora.
ART. 36
Este interzisã comercializarea produselor care nu sunt sigure, cât şi a produselor neînsoţite de documentaţia obligatorie prevãzutã de lege, prin care sã se ateste cã ele au fost testate şi/sau certificate, dupã caz.
CAP. VI
Cadrul general privind obligativitatea informãrii şi educãrii consumatorilor
ART. 37
Statul trebuie sã realizeze şi sã încurajeze folosirea de programe menite sã asigure consumatorilor o informare şi o educare corespunzãtoare, pentru a permite acestora sã acţioneze în mod distinct, în vederea unei alegeri corecte bazate pe o informare corespunzãtoare asupra bunurilor şi a serviciilor şi sã fie cunoscãtori ai drepturilor şi responsabilitãţilor ce le revin.
ART. 38
Statul, prin mijloacele sale, are ca scop protejarea consumatorilor la achiziţionarea de produse şi servicii, precum şi protejarea interesului public general împotriva publicitãţii înşelãtoare, a consecinţelor negative ale publicitãţii şi stabileşte condiţiile în care este permisã publicitatea comparativã.
ART. 39
Educarea consumatorilor poate deveni o parte din programul de învãţãmânt sau o componentã a obiectelor de studii, concretizatã prin colaborarea instituţiilor de învãţãmânt cu autoritãţile administraţiei publice, cu atribuţii în acest sens.
ART. 40
Programele de educare şi informare a consumatorilor pot sã cuprindã, ca aspecte importante ale protecţiei acestora:
a) legislaţia referitoare la protecţia consumatorilor, agenţii şi organizaţii ale consumatorilor;
b) sãnãtatea, alimentaţia, prevenirea îmbolnãvirilor şi prevenirea achiziţionãrii de produse alimentare falsificate;
c) riscurile produselor;
d) interesele economice ale consumatorilor la achiziţionarea de servicii, inclusiv a celor financiare;
e) etichetarea produselor, cu precizarea informaţiilor necesare consumatorilor;
f) informaţii despre dificultãţi şi mãsuri de rezolvare a acestora, preţuri, calitate, condiţii de creditare;
g) protecţia mediului, dupã caz.
ART. 41
Programele ce privesc educarea şi informarea consumatorilor pot fi implementate şi prin intermediul organizaţiilor neguvernamentale ale consumatorilor.
ART. 42
Agenţii economici pot contribui şi colabora cu terţe pãrţi la realizarea unor programe reale şi eficiente de educare şi informare a consumatorilor.
ART. 43
Având în vedere necesitatea asigurãrii unei informãri complete, concrete şi inteligibile a consumatorilor pot fi iniţiate programe privind informarea consumatorilor prin mass-media.
ART. 44
Consumatorii au dreptul de a fi informaţi, în mod complet, corect şi precis, asupra caracteristicilor esenţiale ale produselor şi serviciilor, inclusiv a serviciilor financiare oferite de cãtre agenţii economici, astfel încât sã aibã posibilitatea de a face o alegere raţionalã între produsele şi serviciile oferite, în conformitate cu interesele lor economice şi de altã naturã şi sã fie în mãsurã sã le utilizeze, potrivit destinaţiei acestora, în deplinã siguranţã şi securitate.
ART. 45
Informaţiile privind protejarea vieţii, sãnãtãţii şi securitãţii consumatorilor trebuie sã fie comunicate acestora, pe cât este posibil şi prin simboluri grafice internaţionale, uşor de înţeles.
ART. 46
Informarea consumatorilor despre produsele şi serviciile oferite se realizeazã, în mod obligatoriu, prin elemente de identificare şi caracterizare ale acestora, înscrise la vedere, în mod vizibil, lizibil şi uşor de înţeles, dupã caz, pe produs, etichetã, ambalaj de vânzare sau în cartea tehnicã, instrucţiunile de folosire ori altele asemenea, ce însoţesc produsul sau serviciul, în funcţie de natura acestuia.
ART. 47
Consumatorii trebuie sã fie informaţi despre riscurile la care sunt supuşi prin folosirea normalã sau previzibilã a bunurilor.
