Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Parlamentul României adopta prezenta lege.
CAP. I
Dispoziţii generale
ART. 1
(1) Spitalul este unitatea sanitarã cu paturi, de utilitate publica, cu personalitate juridicã, proprietate publica sau privatã, care asigura servicii medicale.
(2) Serviciile medicale acordate de spital sunt: preventive, curative, de recuperare şi paliative, de îngrijire în caz de graviditate şi maternitate, precum şi a nou-nascutului.
(3) Spitalul participa la asigurarea stãrii de sãnãtate a populaţiei, potrivit competentelor stabilite de Ministerul Sãnãtãţii şi Familiei.
ART. 2
(1) Spitalul trebuie sa îndeplineascã condiţiile de autorizare sanitarã de funcţionare şi, dupã caz, de acreditare prevãzute de lege. Spitalele sunt obligate sa detina sau sa obţinã autorizaţia sanitarã de funcţionare.
(2) Spitalelor care nu obţin autorizaţia sanitarã de funcţionare în termenul prevãzut prin norme elaborate de Ministerul Sãnãtãţii şi Familiei li se suspenda activitatea parţial sau total.
(3) Taxa de acreditare se suporta de spital. Nivelul taxei se aproba prin ordin al ministrului sãnãtãţii şi familiei, la propunerea Comisiei Naţionale de Acreditare a Spitalelor.
ART. 3
(1) În spitale se pot desfasura şi activitãţi de învãţãmânt medico-farmaceutic, postliceal, universitar şi postuniversitar, precum şi de cercetare ştiinţificã medicalã.
(2) Criteriile pentru desfãşurarea activitãţilor de cercetare ştiinţificã medicalã se propun de cãtre Academia de Ştiinţe Medicale şi se aproba prin ordin al ministrului sãnãtãţii şi familiei, cu avizul Ministerului Educaţiei şi Cercetãrii, iar criteriile pentru desfãşurarea activitãţilor de învãţãmânt se elaboreazã şi se aproba de cãtre Ministerul Sãnãtãţii şi Familiei, cu avizul Ministerului Educaţiei şi Cercetãrii.
(3) Colaborarea dintre spitale şi instituţiile de învãţãmânt superior medical, respectiv unitãţile de învãţãmânt medical, se face pe baza de contract încheiat conform metodologiei aprobate prin ordin comun al ministrului sãnãtãţii şi familiei şi al ministrului educaţiei şi cercetãrii.
(4) Cercetarea ştiinţificã medicalã se efectueazã pe baza de contract de cercetare, încheiat între spital şi finantatorul cercetãrii, avizat de Academia de Ştiinţe Medicale.
(5) Activitãţile de învãţãmânt şi cercetare vor fi astfel organizate încât sa consolideze calitatea actului medical, cu respectarea drepturilor pacientilor, a eticii şi deontologiei medicale.
(6) Spitalele au obligaţia sa desfãşoare activitãţi de educaţie medicalã continua pentru personalul propriu, suportate din veniturile proprii ale acestora.
ART. 4
(1) Spitalul asigura condiţii de cazare, igiena, alimentaţie şi de prevenire a infectiilor nozocomiale, conform normelor aprobate prin ordin al ministrului sãnãtãţii şi familiei.
(2) Spitalul rãspunde, potrivit legii, pentru calitatea actului medical, pentru respectarea condiţiilor de cazare, igiena, alimentaţie şi de prevenire a infectiilor nozocomiale, conform normelor aprobate prin ordin al ministrului sãnãtãţii şi familiei, ce determina prejudicii cauzate pacientilor, stabilite de cãtre organele competente. Pentru prejudicii cauzate pacientilor din culpa medicalã, rãspunderea este individualã.
ART. 5
(1) Orice spital are obligaţia de a acorda primul ajutor şi asistenta medicalã de urgenta oricãrei persoane care se prezintã la spital, dacã starea sãnãtãţii persoanei este critica. Dupã stabilizarea funcţiilor vitale, spitalul va asigura, dupã caz, transportul obligatoriu medicalizat la o alta unitate medico-sanitarã de profil.
(2) Spitalul va fi în permanenta pregãtit pentru asigurarea asistenţei medicale în caz de rãzboi, dezastre, atacuri teroriste, conflicte sociale şi alte situaţii de criza şi este obligat sa participe cu toate resursele la înlãturarea efectelor.
(3) Cheltuielile efectuate de unitãţile spitaliceşti, în cazurile menţionate la alin. (2), se ramburseazã de cãtre stat, prin hotãrâre a Guvernului, în termen de maximum 30 de zile de la data încetãrii cauzei care le-a generat, pentru pãstrarea echilibrului economic financiar intern.
CAP. II
Organizarea şi funcţionarea spitalelor
ART. 6
(1) În funcţie de teritoriu, spitalele se clasifica în:
a) spitale judeţene;
b) spitale municipale şi orãşeneşti;
c) spitale comunale.
(2) În funcţie de specificul patologiei, spitalele se clasifica în:
a) spitale generale;
b) spitale de urgenta;
c) spitale de specialitate;
d) spitale pentru bolnavi cu afecţiuni cronice.
