Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
LEGE nr. 294 din 28 iunie 2004 privind executarea pedepselor si a masurilor dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal
ART. 1 Legalitatea executãrii pedepselor Executarea pedepselor se realizeazã în conformitate cu dispoziţiile Codului penal, ale Codului de procedurã penalã şi ale prezentei legi. ART. 2 Temeiul executãrii pedepselor Pedepsele se executã numai în temeiul hotãrârilor judecãtoreşti definitive de condamnare. ART. 3 Respectarea demnitãţii umane Pedepsele se executã în condiţii care sã asigure respectarea demnitãţii umane. ART. 4 Interzicerea supunerii la torturã, tratamente inumane sau degradante ori la alte rele tratamente (1) Se interzice supunerea oricãrei persoane aflate în executarea unei pedepse la torturã, tratamente inumane sau degradante ori la alte rele tratamente. (2) Încãlcarea prevederilor alin. (1) se pedepseşte potrivit legii penale. ART. 5 Interzicerea discriminãrii în executarea pedepselor (1) În timpul executãrii pedepselor este interzisã orice formã de discriminare pe temei de rasã, de naţionalitate, de origine etnicã, de limbã, de religie, de sex, de orientare sexualã, de opinie, de apartenenţã politicã, de avere, de origine socialã sau alte temeiuri. (2) Încãlcarea prevederilor alin. (1) se pedepseşte potrivit legii penale. ART. 6 Judecãtorul delegat pentru executarea pedepselor (1) Executarea pedepselor se desfãşoarã sub supravegherea, controlul şi autoritatea judecãtorului delegat pentru executarea pedepselor. (2) În cadrul fiecãrei judecãtorii, unul sau mai mulţi judecãtori sunt desemnaţi anual, de cãtre preşedintele curţii de apel, ca judecãtor delegat pentru executarea pedepselor. (3) Judecãtorul delegat pentru executarea pedepselor supravegheazã şi controleazã asigurarea legalitãţii în executarea pedepselor şi exercitã atribuţiile stabilite prin lege. (4) Judecãtorul delegat pentru executarea pedepselor de la judecãtoria în circumscripţia cãreia funcţioneazã un penitenciar supravegheazã şi controleazã asigurarea legalitãţii în executarea pedepselor privative de libertate în penitenciar, stabileşte mãsurile de personalizare a regimului de executare a pedepselor privative de libertate prevãzute în prezenta lege, controleazã condiţiile în care aceste mãsuri sunt aplicate şi exercitã alte atribuţii stabilite prin lege. (5) Judecãtorul delegat pentru executarea pedepselor de la judecãtoria în circumscripţia cãreia funcţioneazã un centru de reţinere şi arestare preventivã sau un centru de arestare preventivã supravegheazã şi controleazã asigurarea legalitãţii în executarea mãsurilor preventive privative de libertate în aceste centre şi exercitã alte atribuţii stabilite prin lege. (6) Judecãtorul delegat pentru executarea pedepselor de la judecãtoria în circumscripţia cãreia funcţioneazã un penitenciar, un centru de reţinere şi arestare preventivã sau un centru de arestare preventivã soluţioneazã plângerile formulate de persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate sau de persoanele arestate preventiv împotriva mãsurilor luate de administraţia locurilor de deţinere privitoare la exercitarea drepturilor şi la sancţiunile disciplinare.
TITLUL II Executarea pedepselor principale neprivative de libertate
CAP. I Executarea muncii în folosul comunitãţii
SECŢIUNEA 1 Organizarea executãrii muncii în folosul comunitãţii ART. 7 Stabilirea activitãţilor în folosul comunitãţii (1) Munca în folosul comunitãţii se executã în domeniul serviciilor publice gestionate de autoritãţile administraţiei publice locale, în cadrul instituţiilor publice la nivel local sau în cadrul asociaţiilor şi fundaţiilor, abilitate în acest scop de instanţa de judecatã potrivit art. 8. (2) Judecãtorul delegat pentru executarea pedepselor stabileşte anual lista activitãţilor în folosul comunitãţii care pot fi executate în circumscripţia în care îşi exercitã competenţa teritorialã, pe baza comunicãrilor efectuate de autoritãţile administraţiei publice locale şi instituţiile publice la nivel local, precum şi a cererilor formulate de asociaţiile şi fundaţiile abilitate. (3) Lista activitãţilor în folosul comunitãţii cuprinde: a) natura activitãţilor care pot fi executate în domeniul fiecãrui serviciu public gestionat de autoritãţile administraţiei publice locale, în cadrul fiecãrei instituţii publice la nivel local, precum şi în cadrul fiecãrei asociaţii şi fundaţii abilitate; b) numãrul de persoane care pot executa munca în folosul comunitãţii în domeniul fiecãrui serviciu public gestionat de autoritãţile administraţiei publice locale, în cadrul fiecãrei instituţii publice la nivel local, precum şi în cadrul fiecãrei asociaţii şi fundaţii abilitate; c) numele, prenumele şi funcţia persoanei desemnate pentru organizarea muncii în folosul comunitãţii de fiecare autoritate a administraţiei publice locale, de fiecare instituţie publicã la nivel local, de fiecare asociaţie şi fundaţie abilitatã. (4) Dacã serviciul public în cadrul cãruia persoana condamnatã executã munca în folosul comunitãţii este concesionat unei societãţi comerciale cu capital integral sau parţial privat, contravaloarea prestaţiilor efectuate se vireazã la bugetul unitãţii administrativ-teritoriale în circumscripţia cãreia se executã munca în folosul comunitãţii. ART. 8 Procedura de abilitare a asociaţiilor şi fundaţiilor (1) Abilitarea asociaţiilor şi fundaţiilor se acordã de instanţa de judecatã în circumscripţia cãreia asociaţia sau fundaţia are sediul, la cerere, pe baza raportului judecãtorului delegat pentru executarea pedepselor şi a urmãtoarelor documente care se anexeazã la cererea de abilitare: a) o copie dupã încheierea privind înscrierea asociaţiei sau a fundaţiei în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor; b) o copie dupã actul constitutiv şi statutul asociaţiei sau al fundaţiei; c) bilanţul şi bugetul de venituri şi cheltuieli pe ultimii 3 ani; d) un raport privind natura activitãţilor în folosul comunitãţii care urmeazã sã fie organizate în cadrul asociaţiei sau al fundaţiei şi condiţiile în care acestea pot fi executate. (2) Abilitarea se acordã prin încheiere, pe o perioadã de 3 ani. (3) Abilitarea poate fi retrasã de instanţa de judecatã, din oficiu sau la sesizarea judecãtorului delegat pentru executarea pedepselor. ART. 9 Supravegherea şi controlul executãrii muncii în folosul comunitãţii (1) Supravegherea şi controlul executãrii muncii în folosul comunitãţii se efectueazã de judecãtorul delegat pentru executarea pedepselor, direct sau prin intermediul consilierilor de reintegrare socialã şi supraveghere şi al persoanelor împuternicite în acest scop de unitãţile de poliţie în a cãror circumscripţie se executã munca în folosul comunitãţii. (2) Supravegherea şi controlul executãrii muncii în folosul comunitãţii se realizeazã pe baza programului de supraveghere şi control întocmit de judecãtorul delegat pentru executarea pedepselor. (3) Persoanele desemnate potrivit art. 7 alin. (3) lit. c) au obligaţia de a informa de îndatã judecãtorul delegat pentru executarea pedepselor cu privire la cazurile care atrag revocarea muncii în folosul comunitãţii potrivit Codului penal şi de a-i comunica datele şi informaţiile solicitate cu privire la executarea muncii în folosul comunitãţii.
SECŢIUNEA a 2-a Modul de executare a pedepsei muncii în folosul comunitãţii ART. 10 Încheierea judecãtorului delegat pentru executarea pedepselor (1) Judecãtorul delegat pentru executarea pedepselor de la judecãtoria în circumscripţia cãreia persoana condamnatã are domiciliul stabileşte, prin încheiere, ca urmare a comunicãrii condamnãrii şi pe baza mandatului de executare a pedepsei muncii în folosul comunitãţii: a) serviciul public gestionat de o autoritate a administraţiei publice locale, instituţia publicã la nivel local, asociaţia sau fundaţia unde persoana condamnatã urmeazã sã execute munca în folosul comunitãţii; b) natura muncii în folosul comunitãţii pe care persoana condamnatã trebuie sã o execute, ţinând seama de aptitudinile, starea de sãnãtate şi pregãtirea profesionalã a acesteia; c) programul de executare a muncii în folosul comunitãţii. (2) Încheierea judecãtorului delegat pentru executarea pedepselor prevãzutã în alin. (1) se comunicã persoanei condamnate la pedeapsa muncii în folosul comunitãţii şi persoanei desemnate potrivit art. 7 alin. (3) lit. c). (3) Încheierea prevãzutã în alin. (1) poate fi modificatã oricând, în timpul executãrii pedepsei muncii în folosul comunitãţii, de cãtre judecãtorul delegat pentru executarea pedepselor, din oficiu sau la cererea persoanei condamnate ori a persoanei desemnate potrivit art. 7 alin. (3) lit. c). (4) Judecãtorul delegat pentru executarea pedepselor procedeazã potrivit alin. (1) ca urmare a comunicãrii hotãrârii de condamnare. ART. 11 Obligaţia de prezentare a persoanei condamnate la pedeapsa muncii în folosul comunitãţii (1) Persoana condamnatã la pedeapsa muncii în folosul comunitãţii este obligatã sã se prezinte la judecãtorul delegat pentru executarea pedepselor în termen de 3 zile de la primirea încheierii prevãzute în art. 10 alin. (1). (2) Judecãtorul delegat pentru executarea pedepselor comunicã persoanei condamnate data şi ora la care aceasta trebuie sã înceapã executarea muncii în folosul comunitãţii, precum şi numele şi datele de identificare ale persoanei prevãzute în art. 7 alin. (3) lit. c) la care persoana condamnatã trebuie sã se prezinte pentru începerea executãrii muncii în folosul comunitãţii. ART. 12 Examenul medical Înainte de a începe executarea pedepsei muncii în folosul comunitãţii, persoana condamnatã efectueazã un examen medical, pentru a se stabili dacã este aptã, din punct de