Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
LEGE nr. 291 din 2 noiembrie 2007 privind intrarea, stationarea, desfasurarea de operatiuni sau tranzitul fortelor armate straine pe teritoriul Romaniei
EMITENT: PARLAMENTUL PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 758 din 8 noiembrie 2007
Parlamentul României adoptã prezenta lege.
CAP. I
Dispoziţii generale
ART. 1
(1) Prezenta lege constituie cadrul general privind condiţiile în care forţele armate strãine pot intra, staţiona, desfãşura operaţiuni sau tranzita teritoriul României.
(2) Prevederile prezentei legi se aplicã în mãsura în care tratatele ratificate de Parlamentul României nu dispun altfel.
ART. 2
În sensul prezentei legi, urmãtoarele expresii se definesc dupã cum urmeazã:
a) forţã armatã strãinã înseamnã forţa şi componenta civilã, cu produsele militare, echipamentele şi materialele din înzestrare, precum şi cele pentru asigurarea sprijinului acestora, care aparţin unui stat strãin sau care sunt sub comanda unei organizaţii internaţionale, aflate pe teritoriul României pentru îndeplinirea unor misiuni oficiale;
b) forţã înseamnã personalul militar aparţinând armatei unui stat strãin sau care este sub comanda unei organizaţii internaţionale, aflat pe teritoriul României în legãturã cu îndatoririle oficiale;
c) componentã civilã înseamnã personalul civil angajat de partea trimiţãtoare în folosul forţei; nu fac parte din aceastã categorie persoanele fãrã cetãţenie, cetãţenii români, precum şi cetãţenii strãini rezidenţi permanent în România;
d) parte trimiţãtoare înseamnã statul cãruia îi aparţine forţa armatã strãinã sau organizaţia internaţionalã sub egida cãreia aceasta acţioneazã;
e) autoritãţi militare ale pãrţii trimiţãtoare înseamnã structurile sau persoanele pãrţii trimiţãtoare care sunt împuternicite sã aplice legile şi reglementãrile acesteia cu privire la membrii forţei armate strãine;
f) tranzit înseamnã trecerea forţei armate strãine dintr-o ţarã în alta prin teritoriul României, fãrã alte staţionãri decât cele necesare acestei activitãţi;
g) operaţiuni înseamnã operaţii militare, exerciţii, activitãţi de instruire şi ceremoniale;
h) înţelegeri tehnice înseamnã documentele bi- sau multilaterale care, fãrã a crea sau modifica raporturi juridice de drept internaţional public, stabilesc condiţiile concrete în care forţele armate strãine intrã, staţioneazã, desfãşoarã operaţiuni sau tranziteazã teritoriul României.
CAP. II
Aprobarea intrãrii forţelor armate strãine pe teritoriul României
ART. 3
Înfiinţarea pe teritoriul României a unor comandamente ori baze militare strãine sau reprezentanţe militare ale unor organizaţii internaţionale se face cu aprobarea Parlamentului.
ART. 4
(1) Intrarea şi staţionarea forţelor armate strãine în România sau tranzitarea teritoriului naţional de cãtre acestea, în scopul pregãtirii şi/sau desfãşurãrii de operaţii militare, potrivit angajamentelor asumate de România prin tratate internaţionale, se aprobã de cãtre Preşedintele României la propunerea primului-ministru, dupã consultarea Consiliului Suprem de Apãrare a Ţãrii. Preşedintele României informeazã Parlamentul despre decizie, în termen de 5 zile de la luarea acesteia, iar dacã Parlamentul este în vacanţã, de la începerea sesiunii ordinare sau extraordinare, dupã caz.
(2) În situaţia în care activitãţile prevãzute la alin. (1) nu se executã în baza prevederilor unor tratate internaţionale la care România este parte, Preşedintele României solicitã încuviinţarea Parlamentului.
(3) Guvernul informeazã preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului despre situaţia forţelor armate strãine aflate pe teritoriul României, semestrial sau ori de câte ori este nevoie.
ART. 5
(1) Intrarea şi staţionarea forţelor armate strãine în România sau tranzitarea teritoriului naţional de cãtre acestea, în scopul desfãşurãrii de operaţiuni, altele decât cele prevãzute la art. 4, se aprobã de:
a) ministrul apãrãrii, la propunerea şefului Statului Major General, pentru forţele armate aparţinând statelor membre NATO şi Uniunii Europene, statelor membre ale Parteneriatului pentru Pace sau statelor cu care România a încheiat acorduri în domeniu, precum şi tranzitul exclusiv al echipamentelor, materialelor şi tehnicii militare;
b) Preşedintele României, la propunerea ministrului apãrãrii, pentru alte situaţii decât cele prevãzute la lit. a).