(3) În funcţie de regimul juridic al proprietãţii, spitalele se clasifica în:
a) spitale publice, care sunt spitale proprietate publica sau privatã a statului ori a unitãţilor administrativ-teritoriale, organizate ca instituţii publice;
b) spitale private, care sunt spitale proprietate privatã a persoanelor juridice de drept privat;
c) spitale mixte.
(4) În funcţie de modul de finanţare, spitalele se clasifica în:
a) spitale cu finanţare din fonduri publice;
b) spitale cu finanţare din fonduri private;
c) spitale cu finanţare mixtã.
(5) Din punct de vedere al învãţãmântului şi al cercetãrii ştiinţifice medicale, spitalele se clasifica în:
a) spitale clinice;
b) spitale universitare.
ART. 7
Alte unitãţi sanitare cu paturi sunt: institutele medicale, centrele medicale, sanatoriile, preventoriile, centrele de diagnostic şi tratament cu paturi, centrele de sãnãtate.
ART. 8
În sensul prezentei legi, urmãtoarele notiuni se definesc dupã cum urmeazã:
a) spitalul general este spitalul care are organizate în structura minimum 3 din cele 4 specialitãţi de baza, respectiv medicina interna, pediatrie, obstetrica-ginecologie şi chirurgie;
b) spitalul de specialitate este spitalul care asigura asistenta medicalã într-o singura specialitate;
c) spitalul de urgenta este spitalul care dispune de o structura complexa de specialitãţi, dotare cu aparatura medicalã corespunzãtoare, personal specializat, având amplasament şi accesibilitate pentru teritorii extinse. În structura spitalului de urgenta funcţioneazã obligatoriu departamentul de urgenta care, în funcţie de necesitaţi, poate avea şi un serviciu mobil de urgenta - reanimare şi transport medicalizat;
d) spitalul pentru bolnavi cu afecţiuni cronice este spitalul în care durata de spitalizare este prelungitã datoritã specificului patologiei. Bolnavii cu probleme medico-sociale vor fi preluati de cãtre aşezãmintele de asistenta socialã prevãzute de lege;
e) spitalul judeţean este spitalul general care asigura asistenta medicalã a judeţului;
f) spitalul municipal şi spitalul orasenesc sunt spitalele care au în componenta cel puţin cele 4 specialitãţi de baza prevãzute la lit. a) şi sunt organizate la nivelul municipiilor sau oraşelor unui judeţ;
g) spitalul comunal este unitatea sanitarã cu paturi care asigura asistenta medicalã de specialitate pentru populaţia din mai multe localitãţi rurale apropiate, având secţii de medicina interna, pediatrie, ginecologie şi obstetrica pentru naşteri normale;
h) spitalul clinic este spitalul care are în componenta cel puţin doua clinici în specialitãţi diferite, care desfãşoarã asistenta medicalã, activitate de învãţãmânt şi cercetare ştiinţificã medicalã şi de educaţie medicalã continua;
i) spitalul universitar este spitalul organizat în centre universitare medicale, în structura cãruia toate secţiile de specialitate sunt clinici universitare;
j) secţiile clinice sunt secţiile de spital în care se desfãşoarã activitãţi de învãţãmânt universitar. Clinica universitarã are în structura ei una sau mai multe secţii clinice;
k) sanatoriul este unitatea sanitarã cu paturi care asigura asistenta medicalã utilizând factori curativi naturali asociaţi cu celelalte procedee, tehnici şi mijloace terapeutice;
l) preventoriul este unitatea sanitarã cu paturi care asigura prevenirea şi combaterea tuberculozei la copii şi tineri, precum şi la bolnavii de tuberculoza stabilizati clinic şi necontagiosi;
m) centrele de sãnãtate sunt unitãţi sanitare cu sau fãrã paturi, care asigura asistenta medicalã de specialitate pentru populaţia din mai multe localitãţi apropiate, în cel puţin doua specialitãţi.
ART. 9
(1) Spitalele clinice şi universitare, institutele, clinicile universitare şi secţiile clinice pot primi statut de centre de excelenta pentru activitãţi medicale de o complexitate deosebita, care dovedesc supracalificare profesionalã şi produc rezultate la nivelul standardelor internaţionale, la propunerea Ministerului Sãnãtãţii şi Familiei, cu avizul Academiei de Ştiinţe Medicale, prin hotãrâre a Guvernului.
(2) Centrele de excelenta beneficiazã de un program special de finanţare şi dotare cu aparatura medicalã de inalta performanta, program prevãzut distinct în bugetul Ministerului Sãnãtãţii şi Familiei sau în bugetul ministerelor cu reţea sanitarã proprie.
(3) Centrele de excelenta beneficiazã de sume suplimentare alocate prin programele naţionale de sãnãtate, evidentiate distinct în bugetul de venituri şi cheltuieli al unitãţii sanitare.
ART. 10
(1) Structura organizatoricã a spitalului cuprinde, dupã caz: secţii, departamente, laboratoare, servicii de diagnostic şi tratament, compartimente, servicii sau birouri tehnice, economice şi administrative, serviciu de asistenta prespitaliceasca şi transport urgente, structuri de primiri urgente şi alte structuri aprobate de Ministerul Sãnãtãţii şi Familiei.
(2) Prin regulamentul de organizare şi funcţionare a spitalului şi fişele posturilor aprobate de conducerea spitalului se stabilesc activitãţile, modul de organizare, funcţionare, atribuţiile şi responsabilitãţile personalului.