vedere medical, sã execute munca în folosul comunitãţii stabilitã de judecãtorul delegat pentru executarea pedepselor şi dacã nu suferã de o boalã care pune în pericol sãnãtatea persoanelor la locul unde urmeazã sã fie executatã munca în folosul comunitãţii. ART. 13 Durata muncii în folosul comunitãţii (1) Munca în folosul comunitãţii se executã într-un interval de cel mult 180 de zile, în cazul condamnaţilor majori şi de cel mult 120 de zile, în cazul condamnaţilor minori. (2) Programul zilnic de muncã, în zilele lucrãtoare, nu poate depãşi 3 ore pe zi, în cazul condamnaţilor majori care desfãşoarã o activitate remuneratã sau urmeazã cursuri de învãţãmânt ori de calificare profesionalã şi 2 ore pe zi, în cazul condamnaţilor minori care desfãşoarã o activitate remuneratã sau urmeazã cursuri de învãţãmânt ori de calificare profesionalã. (3) Munca în folosul comunitãţii se executã dupã programul zilnic al activitãţii remunerate, al cursurilor de învãţãmânt sau de calificare profesionalã ale persoanei condamnate. (4) Programul zilnic de muncã în zilele nelucrãtoare sau în cazul persoanelor care nu desfãşoarã o activitate remuneratã ori nu urmeazã cursuri de învãţãmânt sau de calificare profesionalã nu poate depãşi 8 ore, în cazul condamnaţilor majori, şi 6 ore, în cazul condamnaţilor minori. (5) Munca în folosul comunitãţii nu poate fi executatã în zilele de duminicã şi în zilele declarate sãrbãtori legale. ART. 14 Locul de executare a muncii în folosul comunitãţii (1) Munca în folosul comunitãţii se executã la serviciul public gestionat de o autoritate a administraţiei publice locale, instituţia publicã la nivel local, asociaţia sau fundaţia stabilitã prin încheierea judecãtorului delegat pentru executarea pedepselor. (2) Locul de executare a muncii în folosul comunitãţii trebuie sã fie situat în circumscripţia judecãtoriei unde persoana condamnatã are domiciliul. (3) Dacã munca în folosul comunitãţii nu poate fi executatã în circumscripţia judecãtoriei unde persoana condamnatã are domiciliul, judecãtorul delegat pentru executarea pedepselor din aceastã circumscripţie stabileşte locul de executare a muncii în folosul comunitãţii în circumscripţia altei judecãtorii din circumscripţia tribunalului unde persoana condamnatã are domiciliul, cu avizul judecãtorului delegat pentru executarea pedepsei de la locul unde urmeazã sã fie executatã munca în folosul comunitãţii. (4) La stabilirea locului de executare a muncii în folosul comunitãţii, judecãtorul delegat pentru executarea pedepselor ţine seama de distanţa între domiciliul persoanei condamnate şi locul de executare a muncii în folosul comunitãţii, de distanţa între locul de muncã, instituţia de învãţãmânt sau de calificare profesionalã a persoanei condamnate şi locul de executare a muncii în folosul comunitãţii şi de posibilitãţile de asigurare a transportului între aceste locuri. ART. 15 Condiţiile de executare a muncii în folosul comunitãţii (1) Munca în folosul comunitãţii se executã cu respectarea normelor de protecţie a muncii. (2) Munca în folosul comunitãţii nu poate fi executatã în timpul nopţii sau în locuri vãtãmãtoare, periculoase ori care prezintã un grad de risc pentru sãnãtatea sau integritatea persoanelor condamnate ori pentru dezvoltarea minorilor condamnaţi. ART. 16 Calea de atac împotriva mãsurilor privitoare la condiţiile de executare a muncii în folosul comunitãţii şi a încheierilor judecãtorului delegat pentru executarea pedepselor (1) Împotriva mãsurilor privitoare la condiţiile de executare a muncii în folosul comunitãţii, persoana condamnatã poate face plângere la judecãtorul delegat pentru executarea pedepselor, care soluţioneazã plângerea prin încheiere, dupã ascultarea persoanei condamnate. (2) Judecãtorul delegat pentru executarea pedepselor, soluţionând plângerea, pronunţã una dintre urmãtoarele soluţii: a) admite plângerea şi dispune anularea, revocarea sau modificarea mãsurii privitoare la condiţiile de executare a muncii în folosul comunitãţii; b) respinge plângerea, dacã aceasta este nefondatã. (3) Împotriva încheierilor judecãtorului delegat pentru executarea pedepselor prevãzute în art. 10 şi în alin. (1) din prezentul articol persoana condamnatã poate face plângere la judecãtoria în a cãrei circumscripţie se aflã locul de executare a muncii în folosul comunitãţii. (4) Plângerea prevãzutã în alin. (3) se judecã potrivit art. 460 alin. 1 şi alin. 3-6 din Codul de procedurã penalã, care se aplicã în mod corespunzãtor. (5) Persoana condamnatã este ascultatã, în mod obligatoriu, la judecarea plângerii. (6) Instanţa, soluţionând plângerea, pronunţã una dintre urmãtoarele soluţii: a) admite plângerea şi, dupã caz, modificã încheierea judecãtorului delegat pentru executarea pedepselor prevãzutã în art. 10 sau dispune anularea, revocarea sau modificarea mãsurii privitoare la condiţiile de executare a muncii în folosul comunitãţii; b) respinge plângerea, dacã aceasta este nefondatã. (7) Hotãrârea instanţei poate fi atacatã cu recurs. ART. 17 Sesizarea pentru revocarea muncii în folosul comunitãţii Dacã persoana condamnatã la pedeapsa muncii în folosul comunitãţii nu executã aceastã pedeapsã sau, în timpul executãrii, are o conduitã necorespunzãtoare prin neîndeplinirea obligaţiilor care îi revin sau prin îndeplinirea lor defectuoasã, judecãtorul delegat pentru executarea pedepselor sesizeazã de îndatã instanţa de judecatã, pentru revocarea muncii în folosul comunitãţii. ART. 18 Atestarea executãrii muncii în folosul comunitãţii Dupã executarea pedepsei muncii în folosul comunitãţii, autoritatea administraţiei publice locale care gestioneazã serviciul public, instituţia publicã la nivel local, asociaţia sau fundaţia unde persoana condamnatã a executat munca în folosul comunitãţii are obligaţia de a comunica judecãtorului delegat pentru executarea pedepselor şi persoanei condamnate un document care atestã cã munca în folosul comunitãţii a fost executatã. ART. 19 Alte cazuri de efectuare a muncii în folosul comunitãţii Dispoziţiile prezentei secţiuni referitoare la executarea pedepsei muncii în folosul comunitãţii se aplicã în mod corespunzãtor în cazul înlocuirii pedepsei amenzii sub forma zilelor-amendã cu munca în folosul comunitãţii şi în cazul suspendãrii executãrii pedepsei sub supraveghere cu obligaţia condamnatului de a efectua o muncã în folosul comunitãţii.
CAP. II Executarea pedepsei amenzii sub forma zilelor-amendã
ART. 20 Modul de executare a pedepsei amenzii sub forma zilelor-amendã (1) Executarea pedepsei amenzii sub forma zilelor-amendã în cazul nerespectãrii termenului de achitare integralã a acesteia sau a unei rate când plata amenzii a fost eşalonatã se face potrivit dispoziţiilor privind executarea silitã a creanţelor bugetare. (2) Executorii bugetari au obligaţia sã comunice instanţei de executare, la data achitãrii integrale a amenzii, executarea acesteia şi sã înştiinţeze instanţa cu privire la orice împrejurare care împiedicã executarea.
TITLUL III Executarea mãsurilor de supraveghere şi a obligaţiilor dispuse de instanţã potrivit Codului penal
ART. 21 Controlul executãrii mãsurilor de supraveghere şi a obligaţiilor dispuse potrivit Codului penal (1) Controlul executãrii mãsurilor de supraveghere şi a obligaţiilor prevãzute în Codul penal, care pot fi dispuse în cazul suspendãrii executãrii pedepsei sub supraveghere, al suspendãrii executãrii pedepsei sub supraveghere cu obligaţia condamnatului de a efectua o muncã în folosul comunitãţii, al amânãrii aplicãrii pedepsei şi al liberãrii condiţionate, se asigurã de regulã, de judecãtorul delegat pentru executarea pedepselor de la judecãtoria în circumscripţia cãreia persoana condamnatã are domiciliul şi de consilierii de reintegrare socialã şi supraveghere. (2) Pe durata suspendãrii executãrii pedepsei sub supraveghere, a suspendãrii executãrii pedepsei sub supraveghere cu obligaţia condamnatului de a efectua o muncã în folosul comunitãţii, a amânãrii aplicãrii pedepsei sau a liberãrii condiţionate, persoana condamnatã sau, dupã caz, inculpatul poate solicita asistenţã şi consiliere, care se acordã, potrivit legii, de consilierii de reintegrare socialã şi supraveghere. ART. 22 Sesizarea instanţei în cazul nerespectãrii mãsurilor de supraveghere şi a obligaţiilor dispuse de instanţã În cazul nerespectãrii mãsurilor de supraveghere sau a obligaţiilor prevãzute în Codul penal, dispuse în cazul suspendãrii executãrii pedepsei sub supraveghere sau al suspendãrii executãrii pedepsei sub supraveghere cu obligaţia condamnatului de a efectua o muncã în folosul comunitãţii, judecãtorul delegat pentru executarea pedepselor, din oficiu sau la solicitarea consilierilor de reintegrare socialã şi supraveghere, sesizeazã instanţa în vederea revocãrii suspendãrii ori a prelungirii termenului de încercare cu cel mult 3 ani. ART. 23 Raportul judecãtorului delegat pentru executarea pedepselor privind respectarea mãsurilor de supraveghere şi a obligaţiilor dispuse în cazul amânãrii aplicãrii pedepsei În cazul amânãrii aplicãrii pedepsei, la data fixatã de instanţã, judecãtorul delegat pentru şi consilierii de reintegrare socialã şi supraveghere prezintã un raport comun cu privire la executarea pedepselor modul în care inculpatul a respectat mãsurile de supraveghere şi obligaţiile prevãzute în Codul penal, dispuse în cazul amânãrii aplicãrii pedepsei. ART. 24 Mãsurile de supraveghere şi obligaţiile dispuse faţã de minor Dispoziţiile art. 21-23 se aplicã în mod corespunzãtor în cazul mãsurilor de al supraveghere şi obligaţiilor dispuse faţã de minor în cazul suspendãrii condiţionate a executãrii pedepsei, al suspendãrii executãrii pedepsei sub supraveghere şi al amânãrii aplicãrii pedepsei.