ART. 48
Scopul etichetãrii este de a oferi consumatorilor informaţiile necesare, suficiente, verificabile şi uşor de comparat, astfel încât sã permitã acestora sã aleagã acel produs care corespunde exigenţelor lor din punct de vedere al nevoilor şi posibilitãţilor lor financiare, precum şi de a cunoaşte eventualele riscuri la care ar putea fi supuşi.
ART. 49
Informaţiile de pe etichetele produselor trebuie sã fie înscrise în limba românã, indiferent de ţara producãtoare, fãrã a se exclude prezentarea lor şi în alte limbi, sã fie vizibile, lizibile şi inscripţionate într-un mod care sã nu permitã ştergerea lor.
ART. 50
Etichetarea şi metodele prin care aceasta se realizeazã nu trebuie sã atribuie alimentelor proprietãţi de prevenire, tratare sau vindecare a bolilor sau sã facã referiri la astfel de proprietãţi; sunt exceptate de la aceastã interdicţie apele minerale naturale, precum şi orice alimente cu destinaţii nutriţionale speciale, expres prevãzute prin acte normative.
ART. 51
Pentru produsele alimentare, producãtorul, astfel cum este definit în anexã, are obligaţia de a informa despre denumirea produsului, denumirea şi/sau marca producãtorului, adresa producãtorului, cantitatea şi, dupã caz, termenul de valabilitate sau data durabilitãţii minimale, lista ingredientelor, despre eventualele riscuri previzibile, modul de utilizare, manipulare, depozitare sau pãstrare, despre contraindicaţii, menţiuni suplimentare pe grupe de produse, precum şi alte menţiuni prevãzute de lege.
ART. 52
Pentru produsele de folosinţã îndelungatã, acestea trebuie sã fie însoţite de certificatul de garanţie şi, dacã reglementãrile în vigoare prevãd, de declaraţia de conformitate, precum şi de cartea tehnicã ori de instrucţiunile de folosire, instalare, exploatare, întreţinere, eliberate de cãtre producãtor, conform prevederilor legale.
ART. 53
Vânzãtorul trebuie sã informeze consumatorii despre preţul final al produsului şi sã ofere acestora toate informaţiile şi documentele tehnice care trebuie sã însoţeascã produsul.
ART. 54
Toate informaţiile privitoare la produsele şi serviciile oferite consumatorilor, documentele însoţitoare, precum şi contractele preformulate, trebuie sã fie scrise în limba românã, indiferent de ţara de origine a acestora, fãrã a exclude prezentarea acestora şi în alte limbi.
ART. 55
Denumirea sub care este vândut alimentul consumatorului sau agenţilor economici care preparã ori furnizeazã hrana pentru populaţie este cea prevãzutã de reglementãrile specifice alimentului respectiv.
ART. 56
În cazul prestãrilor de servicii, informaţiile trebuie sã cuprindã categoria calitativã a serviciului, dupã caz, timpul de realizare, termenul de garanţie şi postgaranţie, preţurile şi tarifele, riscurile previzibile şi, dupã caz, alte documente prevãzute expres de lege. În cazul serviciilor financiare, agenţii economici sunt obligaţi sã ofere consumatorilor informaţii complete, corecte şi precise asupra drepturilor şi obligaţiilor ce le revin.
ART. 57
La punerea pe piaţã a produselor de folosinţã îndelungatã, agenţii economici pot efectua demonstraţii de utilizare, în public sau prin intermediul mass-media, în scopul promovãrii produsului respectiv.
ART. 58
Agenţii economici sunt obligaţi sã demonstreze consumatorilor, la cererea acestora, cu ocazia cumpãrãrii, modul de utilizare şi funcţionare a produselor ce urmeazã a fi vândute, dupã caz.
ART. 59
Obligaţia informãrii consumatorului privind elementele esenţiale referitoare la produsul achiziţionat nu poate fi înlãturatã, de cãtre agentul economic care l-a comercializat, prin invocarea secretului comercial sau profesional, cu excepţia cazurilor prevãzute de lege.
ART. 60
Se interzice prezentarea, prin orice mijloace, a afirmaţiilor şi indicaţiilor care nu sunt conforme cu parametrii ce caracterizeazã produsele şi serviciile şi care nu pot fi probate.
ART. 61
Comercializarea produselor şi prestarea serviciilor se fac numai în locuri şi în spaţii autorizate, conform reglementãrilor legale în vigoare.