(3) Spitalul judeţean se organizeazã, dupã caz, cu urmãtoarele structuri:
a) departament de urgenta, o structura de asistenta medicalã prespitaliceasca şi transport medicalizat;
b) secţii de specialitate cu un numãr minim de paturi, aprobate prin ordin al ministrului sãnãtãţii şi familiei pentru: medicina interna, anestezie şi terapie intensiva, chirurgie generalã, traumatologie şi ortopedie, pediatrie, obstetrica-ginecologie şi neonatologie, boli infectioase, neurologie, O.R.L. şi oftalmologie. Optional se pot organiza secţii sau compartimente şi în alte specialitãţi;
c) laboratoare cu serviciu de garda;
d) serviciu central de sterilizare;
e) laborator de anatomie patologica şi prosectura;
f) serviciu de prevenire şi control al infectiilor nozocomiale;
g) departament de informatica;
h) farmacie;
i) departament tehnico-economico-administrativ;
j) statie de recoltare şi conservare de sânge şi produse de sânge;
k) serviciu de relaţii cu publicul şi audit intern.
(4) Spitalele pot avea în componenta lor structuri care acorda servicii ambulatorii de specialitate. Furnizarea acestor servicii se negociaza şi se contracteazã în mod distinct cu casele de asigurãri de sãnãtate.
(5) Serviciile medicale furnizate de ambulatoriul de spital cuprind: consultaţii, investigaţii, stabilirea diagnosticului, tratament medical şi/sau chirurgical, îngrijiri, recuperare, medicamente şi materiale sanitare, orteze şi proteze.
(6) Activitãţile organizatorice şi functionale cu caracter medico-sanitar din spitale sunt reglementate şi supuse controlului Ministerului Sãnãtãţii şi Familiei, autoritatea centrala în domeniul asistenţei de sãnãtate publica. Activitatea profesionalã, precum şi respectarea manoperelor şi a procedurilor medicale sunt supuse reglementãrilor în vigoare. Problemele de etica şi deontologie profesionalã sunt de competenta, dupã caz, a Colegiului Medicilor din România, a Colegiului Farmacistilor din România sau a Ordinului Asistentilor Medicali din România.
ART. 11
Formele de spitalizare sunt:
a) spitalizare continua;
b) spitalizare de zi;
c) spitalizare de o zi.
ART. 12
Spitalele clinice şi universitare pot organiza activitate de cercetare clinica şi/sau fundamentalã, sub forma de colective, laboratoare, centre şi/sau institute fãrã personalitate juridicã, în cadrul spitalului. Institutele medicale se pot organiza cu personalitate juridicã şi pot fi asimilate spitalelor clinice şi universitare, cu respectarea prevederilor art. 8 lit. j), dacã oferã servicii medicale predominant curative în regim de internare cu paturi.
ART. 13
(1) Dupã acordarea autorizaţiei sanitare de funcţionare, spitalele intra în procesul de acreditare, care se efectueazã la cererea spitalelor.
(2) Acreditarea garanteazã faptul ca spitalele funcţioneazã la standardele stabilite potrivit prezentei legi, privind acordarea serviciilor medicale şi conexe actului medical, certificând calitatea serviciilor de sãnãtate în conformitate cu clasificarea spitalelor, pe categorii de acreditare.
(3) Acreditarea se acorda de cãtre Comisia Nationala de Acreditare a Spitalelor, instituţie autonomã de drept public, cu personalitate juridicã, sub controlul Parlamentului, şi conferã spitalului dreptul de a intra în raporturi contractuale cu casele de asigurãri de sãnãtate.
(4) Comisia are în componenta 7 membri, desemnaţi astfel: 2 reprezentanţi ai Parlamentului, câte unul de fiecare Camera, 1 reprezentant din partea Ministerului Sãnãtãţii şi Familiei, 1 reprezentant din partea Colegiului Medicilor din România, 1 reprezentant din partea Casei Naţionale de Asigurãri de Sãnãtate, 1 reprezentant al Asociaţiei Spitalelor din România şi 1 reprezentant al Ordinului Asistentilor Medicali din România. Membrii Comisiei Naţionale de Acreditare a Spitalelor sunt numiţi de Parlament, cu avizul comisiilor de sãnãtate ale celor doua Camere, dupã audierea individualã, pe o perioada de 4 ani.
(5) Preşedintele comisiei este ales prin vot din rândul membrilor comisiei, cu majoritate simpla.
(6) Finanţarea Comisiei Naţionale de Acreditare a Spitalelor se face din fondul de rezerva al Casei Naţionale de Asigurãri de Sãnãtate în primul an şi, ulterior, din surse proprii.
(7) Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comisiei Naţionale de Acreditare a Spitalelor se elaboreazã de cãtre aceasta, cu avizul Ministerului Sãnãtãţii şi Familiei, şi se aproba prin lege, la propunerea celor doua comisii de specialitate ale Parlamentului, în termen de 60 de zile de la publicarea prezentei legi.
(8) Membrii Comisiei Naţionale de Acreditare a Spitalelor primesc o indemnizaţie lunarã în cuantum de 48% din salariul unui secretar de stat.
(9) Constituirea, instruirea şi organizarea corpului de experţi-acreditori, care este format din specialişti care lucreazã în sistemul de sãnãtate, se stabilesc de cãtre Comisia Nationala de Acreditare a Spitalelor, în termen de 60 de zile de la publicarea regulamentului de organizare şi funcţionare a acesteia.