TITLUL IV Executarea pedepselor principale privative de libertate
CAP. I Organizarea executãrii pedepselor privative de libertate
ART. 25 Penitenciarele (1) Pedeapsa principalã privativã de libertate a închisorii, a închisorii stricte, a detenţiunii severe şi a detenţiunii pe viaţã se executã în locuri anume destinate, denumite penitenciare. (2) Penitenciarele se înfiinţeazã prin hotãrâre a Guvernului, au personalitate juridicã şi sunt în subordinea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor. (3) Organizarea şi funcţionarea penitenciarelor se stabilesc prin regulament, aprobat prin ordin al ministrului justiţiei, care se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi pe pagina de Internet a Ministerului Justiţiei şi a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor. (4) În cadrul penitenciarelor se pot înfiinţa, prin decizie a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, secţii interioare sau exterioare ale penitenciarelor, în raport cu regimurile de executare a pedepselor privative de libertate, categoriile de persoane condamnate şi nevoile speciale de protecţie ale anumitor categorii de persoane condamnate. ART. 26 Penitenciarele speciale (1) Pentru anumite categorii de persoane condamnate la pedepse privative de libertate se pot înfiinţa penitenciare speciale, în condiţiile art. 25 alin. (2). (2) Penitenciarele speciale sunt: a) penitenciare pentru minori; b) penitenciare pentru femei; c) penitenciare-spital. ART. 27 Secţiile speciale de arestare preventivã (1) În cadrul penitenciarelor se pot înfiinţa secţii speciale de arestare preventivã, prin decizie a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor. (2) În secţiile speciale de arestare preventivã din penitenciare pot fi deţinute numai persoanele condamnate printr-o hotãrâre definitivã la o pedeapsã privativã de libertate, care sunt cercetate în stare de arest în altã cauzã, precum şi arestaţii preventiv aflaţi în curs de judecatã. ART. 28 Comisia pentru personalizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate În fiecare penitenciar se constituie o comisie pentru personalizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, alcãtuitã din: conducãtorul penitenciarului, adjunctul acestuia responsabil cu aplicarea regimului de detenţie, medicul penitenciarului, un consilier de reintegrare socialã şi supraveghere, un reprezentant al compartimentului socioeducativ şi al compartimentului de siguranţã a deţinerii. ART. 29 Administraţia Naţionalã a Penitenciarelor (1) Administraţia Naţionalã a Penitenciarelor este instituţia publicã cu personalitate juridicã, în subordinea Ministerului Justiţiei, având ca scop coordonarea activitãţii penitenciarelor. (2) Organizarea, funcţionarea şi atribuţiile Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor se stabilesc prin hotãrâre a Guvernului. (3) Conducerea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor este asiguratã de un director general, numit prin ordin al ministrului justiţiei. (4) Directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor are calitatea de ordonator secundar de credite. (5) Finanţarea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor se asigurã din venituri proprii şi subvenţii acordate de la bugetul de stat. ART. 30 Siguranţa penitenciarelor (1) Administraţia Naţionalã a Penitenciarelor are obligaţia de a lua mãsurile necesare pentru siguranţa penitenciarelor, precum şi mãsurile de pazã, supraveghere şi escortare a persoanelor condamnate la pedepse privative de libertate. (2) Mãsurile necesare pentru siguranţa penitenciarelor se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin al ministrului justiţiei. (3) Penitenciarele trebuie sã dispunã de amenajãrile, dispozitivele, personalul şi mijloacele necesare pentru supravegherea şi controlul perimetrelor, al spaţiilor interioare şi al cãilor de acces, precum şi de armamentul şi muniţia necesare. (4) În cazul manifestãrilor care tulburã ordinea şi liniştea publicã din cadrul penitenciarelor sau pun în pericol viaţa ori integritatea corporalã a persoanelor sau securitatea bunurilor şi care depãşesc posibilitãţile de intervenţie ale Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, poate fi solicitat sprijinul Ministerului Administraţiei şi Internelor. ART. 31 Protecţia martorilor care executã pedepse privative de libertate Administraţia Naţionalã a Penitenciarelor şi administraţia penitenciarului au obligaţia de a asigura, în condiţiile legii, protecţia şi asistenţa martorului aflat în stare de pericol şi ale martorului protejat care executã o pedeapsã privativã de libertate.
CAP. II Regimurile de executare a pedepselor privative de libertate
ART. 32 Dispoziţii generale privind regimurile de executare a pedepselor privative de libertate (1) Regimurile de executare a pedepselor privative de libertate cuprind ansamblul de reguli care stau la baza executãrii pedepselor privative de libertate. (2) Regimurile de executare a pedepselor privative de libertate sunt bazate pe sistemul progresiv, persoanele condamnate având posibilitatea, în condiţiile prevãzute de prezenta lege, sã treacã dintr-un regim în altul. (3) Regimurile de executare a pedepselor privative de libertate trebuie sã asigure respectarea şi protejarea vieţii, sãnãtãţii şi demnitãţii persoanelor private de libertate, a drepturilor şi libertãţilor acestora, fãrã sã cauzeze suferinţe fizice şi nici sã înjoseascã persoana condamnatã. ART. 33 Felurile regimurilor de executare a pedepselor privative de libertate (1) Regimurile de executare a pedepselor privative de libertate sunt: a) regimul de maximã siguranţã; b) regimul închis; c) regimul semideschis; d) regimul deschis. (2) Regimurile de executare a pedepselor privative de libertate se diferenţiazã în raport cu gradul de limitare a libertãţii de mişcare a persoanelor condamnate, modul de desfãşurare a activitãţiilor şi condiţiile de detenţie. ART. 34 Regimul de maximã siguranţã (1) Regimul de maximã siguranţã se aplicã persoanelor condamnate la pedeapsa detenţiunii pe viaţã şi persoanelor condamnate la pedeapsa detenţiunii severe. (2) Persoanele condamnate care executã pedeapsa în regim de maximã siguranţã sunt supuse unor mãsuri stricte de pazã, supraveghere şi escortare, sunt cazate, de regulã, individual, presteazã muncã şi desfãşoarã activitãţile socioeducative în grupuri mici, în spaţii anume stabilite în interiorul penitenciarului, sub supraveghere continuã. (3) Pe durata executãrii pedepsei în regim de maximã siguranţã, persoanele condamnate poartã costum penitenciar distinct. ART. 35 Regimul închis (1) Regimul închis se aplicã persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii stricte mai mare de 5 ani. (2) Regimul închis se poate aplica şi persoanelor condamnate la pedeapsa detenţiunii pe viaţã, dupã executarea efectivã a cel puţin 12 ani de detenţie în regim de maximã siguranţã, precum şi persoanelor condamnate la pedeapsa detenţiunii severe, dupã executarea efectivã a cel puţin o treime de detenţie în regim de maximã siguranţã. (3) Persoanele condamnate care executã pedeapsa în regim închis sunt cazate, de regulã, în comun, presteazã munca şi desfãşoarã activitãţi socioeducative în grupuri, în interiorul penitenciarului, sub pazã şi supraveghere. (4) Persoanele condamnate care executã pedeapsa în regim închis pot presta munca şi în afara penitenciarului, sub pazã şi supraveghere continuã, cu aprobarea conducãtorului penitenciarului. (5) Pe durata executãrii pedepsei în regim închis, persoanele condamnate poartã costum penitenciar distinct. ART. 36 Regimul semideschis (1) Regimul semideschis se aplicã persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii stricte care nu depãşeşte 5 ani. (2) Regimul semideschis se poate aplica şi persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii stricte mai mare de 5 ani, precum şi persoanelor prevãzute în art. 35 alin. (2), care mai au de executat cel mult 2 ani pânã la realizarea fracţiunii de pedeapsã prevãzute în Codul penal pentru liberarea condiţionatã. (3) Persoanele condamnate care executã pedeapsa în regim semideschis sunt cazate în comun, se pot deplasa neînsoţite în interiorul penitenciarului, presteazã munca şi desfãşoarã activitãţile socioeducative, sub supraveghere, în grupuri, în spaţii din interiorul penitenciarului care rãmân deschise în timpul zilei. (4) Persoanele condamnate care executã pedeapsa în regim semideschis pot presta munca şi în afara penitenciarului, sub supraveghere. (5) Pe durata executãrii pedepsei în regim semideschis, persoanele condamnate poartã costum penitenciar distinct. ART. 37 Regimul deschis (1) Regimul deschis se aplicã persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii. (2) Regimul deschis se poate aplica persoanelor condamnate pentru infracţiuni sãvârşite în timpul minoritãţii, precum şi persoanelor condamnate care mai au de executat cel mult un an pânã la realizarea fracţiunii de pedeapsã prevãzute în Codul penal pentru liberarea condiţionatã. (3) Persoanele condamnate care executã pedeapsa în regim deschis pot presta munca şi pot desfãşura activitãţile socioeducative în afara penitenciarului, sub supraveghere. (4) Pe durata executãrii pedepsei în regim deschis, persoanele condamnate poartã costum civil. ART. 38 Schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate (1) Schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate se dispune de judecãtoria în a cãrei circumscripţie se aflã penitenciarul, la cererea persoanei condamnate sau la sesizarea judecãtorului delegat pentru executarea pedepselor, ţinând seama de raportul comisiei pentru personalizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate. (2) Schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate se poate dispune dacã sunt îndeplinite urmãtoarele condiţii: a) persoana condamnatã a executat efectiv partea din pedeapsã prevãzutã în art. 35 alin. (2) sau, dupã caz, mai are de executat partea din pedeapsã prevãzutã în art. 36 alin. (2) ori în art. 37 alin. (2) pânã la realizarea fracţiunii de pedeapsã prevãzute în Codul penal pentru liberarea condiţionatã sau a comis acte ori fapte care o fac incompatibilã cu regimul de executare a pedepselor privative de libertate închis, semideschis şi deschis; b) raportul comisiei prevãzute în alin. (1) constatã cã buna conduitã a persoanei condamnate permite schimbarea regimului în care aceasta executã pedeapsa privativã de libertate, persoana condamnatã a fãcut eforturi serioase pentru reintegrarea socialã, în special în cadrul activitãţii socioeducative, al instruirii şcolare şi al formãrii profesionale ori cã prin conduita sa afecteazã grav convieţuirea normalã în penitenciar sau siguranţa acestuia, fiind necesarã schimbarea regimului; c) persoana condamnatã a comis abateri disciplinare grave, constând în acte sau fapte care afecteazã convieţuirea normalã în penitenciar sau siguranţa acestuia şi o fac incompatibilã cu regimul de executare a pedepselor privative de libertate închis, semideschis şi deschis. (3) Regimul stabilit pentru situaţia prevãzutã la alin. (2) lit. c) nu poate fi mai sever decât cel hotãrât iniţial de cãtre instanţa de judecatã prin pronunţarea pedepsei privative de libertate. (4) Instanţa dispune cu privire la schimbarea regimului de executare a pedepselor, dupã ascultarea persoanei condamnate. (5) Dispoziţiile art. 460 alin. 1 şi alin. 3-6 din Codul de procedurã penalã se aplicã în mod corespunzãtor. (6) Când instanţa constatã cã nu sunt îndeplinite condiţiile pentru schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, prin hotãrârea de respingere fixeazã termenul dupã expirarea cãruia cererea sau sesizarea poate fi reînnoitã, termen care nu poate fi mai mare de un an. (7) Hotãrârea instanţei poate fi atacatã cu recurs. ART. 39 Personalizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate (1) Personalizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate se stabileşte de comisia pentru personalizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, în funcţie de infracţiunea sãvârşitã, durata pedepsei aplicate, starea de recidivã, conduita, personalitatea, vârsta, starea de sãnãtate şi posibilitãţile de reintegrare socialã ale persoanei condamnate. (2) Persoana condamnatã este inclusã, ţinând seama de criteriile prvãzute în alin. (1), în programe care urmãresc, în principal: a) desfãşurarea de activitãţi socioeducative, acordarea de asistenţã şi consiliere psihologicã, acordarea de consiliere şi asistenţã în vederea ocupãrii unui loc de muncã sau al desfãşurãrii unei activitãţi profesionale dupã punerea în libertate; b) instruirea şcolarã; c) formarea profesionalã. (3) Programele prevãzute în alin. (2) sunt realizate de compartimentele socioeducative ale penitenciarelor, cu participarea consilierilor de reintegrare socialã şi supraveghere, a voluntarilor, a asociaţiilor şi fundaţiilor, precum şi a altor reprezentanţi ai societãţii civile. (4) Pentru fiecare persoanã condamnatã se întocmeşte un plan de evaluare şi intervenţie socioeducativã de cãtre compartimentul cu atribuţii în acest domeniu din cadrul penitenciarului. ART. 40 Personalizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate în cazul minorilor (1) Minorii aflaţi în executarea unei pedepse privative de libertate sunt incluşi, pe durata executãrii pedepsei, în programe speciale de asistenţã, consiliere şi supraveghere a minorilor, în funcţie de vârsta şi de personalitatea fiecãruia. (2) Programele speciale prevãzute în alin. (1) sunt realizate de compartimentele socioeducative ale penitenciarelor, cu participarea consilierilor de reintegrare socialã şi supraveghere, a voluntarilor, a asociaţiilor şi fundaţiilor, precum şi a altor reprezentanţi ai societãţii civile. (3) Dispoziţiile art. 39 se aplicã în mod corespunzãtor în cazul persoanelor condamnate prevãzute în alin. (1).