ART. 62
Este obligatorie afişarea, în mod vizibil, a denumirii unitãţii, a autorizaţiei de funcţionare, a avertismentelor obligatorii prevãzute de lege, precum şi afişarea orarului de funcţionare.
CAP. VII
Cadrul general privind preţurile şi tarifele
ART. 63
Agentul economic care, în reţeaua de distribuţie, oferã spre vânzare produse/servicii trebuie sã indice preţul de vânzare/tariful practicat şi preţul pe unitatea de mãsurã, conform reglementãrilor legale în vigoare.
ART. 64
Preţurile şi tarifele trebuie indicate în mod vizibil şi într-o formã neechivocã, uşor de citit, prin marcare, etichetare şi/sau afişare.
ART. 65
Informaţiile furnizate de aparatele de mãsurã utilizate pentru determinarea cantitãţii produselor vândute în vrac trebuie sã fie clare şi uşor vizibile pentru consumator.
ART. 66
Când livrarea produsului sau prestarea serviciului se face ulterior plãţii unei sume de bani cu titlu de avans, agentul economic este obligat sã elibereze consumatorului, la plata acontului, un document fiscal conform legislaţiei în vigoare sau, dupã caz, un contract scris şi sã respecte condiţiile contractuale.
ART. 67
Agenţii economici care, potrivit legislaţiei în vigoare, sunt obligaţi sã utilizeze aparate de marcat electronice fiscale vor elibera bonuri fiscale consumatorilor de produse/servicii, aceştia având obligaţia de a pãstra aceste documente, cel puţin pânã la momentul pãrãsirii spaţiului comercial respectiv.
CAP. VIII
Publicitatea produselor şi serviciilor
ART. 68
Publicitatea trebuie sã fie decentã, corectã şi sã fie elaboratã în spiritul responsabilitãţii sociale.
ART. 69
Se interzice publicitatea care:
a) este înşelãtoare;
b) este subliminalã;
c) prejudiciazã respectul pentru demnitatea umanã şi morala publicã;
d) include discriminãri bazate pe rasã, sex, limbã, origine, origine socialã, identitate etnicã sau naţionalitate;
e) atenteazã la convingerile religioase sau politice;
f) aduce prejudicii imaginii, onoarei, demnitãţii şi vieţii particulare a persoanelor;
g) exploateazã superstiţiile, credulitatea sau frica persoanelor;
h) prejudiciazã securitatea persoanelor sau incitã la violenţã;
i) încurajeazã un comportament care prejudiciazã mediul înconjurãtor;
j) favorizeazã comercializarea unor bunuri sau servicii, care sunt produse ori distribuite contrar prevederilor legale.
ART. 70
Autorul, realizatorul de publicitate şi reprezentantul legal al mijlocului de difuzare rãspund solidar cu persoana care îşi face publicitate, în cazul încãlcãrii prevederilor prezentului Cod, cu excepţia cazurilor expres prevãzute prin lege şi la care rãspunderea este menţionatã în sarcina altei persoane.
ART. 71
Dacã persoana care îşi face publicitate nu are sediul în România sau dacã nu poate fi identificatã, rãspunderea revine, dupã caz, reprezentantului sãu legal în România, autorului, realizatorului de publicitate sau reprezentantului legal al mijlocului de difuzare.
ART. 72
Persoana care îşi face publicitate trebuie sã fie în mãsurã sã probeze exactitatea afirmaţiilor, indicaţiilor sau prezentãrilor din anunţul publicitar şi este obligatã, la solicitarea instituţiilor şi autoritãţilor publice abilitate sã aplice şi sã constate contravenţii în domeniul publicitãţii, sã furnizeze documentele care sã probeze exactitatea acestora. În cazul în care documentele nu sunt furnizate în termen de maximum 7 zile de la solicitare sau dacã sunt considerate insuficiente, afirmaţiile din anunţul publicitar în cauzã vor fi considerate inexacte.
ART. 73
În scopul protejãrii vieţii, sãnãtãţii, securitãţii şi informãrii corecte a consumatorilor, statul poate adopta mãsuri de interzicere totalã sau parţialã a publicitãţii anumitor produse.