ART. 14
Spitalul solicita Comisiei Naţionale de Acreditare a Spitalelor schimbarea încadrãrii atunci când s-au modificat condiţiile pe baza cãrora a fost acreditat.
ART. 15
(1) Procedurile, condiţiile de acreditare şi ierarhizare a spitalelor, standardele de calitate medicalã şi indicatorii corespunzatori se aproba prin hotãrâre a Comisiei Naţionale de Acreditare a Spitalelor.
(2) Prin ordin comun al ministrului sãnãtãţii şi familiei şi al preşedintelui Comisiei Naţionale de Acreditare a Spitalelor, lista cu unitãţile spitaliceşti acreditate se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(3) Personalul medical care deţine cabinete sau clinici particulare nu va putea ocupa funcţii în conducerea spitalelor publice. Membrii Comisiei Naţionale de Acreditare a Spitalelor nu pot ocupa funcţii în consiliul de administraţie şi în conducerea spitalelor.
ART. 16
O data la 5 ani spitalele sunt supuse reacreditarii.
ART. 17
În cazul în care spitalului îi este retrasã autorizaţia sanitarã de funcţionare, Comisia Nationala de Acreditare a Spitalelor îi retrage certificatul de acreditare.
ART. 18
(1) La solicitarea Ministerului Sãnãtãţii şi Familiei şi a Casei Naţionale de Asigurãri de Sãnãtate, Comisia Nationala de Acreditare a Spitalelor, prin structurile sale, poate efectua reevaluarea unitãţii sanitare respective. Taxele legate de reevaluare sunt suportate de solicitant.
(2) Dacã în urma reevaluarii se constata ca nu mai sunt îndeplinite condiţiile din momentul acreditãrii, Comisia Nationala de Acreditare a Spitalelor procedeazã, dupã caz, dupã cum urmeazã:
a) acorda un termen pentru remedierea situaţiei;
b) schimba categoria de acreditare, atunci când constata ca deficientele nu au fost remediate în termenul stabilit ori s-au înregistrat abateri repetate de la normele şi condiţiile avute în vedere la momentul acreditãrii;
c) propune Ministerului Sãnãtãţii şi Familiei retragerea autorizaţiei sanitare de funcţionare atunci când se constata abateri grave de la normele sanitare în unitãţile spitaliceşti, concomitent cu retragerea acreditãrii.
ART. 19
(1) Înfiinţarea sau desfiinţarea spitalelor publice se face prin hotãrâre a Guvernului, initiata de Ministerul Sãnãtãţii şi Familiei, cu avizul consiliului local, respectiv judeţean.
(2) Spitalele private se înfiinţeazã sau se desfiinţeazã cu avizul de oportunitate al Ministerului Sãnãtãţii şi Familiei, prin hotãrâre judecãtoreascã.
(3) Reorganizarea, schimbarea sediului şi a denumirilor pentru spitalele publice se aproba prin ordin al ministrului sãnãtãţii şi familiei, la propunerea conducerii spitalelor.
(4) Reorganizarea, schimbarea sediului şi a denumirilor pentru spitalele private se face cu avizul Ministerului Sãnãtãţii şi Familiei, prin hotãrâre judecãtoreascã.
ART. 20
(1) În actul de înfiinţare a spitalului public se stabilesc cel puţin urmãtoarele elemente: denumirea, tipul de spital, tipul de finanţare, numãrul de paturi şi categoria de servicii medicale spitaliceşti acordate.
(2) Conţinutul actului de înfiinţare pentru spitalul privat se va stabili printr-o lege specialã.
ART. 21
Pentru asigurarea dreptului la ocrotirea sãnãtãţii, Ministerul Sãnãtãţii şi Familiei propune anual Planul naţional de paturi, care se aproba prin hotãrâre a Guvernului.
ART. 22
Organele de conducere a spitalelor publice sunt:
a) consiliul de administraţie;
b) comitetul director;
c) directorul general.
ART. 23
(1) Conducerea executivã a spitalelor publice este constituitã din comitetul director şi directorul general.
(2) Directorul general este numit de cãtre consiliul de administraţie prin concurs.
(3) Din comitetul director fac parte:
a) directorul general adjunct medical;
b) directorul economic;
c) contabilul-şef;
d) directorul de îngrijiri.
(4) Membrii comitetului director sunt numiţi de cãtre consiliul de administraţie în urma concursurilor susţinute, pentru o perioada de 4 ani.
(5) În cadrul spitalului se organizeazã consiliul medical, format din medici şefi de secţie, şefi de departamente, laboratoare sau compartimente.
ART. 24
Comitetul director din spitalele publice are urmãtoarele atribuţii principale:
a) elaboreazã proiectul bugetului de venituri şi cheltuieli al spitalului;
b) analizeazã şi recomanda mãsuri pentru dezvoltarea activitãţii spitalului în concordanta cu nevoile de servicii medicale ale populaţiei;
c) analizeazã şi propune lista investiţiilor care urmeazã sa se realizeze;
d) rãspunde de modul de îndeplinire a obligaţiilor asumate prin contracte şi dispune mãsuri de imbunatatire a activitãţii spitalului;
e) conduce operativ intreaga activitate a spitalului.