CAP. III Condiţiile de detenţie
ART. 41 Primirea persoanelor condamnate (1) Primirea în penitenciar a persoanelor condamnate se face pe baza mandatului de executare a pedepsei privative de libertate, dupã ce li se stabileşte identitatea. (2) Persoanele condamnate sunt primite cu dosarele individuale întocmite de organele de executare a mandatului de executare a pedepselor privative de libertate. (3) Primirea persoanelor condamnate se face în spaţii special amenajate, femeile fiind separate de bãrbaţi, iar minorii fiind separaţi de majori. (4) Imediat dupã primire, persoanei condamnate i se permite sã comunice familiei, avocatului sau altei persoane locul unde este deţinutã şi schimbarea acestuia. (5) Comunicarea prevãzutã în alin. (4) se face în scris sau telefonic, în mod gratuit. ART. 42 Locul de executare a pedepselor privative de libertate (1) Executarea pedepsei închisorii se face în penitenciare anume destinate sau în secţii speciale ale celorlalte penitenciare. (2) Executarea pedepsei închisorii stricte se face în penitenciare anume destinate. (3) Detenţiunea pe viaţã şi detenţiunea severã se executã în penitenciare anume destinate sau în secţii speciale ale celorlalte penitenciare. ART. 43 Transferarea persoanelor condamnate (1) Transferarea persoanelor condamnate în alt penitenciar, ca urmare a schimbãrii regimului de executare a pedepselor privative de libertate sau pentru alte motive întemeiate, se dispune, la propunerea comisiei pentru personalizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate sau la cererea persoanei condamnate, cu avizul comisiei pentru personalizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, de cãtre directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor. (2) Transferarea persoanelor condamnate în alt penitenciar, dacã este necesarã activitãţii unui organ judiciar, se dispune de directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, la solicitarea organului judiciar. ART. 44 Modul de executare a pedepselor privative de libertate (1) Femeile condamnate la pedepse privative de libertate executã pedeapsa separat de condamnaţii bãrbaţi. (2) Minorii condamnaţi la pedepse privative de libertate executã pedeapsa separat de condamnaţii majori sau în locuri de deţinere speciale. ART. 45 Cazarea persoanelor condamnate (1) Persoanele condamnate sunt cazate individual sau în comun. (2) Camerele de cazare şi celelalte încãperi destinate persoanelor condamnate trebuie sã dispunã de iluminat natural şi de instalaţiile necesare asigurãrii iluminatului artificial corespunzãtor. (3) Fiecãrei persoane condamnate i se pune la dispoziţie un pat. ART. 46 Ţinuta persoanelor condamnate (1) Persoanele condamnate poartã costum penitenciar adecvat anotimpului şi activitãţilor pe care le desfãşoarã. Costumul penitenciar nu poate fi degradant sau umilitor. (2) În raport cu regimul de executare a pedepselor privative de libertate, persoanele condamnate pot purta costum civil în tot cursul zilei. ART. 47 Alimentaţia persoanelor condamnate (1) Administraţia fiecãrui penitenciar asigurã condiţii adecvate şi personalul necesar pentru prepararea, distribuirea şi servirea hranei, potrivit normelor de igienã a alimentaţiei. (2) Normele minime obligatorii de hranã se stabilesc prin ordin al ministrului justiţiei. ART. 48 Refuzul de hranã (1) În situaţia în care o persoanã condamnatã la o pedeapsã privativã de libertate refuzã sã primeascã hrana, conducãtorul penitenciarului are obligaţia sã o audieze de îndatã şi sã îi solicite o declaraţie scrisã, pentru a cunoaşte motivele care au determinat luarea acestei hotãrâri şi pentru a stabili primele mãsuri pentru rezolvarea situaţiei. (2) Ieşirea din refuzul de hranã se consemneazã într-o declaraţie scrisã. (3) Declaraţiile prevãzute în alin. (1) şi (2) se înainteazã judecãtorului delegat pentru executarea pedepselor, care audiazã persoana condamnatã. (4) Conducãtorul penitenciarului ia mãsuri pentru ca persoana condamnatã, care refuzã sã primeascã hrana, sã fie separatã de celelalte persoane condamnate, sub supravegherea permanentã a medicului, care asigurã persoanei condamnate asistenţa medicalã corespunzãtoare, astfel încât viaţa acesteia sã nu fie pusã în pericol. ART. 49 Imobilizarea persoanelor condamnate Persoanele condamnate pot fi temporar imobilizate cu mijloacele din dotare: a) din considerente de ordin medical, la propunerea motivatã a medicului de specialitate; b) pentru a întrerupe acţiunile de vãtãmare corporalã a altei persoane sau a sa ori de distrugere a unor bunuri; c) pentru prevenirea evadãrii în timpul transferului, în cazuri temeinic justificate.
CAP. IV Drepturile şi obligaţiile persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate
ART. 50 Exercitarea drepturilor persoanelor condamnate la pedepse privative de libertate (1) Exercitarea drepturilor persoanelor condamnate la pedepse privative de libertate nu poate fi îngrãditã decât în limitele şi în condiţiile prevãzute de prezenta lege, de Codul de procedurã penalã şi de alte legi. (2) Împotriva mãsurilor privitoare la exercitarea drepturilor prevãzute în prezentul capitol, luate de cãtre administraţia penitenciarului, persoanele condamnate la pedepse privative de libertate pot face plângere la judecãtorul delegat pentru executarea pedepselor. (3) Persoana condamnatã este ascultatã, în mod obligatoriu, de judecãtorul delegat pentru executarea pedepselor. (4) Judecãtorul delegat pentru executarea pedepselor, soluţionând plângerea, pronunţã una dintre urmãtoarele soluţii: a) admite plângerea şi dispune anularea, revocarea sau modificarea mãsurii luate de cãtre administraţia penitenciarului; b) respinge plângerea, dacã aceasta este nefondatã. (5) Împotriva hotãrârii judecãtorului delegat pentru executarea pedepselor, persoana condamnatã poate introduce contestaţie la judecãtoria în a cãrei circumscripţie se aflã penitenciarul, în termen de 5 zile de la comunicarea hotãrârii. ART. 51 Asigurarea respectãrii drepturilor persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate (1) Respectarea drepturilor prevãzute de lege pentru persoanele aflate în executarea pedepselor este asiguratã de judecãtorul delegat pentru executarea pedepselor. (2) Reprezentanţii organizaţiilor neguvernamentale care îşi desfãşoarã activitãţi în domeniul protecţiei drepturilor omului pot vizita penitenciarele şi pot lua contact cu persoanele aflate în executarea pedepselor privative de privative de libertate libertate, cu acordul directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor. (3) Întrevederile dintre reprezentanţii organizaţiilor neguvernamentale prevãzute în alin. (2) şi persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate se desfãşoarã în condiţii de confidenţialitate, sub supraveghere vizualã. ART. 52 Libertatea conştiinţei şi libertatea credinţelor religioase (1) Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase ale persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate nu pot fi îngrãdite. (2) Persoanele condamnate au dreptul la libertatea credinţelor religioase, fãrã a aduce atingere libertãţii credinţelor religioase a celorlalte persoane condamnate. (3) Persoanele condamnate pot participa, pe baza liberului consimţãmânt, la servicii sau întruniri religioase organizate în penitenciare şi pot procura şi deţine publicaţii cu caracter religios, precum şi obiecte de cult. ART. 53 Dreptul la informaţie (1) Dreptul persoanelor condamnate la pedepse privative de libertate de a avea acces la informaţiile de interes public nu poate fi îngrãdit. (2) Accesul persoanelor condamnate la pedepse privative de libertate la informaţiile de interes public se realizeazã în condiţiile legii. (3) Administraţia Naţionalã a Penitenciarelor are obligaţia de a lua toate mãsurile necesare pentru asigurarea aplicãrii dispoziţiilor legale privind liberul acces la informaţiile de interes public pentru persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate. (4) Dreptul persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate la informaţii de interes public se realizeazã şi prin publicaţii, emisiuni radiofonice şi televizate sau orice alte mijloace autorizate de cãtre administraţia penitenciarului. ART. 54 Mãsuri pentru asigurarea accesului la dispoziţiile legale şi documentele privind executarea pedepselor privative de libertate (1) Dispoziţiile Codului penal referitoare la executarea pedepselor privative de libertate, ale prezentei legi şi ale <>Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public şi ale <>Hotãrârii Guvernului nr. 123/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a <>Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, precum şi dispoziţiile ordinelor emise în temeiul prezentei legi şi ale regulamentului de ordine interioarã a penitenciarului sunt aduse la cunoştinţa persoanelor condamnate la pedepse privative de libertate sau sunt puse la dispoziţie acestora, în limba românã sau în limba pe care o înţeleg, imediat dupã primirea în penitenciar. (2) Textele dispoziţiilor legale la care se face referire în alin. (1) se pun la dispoziţie persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate, în penitenciare, în locuri accesibile. (3) În cazul persoanelor condamnate la pedepse privative de libertate care au deficienţe de comunicare, aducerea la cunoştinţã a dispoziţiilor legale la care se face referire în alin. (1) se realizeazã prin folosirea unor modalitãţi care sã permitã înţelegerea acestora. (4) Aducerea la îndeplinire a dispoziţiilor alin. (1) şi (3) se consemneazã într-un proces-verbal. ART. 55 Dreptul de petiţionare (1) Dreptul de petiţionare al persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate este garantat. (2) Forma şi conţinutul petiţiei nu pot fi modificate decât de persoana aflatã în executarea pedepsei privative de libertate. (3) Petiţiile şi rãspunsul la acestea au caracter confidenţial şi nu pot fi deschise sau reţinute. (4) În sensul prezentei legi, termenul petiţie include orice cerere sau sesizare adresatã autoritãţilor publice, instituţiilor publice, organelor judiciare, instanţelor sau organizaţiilor internaţionale a cãror competenţã este acceptatã ori recunoscutã de România. ART. 56 Dreptul la corespondenţã (1) Dreptul la corespondenţã al persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate este garantat. (2) Forma şi conţinutul corespondenţei nu pot fi modificate decât de persoana aflatã în executarea pedepsei privative de libertate. (3) Corespondenţa are caracter confidenţial şi nu poate fi deschisã sau reţinutã decât în limitele şi condiţiile prevãzute de lege. (4) În scopul prevenirii introducerii în penitenciar, prin intermediul corespondenţei, a drogurilor, substanţelor toxice, explozibililor sau a altor asemenea