CAP. IX
Drepturile consumatorilor la încheierea contractelor
ART. 74
Orice contract încheiat între comercianţi şi consumatori, pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii, va cuprinde clauze contractuale clare, fãrã echivoc, pentru înţelegerea cãrora nu sunt necesare cunoştinţe de specialitate.
ART. 75
Orice informaţii privind pachetele de servicii turistice, preţurile acestora, contractele de credit pentru consum şi toate celelalte condiţii aplicabile contractului, comunicate de organizator sau de detailist consumatorului, trebuie sã conţinã indicaţii corecte şi clare, care sã nu permitã interpretãri echivoce ale acestora.
ART. 76
În caz de dubiu asupra interpretãrii unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului.
ART. 77
Se interzice comercianţilor stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.
ART. 78
O clauzã contractualã care nu a fost negociatã direct cu consumatorul va fi consideratã abuzivã dacã, prin ea însãşi sau împreunã cu alte prevederi din contract, creeazã, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile pãrţilor.
ART. 79
O clauzã contractualã va fi consideratã ca nefiind negociatã direct cu consumatorul, dacã aceasta a fost stabilitã fãrã a da posibilitatea consumatorului sã influenţeze natura ei, cum ar fi contractele preformulate sau condiţiile generale de vânzare practicate de comercianţi pe piaţa produsului sau serviciului respectiv.
ART. 80
Faptul cã anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociatã direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor legale pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globalã a contractului evidenţiazã cã acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant. Dacã un comerciant pretinde cã o clauzã preformulatã a fost negociatã direct cu consumatorul este de datoria lui sã prezinte probe în acest sens.
ART. 81
Contractul trebuie sã stipuleze, cu caractere mari şi în imediata vecinãtate a locului rezervat pentru semnãtura consumatorului, clauza expresã despre dreptul de denunţare unilateralã a contractului, dupã caz, precum şi numele şi adresa comerciantului faţã de care consumatorul poate sã îşi exercite acest drept, conform dispoziţiilor legale.
ART. 82
Comerciantul este obligat sã remitã consumatorului un exemplar din contractul încheiat şi sã poatã proba acest lucru în faţa organelor de control.
ART. 83
Dreptul consumatorului la denunţarea contractului nu poate fi anulat de nici o clauzã contractualã sau înţelegere între pãrţi, în cazurile prevãzute de lege, aceasta fiind consideratã nulã de drept.
CAP. X
Dispoziţii finale şi tranzitorii
ART. 84
(1) Acţiunile de control şi supraveghere a pieţei sunt efectuate de personalul împuternicit al autoritãţilor publice centrale şi teritoriale cu atribuţii în domeniul protecţiei consumatorilor, conform competenţelor specifice.
(2) Personalul prevãzut la alin. (1) este autorizat sã facã copii de pe materialele şi documentele care au legãturã cu obiectul controlului şi care se aflã în posesia celor inspectaţi şi sã solicite referinţe despre acestea, numai dacã s-a constatat o abatere de la lege.
(3) Personalul împuternicit este obligat sã pãstreze secretul profesional şi sã nu divulge unei terţe pãrţi secretele comerciale sau alte informaţii confidenţiale ori particulare obţinute în timpul sau în legãturã cu acţiunile de control, dacã nu li se cere sã facã aceasta de cãtre o autoritate judecãtoreascã sau de cãtre partea inspectatã. În cazul în care personalul cu atribuţii de control identificã sau suspecteazã neconformarea cu prevederile actelor normative din domeniul protecţiei consumatorilor în vigoare, acesta poate adopta şi/sau dispune mãsuri în conformitate cu prevederile acestora.
(4) Personalul prevãzut la alin. (1) poate solicita, pe timpul controlului, pentru aducerea la îndeplinire în bune condiţii a atribuţiilor de serviciu, dupã caz, protecţia personalã şi sprijinul organelor responsabile cu ordinea şi liniştea publicã care au obligaţia de a le sprijini în acest sens.
(5) Documentele care conţin date cu caracter personal, sesizãrile şi reclamaţiile petenţilor, precum şi documentele de constatare şi sancţionare contravenţionalã nu pot avea caracter public, cu excepţia cazurilor expres prevãzute de lege sau a cazurilor în care pãrţile ale cãror date sunt identificate sau identificabile consimt, în scris, acest fapt.