(2) Ministrul apãrãrii informeazã trimestrial Consiliul Suprem de Apãrare a Ţãrii despre aprobãrile date.
ART. 6
Tranzitul aeronavelor şi navelor aparţinând forţelor armate strãine sau care presteazã servicii pentru acestea se desfãşoarã în condiţiile stabilite prin înţelegeri tehnice şi reglementãri specifice traficului aerian şi naval.
ART. 7
(1) Ministerul Apãrãrii colaboreazã cu alte autoritãţi publice cu privire la activitãţile legate de intrarea, staţionarea, desfãşurarea de operaţiuni sau tranzitul forţelor armate strãine.
(2) Colaborarea prevãzutã la alin. (1) presupune informarea autoritãţilor publice despre acţiunile respective şi convenirea cu acestea a unor activitãţi comune.
ART. 8
(1) Condiţiile concrete în care forţele armate strãine intrã, staţioneazã, desfãşoarã operaţiuni sau tranziteazã teritoriul României, inclusiv aspectele de reciprocitate prevãzute de prezenta lege, se stabilesc prin înţelegeri tehnice încheiate de cãtre Ministerul Apãrãrii cu reprezentanţii autorizaţi ai pãrţii trimiţãtoare.
(2) Procedura încheierii înţelegerilor tehnice prevãzute la alin. (1) este stabilitã prin hotãrâre a Guvernului.
(3) La stabilirea condiţiilor prevãzute la alin. (1), Ministerul Apãrãrii va urmãri respectarea obligaţiilor asumate de România prin tratate şi, în mãsura în care acestea nu dispun altfel, prevederile legii române.
(4) În situaţia în care operaţiunile desfãşurate de forţele armate strãine nu se executã în baza unor tratate internaţionale, condiţiile prevãzute la alin. (1) nu pot excede limitãrilor stabilite prin prezenta lege şi, dacã este cazul, prevederilor stabilite prin alte acte normative incidente în materie.
CAP. III
Comisia interministerialã pentru legãtura cu forţele armate strãine
ART. 9
Pentru punerea în aplicare a dispoziţiilor prezentei legi şi a tratatelor referitoare la statutul forţelor armate strãine pe teritoriul României se înfiinţeazã Comisia interministerialã pentru legãtura cu forţele armate strãine, denumitã în continuare Comisia.
ART. 10
(1) Comisia este formatã din reprezentanţi ai Ministerului Apãrãrii, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Economiei şi Finanţelor, Ministerului Internelor şi Reformei Administrative şi ai altor instituţii publice, dupã caz.
(2) Comisia are un secretariat tehnic permanent la Ministerul Apãrãrii.
(3) Preşedinţia Comisiei este asiguratã de un secretar de stat din cadrul Ministerului Apãrãrii.
(4) Modul de organizare şi funcţionare a Comisiei se stabileşte prin hotãrâre a Guvernului.
ART. 11
Comisia are urmãtoarele atribuţii principale:
a) asigurã coordonarea activitãţii autoritãţilor publice române în soluţionarea tuturor aspectelor practice ivite în relaţiile cu forţele armate strãine aflate pe teritoriul României;
b) la cerere, asigurã consultanţã pentru încheierea înţelegerilor tehnice;
c) soluţioneazã pe cale amiabilã, prin intermediul secretariatului tehnic permanent, potrivit legii, cererile de despãgubire pentru daunele cauzate de cãtre membrii forţei armate strãine;
d) propune, dacã este cazul, iniţierea unor acte normative în domeniu.
CAP. IV
Intrarea, staţionarea, desfãşurarea de operaţiuni sau tranzitul forţelor armate strãine pe teritoriul României
SECŢIUNEA 1
Condiţii referitoare la intrarea sau ieşirea din România
ART. 12
(1) Intrarea sau ieşirea din România a membrilor forţei armatei strãine este permisã în condiţiile prevãzute de legislaţia românã privitoare la regimul strãinilor şi de înţelegerile în vigoare între România şi alte state, în privinţa regimului cãlãtoriilor cetãţenilor. Solicitãrile de vizã de intrare în România pentru membrii forţelor armate strãine ce urmeazã a desfãşura operaţiuni sau tranzita teritoriul României vor fi soluţionate în regim de prioritate şi gratuitate de cãtre misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale statului român în strãinãtate, dupã informarea prealabilã a Ministerului Afacerilor Externe. Pe durata desfãşurãrii de operaţiuni, membrii forţelor armate strãine pot fi exceptaţi de la aplicarea reglementãrilor referitoare la înregistrarea strãinilor, pe bazã de reciprocitate.