obiecte a cãror deţinere este interzisã, corespondenţa poate fi deschisã, fãrã a fi cititã, în prezenţa persoanei condamnate. (5) Corespondenţa poate fi deschisã şi reţinutã dacã existã indicii temeinice cu privire la sãvârşirea unei infracţiuni. Persoana aflatã în executarea pedepsei privative de libertate este înştiinţatã, în scris, de îndatã, cu privire la luarea acestor mãsuri, iar corespondenţa reţinutã se claseazã într-un dosar special care se pãstreazã de administraţia penitenciarului. (6) Deschiderea şi reţinerea corespondenţei, potrivit dispoziţiilor alin. (5), se pot face numai pe baza dispoziţiilor emise, în scris şi motivat, de cãtre conducãtorul penitenciarului. (7) Dispoziţiile alin. (4) şi (5) nu se aplicã în cazul corespondenţei cu apãrãtorul sau cu organizaţiile neguvernamentale care îşi desfãşoarã activitatea în domeniul protecţiei drepturilor omului. ART. 57 Mãsuri pentru asigurarea exercitãrii dreptului de petiţionare şi a dreptului la corespondenţã (1) Pentru asigurarea exercitãrii dreptului de petiţionare şi a dreptului la corespondenţã, conducãtorul penitenciarului are obligaţia de a lua mãsurile necesare pentru instalarea de cutii poştale în interiorul penitenciarului. (2) Petiţiile şi corespondenţa sunt colectate de cãtre personalul furnizorului de servicii poştale, cãruia i se asigurã accesul în interiorul penitenciarului. (3) Personalul furnizorului de servicii poştale este însoţit în interiorul penitenciarului de o persoanã anume desemnatã de conducãtorul penitenciarului. (4) Rãspunsul la petiţii şi corespondenţa adresatã persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate se predã, de îndatã, destinatarului, sub semnãturã. (5) Cheltuielile ocazionate de exercitarea dreptului de petiţionare şi a dreptului la corespondenţã sunt suportate de cãtre persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate. În cazul în care aceste persoane nu dispun de mijloace bãneşti necesare, cheltuielile pentru exercitarea dreptului de petiţionare prin cereri şi sesizãri adresate organelor judiciare, instanţelor sau organizaţiilor internaţionale a cãror competenţã este acceptatã ori recunoscutã de România şi cele pentru exercitarea dreptului la corespondenţã cu familia şi cu apãrãtorul sunt suportate de cãtre administraţia penitenciarului. ART. 58 Dreptul la convorbiri telefonice (1) Persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate au dreptul sã efectueze convorbiri telefonice de la telefoanele publice cu cartelã instalate în penitenciare. Convorbirile telefonice au caracter confidenţial. (2) Pentru asigurarea exercitãrii dreptului la convorbiri telefonice, conducãtorul penitenciarului are obligaţia de a lua mãsurile necesare pentru instalarea de telefoane publice cu cartelã în interiorul penitenciarului. (3) Numãrul, periodicitatea şi durata convorbirilor telefonice care pot fi efectuate de persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate se stabilesc de cãtre administraţia penitenciarului, în funcţie de numãrul persoanelor deţinute şi al posturilor telefonice publice instalate. (4) Cheltuielile ocazionate de efectuarea convorbirilor telefonice sunt suportate de cãtre persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate. ART. 59 Dreptul de a primi vizite 1) Persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate au dreptul de a primi vizite, în spaţii special amenajate, sub supravegherea vizualã a personalului administraţiei penitenciarului. (2) Persoanele aflate în vizitã sunt supuse controlului specific. (3) Durata şi periodicitatea vizitelor se stabilesc prin ordin al ministrului justiţiei, care se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I. (4) Persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate au dreptul de a primi, oricând, în condiţii de confidenţialitate, vizite ale apãrãtorului. ART. 60 Dreptul de a primi bunuri (1) Persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate au dreptul de a primi bunuri. (2) Numãrul şi greutatea pachetelor care pot fi primite de persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate, precum şi bunurile care pot fi primite, pãstrate şi folosite de aceste persoane se stabilesc prin ordin al ministrului justiţiei, care se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I. (3) Persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate pot primi sume de bani, care se consemneazã în fişa contabilã nominalã. (4) Cotele din sumele de bani cuvenite persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate pentru munca prestatã, sumele primite de la persoane fizice sau juridice în timpul executãrii pedepsei şi sumele aflate asupra lor la primirea în penitenciar pot fi folosite pentru exercitarea dreptului de petiţionare, a dreptului la corespondenţã şi a dreptului la convorbiri telefonice, pentru efectuarea examenului medical prevãzut în art. 62 alin. (4), pentru cumpãrarea de bunuri, sprijinirea familiei sau alte asemenea scopuri, pentru repararea pagubelor cauzate bunurilor puse la dispoziţie de administraţia penitenciarului şi pentru plata transportului pânã la domiciliu la punerea în libertate. ART. 61 Dreptul la asistenţã medicalã (1) Dreptul la asistenţã medicalã al persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate este garantat. (2) Asistenţa medicalã în penitenciare se asigurã ori de câte ori este necesar sau la cerere, cu personal calificat, în mod gratuit, potrivit legii. (3) Persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate beneficiazã în mod gratuit de tratament medical şi de medicamente. ART. 62 Examenul medical (1) Examenul medical al persoanelor condamnate la pedepse privative de libertate se realizeazã la primirea în penitenciare şi, în timpul executãrii pedepsei, în mod periodic. (2) Examenul medical se realizeazã în condiţii de confidenţialitate. (3) Medicul care efectueazã examenul medical are obligaţia de a sesiza procurorul în cazul în care constatã cã persoana condamnatã a fost supusã la torturã, tratamente inumane sau degradante ori la alte rele tratamente, precum şi obligaţia de a consemna în fişa medicalã cele constatate şi declaraţiile persoanei condamnate în legãturã cu acestea. (4) În cazurile prevãzute în alin. (3), persoana condamnatã la o pedeapsã privativã de libertate are dreptul de a cere sã fie examinatã, la locul de deţinere, de un medic din afara sistemului penitenciar, desemnat de aceasta sau de un medic legist. Constatãrile medicului din afara sistemului penitenciar se consemneazã în fişa medicalã a persoanei condamnate, iar certificatul medico-legal se anexeazã la fişa medicalã, dupã ce persoana condamnatã a luat cunoştinţã de conţinutul sãu, sub semnãturã. (5) Cheltuielile ocazionate de examenul medical prevãzut în alin. (4) se suportã de cãtre solicitant. ART. 63 Asistenţa medicalã în cazuri speciale (1) Femeile condamnate la pedepse privative de libertate care sunt însãrcinate beneficiazã de asistenţã medicalã prenatalã şi postnatalã, luându-se mãsuri pentru ca naşterea sã aibã loc în afara penitenciarului. Administraţia penitenciarului ia mãsuri pentru ca persoana condamnatã, la solicitarea acesteia, sã îşi poatã îngriji copilul pânã la vârsta de 12 luni. (2) La împlinirea vârstei de 12 luni sau anterior, copilul poate fi dat în îngrijire, cu acordul mamei, familiei sau persoanei indicate de aceasta. (3) În cazul în care copilul nu poate fi dat în îngrijirea familiei sau persoanei indicate de mamã, copilul poate fi încredinţat pe toatã durata de detenţie a mamei, cu acordul acesteia, unei instituţii specializate, cu înştiinţarea autoritãţilor competente pentru protecţia copilului. ART. 64 Dreptul la asistenţã diplomaticã (1) Persoanele condamnate la pedepse privative de libertate care au altã cetãţenie decât cea românã au dreptul de a se adresa reprezentanţelor diplomatice sau consulare în România ale statului ai cãrui cetãţeni sunt şi de a fi vizitaţi de funcţionarii acestor reprezentanţe diplomatice sau consulare. (2) Administraţia penitenciarului are obligaţia sã coopereze cu instituţiile prevãzute în alin. (1) pentru realizarea asistenţei diplomatice a persoanelor condamnate. (3) Persoanele condamnate la pedepse privative de libertate, cu statut de refugiaţi sau apatrizi, precum şi persoanele condamnate care au altã cetãţenie decât cea românã, al cãror stat nu este reprezentat diplomatic sau consular în România, pot solicita administraţiei penitenciarului sã contacteze autoritatea internã sau internaţionalã competentã şi pot fi vizitaţi de reprezentanţii acesteia. ART. 65 Dreptul la încheierea unei cãsãtorii (1) Persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate au dreptul la încheierea unei cãsãtorii în penitenciar, în condiţiile legii. (2) Administraţia penitenciarului are obligaţia de a asigura condiţiile necesare încheierii cãsãtoriei. (3) Dupã încheierea cãsãtoriei soţii pot rãmâne în penitenciar, într-o camerã separatã, timp de 48 de ore, cu acordul conducãtorului penitenciarului. (4) În certificatul de cãsãtorie, la locul încheierii cãsãtoriei se înscrie localitatea în a cãrei razã teritorialã este situat penitenciarul. (5) Persoanele condamnate care executã pedeapsa în regim semideschis sau deschis pot încheia cãsãtoria în localitatea în care domiciliazã sau în localitatea în a cãrei razã teritorialã este situat penitenciarul, cu acordul conducãtorului penitenciarului, şi pot primi în acest scop o învoire de pânã la 5 zile. ART. 66 Obligaţiile persoanelor condamnate (1) Persoanele condamnate la pedepse privative de libertate au urmãtoarele obligaţii: a) sã respecte prevederile prezentei legi, ale regulamentului de aplicare a dispoziţiilor acesteia şi ale regulamentului de ordine interioarã a penitenciarului, dupã aducerea lor la cunoştinţã potrivit art. 54; b) sã respecte regulile de igienã colectivã şi individualã; c) sã se supunã percheziţiei corporale ori de câte ori aceastã mãsurã este necesarã; d) sã întreţinã în mod corespunzãtor bunurile încredinţate de administraţia penitenciarului şi bunurile din dotarea unitãţilor unde presteazã munca. (2) Persoanele condamnate la pedepse privative de libertate rãspund civil, material, disciplinar sau penal, dupã caz, pentru faptele sãvârşite în timpul executãrii pedepselor privative de libertate, potrivit legii. ART. 67 Drepturile şi obligaţiile persoanelor internate în centrele de reeducare. Dispoziţiile prezentului capitol se aplicã în mod corespunzãtor persoanelor internate în centrele de reeducare
CAP. V Munca prestatã de persoanele condamnate la pedepse privative de libertate