ART. 25
(1) Consiliul de administraţie este format din 7-9 membri, în funcţie de mãrimea spitalului şi complexitatea serviciilor medicale acordate. Preşedintele consiliului de administraţie este ales din rândul membrilor sãi, cu majoritate simpla din numãrul total.
(2) Membrii consiliului de administraţie sunt:
a) 1 reprezentant al Ministerului Sãnãtãţii şi Familiei sau al direcţiei de sãnãtate publica, dupã caz;
b) 2 reprezentanţi numiţi de consiliul judeţean sau local;
c) 1 reprezentant al finanţelor publice locale;
d) 1 reprezentant al Colegiului Medicilor din România;
e) 1 reprezentant al Ordinului Asistentilor Medicali din România;
f) directorul general;
g) 2 reprezentanţi ai senatului universitar, pentru spitalele clinice şi universitare.
(3) La şedinţele consiliului de administraţie participa, fãrã drept de vot, câte un reprezentant al organizaţiilor sindicale şi patronale.
(4) Consiliul de administraţie este condus de cãtre preşedinte.
(5) Atribuţiile principale ale consiliului de administraţie sunt urmãtoarele:
a) aproba bugetul de venituri şi cheltuieli al spitalului;
b) organizeazã concurs pentru ocuparea funcţiilor de director general, director general adjunct medical şi celorlalte funcţii de director. Preşedintele consiliului de administraţie numeşte în funcţie persoanele care au promovat concursul;
c) analizeazã şi recomanda mãsuri pentru dezvoltarea activitãţii spitalului, în concordanta cu nevoile de servicii medicale ale populaţiei;
d) analizeazã şi propune lista investiţiilor care urmeazã sa se realizeze într-un exerciţiu financiar;
e) analizeazã modul de îndeplinire a obligaţiilor asumate prin contracte şi activitatea directorului general şi a comitetului director, dispunând mãsuri de imbunatatire a activitãţii;
f) negociaza şi încheie, prin preşedinte şi directorul general, contractele de furnizare de servicii medicale cu casele de asigurãri de sãnãtate.
(6) Consiliul de administraţie se întruneşte lunar sau ori de câte ori este nevoie, la solicitarea majoritãţii membrilor sãi, a preşedintelui sau a directorului general, şi ia decizii cu majoritatea simpla din numãrul total al membrilor.
(7) Membrii consiliului de administraţie primesc o indemnizaţie de şedinţa în cuantum de 20% din salariul directorului general, de la capitolul "Venituri proprii ale spitalului".
ART. 26
(1) Pentru spitalele clinice şi universitare, precum şi institutele clinice, candidaţii la funcţia de director general trebuie sa fie obligatoriu cadre didactice universitare de predare.
(2) Directorul general trebuie sa aibã obligatoriu competenta în management sanitar şi sa încheie contract de administrare, pe un mandat de 4 ani, cu consiliul de administraţie, pe baza criteriilor stabilite de cãtre Ministerul Sãnãtãţii şi Familiei, cu posibilitatea de a fi reînnoit.
(3) Directorul general este ordonator de credite şi reprezintã spitalul în relaţiile cu terţii.
(4) Directorul general conduce activitatea comitetului director, fiind preşedintele acestuia.
ART. 27
(1) În spitalele clinice şi universitare, institutele clinice şi spitalele judeţene, comitetul director este constituit din:
a) director general;
b) director general adjunct medical;
c) director economic;
d) director de îngrijiri, de profesie asistent medical;
e) contabil-şef, pentru spitalele cu peste 500 de paturi.
(2) Comitetul director este numit de consiliul de administraţie pe baza concursurilor susţinute.
(3) Comitetul director conduce intreaga activitate a spitalului între şedinţele consiliului de administraţie.
ART. 28
Modelul contractului de administrare, în cuprinsul cãruia sunt prevãzuţi şi indicatorii de performanta a activitãţii, se aproba prin ordin al ministrului sãnãtãţii şi familiei, cu consultarea ministerelor cu reţea sanitarã proprie. Nivelul indicatorilor de performanta a activitãţii se stabileşte anual de cãtre direcţia de sãnãtate publica teritorialã sau de cãtre Ministerul Sãnãtãţii şi Familiei, respectiv ministerul de resort, în funcţie de subordonarea spitalului.
ART. 29
(1) Conducerea spitalelor publice rãspunde în fata direcţiei de sãnãtate publica şi/sau a Ministerului Sãnãtãţii şi Familiei, respectiv în fata ministerului de resort, pentru îndeplinirea atribuţiilor care îi revin.
(2) Revocarea membrilor comitetului director, şi anume a directorului general, a directorului general adjunct medical, a directorului economic, a contabilului-şef sau a directorului de îngrijire, în cazul nerealizarii indicatorilor de performanta a activitãţii stabiliţi în contractul de administrare sau în cazul sãvârşirii de abuzuri sau abateri, se face de cãtre consiliul de administraţie, la propunerea Ministerului Sãnãtãţii şi Familiei, a direcţiei judeţene de sãnãtate publica, în funcţie de subordonare, şi/sau a ministerului de resort.
ART. 30
Secţiile, laboratoarele, departamentele şi serviciile medicale ale spitalului sunt conduse de cãtre un şef de departament, de un şef de secţie, şef de laborator sau şef de serviciu. Aceste funcţii se ocupa prin concurs organizat în condiţiile legii.