(2) În condiţii de reciprocitate, unitãţile şi subunitãţile forţei armate strãine, precum şi mijloacele de transport ale acesteia fac obiectul unui control sumar la frontierã, în condiţiile legii. Ministerul Apãrãrii va comunica, în timp util, Inspectoratului General al Poliţiei de Frontierã din cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, respectiv Autoritãţii Naţionale a Vãmilor, datele despre sosirea acestora.
(3) Membrii forţei armate strãine şi bunurile acestora, inclusiv mijloacele de transport, intrã în România prin punctele pentru trecerea frontierei deschise traficului internaţional, stabilite şi comunicate din timp de cãtre autoritãţile române competente.
(4) Trecerea frontierei de stat a României se poate face şi prin alte locuri, în condiţii stabilite prin acorduri şi înţelegeri tehnice între România şi statele vecine, precum şi prin aeroporturile care nu opereazã în regim de trafic internaţional, cu aprobarea Ministerului Transporturilor, Ministerului Internelor şi Reformei Administrative şi a Autoritãţii Naţionale a Vãmilor, la solicitarea scrisã a Ministerului Apãrãrii.
(5) În condiţii de reciprocitate, la intrarea şi ieşirea în/din România a forţelor armate strãine, formalitãţile vamale se îndeplinesc în procedurã simplificatã, stabilitã prin ordin al conducãtorului Autoritãţii Naţionale a Vãmilor.
(6) La trecerea frontierei de stat a României, ţinuta militarã este obligatorie pentru unitãţile şi subunitãţile forţei.
(7) Pe timpul desfãşurãrii activitãţilor în România, membrii forţei pot purta şi ţinutã civilã, în aceleaşi condiţii ca şi militarii români.
ART. 13
(1) Membrii forţei intrã în România pe baza unui document de trecere a frontierei de stat acceptat de statul român şi a ordinului de deplasare individual sau colectiv care sã certifice statutul acestora.
(2) Componenta civilã, în funcţie de cetãţenia fiecãrei persoane în parte, intrã în România pe baza unui document de trecere a frontierei de stat, acceptat de statul român.
(3) Membrii forţei armate strãine se legitimeazã pe teritoriul României cu documentele pe baza cãrora au fost îndreptãţiţi sã treacã frontiera de stat.
(4) În cazul staţionãrii pe perioade mai mari de 60 de zile, membrilor forţei armate strãine li se elibereazã, de cãtre Ministerul Apãrãrii, cãrţi de identitate speciale. Formatul şi condiţiile de eliberare a acestora sunt stabilite prin hotãrâre a Guvernului.
ART. 14
(1) Echipamentele, materialele, mijloacele de transport, precum şi alte bunuri mobile necesare pentru uzul forţei armate strãine pot fi scutite de la plata drepturilor de import, pe bazã de reciprocitate.
(2) Pentru mãrfurile introduse în regim vamal de admitere temporarã şi care nu mai sunt exportate din România, reprezentantul forţei armate strãine va depune la autoritatea vamalã documentele pentru plasarea acestora sub regimul de punere în liberã circulaţie.
(3) Orice alte bunuri, în afara celor destinate uzului exclusiv al forţei armate strãine, sunt supuse regimului vamal aplicabil persoanelor fizice, atât la introducerea, cât şi la scoaterea acestora din România.
SECŢIUNEA a 2-a
Autovehicule, nave şi aeronave
ART. 15
(1) Autovehiculele militare ale pãrţii trimiţãtoare pot trece frontiera de stat şi pot circula pe drumurile publice dacã îndeplinesc condiţiile pentru a fi admise în circulaţia internaţionalã, în conformitate cu prevederile tratatelor internaţionale la care România este parte.
(2) Autovehiculele care nu îndeplinesc condiţiile prevãzute la alin. (1) pot circula pe drumurile publice cu avizul structurilor de resort din cadrul Ministerului Transporturilor şi ale Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, la cererea scrisã a Ministerului Apãrãrii, eliberat în termen de 15 zile de la data solicitãrii.
(3) Dacã masa totalã pe axe şi/sau dimensiunile depãşesc limitele stabilite prin legislaţia românã, deplasarea se face pe bazã de autorizaţie specialã de transport, eliberatã de administratorul drumului, fãrã plata tarifelor aferente, în condiţiile stabilite de acesta.
(4) Emiterea autorizaţiei prevãzute la alin. (3) se realizeazã numai în baza informãrii de cãtre Ministerul Apãrãrii a administratorului drumului cu privire la efectuarea transportului.
(5) Autovehiculele menţionate în prezentul articol vor fi prevãzute, pe lângã numerele de înmatriculare, cu un semn distinctiv al apartenenţei statale.