ART. 85
(1) În vederea punerii la dispoziţia agenţilor economici şi a consumatorilor a unui instrument neutru de informare, ca rezultat al studiilor de piaţã şi sondajelor de opinie, al strategiilor de distribuţie, al practicilor comerciale, se va înfiinţa Institutul Naţional al Consumului, în coordonarea Autoritãţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor.
(2) Organizarea şi funcţionarea Institutului Naţional al Consumului se stabilesc prin hotãrâre a Guvernului.
(3) Institutul Naţional al Consumului este organizat ca instituţie publicã de interes naţional, cu personalitate juridicã, sub forma unui centru de cercetare, informare şi studii în domeniul consumului, ale cãrui venituri sunt acordate din surse bugetare şi extrabugetare, în condiţiile legii.
(4) Activitãţile Institutului Naţional al Consumului se realizeazã cu sprijinul reprezentanţilor administraţiei publice centrale, ai societãţii civile, ai personalitãţilor în domeniu, ai organizaţiilor patronale şi ai organizaţiilor neguvernamentale ale consumatorilor.
(5) Institutul Naţional al Consumului sprijinã organizaţiile neguvernamentale ale consumatorilor în activitatea de informare şi educare a consumatorilor.
ART. 86
Autoritatea cu atribuţii de protecţie a consumatorilor, în toate cazurile în care constatã nerespectarea actelor normative în domeniul protecţiei consumatorilor, este împuternicitã sã aplice sancţiuni contravenţionale principale, complementare, sã dispunã mãsuri complementare şi sã sesizeze organele de cercetare penalã în cazul în care faptele constatate pot constitui infracţiuni.
ART. 87
(1) Reglementãrile legale în vigoare privind protecţia consumatorului care nu sunt cuprinse în prezenta lege se vor prelua ca anexe ale acesteia.
(2) În termen de 18 luni de la data publicãrii prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, Guvernul va prezenta Parlamentului, spre adoptare, proiectul de lege cu privire la anexele prevãzute la alin. (1).
ART. 88
Prezenta lege intrã în vigoare la data de 1 ianuarie 2007.
Aceastã lege a fost adoptatã de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicatã.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
VALER DORNEANU
PREŞEDINTELE SENATULUI
NICOLAE VĂCĂROIU
Bucureşti, 28 iunie 2004.
Nr. 296.
ANEXĂ
DEFINIŢII
În sensul legislaţiei privind protecţia consumatorilor, termenii şi expresiile de mai jos se definesc astfel:
1. agent economic - persoana fizicã sau juridicã, autorizatã, care în cadrul activitãţii sale profesionale fabricã, importã, depoziteazã, transportã sau comercializeazã produse ori pãrţi din acestea sau presteazã servicii;
2. aliment nepreambalat - aliment vrac care nu este supus operaţiunii de preambalare şi care, pentru vânzare, este mãsurat sau cântãrit în prezenţa consumatorului;
3. autoritate cu atribuţii de protecţia consumatorilor - autoritatea administraţiei publice centrale şi serviciile sale deconcentrate abilitate sã constate şi sã aplice sancţiuni pentru nerespectarea dispoziţiilor privind protecţia consumatorilor;
4. calitate - ansamblul de proprietãţi şi caracteristici ale unui produs sau serviciu, care îi conferã aptitudinea de a satisface, conform destinaţiei acestuia, necesitãţile explicite sau implicite;
5. centru comercial - structura de vânzare cu suprafaţa medie sau mare în care se desfãşoarã activitãţi de comercializare cu amãnuntul de produse, servicii de piaţã şi de alimentaţie publicã, ce utilizeazã o infrastructurã comunã şi utilitãţi adecvate;
6. clauzã abuzivã - clauza contractualã care nu a fost negociatã direct cu consumatorul şi care prin ea însãşi sau împreunã cu alte prevederi din contract creeazã, în detrimentul consumatorilor şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile pãrţilor;
7. comerciant - persoana fizicã sau juridicã autorizatã sã desfãşoare activitatea de comercializare a produselor şi serviciilor de piaţã;