ART. 31
(1) Spitalul are obligaţia sa înregistreze, sa stocheze, sa prelucreze şi sa transmitã informaţiile legate de activitatea sa, conform normelor aprobate prin ordin al ministrului sãnãtãţii şi familiei.
(2) Raportarile se fac cãtre direcţia de sãnãtate publica teritorialã şi constituie baza de date, la nivel naţional, pentru decizii majore de politica sanitarã şi pentru raportarile necesare organismelor Uniunii Europene şi Organizaţiei Mondiale a Sãnãtãţii.
(3) Spitalul are obligaţia sa furnizeze caselor de asigurãri de sãnãtate informaţiile medicale care au stat la baza contractelor de furnizare de servicii medicale.
(4) Documentaţia primara, ca sursa a acestor date, va fi pastrata, securizata şi asigurata sub forma de document scris şi electronic, constituind arhiva spitalului, conform reglementãrilor legale în vigoare.
ART. 32
Regulamentele de organizare şi funcţionare a spitalelor, cele de ordine interna, precum şi fişele posturilor cu caracter medico-sanitar elaborate de cãtre conducerea spitalelor vor fi aprobate, dupã obţinerea avizului favorabil al Colegiului Medicilor din România, de cãtre Ministerul Sãnãtãţii şi Familiei sau de direcţiile judeţene de sãnãtate publica, dupã caz.
ART. 33
În spitalele publice funcţiile de şef de departament, şef de secţie, şef de compartiment, şef de laborator ori de farmacist-şef vor putea fi ocupate numai de cãtre medici, farmacisti, biologi, chimisti şi biochimisti, cu o vechime de cel puţin 5 ani în specialitatea respectiva.
ART. 34
(1) În spitalele clinice şi universitare activitatea de învãţãmânt şi cercetare este condusã de şeful clinicii. Acesta este, de drept, cadrul didactic cu cel mai înalt titlu universitar, profesor sau conferenţiar din clinica respectiva. Şeful clinicii nu poate fi cadru didactic consultant.
(2) În cazul în care mai multe cadre didactice îndeplinesc condiţia prevãzutã la alin. (1) în aceeaşi clinica universitarã, desemnarea şefului clinicii se face de cãtre consiliul facultãţii, se confirma de senatul universitatii şi se aproba prin ordin al ministrului sãnãtãţii şi familiei. Secţiile din aceeaşi clinica universitarã sunt conduse de şefii secţiilor şi se subordoneazã şefului clinicii.
CAP. III
Finanţarea spitalelor
ART. 35
Spitalele funcţioneazã pe principiul autonomiei financiare, pe baza sumelor prevãzute în contractele pentru furnizarea de servicii medicale, precum şi din sume obţinute, în condiţiile legii, de la persoane fizice şi juridice şi îşi elaboreazã, aproba şi executa bugetele proprii de venituri şi cheltuieli.
ART. 36
(1) Separat de veniturile realizate de cãtre spitale din contractele încheiate cu sistemul de asigurãri sociale de sãnãtate, din serviciile medicale oferite contra cost pacientilor, spitalele publice vor fi finanţate dupã cum urmeazã:
a) de la bugetul de stat şi bugetul Ministerului Sãnãtãţii şi Familiei;
b) de la bugetul consiliului judeţean, pentru spitalele judeţene;
c) de la bugetul consiliului local şi al consiliului judeţean, pentru spitalele locale;
d) de la bugetul ministerului de resort, pentru spitalele cu reţea sanitarã proprie.
(2) De la bugetul de stat se asigura:
a) desfãşurarea activitãţilor cuprinse în programele naţionale de sãnãtate;
b) dotarea cu echipamente medicale de inalta performanta, în condiţiile legii;
c) investiţii legate de construirea de noi spitale, inclusiv pentru finalizarea celor aflate în execuţie;
d) expertizarea, transformarea şi consolidarea construcţiilor grav afectate de seisme şi de alte cazuri de forta majorã;
e) modernizarea, transformarea şi extinderea construcţiilor existente;
f) activitãţi specifice unitãţilor şi instituţiilor cu reţea sanitarã proprie.
(3) Bugetele locale pot participa la finanţarea unor cheltuieli pentru finalizarea construcţiilor noi şi realizarea de lucrãri de reparaţii curente şi capitale, precum şi pentru dotarea cu aparatura medicalã.
(4) Spitalele publice pot realiza venituri proprii suplimentare din:
a) donaţii şi sponsorizãri;
b) legate;
c) asocieri investitionale în domenii medicale ori de cercetare medicalã şi farmaceutica;
d) închirierea temporarã, fãrã pierderea totalã a folosinţei, a unor spaţii medicale, dotãri cu echipamente sau aparatura medicalã cãtre alţi furnizori de servicii medicale;
e) contracte privind furnizarea de servicii medicale încheiate cu casele de asigurãri private sau agenţi economici;
f) editarea şi difuzarea unor publicaţii cu caracter medical;
g) servicii medicale, hoteliere sau de alta natura, furnizate la cererea pacientilor ori a angajatorilor;
h) servicii de asistenta medicalã la domiciliu, furnizate la cererea pacientilor;
i) alte surse.