ART. 16
Dacã pentru folosirea drumurilor publice sunt stabilite taxe, forţa armatã strãinã poate solicita, prin intermediul Ministerului Apãrãrii, scutirea de la plata acestora, pe principiul reciprocitãţii.
ART. 17
(1) Navele aparţinând forţei armate strãine aflate în misiune, care folosesc porturile româneşti, pot beneficia, potrivit înţelegerilor tehnice, de facilitãţile acordate navelor militare româneşti.
(2) Plata pentru serviciile şi materialele asigurate unei nave se efectueazã în condiţiile stabilite prin înţelegeri tehnice.
ART. 18
Aeronavele aparţinând forţei armate strãine pot fi scutite de la plata tarifelor, taxelor şi redevenţelor stabilite pentru utilizarea facilitãţilor aeroportuare, în condiţiile legii.
ART. 19
Aeronavele forţei armate strãine pot folosi în situaţie de avarie aeroporturile civile, cu permisiunea autoritãţilor militare şi civile competente.
ART. 20
(1) Pentru circulaţia cu autovehicule de serviciu, nave şi aeronave, încheierea asigurãrilor de rãspundere civilã pentru pagube produse terţilor prin accidente este facultativã.
(2) În cazul producerii unor daune, solicitarea pretenţiilor se va efectua, în lipsa asigurãrilor prevãzute la alin. (1), în conformitate cu prevederile secţiunii a 10-a din prezentul capitol.
ART. 21
Documentele emise de cãtre autoritãţile competente ale pãrţii trimiţãtoare care permit deţinãtorilor sã conducã vehicule, nave sau aeronave sau sã utilizeze echipament militar sunt recunoscute ca valabile şi pe teritoriul României.
SECŢIUNEA a 3-a
Deplasarea
ART. 22
(1) Structurile specializate din cadrul Ministerului Apãrãrii sunt abilitate sã planifice, sã coordoneze, sã controleze şi sã monitorizeze deplasãrile de trupe, echipamente militare şi materiale aparţinând forţelor armate strãine, pe cãile de comunicaţie feroviare, rutiere, aeriene şi navale, în condiţiile prevãzute de lege.
(2) Ministerul Apãrãrii comunicã autoritãţilor competente, instituţiilor şi operatorilor economici interesaţi cererile forţei armate strãine privind deplasarea şi operarea autovehiculelor, navelor, aeronavelor şi echipamentelor militare şi asigurã aranjamentele necesare.
(3) Detaliile deplasãrii forţei armatei strãine pe teritoriul României, inclusiv traseele care vor fi urmate, precum şi serviciile şi/sau echipamentele solicitate şi puse la dispoziţie vor fi stabilite prin înţelegeri tehnice încheiate anterior executãrii deplasãrii.
(4) Documentele şi termenele în care partea trimiţãtoare sau autoritãţile militare ale forţei armate strãine pot solicita autorizarea şi sprijinul pentru efectuarea deplasãrii se stabilesc prin ordin al ministrului apãrãrii.
(5) Ministerul Apãrãrii asigurã executarea pazei şi/sau a însoţirii pe teritoriul României a transporturilor de produse militare.
SECŢIUNEA a 4-a
Armament, echipamente şi tehnicã de luptã
ART. 23
Membrii forţei pot deţine şi purta armamentul şi muniţia necesare îndeplinirii misiunilor, dacã sunt autorizaţi prin ordinul primit, potrivit prevederilor stabilite prin reglementãrile specifice ale statului trimiţãtor, cu respectarea legislaţiei române şi a înţelegerilor tehnice încheiate.
ART. 24
(1) Condiţiile şi termenele în care partea trimiţãtoare trebuie sã trimitã, înaintea sosirii pe teritoriul României, listele cu armament şi tehnicã de luptã se stabilesc prin ordin al ministrului apãrãrii.
(2) Operaţiunile de export, punere în liberã circulaţie, admitere temporarã, tranzitul şi transbordãrile de produse militare care intrã în compunerea forţelor armate strãine ale statelor care nu sunt membre NATO se executã pe baza aprobãrii autoritãţilor publice abilitate potrivit legii, cu permis pentru operaţiuni necomerciale, de tranzit şi de transbordare eliberat de autoritãţile competente.
(3) Operaţiunile de scoatere sau introducere, în regim definitiv ori temporar, tranzitul şi transbordãrile de produse militare care intrã în compunerea forţelor armate strãine ale statelor membre NATO se excepteazã de la prevederile legislaţiei române referitoare la regimul de control al exporturilor, importurilor şi altor operaţiuni cu produse militare.