8. comerţ ambulant - activitatea de comercializare cu amãnuntul realizatã prin trecere dintr-un loc în altul, în rulote mobile, standuri mobile, chioşcuri mobile sau în vehicule special amenajate;
9. comerţ cu amãnuntul/de detail - activitatea desfãşuratã de agenţii economici care vând produse, de regulã, direct consumatorilor pentru uzul personal al acestora;
10. comerţ cu ridicata/de gros - activitatea desfãşuratã de agenţii economici care cumpãrã produse în cantitãţi mari, în scopul revânzãrii acestora în cantitãţi mai mici altor comercianţi sau utilizatori profesionali şi colectivi;
11. comerţ de gros cash and carry/formã de comerţ cu autoservire pe bazã de legitimaţie de acces - activitatea desfãşuratã de agenţii economici care vând mãrfuri prin sistemul de autoservire cãtre persoane juridice sau persoane fizice autorizate şi asociaţii familiale autorizate conform legii, înregistrate în baza de date a vânzãtorului, în scopul revânzãrii şi/sau prelucrãrii, precum şi al utilizãrii acestora ca produse consumabile;
12. comerţ în zone publice - activitatea de comercializare a produselor şi serviciilor, desfãşuratã permanent sau sezonier în pieţe, târguri, oboare, pasaje publice, porturi, aeroporturi, gãri, autogãri, drumuri publice şi strãzi sau orice zonã de altã naturã destinatã folosinţei publice;
13. consumator/consumator final - orice persoanã fizicã sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care cumpãrã, dobândeşte, utilizeazã ori consumã produse sau servicii în afara activitãţii profesionale;
14. contract încheiat cu consumatorii - contractele încheiate între comercianţi şi consumatori, inclusiv certificatele de garanţie, bonurile de comandã, facturile, borderourile sau bonurile de livrare, biletele, tichetele care conţin stipulãri sau referiri la condiţii generale prestabilite;
15. data durabilitãţii minimale - data stabilitã de producãtor, pânã la care un produs alimentar îşi pãstreazã caracteristicile specifice în condiţii de depozitare corespunzãtoare; produsele pentru care se stabileşte data durabilitãţii minimale nu trebuie sã fie periculoase nici dupã aceastã datã;
16. declaraţie de conformitate - declaraţia fãcutã de cãtre un producãtor sau un prestator, prin care acesta informeazã, pe propria rãspundere, despre faptul cã un produs sau un serviciu este conform cu un document tehnic normativ;
17. distribuitor - agentul economic din lanţul de distribuţie, a cãrui activitate profesionalã nu afecteazã caracteristicile produsului;
18. durata medie de utilizare - intervalul de timp, stabilit în documente tehnice normative sau declarat de cãtre producãtor ori convenit între pãrţi, în cadrul cãruia produsele de folosinţã îndelungatã trebuie sã îşi menţinã caracteristicile funcţionale, dacã au fost respectate condiţiile de transport, manipulare, depozitare şi exploatare;
19. etichetã - orice material scris, imprimat, litografiat, gravat sau ilustrat, care conţine elemente de identificare a produsului şi care însoţeşte produsul sau este aderent la ambalajul acestuia;
20. exerciţiu comercial - una sau mai multe activitãţi de comercializare cu ridicata, cu amãnuntul, de tip cash and carry, de alimentaţie publicã, precum şi a serviciilor desfãşurate de un comerciant;
21. garanţie - orice angajament asumat de vânzãtor sau producãtor faţã de consumator, fãrã solicitarea unor costuri suplimentare, de restituire a preţului plãtit de consumator, de reparare sau de înlocuire a produsului cumpãrat, în cazul în care acesta nu corespunde condiţiilor enunţate în declaraţiile referitoare la garanţie sau în publicitatea aferentã;
22. ingredient alimentar - orice substanţã, inclusiv aditivii, utilizatã la producerea sau la prepararea unui aliment şi care va fi conţinutã şi de produsul finit ca atare sau într-o formã modificatã;
23. lot - un ansamblu de unitãţi de vânzare dintr-un aliment fabricat, prelucrat sau ambalat în condiţii practic identice;