ART. 37
(1) Contractul de furnizare de servicii medicale al spitalului public cu casa de asigurãri de sãnãtate reprezintã sursa principala a veniturilor în cadrul bugetului de venituri şi cheltuieli şi se negociaza de cãtre consiliul de administraţie cu conducerea casei de asigurãri de sãnãtate, în funcţie de indicatorii stabiliţi în contractul-cadru de furnizare de servicii medicale.
(2) În cazul refuzului uneia dintre pãrţi de a semna contractul de furnizare de servicii medicale cu casa de asigurãri de sãnãtate, se constituie o comisie de mediere formatã din reprezentanţi ai Ministerului Sãnãtãţii şi Familiei, respectiv ai ministerului de resort, precum şi ai Casei Naţionale de Asigurãri de Sãnãtate, care, în termen de maximum 10 zile, soluţioneazã divergenţele.
(3) Spitalele pot încheia contracte de furnizare de servicii medicale şi cu casele de asigurãri de sãnãtate private.
(4) Spitalele clinice şi universitare se finanţeazã prioritar diferenţiat, avându-se în vedere complexitatea serviciilor medicale şi a activitãţilor de învãţãmânt, pe baza normelor elaborate în comun de cãtre Ministerul Sãnãtãţii şi Familiei, Ministerul Educaţiei şi Cercetãrii şi Casa Nationala de Asigurãri de Sãnãtate.
ART. 38
(1) Proiectul bugetului de venituri şi cheltuieli al spitalelor publice se elaboreazã de cãtre conducerea spitalului pe baza normelor metodologice aprobate prin ordin al ministrului sãnãtãţii şi familiei, cu consultarea ministerelor şi a instituţiilor cu reţele sanitare proprii.
(2) Bugetul de venituri şi cheltuieli al spitalelor publice, spitalelor clinice şi universitare, institutelor clinice şi spitalelor judeţene se aproba şi se supune validãrii, pana la data de 31 decembrie a anului curent, direcţiei judeţene de sãnãtate publica sau Ministerului Sãnãtãţii şi Familiei, respectiv ministerului de resort, în funcţie de subordonare. Pentru partea de cheltuieli care se propune a fi acoperitã prin finanţare de la bugetele locale se va obţine şi avizul consiliului local respectiv.
(3) Execuţia bugetului de venituri şi cheltuieli se raporteazã lunar şi trimestrial direcţiilor de sãnãtate publica, Ministerului Sãnãtãţii şi Familiei, respectiv ministerului de resort, în funcţie de subordonare.
(4) Execuţia bugetului de venituri şi cheltuieli se raporteazã lunar şi trimestrial şi consiliului local şi/sau judeţean, dupã caz, dacã beneficiazã de finanţare din bugetele locale.
(5) Direcţiile de sãnãtate publica analizeazã execuţia bugetelor de venituri şi cheltuieli lunare şi trimestriale şi le înainteazã Ministerului Sãnãtãţii şi Familiei, respectiv ministerului de resort, dupã caz. Dacã se constata abateri fata de indicatorii din contractul de administrare, direcţia de sãnãtate publica le sesizeazã şi face propuneri pe care le supune spre aprobare conducerii Ministerului Sãnãtãţii şi Familiei.
ART. 39
În cazul înregistrãrii de arierate se va proceda dupã cum urmeazã:
a) în cazul arieratelor existente la data numirii conducerii spitalelor, acestea vor fi evidentiate separat şi, o data cu validarea bugetului de venituri şi cheltuieli, se va stabili şi modul de lichidare a acestora;
b) dacã în cursul execuţiei bugetului de venituri şi cheltuieli, în condiţiile plãţilor efectuate conform contractului de furnizare de servicii medicale încheiat, se înregistreazã creşterea arieratelor, direcţia de sãnãtate publica sau Ministerul Sãnãtãţii şi Familiei, respectiv ministerul de resort, în funcţie de subordonare, se va autosesiza şi, împreunã cu consiliul de administraţie, va lua mãsurile corespunzãtoare pentru achitarea acestor arierate;
c) în cazul creşterii arieratelor datorate unor cauze imputabile conducerii spitalelor, direcţia de sãnãtate publica şi consiliul local sau Ministerul Sãnãtãţii şi Familiei, respectiv ministerul de resort, în funcţie de subordonare, vor propune consiliului de administraţie al spitalului mãsurile de sancţionare prevãzute în contractul de administrare;
d) creşterea arieratelor din motive neimputabile conducerii spitalului se comunica Ministerului Sãnãtãţii şi Familiei, respectiv ministerului de resort, în funcţie de subordonarea spitalului, lichidarea acestora realizandu-se prin suplimentarea bugetului de venituri şi cheltuieli.
ART. 40
(1) Auditul financiar intern se exercita de o structura specializatã, organizatã în condiţiile legii la nivelul spitalului, sau, dupã caz, de cãtre direcţia de sãnãtate publica sau de cãtre Ministerul Sãnãtãţii şi Familiei, respectiv de ministerul de resort.
(2) Controlul asupra activitãţii financiare a spitalului public se face, în condiţiile legii, de cãtre Curtea de Conturi, Ministerul Sãnãtãţii şi Familiei, de ministerele şi instituţiile cu reţea sanitarã proprie sau de alte organe abilitate prin lege.