SECŢIUNEA a 5-a
Comunicaţii
ART. 25
(1) Solicitãrile în domeniul comunicaţiilor ale forţelor armate strãine care acţioneazã pe teritoriul României sunt soluţionate pe baza legislaţiei în vigoare, aplicabile armatei României.
(2) Forţa armatã strãinã poate utiliza pe teritoriul României, în condiţiile legii, mijloacele şi instalaţiile proprii de comunicaţii, precum şi spectrul radioelectronic, pe baza aprobãrilor autoritãţii competente române, solicitate prin Ministerul Apãrãrii.
(3) Forţa armatã strãinã poate solicita, prin Ministerul Apãrãrii, acces la serviciile publice de poştã şi telecomunicaţii, la aceleaşi tarife aplicate Ministerului Apãrãrii.
(4) Alocarea benzilor de frecvenţe, precum şi asignarea efectivã a frecvenţelor necesare se fac din spectrul radioelectronic cu statut guvernamental alocat pentru apãrare naţionalã, aşa cum este prevãzut în Tabelul naţional de atribuire a benzilor de frecvenţe în vigoare. Alocarea unor benzi de frecvenţe, precum şi asignarea efectivã a unor frecvenţe, în afara spectrului radioelectronic menţionat se fac prin intermediul organelor competente din Ministerul Apãrãrii, în conformitate cu legislaţia românã privind procedura de licenţiere a utilizãrii frecvenţelor, precum şi a tarifãrii acestora.
SECŢIUNEA a 6-a
Asistenţa medicalã şi de sãnãtate publicã
ART. 26
La intrarea pe teritoriul României, autoritãţile române, dupã o notificare prealabilã, solicitã pãrţii trimiţãtoare un document medical, emis de autoritãţile medicale ale pãrţii trimiţãtoare, prin care sã se confirme cã membrii forţei armate strãine nu suferã de boli transmisibile şi nu vin din zone cu focare epidemice în evoluţie.
ART. 27
(1) Ministerul Apãrãrii, prin reţeaua sanitarã proprie, are obligaţia sã supravegheze şi sã controleze bolile transmisibile depistate de unitãţile proprii.
(2) Structurile din reţeaua sanitarã proprie Ministerului Apãrãrii vor comunica direcţiilor de sãnãtate publicã judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, toate evenimentele legate de bolile transmisibile care pot constitui risc pentru sãnãtatea publicã.
(3) Direcţiile de sãnãtate publicã judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, colaboreazã cu structurile de specialitate ale Ministerului Apãrãrii pentru supravegherea, controlul şi stoparea eventualelor evenimente epidemiologice pe teritoriul de responsabilitate.
ART. 28
(1) Serviciile medicale se acordã membrilor forţei armate strãine, conform legii, contra cost sau cu rambursarea ulterioarã, în cursul anului financiar respectiv, potrivit înţelegerilor tehnice dintre pãrţi.
(2) Pentru acordarea serviciilor prevãzute la alin. (1), autoritãţile militare ale forţei armate strãine pot încheia contracte direct cu furnizorii de servicii medicale.
(3) În cazul solicitãrii de asistenţã medicalã de urgenţã, membrii forţei armate strãine pot primi, pe bazã de reciprocitate, asistenţã necesarã în unitãţi medicale militare sau civile locale.
(4) Serviciile medicale de urgenţã în unitãţile medicale militare se efectueazã gratuit. Plata serviciilor medicale acordate dupã rezolvarea urgenţei se suportã de cãtre partea trimiţãtoare, în cursul exerciţiului bugetar respectiv.
ART. 29
(1) Autoritãţile militare ale pãrţii trimiţãtoare au dreptul şi obligaţia de a dispune de corpul unui membru al forţelor sale armate decedat în România, precum şi de bunurile sale proprietate personalã.
(2) În condiţii de reciprocitate, nu vor fi efectuate autopsii asupra membrilor forţelor armate strãine decedaţi în România fãrã acordul scris al autoritãţilor militare ale pãrţii trimiţãtoare.
SECŢIUNEA a 7-a
Protecţia mediului
ART. 30
(1) Pe timpul activitãţilor desfãşurate pe teritoriul României, membrii forţei armate strãine sunt obligaţi sã respecte şi sã aplice prevederile legislaţiei române referitoare la protecţia mediului înconjurãtor.
(2) În cazul în care forţa armatã strãinã urmeazã sã desfãşoare activitãţi pentru care se cere aviz de mediu, acesta se obţine prin intermediul Ministerului Apãrãrii.
ART. 31
Membrii forţei armate strãine sunt obligaţi sã ia toate mãsurile pentru evitarea unor accidente ecologice.