24. pachet de servicii turistice - combinaţia prestabilitã a cel puţin douã dintre urmãtoarele trei grupe de servicii, cu condiţia ca durata neîntreruptã a acestora sã depãşeascã 24 de ore sau sã cuprindã o înnoptare, şi anume, transport, cazare şi alte servicii, fãrã legãturã cu transportul sau cazarea sau care nu sunt accesorii ale acestora şi care reprezintã o parte semnificativã a pachetului de servicii turistice, cum ar fi: alimentaţie, tratament balnear, agrement şi altele asemenea;
25. pagubã - prejudiciul creat consumatorilor prin utilizarea unui produs periculos sau a unui produs cu defecte, precum şi cel creat de servicii necorespunzãtoare furnizate de prestator. Prejudiciul poate fi material, vãtãmarea integritãţii corporale sau a sãnãtãţii, precum şi pierderea vieţii;
26. practici comerciale abuzive - metode de vânzare restrictive sau condiţionate care afecteazã interesele consumatorilor;
27. prestator - agentul economic care furnizeazã servicii;
28. producãtor:
a) agentul economic care fabricã un produs finit sau o componentã a unui produs;
b) agentul economic care fabricã materie primã;
c) agentul economic care îşi aplicã denumirea, marca sau un alt semn distinctiv pe produs;
d) agentul economic care recondiţioneazã produsul;
e) agentul economic sau distribuitorul care prin activitatea sa modificã caracteristicile produsului;
f) reprezentantul înregistrat în România al unui agent economic care nu are sediul în România sau, în cazul inexistenţei acestuia, importatorul produsului;
g) agentul economic care importã produse în vederea realizãrii ulterioare a unei operaţiuni de vânzare, închiriere, leasing sau orice altã formã de distribuţie specificã derulãrii afacerilor sale;
h) distribuitorul produsului importat, în cazul în care nu se cunoaşte importatorul, chiar dacã producãtorul este menţionat;
i) distribuitorul produsului, în cazul în care importatorul nu poate fi identificat, dacã nu informeazã persoana prejudiciatã în termen de 30 de zile de la cererea acesteia asupra identitãţii importatorului;
29. produs - bun material a cãrui destinaţie finalã este consumul sau utilizarea individualã ori colectivã; sunt considerate produse energia electricã, energia termicã, apa şi gazele livrate pentru consumul individual;
30. produs cu defecte - produsul la care modul de prezentare, utilizarea previzibilã şi data achiziţionãrii nu oferã siguranţã consumatorilor, producând pagube acestora;
31. produs de folosinţã îndelungatã - produsul relativ complex, constituit din piese şi subansambluri, proiectat şi construit pentru a putea fi utilizat pe durata medie de utilizare şi asupra cãruia se pot efectua reparaţii sau activitãţi de întreţinere;
32. produs contrafãcut - orice bun, inclusiv ambalajul acestuia, la care se constatã utilizarea fãrã autorizare a unei mãrci care este identicã cu o marcã legal înregistratã, sau produsul care nu poate fi diferenţiat în aspectele sale esenţiale de un produs de marcã, prin care se încalcã drepturile prevãzute de lege ale deţinãtorului legal al mãrcii respective;
33. produs falsificat - produs la care se constatã alterarea sub orice formã a elementelor de identificare a unei mãrci, denumiri, sigle ori desen industrial legal înregistrate, de naturã a induce în eroare asupra provenienţei sale, la produse care nu au fost fabricate de deţinãtorul legal al mãrcii ori împuternicit al acestuia, sau la care s-a constatat utilizarea mãrcii legal înregistrate fãrã a exista acordul titularului;
34. produs folosit - produs folosit de un alt consumator, reparat şi testat, corespunzãtor din punct de vedere tehnic şi funcţional unui produs similar nou sau recondiţionat, şi care este un produs sigur;
35. produs periculos - produsul care nu poate fi definit ca produs sigur;
36. produs recondiţionat - produs nou cu ambalaj deteriorat, aspect fizic exterior necorespunzãtor, mici defecte de fabricaţie, dar care este adus la parametrii tehnici de funcţionare iniţiali daţi de producãtor prin remediere;