ART. 41
(1) Fondul de dezvoltare a spitalului se constituie din urmãtoarele surse:
a) amortizarea calculatã lunar şi cuprinsã în cheltuielile spitalului;
b) sume rezultate din valorificarea bunurilor disponibile, precum şi din cele casate cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare;
c) sponsorizãri cu destinaţia "dezvoltare";
d) o cota de 20% din excedentul bugetului de venituri şi cheltuieli înregistrat la finele exerciţiului financiar;
e) sume rezultate din închirieri, vânzãri sau concesionari.
(2) Fondul de dezvoltare se utilizeazã pentru procurarea de echipamente şi aparatura medicalã şi de laborator necesare desfãşurãrii activitãţii spitalului şi se aproba o data cu bugetul de venituri şi cheltuieli.
(3) Soldul fondului de dezvoltare rãmas la finele anului se reporteazã în anul urmãtor, fiind folosit cu aceeaşi destinaţie.
ART. 42
Decontarea contravalorii serviciilor medicale contractate se face conform contractului de furnizare de servicii medicale, pe baza de documente justificative, în funcţie de realizarea acestora, cu respectarea prevederilor contractului-cadru privind condiţiile acordãrii asistenţei medicale în cadrul sistemului asigurãrilor sociale de sãnãtate.
ART. 43
În cazul unor activitãţi medicale pentru care unitatea spitaliceasca nu are specialişti competenţi în astfel de activitãţi sau manopere medicale, se poate încheia un contract privind furnizarea unor astfel de servicii medicale cu un cabinet medical specializat ori cu o alta unitate medicalã publica sau privatã. Unitãţile spitaliceşti pot încheia contracte privind furnizarea de servicii auxiliare necesare functionarii spitalului.
ART. 44
Casele de asigurãri de sãnãtate sunt obligate sa încheie contractele de furnizare de servicii medicale cu spitalele pentru anul urmãtor, pana la data de 31 decembrie a anului în curs.
ART. 45
(1) Salarizarea personalului de conducere din spitalele publice, precum şi a celorlalte categorii de personal se stabileşte potrivit legii.
(2) Cadrele didactice care îşi desfãşoarã activitatea în unitãţile sanitare prevãzute la art. 6 şi 7, precum şi în unitãţile asimilate acestora beneficiazã de o indemnizaţie de 50% din drepturile salariale cuvenite funcţiei şi gradului profesional, acordatã în plus fata de retributia cuvenitã din învãţãmânt.
CAP. IV
Dispoziţii tranzitorii şi finale
ART. 46
Ministerul Sãnãtãţii şi Familiei şi ministerele şi instituţiile cu reţea sanitarã proprie vor lua mãsuri pentru reorganizarea spitalelor publice existente, în conformitate cu prevederile prezentei legi, în termen de 6 luni de la data intrãrii în vigoare a acesteia.
ART. 47
(1) Imobilele aflate în administrarea unor spitale publice, care se reorganizeazã şi devin disponibile, precum şi aparatura medicalã pot fi, în condiţiile legii, închiriate, concesionate sau, dupã caz, vândute unor persoane fizice sau juridice, în scopul organizãrii şi functionarii unor spitale private sau pentru alte forme de asistenta medicalã ori socialã.
(2) Fac excepţie de la prevederile alin. (1) spaţiile destinate desfãşurãrii activitãţii de învãţãmânt superior medical şi farmaceutic uman.
(3) Sumele obţinute din închirierea, concesionarea sau vânzarea imobilelor şi a aparaturii medicale existente constituie venituri ale bugetelor locale şi se vor utiliza în scopul achiziţionãrii de aparatura medicalã.
ART. 48
Prevederile prezentei legi se aplica şi spitalelor care aparţin ministerelor cu reţele sanitare proprii.
ART. 49
Anual, ministrul sãnãtãţii şi familiei va prezenta Parlamentului situaţia privind:
a) numãrul de spitale, pe diferite categorii;
b) numãrul de paturi de spital raportat la numãrul de locuitori;
c) gradul de dotare a spitalelor;
d) principalii indicatori de morbiditate şi mortalitate;
e) situaţia acreditãrii spitalelor publice;
f) zonele şi judeţele tarii în care necesarul de servicii medicale spitaliceşti nu este acoperit.
ART. 50
Nerespectarea prevederilor prezentei legi atrage rãspunderea disciplinarã, contravenţionalã, civilã sau penalã, dupã caz, în condiţiile legii, a persoanelor vinovate.
ART. 51
Dispoziţiile prezentei legi intra în vigoare în termen de 90 de zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I.
ART. 52
La data intrãrii în vigoare a prezentei legi se abroga <>art. 25-30 din Legea nr. 3/1978 privind asigurarea sãnãtãţii populaţiei, publicatã în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 54 din 10 iulie 1978, şi <>Legea nr. 146/1999 privind organizarea, funcţionarea şi finanţarea spitalelor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 3 august 1999, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi orice alte dispoziţii contrare.
Aceasta lege a fost adoptatã de Senat în şedinţa din 12 mai 2003, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE SENATULUI,
ALEXANDRU ATHANASIU
Aceasta lege a fost adoptatã de Camera Deputaţilor în şedinţa din 20 mai 2003, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,
VIOREL HREBENCIUC
Bucureşti, 18 iunie 2003.
Nr. 270.
---------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