ART. 68 Dispoziţii generale privind munca prestatã (1) Munca prestatã de persoanele condamnate la pedepse privative de libertate este remuneratã, cu excepţia activitãţilor cu caracter gospodãresc necesare penitenciarului sau desfãşurate în folosul comunitãţii. (2) Persoanele condamnate la pedepse privative de libertate care sunt apte de a munci, cu acordul lor, pot presta o muncã în raport cu calificarea şi aptitudinile lor, precum şi activitãţi necalificate. (3) Dispoziţiile legale referitoare la protecţia muncii se aplicã în mod corespunzãtor. (4) Persoana condamnatã care, în timpul executãrii pedepsei, a devenit incapabilã de muncã în urma unui accident sau a unei boli profesionale beneficiazã de pensie de invaliditate în condiţiile legii. (5) Diplomele, certificatele sau orice alte documente care atestã însuşirea unei meserii, calificarea sau recalificarea profesionalã în cursul executãrii pedepsei sunt recunoscute, în condiţiile legii, de Ministerul Muncii, Solidaritãţii Sociale şi Familiei sau de Ministerul Educaţiei şi Cercetãrii. ART. 69 Munca prestatã în cazuri speciale Femeile condamnate la pedepse privative de libertate care sunt însãrcinate, cele care au nãscut în perioada detenţiei şi au în îngrijire copii în vârstã de pânã la 12 luni, precum şi minorii condamnaţi la pedepse privative de libertate nu pot presta munca în timpul nopţii sau în locuri vãtãmãtoare, periculoase ori care prezintã un grad de risc pentru sãnãtatea sau integritatea persoanelor condamnate ori pentru dezvoltarea minorilor condamnaţi. ART. 70 Durata muncii prestate (1) Durata muncii prestate de persoanele condamnate la pedepse privative de libertate este de 8 ore pe zi şi nu mai mult de 40 de ore pe sãptãmânã. (2) Pentru persoanele prevãzute în art. 69, durata zilei de muncã nu poate depãşi 6 ore pe zi şi 30 de ore pe sãptãmânã. (3) Persoanele condamnate la pedepse privative de libertate, pe baza acordului scris al acestora, pot presta munca în program de 10 ore pe zi şi nu mai mult de 50 de ore pe sãptãmânã, acordându-li-se drepturile bãneşti cuvenite pentru acest program de muncã. (4) Munca în timpul nopţii poate fi prestatã cu acordul scris al persoanelor condamnate, dar nu mai mult de 7 ore pe noapte şi 35 de ore pe sãptãmânã. (5) Persoanele condamnate beneficiazã de cel puţin o zi pe sãptãmânã pentru odihnã. ART. 71 Regimul de prestare a muncii (1) Munca persoanelor condamnate la pedepse privative de libertate în penitenciare se realizeazã: a) în regim de prestãri de servicii pentru agenţii economici, persoane fizice sau persoane juridice, în interiorul sau exteriorul penitenciarului; b) în regie proprie; c) în interesul penitenciarului, pentru activitãţi cu caracter gospodãresc necesare penitenciarului; d) în folosul comunitãţii. (2) Administraţia penitenciarului poate încheia contracte de prestãri de servicii cu agenţi economici, persoane fizice sau persoane juridice, interesaţi în folosirea la muncã a persoanelor condamnate. ART. 72 Plata muncii prestate (1) Veniturile realizate de persoanele condamnate la pedepse privative de libertate pentru munca prestatã nu constituie venituri salariale şi se impoziteazã potrivit prevederilor legale care reglementeazã impunerea veniturilor realizate de persoanele fizice. (2) Veniturile realizate de persoanele condamnate din munca prestatã sunt la nivelul salariilor din sectorul bugetar pentru aceeaşi activitate, în raport cu programul de muncã şi cu complexitatea lucrãrilor efectuate. (3) Veniturile realizate nu pot fi mai mici decât salariul minim pe economie, în raport cu programul de muncã. ART. 73 Repartizarea veniturilor (1) Veniturile prevãzute în art. 72 se încaseazã de cãtre administraţia penitenciarului în care persoana condamnatã executã pedeapsa privativã de libertate şi se repartizeazã dupã cum urmeazã: a) 30% din venit revine persoanei condamnate, care poate folosi pe durata executãrii pedepsei 90% din acesta, iar 10% se consemneazã pe numele sãu, urmând sã fie încasat, împreunã cu eventuala dobândã aferentã, în momentul punerii în libertate; b) 70% din venit revine Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, constituind venituri proprii care se încaseazã, se contabilizeazã şi se utilizeazã potrivit dispoziţiilor legale privind finanţele publice. (2) În cazul în care persoana condamnatã la o pedeapsã privativã de libertate a fost obligatã la plata de despãgubiri civile, care nu au fost achitate pânã la data primirii în penitenciar, o cotã de 50% din procentul prevãzut la alin. (1) lit. a) se utilizeazã pentru repararea prejudiciului cauzat pãrţii civile. ART. 74 Recuperarea pagubelor (1) Persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate rãspund pentru prejudiciile cauzate din vina lor la locul de detenţie sau la locul de muncã. (2) Prejudiciul cauzat la locul de detenţie se reparã pe baza ordinului de imputare emis de cãtre conducãtorul penitenciarului. Ordinul constituie titlu executoriu. (3) Împotriva ordinului de imputare, persoana condamnatã poate face contestaţie, în termen de 30 de zile de la data primirii acestuia, la judecãtoria în circumscripţia cãreia este situat penitenciarul. (4) Persoanele condamnate nu rãspund pentru pagubele provocate de uzul normal al bunurilor încredinţate spre folosinţã sau pentru cele provenite din riscul normal al muncii.
CAP. VI Activitãţile socioeducative, instruirea şcolarã şi formarea profesionalã a persoanelor condamnate la pedepse privative de libertate
ART. 75 Activitãţile socioeducative (1) Activitãţile socioeducative, acordarea de asistenţã şi consiliere psihologicã, acordarea de consiliere şi asistenţã în vederea ocupãrii unui loc de muncã sau al desfãşurãrii unei activitãţi profesionale dupã punerea în libertate se organizeazã în fiecare penitenciar şi au ca scop reintegrarea socialã a persoanelor condamnate la pedepse privative de libertate. (2) În fiecare penitenciar funcţioneazã o bibliotecã. Fondul de carte este asigurat de Administraţia Naţionalã a Penitenciarelor, din venituri proprii, sponsorizãri şi donaţii. ART. 76 Instruirea şcolarã (1) În penitenciare se organizeazã cursuri de şcolarizare pentru ciclul primar, gimnazial şi liceal. (2) Cursurile de şcolarizare a persoanelor condamnate la pedepse privative de libertate se organizeazã şi se desfãşoarã în condiţiile stabilite de Ministerul Educaţiei şi Cercetãrii împreunã cu Ministerul Justiţiei, cu personal didactic asigurat şi salarizat de inspectoratul şcolar în a cãrui razã teritorialã este situat penitenciarul. (3) În diplome nu se fac menţiuni cu privire la absolvirea cursurilor în stare de deţinere. (4) Persoanele condamnate la pedepse privative de libertate pot urma cursuri de învãţãmânt universitar în forma frecvenţã redusã. (5) Cheltuielile legate de instruirea şcolarã sunt suportate de Ministerul Educaţiei şi Cercetãrii şi Administraţia Naţionalã a Penitenciarelor, iar în cazul cursurilor de învãţãmânt universitar, de persoanele condamnate sau de alte persoane fizice ori juridice. ART. 77 Formarea profesionalã (1) Formarea profesionalã a persoanelor condamnate la pedepse privative de libertate se realizeazã prin cursuri de calificare şi recalificare a acestora, în funcţie de opţiunile şi aptitudinile lor. (2) Cursurile se organizeazã la unitãţile care funcţioneazã în cadrul penitenciarelor sau la unitãţi stabilite în acest scop prin acorduri încheiate între administraţia penitenciarului şi fiecare unitate în parte. (3) Cheltuielile legate de formarea profesionalã sunt suportate de Ministerul Educaţiei şi Cercetãrii, Ministerul Muncii, Solidaritãţii Sociale şi Familiei, Administraţia Naţionalã a Penitenciarelor, de persoanele condamnate sau de alte persoane fizice ori juridice. ART. 78 Instruirea şcolarã şi formarea profesionalã în cazul minorilor (1) Minorilor condamnaţi la pedepse privative de libertate li se asigurã condiţii pentru efectuarea studiilor şi pentru dobândirea unei calificãri profesionale, în funcţie de opţiunile şi aptitudinile lor. (2) Cheltuielile legate de instruirea şcolarã şi formarea profesionalã a persoanelor prevãzute în alin. (1) sunt suportate de Ministerul Educaţiei şi Cercetãrii, de Ministerul Muncii, Solidaritãţii Sociale şi Familiei şi de Administraţia Naţionalã a Penitenciarelor.
CAP. VII Recompense şi sancţiuni disciplinare
SECŢIUNEA 1 Recompense ART. 79 Felurile recompenselor (1) Persoanelor condamnate la pedepse privative de libertate, care au o bunã conduitã şi au fãcut eforturi serioase pentru reintegrarea socialã, în special în cadrul activitãţii socioeducative, al instruirii şcolare şi al formãrii profesionale, li se pot acorda urmãtoarele recompense: a) încredinţarea unei responsabilitãţi în cadrul activitãţilor prevãzute în art. 75; b) suplimentarea drepturilor la pachete şi vizite; c) permisiunea de ieşire din penitenciar pentru o zi; d) permisiunea de ieşire din penitenciar pe o duratã de cel mult 5 zile; e) permisiunea de ieşire din penitenciar pe o duratã de cel mult 10 zile. (2) Recompensele prevãzute în alin. (1) lit. a)-c) pot fi acordate de cãtre conducãtorul penitenciarului, la propunerea comisiei pentru personalizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, iar recompensele prevãzute la alin. (1) lit. d) şi e) pot fi acordate de cãtre directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, la propunerea comisiei pentru personalizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate. ART. 80 Permisiunea de ieşire din penitenciar (1) Permisiunea de ieşire din penitenciar poate fi acordatã în condiţiile art. 79, în urmãtoarele cazuri: a) prezentarea persoanei condamnate în vederea ocupãrii unui loc de muncã dupã punerea în libertate; b) susţinerea unui examen de cãtre persoana condamnatã; c) menţinerea relaţiilor de familie ale persoanei condamnate; d) pregãtirea reintegrãrii sociale a persoanei condamnate; e) participarea persoanei condamnate la înhumarea unui membru de familie - soţ/soţie, copii, pãrinţi - sau pentru rezolvarea altor situaţii grave, familiale sau de altã naturã. (2) Permisiunea de ieşire din penitenciar pe durata unei zile se poate acorda persoanelor condamnate care executã pedepse privative de libertate în regim închis dupã ce au executat jumãtate din durata executãrii pedepsei. (3) Permisiunea de ieşire din penitenciar pe o duratã de cel mult 5 zile se poate acorda persoanelor condamnate care executã pedepse privative de libertate în regim semideschis, dupã ce au executat jumãtate din durata executãrii pedepsei. (4) Permisiunea de ieşire din penitenciar pe o duratã de cel mult 10 zile se poate acorda persoanelor condamnate care executã pedepse privative de libertate în regim deschis. (5) Permisiunea de ieşire din penitenciar, pentru cazurile prevãzute la alin. (1) lit. e), poate fi acordatã, în mod excepţional, pe o duratã de cel mult 5 zile, tuturor persoanelor condamnate, indiferent de durata executatã din pedeapsã, dacã îndeplinesc condiţiile prevãzute de art. 79 alin. (1).