37. produs sigur - produsul care, folosit în condiţii normale sau previzibile, nu prezintã riscuri sau care prezintã riscuri minime, ţinând seama de întrebuinţarea acestuia; riscul se considerã acceptabil şi compatibil cu un grad înalt de protecţie pentru siguranţa şi sãnãtatea consumatorilor, în funcţie de urmãtoarele aspecte:
a) caracteristicile produsului, ale ambalãrii şi ale instrucţiunilor de montaj şi întreţinere;
b) efectul asupra altor produse, împreunã cu care acesta poate fi folosit;
c) modul de prezentare a produsului, etichetarea, instrucţiunile de folosire şi orice alte indicaţii şi informaţii furnizate de producãtor;
d) categoria de consumatori expusã riscului prin folosirea produsului;
38. punere pe piaţã - acţiunea de a face disponibil pentru prima datã, contra cost sau gratuit, un produs sau un serviciu în vederea distribuirii sau utilizãrii;
39. recondiţionare - repararea unui produs nou anterior punerii pe piaţã, pentru a corespunde condiţiilor enunţate în declaraţiile de garanţie sau în publicitatea aferentã, la specificaţiile prevãzute în contractul de vânzare-cumpãrare pentru un produs nou şi nereparat;
40. reparare - aducerea produsului care nu corespunde condiţiilor enunţate în declaraţiile de garanţie sau în publicitatea aferentã la specificaţiile prevãzute în contractul de vânzare-cumpãrare, alte documente, ori în alte dispoziţii legale;
41. serviciu - activitatea, alta decât cea din care rezultã produse, efectuatã în scopul satisfacerii unor necesitãţi ale consumatorilor;
42. serviciu de alimentaţie publicã - activitatea de pregãtire, preparare, prezentare şi servire a produselor şi a bãuturilor pentru consumul acestora în unitãţi specializate sau la domiciliul/locul de muncã al consumatorilor;
43. serviciu financiar - unele servicii de naturã bancarã, credite, asigurãri, pensii private, investiţii sau plãţi;
44. serviciu de piaţã - orice acţiune sau prestaţie care face obiectul vânzãrii-cumpãrãrii pe piaţã şi care nu are drept consecinţã transferul proprietãţii asupra unui bun corporal, efectuatã în scopul satisfacerii unor necesitãţi ale consumatorilor;
45. structura de vânzare - spaţiul de desfãşurare a unuia sau mai multor exerciţii comerciale;
46. structura de vânzare cu suprafaţã mare - structura de vânzare având o suprafaţã de vânzare mai mare de 1.000 mp;
47. structura de vânzare cu suprafaţã medie - structura de vânzare având o suprafaţã de vânzare cuprinsã între 400-1.000 mp inclusiv;
48. structura de vânzare cu suprafaţã micã - structura de vânzare având o suprafaţã de vânzare de pânã la 400 mp inclusiv;
49. suprafaţa de vânzare - suprafaţa destinatã accesului consumatorilor pentru achiziţionarea produsului/serviciului, expunerii produselor oferite, plãţii acestora şi circulaţiei personalului angajat pentru derularea activitãţii. Nu constituie suprafeţe de vânzare cele destinate depozitãrii şi pãstrãrii mãrfurilor;
50. suprafaţa de vânzare a unui centru comercial - suma suprafeţelor de vânzare cu amãnuntul de produse şi servicii de piaţã şi de alimentaţie publicã cuprinse în aceasta;
51. termen de garanţie - limita de timp, care curge de la data dobândirii produsului sau serviciului, pânã la care producãtorul sau prestatorul îşi asumã responsabilitatea remedierii sau înlocuirii produsului ori serviciului achiziţionat, pe cheltuiala sa, dacã deficienţele nu sunt imputabile consumatorilor;
52. termen de valabilitate - limita de timp, stabilitã de producãtor, pânã la care un produs perisabil sau un produs care în scurt timp poate prezenta un pericol imediat pentru sãnãtatea consumatorilor îşi pãstreazã caracteristicile specifice, dacã au fost respectate condiţiile de transport, manipulare, depozitare şi pãstrare; pentru produsele alimentare acesta reprezintã data limitã de consum;
53. vânzãtor - distribuitorul care oferã produsul consumatorilor;
54. viciu ascuns - deficienţa calitativã a unui produs livrat sau a unui serviciu prestat care nu a fost cunoscutã şi nici nu putea fi cunoscutã de cãtre consumator prin mijloacele obişnuite de verificare.
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