SECŢIUNEA a 8-a
Facilitãţi oferite de cãtre Ministerul Apãrãrii
ART. 32
(1) În cadrul activitãţilor specifice, Ministerul Apãrãrii poate pune la dispoziţia forţelor armate strãine, gratuit sau contra cost, dupã caz, poligoane, terenuri, clãdiri, tehnicã, armament, echipamente şi materiale, precum şi alte bunuri şi elemente de infrastructurã din patrimoniul propriu. Folosinţa exclusivã a acestora de cãtre forţele armate strãine pentru o perioadã mai mare de 6 luni se face cu aprobarea Guvernului.
(2) Pentru bunurile şi serviciile prevãzute la alin. (1) puse la dispoziţie contra cost de cãtre Ministerul Apãrãrii, cu excepţia cazurilor când prin tratate se prevede altfel, plata se efectueazã în numerar şi/sau prin virament.
(3) Pentru asigurarea desfãşurãrii activitãţilor, forţa armatã strãinã, pe bazã de reciprocitate, poate achiziţiona bunuri şi servicii în aceleaşi condiţii în care acestea sunt achiziţionate de Ministerul Apãrãrii.
(4) Selecţionarea ofertanţilor este de competenţa autoritãţilor militare ale pãrţii trimiţãtoare.
SECŢIUNEA a 9-a
Forţa de muncã
ART. 33
Forţa armatã strãinã poate angaja în serviciul sãu personal din rândul populaţiei civile locale, în condiţiile prevãzute de legislaţia românã privind încadrarea în muncã, salarizarea şi securitatea socialã.
SECŢIUNEA a 10-a
Daune/pretenţii
ART. 34
(1) Statul român poate renunţa, în condiţii de reciprocitate, la orice pretenţii împotriva pãrţii trimiţãtoare pentru pagube produse asupra oricãrei proprietãţi care îi aparţine şi care se aflã în administrarea Ministerului Apãrãrii, dacã paguba a fost produsã:
a) de un membru al forţei armate strãine în timpul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu;
b) în urma utilizãrii unui vehicul, a unei nave sau aeronave care aparţine pãrţii trimiţãtoare şi este folositã de forţa armatã strãinã a acesteia, cu condiţia ca vehiculul, nava sau aeronava care a produs paguba sã fie utilizatã în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu ori ca paguba sã fi fost provocatã unei proprietãţi utilizate în acelaşi scop.
(2) Statul român poate renunţa, în condiţii de reciprocitate, la pretenţiile care decurg din operaţiunile de salvare maritimã, dacã nava sau încãrcãtura aparţine pãrţii trimiţãtoare şi a fost utilizatã de forţa armatã strãinã pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu.
ART. 35
În condiţii de reciprocitate, statul român renunţã la orice pretenţii faţã de partea trimiţãtoare pentru rãnirea sau decesul unui membru al forţelor armate române, dacã acesta a acţionat în îndeplinirea atribuţiilor sale de serviciu.
ART. 36
(1) Persoanele fizice şi juridice pot pretinde despãgubiri în urma daunelor cauzate lor de membrii forţei armate strãine.
(2) Petentul prezintã pretenţiile sale secretariatului tehnic permanent al Comisiei, care propune ministrului apãrãrii constituirea unui grup pentru daune, în componenţa cãruia intrã specialişti din domeniile interesate.
ART. 37
(1) În termen de 60 de zile de la depunerea cererii de despãgubire, grupul pentru daune analizeazã cererea, luând în considerare toate cauzele care au dus la producerea daunelor, şi întocmeşte un act de constatare în care stabileşte nivelul despãgubirilor. La lucrãrile grupului pentru daune participã petentul şi pot fi invitaţi şi reprezentanţi ai forţei armate strãine. Pe baza actului de constatare, ministrul apãrãrii ia decizia referitoare la plata despãgubirii.
(2) În cazul prejudiciului cauzat unei persoane ca urmare a implicãrii unui membru al pãrţii trimiţãtoare într-un accident de circulaţie, limita despãgubirilor nu poate fi mai micã decât cea stabilitã prin legislaţia românã.
(3) Cu excepţia cauzelor în care tratatele prevãd altã procedurã, despãgubirea este plãtitã petentului de cãtre Ministerul Apãrãrii, care se adreseazã autoritãţilor militare ale pãrţii trimiţãtoare pentru recuperarea costurilor suportate.
(4) Cu sumele recuperate în cursul aceluiaşi an bugetar se reconstituie plãţile de casã efectuate, iar sumele recuperate în anii urmãtori celui în care au fost efectuate plãţile se vireazã ca venit la bugetul de stat.