SECŢIUNEA a 2-a Abateri şi sancţiuni disciplinare ART. 81 Abateri disciplinare (1) Constituie abateri disciplinare urmãtoarele fapte: a) prezenţa în zone interzise sau la ore nepermise în anumite zone din penitenciar ori nerespectarea orei de revenire în penitenciar; b) tulburarea în orice mod a programelor socioeducative care se deruleazã în penitenciar; c) procurarea sau deţinerea de bani, bunuri sau de alte valori, în alte condiţii decât cele prevãzute de lege; d) nerespectarea normelor de igienã colectivã sau individualã; e) comunicarea cu exteriorul în alte condiţii şi prin alte mijloace decât cele prevãzute de lege; f) utilizarea în alte condiţii decât cele prevãzute de lege a bunurilor puse la dispoziţie de administraţia penitenciarului; g) nerespectarea oricãrei obligaţii care revine persoanei condamnate la executarea unei pedepse privative de libertate potrivit dispoziţiilor prezentei legi, ale regulamentului de aplicare a dispoziţiilor acesteia şi ale regulamentului de ordine interioarã a penitenciarului, dupã aducerea acestora la cunoştinţã potrivit art. 54, dacã este de naturã sã aducã atingere ordinii sau siguranţei penitenciarului; (2) Rãspunderea disciplinarã nu exclude rãspunderea penalã sau civilã a persoanelor condamnate. (3) Pentru faptele care, potrivit legii penale, constituie infracţiuni, personalul administraţiei penitenciare are obligaţia de a sesiza organele de urmãrire penalã. În acest caz poate fi aplicatã, în mod provizoriu, una dintre sancţiunile prevãzute în art. 82. ART. 82 Sancţiuni disciplinare (1) Sancţiunile care pot fi aplicate în cazul sãvârşirii abaterilor disciplinare sunt: a) avertismentul; b) suspendarea dreptului de a participa la activitãţi culturale, artistice şi sportive, pe o perioadã de cel mult o lunã; c) suspendarea dreptului de a presta o muncã, pe o perioadã de cel mult o lunã; d) suspendarea dreptului de a primi bunuri pe o perioadã de cel mult 2 luni; e) suspendarea dreptului de a cumpãra bunuri, cu excepţia celor necesare pentru igiena individualã, exercitarea dreptului de petiţionare şi a dreptului la corespondenţã, pe o perioadã de cel mult 2 luni; f) suspendarea dreptului de a primi vizite, pe o perioadã de cel mult 3 luni; g) izolarea pentru maximum 10 zile. (2) Aplicarea sancţiunilor disciplinare nu poate îngrãdi dreptul la apãrare, dreptul de petiţionare, dreptul la corespondenţã, dreptul la asistenţã medicalã, dreptul la hranã, dreptul la luminã şi dreptul la plimbarea zilnicã. (3) Limitele sancţiunilor disciplinare prevãzute la alin. (1) lit. b)-f) se reduc la jumãtate în cazul minorilor. (4) Sancţiunile prevãzute la alin. (1) lit. d)-f) nu se aplicã femeilor însãrcinate sau celor care au în îngrijire copii în vârstã de pânã la 12 luni. (5) Sancţiunea disciplinarã prevãzutã în alin. (1) lit. g) nu poate fi aplicatã minorilor, femeilor însãrcinate ori femeilor care au în îngrijire copii în vârstã de pânã la 12 luni. (6) Sancţiunea disciplinarã prevãzutã în alin. (1) lit. g) poate fi aplicatã numai cu avizul medicului. Medicul penitenciarului viziteazã zilnic şi ori de câte ori este necesar persoanele condamnate care executã aceastã sancţiune disciplinarã. (7) Sancţiunile cu caracter colectiv şi sancţiunile corporale sunt interzise. (8) Mijloacele de imobilizare din dotare, precum şi orice mijloc degradant sau umilitor nu pot fi folosite ca sancţiune disciplinarã. ART. 83 Constatarea abaterilor disciplinare (1) Abaterile disciplinare se constatã de cãtre personalul administraţiei penitenciare şi se consemneazã într-un raport de incident. (2) Raportul de incident se depune la conducãtorul penitenciarului, în termen de 24 de ore de la data constatãrii abaterii. (3) Nerespectarea termenului prevãzut în alin. (2) poate atrage luarea unei mãsuri disciplinare împotriva personalului administraţiei penitenciare care rãspunde pentru nerespectarea termenului. ART. 84 Procedura disciplinarã (1) Procedura disciplinarã se declanşeazã de conducãtorul penitenciarului, care sesizeazã comisia de disciplinã. (2) Comisia de disciplinã este formatã din adjunctul conducãtorului penitenciarului responsabil cu aplicarea regimurilor de deţinere, în calitate de preşedinte, şeful serviciului socioeducativ şi un psiholog sau asistent social ori educator în locul de deţinere, în calitate de membri. (3) Conducãtorul penitenciarului desemneazã, în termen de 5 zile, o persoanã din cadrul personalului penitenciarului sã efectueze cercetarea prealabilã, care, în termen de 10 zile de la sesizare, prezintã comisiei de disciplinã rezultatele acesteia şi propunerile sale. (4) Comisia de disciplinã, dupã ascultarea persoanei condamnate şi a oricãrei alte persoane care are cunoştinţã despre împrejurãrile în care a fost sãvârşitã fapta, aplicã, prin hotãrâre scrisã, una dintre sancţiunile disciplinare sau, dupã caz, claseazã dosarul de cercetare disciplinarã. (5) La stabilirea sancţiunii disciplinare se ţine seama de gravitatea abaterii, de persoana condamnatului, de abaterile disciplinare sãvârşite anterior, de atitudinea persoanei condamnate dupã sãvârşirea abaterii şi în timpul procedurii disciplinare. (6) Sancţiunile disciplinare aplicate se înscriu într-un registru special, iar hotãrârile comisiei de disciplinã se includ în dosarul individual al persoanei condamnate. (7) În cazul în care, în cursul procedurii disciplinare, comisia de disciplinã ia cunoştinţã despre sãvârşirea unei infracţiuni, sesizeazã organul de urmãrire penalã competent. ART. 85 Plângerea împotriva hotãrârii comisiei de disciplinã (1) Împotriva hotãrârii comisiei de disciplinã, prin care a fost aplicatã o sancţiune disciplinarã, persoana condamnatã poate face plângere în termen de 48 de ore de la comunicarea hotãrârii conducãtorului penitenciarului, care este obligat sã o soluţioneze în termen de 3 zile. (2) Împotriva hotãrârii conducãtorului penitenciarului, persoana condamnatã poate face plângere în termen de 48 de ore de la comunicare, la judecãtorul delegat pentru executarea pedepsei. (3) Plângerea se soluţioneazã în termen de 5 zile de la introducerea acesteia. (4) Persoana condamnatã este ascultatã în mod obligatoriu la judecarea plângerii. (5) Hotãrârea judecãtorului delegat pentru executarea pedepselor este definitivã.
CAP. VIII Liberarea condiţionatã a liberãrii condiţionate
ART. 86 Condiţiile de acordare (1) Condamnatul care este stãruitor în muncã, disciplinat şi dã dovezi temeinice de îndreptare, ţinându-se seama de durata din pedeapsa care mai rãmâne de executat, vârsta, starea sãnãtãţii, forma de vinovãţie şi antecedentele sale penale, poate fi liberat condiţionat înainte de executarea în întregime a pedepsei, în condiţiile Codului penal. (2) În timpul liberãrii condiţionate, instanţa poate sã-l oblige pe condamnat sã se supunã mãsurilor de supraveghere prevãzute în Codul penal. ART. 87 Partea din durata pedepsei care poate fi consideratã ca executatã pe baza muncii prestate (1) Pedeapsa care poate fi consideratã ca executatã pe baza muncii prestate, în vederea acordãrii liberãrii condiţionate, se calculeazã dupã cum urmeazã: a) în cazul în care munca este remuneratã, se considerã 5 zile executate pentru 4 zile de muncã, în cazul condamnaţilor majori şi 4 zile executate pentru 3 zile de muncã, în cazul condamnaţilor minori; b) în cazul activitãţilor cu caracter gospodãresc necesare penitenciarului, precum şi în cazul celor prestate în folosul comunitãţii se considerã 4 zile executate pentru 3 zile de muncã, în cazul condamnaţilor majori şi 3 zile executate pentru 2 zile de muncã, în cazul condamnaţilor minori; c) în cazul în care munca este prestatã în condiţiile prevãzute în art. 70 alin. (3), se considerã 4 zile executate pentru 3 zile de muncã; d) în cazul în care munca este prestatã în condiţiile prevãzute în art. 70 alin. (4), se considerã 3 zile executate pentru 2 nopţi de muncã; e) în cazul elaborãrii de lucrãri ştiinţifice sau invenţii şi inovaţii brevetate, se considerã 3 zile executate pentru 2 zile de muncã. (2) Reducerea fracţiunii de pedeapsã care poate fi consideratã ca executatã pe baza muncii prestate nu poate fi revocatã. ART. 88 Procedura de propunere a liberãrii condiţionate (1) Liberarea condiţionatã se acordã potrivit procedurii prevãzute în Codul de procedurã penalã, la cererea persoanei condamnate sau la propunerea comisiei pentru personalizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate. (2) Comisia pentru personalizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, cu participarea judecãtorului delegat pentru executarea pedepselor, în calitate de preşedinte, propune liberarea condiţionatã ţinând seama de fracţiunea din pedeapsã efectiv executatã şi de partea din durata pedepsei care poate fi consideratã ca executatã pe baza muncii prestate, de conduita persoanei condamnate şi de eforturile acesteia pentru reintegrarea socialã, în special în cadrul activitãţii socioeducative, al instruirii şcolare şi al formãrii profesionale, de responsabilitãţile încredinţate, de recompensele acordate şi de sancţiunile disciplinare aplicate, de antecedentele sale penale, precum şi de posibilitãţile de reintegrare a persoanei condamnate. (3) Propunerea comisiei de admitere sau respingere a liberãrii condiţionate, cuprinsã într-un proces-verbal scris şi motivat, împreunã cu documentele care atestã menţinunile cuprinse în raport, se înainteazã judecãtoriei în a cãrei circumscripţie se aflã locul de deţinere şi se comunicã persoanei condamnate. (4) În vederea soluţionãrii cererii de liberare condiţionatã a persoanei condamnate sau a propunerii formulate de comisie, instanţa poate consulta dosarul individual al persoanei condamnate.