(5) În cazul în care nu este de acord cu nivelul despãgubirilor stabilite prin decizia ministrului apãrãrii, petentul se poate adresa instanţelor de judecatã. Valoarea despãgubirii stabilitã de instanţã este obligatorie şi se va plãti în condiţiile prevãzute la alin. (3).
ART. 38
În condiţii de reciprocitate, membrii forţei armate strãine nu vor face obiectul niciunor mãsuri de executare silitã a hotãrârilor judecãtoreşti pronunţate împotriva lor în România, într-o problemã decurgând din îndeplinirea îndatoririlor oficiale.
SECŢIUNEA a 11-a
Jurisdicţie
ART. 39
(1) Pe timpul cât se aflã pe teritoriul României, membrii forţei armate strãine sunt obligaţi sã respecte legislaţia românã, precum şi principiile general recunoscute ale dreptului internaţional.
(2) Membrii forţei armate strãine nu pot organiza sau finanţa pe teritoriul României partide politice sau grupãri similare acestora şi nu pot organiza sau participa la manifestaţii ori întruniri care aduc atingere ordinii publice sau securitãţii naţionale a României.
ART. 40
Dacã, potrivit tratatelor ratificate de Parlamentul României, determinarea jurisdicţiei penale depinde de stabilirea faptului cã prezumtiva infracţiune este rezultatul unei acţiuni sau a unei omisiuni în timpul exercitãrii îndatoririlor oficiale, certificatul emis de autoritãţile militare ale pãrţii trimiţãtoare va fi considerat ca o dovadã suficientã a faptei.
ART. 41
(1) Membrilor forţei armate strãine li se aplicã aceleaşi norme ca şi cetãţenilor români, atât pentru acţiunea penalã, cât şi pentru cea civilã, cu excepţiile prevãzute de prezenta lege.
(2) Competenţa de urmãrire penalã şi de judecatã aparţine instanţelor de judecatã civile române şi parchetelor de pe lângã acestea, potrivit legii.
ART. 42
Pentru faptele care constituie contravenţii şi care nu atrag competenţa de jurisdicţie a autoritãţilor militare ale statului trimiţãtor membrii forţei armate strãine rãspund în aceleaşi condiţii ca şi cetãţenii români.
ART. 43
(1) În situaţiile în care tratatele la care România este parte prevãd posibilitatea renunţãrii la jurisdicţie, renunţarea la exercitarea jurisdicţiei într-un anumit caz, ca urmare a cererii formulate în acest sens de cãtre autoritãţile militare competente ale statului trimiţãtor, se face de cãtre procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin ordonanţã motivatã.
(2) Renunţarea la jurisdicţie nu poate interveni pentru infracţiunile sãvârşite împotriva cetãţenilor români sau a celor care au reşedinţa obişnuitã pe teritoriul României, care au avut ca urmare moartea victimei, ori pentru alte infracţiuni sãvârşite împotriva persoanei, de o gravitate deosebitã.
ART. 44
(1) În cazul infracţiunilor sãvârşite de cãtre membrii forţei armate strãine, urmãrirea penalã se desfãşoarã de cãtre procuror.
(2) Documentele ce urmeazã a fi folosite la soluţionarea cauzelor de cãtre autoritãţile judiciare ale statului trimiţãtor vor fi transmise Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru a fi comunicate organelor de cercetare penalã ale statului trimiţãtor.
ART. 45
(1) Un membru al forţei armate strãine poate fi reţinut, conform procedurii de drept comun, cel mult 24 de ore, cu notificarea imediatã a autoritãţii militare a pãrţii trimiţãtoare.
(2) Dacã autoritatea militarã a statului trimiţãtor nu solicitã, motivat temeinic, în termen de 24 de ore de la notificare, preluarea în custodie a persoanei respective, instanţa poate dispune, faţã de membrul forţei armate al statului trimiţãtor, luarea mãsurii arestãrii preventive. Dispoziţiile Codului de procedurã penalã privind luarea, prelungirea, revocarea şi încetarea mãsurii arestãrii preventive se aplicã în mod corespunzãtor.
(3) Dacã autoritatea militarã a statului trimiţãtor a primit notificarea prevãzutã la alin. (1), iar împotriva membrului forţei armate a statului respectiv nu s-a luat mãsura arestãrii preventive, aceasta are obligaţia de a asigura menţinerea în custodie a persoanei respective şi prezentarea acesteia în faţa autoritãţilor judiciare române, pânã la soluţionarea definitivã a cauzei.
ART. 46
(1) Autoritãţile militare ale statului trimiţãtor au obligaţia sã notifice Ministerului Justiţiei, în termen de 24 de ore de la data sãvârşirii, orice faptã care întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni sãvârşite de cãtre un membru al forţelor armate proprii, indiferent dacã fapta a fost comisã în interiorul ori în afara facilitãţilor ori a zonelor stabilite.