CAP. IX Documentele întocmite de administraţia penitenciarului
ART. 89 Dosarul individual al persoanei condamnate (1) Administraţia penitenciarului completeazã pentru fiecare persoanã condamnatã care executã o pedeapsã privativã de libertate în penitenciar dosarul individual prevãzut la art. 41 alin. (2). (2) Dosarul individual al persoanei condamnate cuprinde: a) datele şi actul de identitate ale persoanei condamnate; b) fotografii din faţã şi din profil; c) copie dupã hotãrârea judecãtoreascã de condamnare la pedeapsa privativã de libertate; d) mandatul de executare a pedepsei; e) anul, luna, ziua şi ora la care a început executarea pedepsei; f) cazierul judiciar; g) fişa dactiloscopicã; h) documentele întocmite în urma examenelor medicale; i) documentele din care rezultã îndeplinirea obligaţiilor prevãzute la art. 54 alin. (1) sau (3); j) documentele referitoare la mãsurile luate de cãtre administraţia penitenciarului cu privire la exercitarea drepturilor persoanei condamnate la pedeapsa privativã de libertate; k) documentele referitoare la participarea persoanei condamnate la activitãţile socioeducative, la instruirea şcolarã şi formarea profesionalã a acesteia; l) documentele referitoare la acordarea recompenselor şi la sancţiunile disciplinare aplicate în timpul executãrii pedepsei privative de libertate; m) alte documente întocmite în timpul executãrii pedepsei privative de libertate care privesc regimul de executare a acesteia. (3) Persoana condamnatã la o pedeapsã privativã de libertate şi apãrãtorul acesteia au acces, în prezenţa persoanei anume desemnate de conducãtorul penitenciarului, la dosarul individual. (4) Dosarul individual poate fi consultat, cu excepţia situaţiilor în care acesta este cerut de organele abilitate potrivit legii, numai cu acordul persoanei condamnate, al judecãtorului delegat cu executarea pedepselor şi al directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor. (5) Datele cu caracter personal ale persoanelor condamnate la pedepse privative de libertate sunt confidenţiale, potrivit legii. ART. 90 Registrele privind persoanele condamnate la pedepse privative de libertate Administraţia fiecãrui penitenciar întocmeşte urmãtoarele registre privind persoanele condamnate la pedepse privative de libertate: a) registrul de evidenţã a primirii persoanelor condamnate, în care se consemneazã anul, luna, ziua şi ora la care persoana condamnatã a fost primitã în penitenciar; b) registrul de evidenţã a recompenselor acordate persoanelor condamnate; c) registrul de evidenţã a sancţiunilor disciplinare aplicate persoanelor condamnate; d) registrul de evidenţã a liberãrii condiţionate a persoanelor condamnate; e) registrul de evidenţã a punerii în libertate a persoanelor condamnate. ART. 91 Documente privind decesul persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate (1) În cazul decesului unei persoane aflate în executarea unei pedepse privative de libertate, conducãtorul penitenciarului înştiinţeazã de îndatã judecãtorul delegat pentru executarea pedepselor şi Comisia comunã a Ministerului Justiţiei şi a Ministerului Sãnãtãţii de analizã a deceselor survenite în sistemul penitenciar, precum şi familia persoanei decedate sau o persoanã apropiatã acesteia. (2) Certificatul constatator al morţii şi procesul-verbal al Comisiei comune a Ministerului Justiţiei şi a Ministerului Sãnãtãţii de analizã a deceselor survenite în sistemul penitenciar sunt obligatorii. (3) Componenţa, organizarea şi funcţionarea Comisiei comune a Ministerului Justiţiei şi a Ministerului Sãnãtãţii de analizã a deceselor survenite în sistemul penitenciar se stabilesc prin ordin comun al ministrului justiţiei şi al ministrului sãnãtãţii. (4) Înhumarea persoanei decedate este efectuatã de cãtre familie, rude sau alte persoane apropiate acesteia. În absenţa lor sau în caz de refuz, înhumarea persoanei decedate se face de cãtre primãria din localitatea în a cãrei razã teritorialã se aflã penitenciarul. (5) În cazul producerii decesului persoanei condamnate, ca urmare a unui accident de muncã sau a unei boli profesionale survenite în timpul executãrii pedepsei, urmaşii acestuia beneficiazã de pensie de urmaş, potrivit legii.
TITLUL V Executarea mãsurilor preventive privative de libertate
ART. 92 Centrele de reţinere şi arestare preventivã şi centrele de arestare preventivã (1) Reţinerea şi arestarea preventivã în cursul urmãririi penale se executã în centrele de reţinere şi de arestare preventivã, care se organizeazã şi funcţioneazã în subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor, iar arestarea preventivã în cursul judecãţii se executã în centrele de arestare preventivã sau în secţii speciale de arestare preventivã din penitenciare, care se organizeazã şi funcţioneazã în subordinea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor. (2) Centrele de reţinere şi arestare preventivã se înfiinţeazã prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor, iar centrele de arestare preventivã se înfiinţeazã prin ordin al ministrului justiţiei. (3) Organizarea şi funcţionarea centrelor de reţinere şi arestare preventivã, precum şi a centrelor de arestare preventivã se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin comun al ministrului administraţiei şi internelor şi al ministrului justiţiei. (4) Mãsurile necesare pentru siguranţa centrelor de reţinere şi arestare preventivã, precum şi pentru siguranţa centrelor de arestare preventivã se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin comun al ministrului administraţiei şi internelor şi al ministrului justiţiei. ART. 93 Executarea reţinerii şi a arestãrii preventive (1) Reţinerea se executã în temeiul ordonanţei prin care s-a dispus reţinerea, potrivit dispoziţiilor Codului de procedurã penalã. (2) Arestarea preventivã se executã în temeiul mandatului de arestare, emis potrivit dispoziţiilor Codului de procedurã penalã. (3) Primirea în centrele de reţinere şi arestare preventivã sau în centrele de arestare preventivã a persoanelor faţã de care s-au dispus aceste mãsuri preventive se face pe baza ordonanţei prevãzute în alin. (1) sau, dupã caz, a mandatului de arestare prevãzut în alin. (2), dupã ce li se stabileşte identitatea. (4) Centrele de reţinere şi arestare preventivã şi centrele de arestare preventivã sunt obligate sã asigure exercitarea drepturilor prevãzute în Codul de procedurã penalã. (5) Dispoziţiile din titlul IV, cap. III-VII referitoare la condiţiile de detenţie, drepturile şi obligaţiile persoanelor condamnate, muncã şi activitãţi socioeducative, recompensare şi sancţiuni disciplinare se aplicã în mod corespunzãtor, în mãsura în care nu contravin dispoziţiilor prevãzute în prezentul titlu. (6) Persoanele reţinute sau arestate preventiv poartã costum civil. (7) Persoanele arestate preventiv, la cererea lor, pot presta o muncã sau pot desfãşura activitãţi socioeducative, în interiorul centrelor de reţinere şi arestare preventivã sau al centrelor de arestare preventivã, cu avizul judecãtorului delegat cu executarea pedepselor. ART. 94 Dosarul individual al persoanei arestate preventiv (1) Administraţia centrului de reţinere şi arestare preventivã sau a centrului de arestare preventivã completeazã pentru fiecare persoanã arestatã preventiv dosarul individual prevãzut în art. 41 alin. (2). (2) Dosarul individual al persoanei arestate preventiv cuprinde: a) datele şi actul de identitate ale persoanei arestate preventiv; b) fotografii din faţã şi din profil; c) copie dupã hotãrârea prin care s-a dispus arestarea preventivã sau prelungirea arestãrii preventive; d) mandatul de arestare; e) anul, luna, ziua şi ora la care a început executarea arestãrii preventive; f) cazierul judiciar; g) fişa dactiloscopicã; h) documentele întocmite în urma examenelor medicale obligatorii prevãzute la art. 62; i) documentele din care rezultã îndeplinirea obligaţiilor prevãzute la art. 54 alin. (1) sau (3); j) documentele referitoare la mãsurile luate de cãtre administraţia centrului de reţinere şi arestare preventivã sau a centrului de arestare preventivã cu privire la exercitarea drepturilor persoanei arestate preventiv; k) documentele referitoare la aplicarea sancţiunilor disciplinare în timpul executãrii arestãrii preventive; l) alte documente întocmite în timpul executãrii arestãrii preventive. (3) Persoana arestatã preventiv şi apãrãtorul acesteia au acces, în prezenţa persoanei anume desemnate de conducãtorul centrului de reţinere şi arestare preventivã sau de arestare preventivã, la dosarul individual. (4) Instanţa de judecatã are acces la dosarul individual al persoanei arestate preventiv. (5) Dosarul individual poate fi consultat, cu excepţia situaţiilor în care acesta este cerut de organele abilitate potrivit legii, numai cu acordul persoanei arestate preventiv şi al judecãtorului delegat cu executarea pedepselor. (6) Datele cu caracter personal ale persoanelor arestate preventiv sunt confidenţiale, potrivit legii. ART. 95 Registrele privind persoanele reţinute sau arestate preventiv Administraţia fiecãrui centru de reţinere şi arestare preventivã şi a fiecãrui centru de arestare preventivã întocmeşte urmãtoarele registre privind persoanele reţinute sau arestate preventiv: a) registrul de evidenţã a primirii persoanelor reţinute sau arestate preventiv, în care se consemneazã anul, luna, ziua şi ora la care persoana reţinutã sau arestatã a fost primitã în centru; b) registrul de evidenţã a punerii în libertate a persoanelor reţinute sau arestate preventiv.
TITLUL VI Dispoziţii tranzitorii şi finale
ART. 96 Dispoziţii tranzitorii În termen de 6 luni de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, judecãtorul delegat pentru executarea pedepselor stabileşte pentru fiecare persoanã condamnatã la o pedeapsã privativã de libertate regimul de executare, conform dispoziţiilor Codului penal şi ale prezentei legi. ART. 97 Dispoziţii finale (1) Prezenta lege intrã în vigoare la data intrãrii în vigoare a noului Cod penal. (2) Pânã la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, Guvernul va adopta, prin hotãrâre, regulamentul de aplicare a dispoziţiilor acesteia. (3) La data intrãrii în vigoare a prezentei legi se abrogã <>Legea nr. 23/1969 privind executarea pedepselor, republicatã în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 62 din 2 mai 1973, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi orice alte dispoziţii contrare.
Aceastã lege a fost adoptatã de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicatã.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR VALER DORNEANU
PREŞEDINTELE SENATULUI NICOLAE VĂCĂROIU
Bucureşti, 28 iunie 2004. Nr. 294. -------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