(2) Ministerul Justiţiei încunoştinţeazã de îndatã Parchetul de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea luãrii mãsurilor care se impun potrivit legii.
(3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplicã chiar dacã organele de urmãrire penalã s-au sesizat din oficiu ori au fost sesizate pe altã cale.
ART. 47
În cazul în care o infracţiune este comisã de mai mulţi membri ai forţei armate strãine împreunã cu cetãţeni români, procurorul va putea dispune şi disjungerea cauzei, astfel încât urmãrirea penalã şi judecata sã se facã separat, de cãtre autoritãţile statului trimiţãtor şi, respectiv, de autoritãţile judiciare române.
ART. 48
Autoritãţile militare ale pãrţii trimiţãtoare şi autoritãţile judiciare române îşi acordã sprijin reciproc pentru efectuarea investigaţiilor, strângerea probelor, inclusiv în sechestrarea şi, atunci când este cazul, predarea obiectelor ce au legãturã cu infracţiunea.
ART. 49
Dupã rãmânerea definitivã a unei sentinţe prin care se dispune o pedeapsã privativã de libertate, autoritãţile competente ale statului trimiţãtor, condamnatul sau familia acestuia pot solicita transferul executãrii pedepsei în ţara de origine, cu respectarea condiţiilor prevãzute de legea românã.
ART. 50
Organele de urmãrire penalã sau instanţele de judecatã pot solicita informaţii ori opinii Comisiei, menite sã clarifice circumstanţele de fapt în care s-au comis faptele de cãtre membrii forţelor armate strãine sau alte aspecte de naturã sã contribuie la soluţionarea cauzei.
SECŢIUNEA a 12-a
Securitate
ART. 51
(1) Autoritãţile competente române vor manifesta diligenţa necesarã pentru a se asigura cã securitatea forţei armate strãine nu este ameninţatã de nicio persoanã sau grup de persoane care încearcã sã pãtrundã în zona de dislocare ori care tulburã ordinea şi liniştea publicã în imediata apropriere a acesteia.
(2) În vederea asigurãrii securitãţii forţei armate strãine, Ministerul Apãrãrii, în colaborare cu autoritãţile competente, poate lua mãsuri de delimitare şi protecţie, cu mijloace specifice, a zonelor de dispunere.
ART. 52
Ministerul Apãrãrii pune la dispoziţie autoritãţilor competente date referitoare la forţa armatã strãinã, pentru ca acestea sã poatã lua mãsurile necesare de protecţie, atât pe timpul deplasãrii, cât şi în zona de dislocare a forţei armate strãine.
ART. 53
(1) Forţa armatã strãinã, în baza reglementãrilor şi înţelegerilor tehnice încheiate, îşi poate lua, în cadrul perimetrelor proprii, mãsuri pentru paza bunurilor şi menţinerea ordinii şi siguranţei.
(2) În afara perimetrelor, asigurarea pazei şi securitãţii se realizeazã numai împreunã cu organele specializate din sistemul apãrãrii, ordinii publice şi securitãţii naţionale.
(3) Solicitãrile pãrţii trimiţãtoare privind securitatea circulaţiei, protecţia personalului, tehnicii militare, echipamentului, proprietãţii, precum şi a documentelor şi informaţiilor fac obiectul unor înţelegeri tehnice cu autoritãţile române competente.
CAP. V
Dispoziţii finale
ART. 54
(1) Ministerul Apãrãrii prevede în bugetul propriu fondurile necesare pentru punerea în aplicare a prevederilor prezentei legi.
(2) Pentru îndeplinirea atribuţiilor ce le revin prin prezenta lege, Ministerul Apãrãrii şi celelalte autoritãţi publice pot încheia protocoale de cooperare.
ART. 55
La data intrãrii în vigoare a prezentei legi, se abrogã <>art. 5 din Legea apãrãrii naţionale a României nr. 45/1994 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 172 din 7 iulie 1994, cu modificãrile ulterioare, şi <>Legea nr. 61/2000 pentru aplicarea Acordului dintre statele pãrţi la Tratatul Atlanticului de Nord şi celelalte state participante la Parteneriatul pentru Pace cu privire la statutul forţelor lor, încheiat la Bruxelles la 19 iunie 1995, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 28 aprilie 2000.
Aceastã lege a fost adoptatã de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicatã.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
BOGDAN OLTEANU
PREŞEDINTELE SENATULUI
NICOLAE VĂCĂROIU
Bucureşti, 2 noiembrie 2007.
Nr. 291.
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
