Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
LEGE nr. 268 din 5 octombrie 2005 pentru ratificarea Conventiei de la Tampere privind asigurarea resurselor de telecomunicatii pentru atenuarea efectelor dezastrelor si actiuni umanitare, adoptata la Tampere la 18 iunie 1998
EMITENT: PARLAMENTUL PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 912 din 12 octombrie 2005
Parlamentul României adoptã prezenta lege.
ARTICOL UNIC
Se ratificã Convenţia de la Tampere privind asigurarea resurselor de telecomunicaţii pentru atenuarea efectelor dezastrelor şi acţiuni umanitare, adoptatã la Tampere la 18 iunie 1998, intratã în vigoare la 8 ianuarie 2005 şi semnatã de România la Tampere la 18 iunie 1998.
Aceastã lege a fost adoptatã de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicatã.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
ADRIAN NĂSTASE
PREŞEDINTELE SENATULUI
NICOLAE VĂCĂROIU
Bucureşti, 5 octombrie 2005.
Nr. 268.
CONVENŢIA DE LA TAMPERE*)
privind asigurarea resurselor de telecomunicaţii
pentru atenuarea efectelor dezastrelor şi acţiuni umanitare
-------
*) Traducere.
Statele pãrţi la prezenta convenţie,
recunoscând cã amploarea, complexitatea, frecvenţa şi impactul dezastrelor cresc într-un ritm dramatic, cu consecinţe foarte grave în special în ţãrile aflate în curs de dezvoltare,
reamintind cã agenţiile care oferã ajutor şi asistenţã umanitarã solicitã resurse de telecomunicaţii fiabile, flexibile, pentru a-şi putea desfãşura activitãţile specifice de o importanţã vitalã, cã resursele de telecomunicaţii joacã un rol esenţial în facilitarea asigurãrii securitãţii personalului de asistenţã umanitarã şi cã transmiterea de informaţii exacte privitoare la dezastre pe calea undelor este vitalã pentru populaţia aflatã în zonele de risc,
convinse cã dislocarea resurselor de telecomunicaţii în mod eficient şi la timp în zonele de crizã şi cã asigurarea unor fluxuri rapide, eficiente şi exacte de informaţii sunt elemente esenţiale în încercarea de a reduce pierderea de vieţi omeneşti, suferinţa, pagubele materiale şi efectele negative asupra mediului înconjurãtor provocate de dezastre,
fiind preocupate de impactul pe care îl au dezastrele asupra mijloacelor de comunicaţie şi a fluxurilor de informaţii,
cunoscând nevoile speciale ale ţãrilor mai puţin dezvoltate, situate în zone geografice cu risc sporit, de asistenţã tehnicã în scopul dezvoltãrii resurselor de telecomunicaţii, necesare pentru operaţiuni de atenuare a efectelor dezastrelor şi acţiuni umanitare,
reafirmând acordarea de prioritate absolutã sistemelor de comunicaţii destinate situaţiilor de urgenţã şi salvãrii de vieţi omeneşti, stipulatã în mai mult de 50 de regulamente internaţionale, precum şi în Constituţia Uniunii Internaţionale a Telecomunicaţiilor,
ţinând seama de istoricul cooperãrii şi coordonãrii pe plan internaţional în direcţia atenuãrii efectelor dezastrelor, precum şi de rolul evident pe care dislocarea şi utilizarea cu promptitudine a resurselor de telecomunicaţii îl joacã în salvarea de vieţi omeneşti, de lucrãrile Conferinţei internaţionale a mijloacelor de comunicare utilizate în cazul dezastrelor (Geneva, 1990), care au abordat problema rolului hotãrâtor pe care îl joacã sistemele de comunicaţii în cadrul acţiunilor de înlãturare a efectelor calamitãţilor naturale, de apelul urgent fãcut în Declaraţia de la Tampere privind sistemele de comunicaţie utilizate în cazul dezastrelor (Tampere, 1991), pentru realizarea unor sisteme de telecomunicaţii fiabile destinate operaţiunilor de atenuare a efectelor dezastrelor şi acţiunilor umanitare specifice şi pentru realizarea unei convenţii internaţionale cu privire la sistemele de comunicaţii destinate acestor tipuri de operaţiuni care sã faciliteze realizarea acestor sisteme, de Rezoluţia nr. 44/236 a Adunãrii Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite, care a declarat perioada 1990-2000 Deceniul internaţional al luptei împotriva dezastrelor, şi de Rezoluţia nr. 46/182 care face apel la o mai bunã coordonare internaţionalã privind asistenţa umanitarã de urgenţã, de importanţa atribuitã resurselor de comunicaţii în Strategia şi Planul de acţiune de la Yokohama pentru o lume mai sigurã, adoptate la Conferinţa mondialã pe tema prevenirii dezastrelor (Yokohama, 1994), de Rezoluţia nr. 7 a Conferinţei mondiale de dezvoltare a telecomunicaţiilor (Buenos Aires, 1994), sancţionatã de Rezoluţia nr. 36 a Conferinţei plenipotenţiare a Uniunii Internaţionale a Telecomunicaţiilor (Kyoto, 1994), care solicitã guvernelor sã ia toate mãsurile practice care se impun pentru dislocarea rapidã şi utilizarea eficientã a echipamentelor de telecomunicaţii necesare pentru atenuarea efectelor dezastrelor şi operaţiuni umanitare, prin reducerea şi, acolo unde este posibil, înlãturarea barierelor legale existente şi îmbunãtãţirea cooperãrii între state, de Rezoluţia nr. 644 a Conferinţei Mondiale a Radiocomunicaţiilor (Geneva, 1997), care solicitã guvernelor sã susţinã necondiţionat adoptarea acestei convenţii şi implementarea ei pe plan intern, de Rezoluţia nr. 19 a Conferinţei Mondiale a Dezvoltãrii Telecomunicaţiilor (Valetta, 1998), care solicitã guvernelor sã continue examinarea acestei convenţii pentru luarea unei hotãrâri ferme în privinţa susţinerii adoptãrii ei, şi de Rezoluţia nr. 51/194 a Adunãrii Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite, care susţine iniţierea unei proceduri transparente şi oportune de implementare a unor acorduri eficiente cu privire la cooperarea în domeniul atenuãrii efectelor dezastrelor şi realizarea unui sistem global, denumit ReliefWeb, de difuzare în timp real a unor informaţii fiabile în caz de urgenţã şi calamitãţi naturale,
fãcând referire la concluziile Grupului de lucru în domeniul sistemelor de telecomunicaţii utilizate în caz de urgenţã, cu privire la rolul crucial al telecomunicaţiilor în atenuarea efectelor dezastrelor şi desfãşurarea acţiunilor umanitare, susţinute de activitatea mai multor state, a unor organisme ale Naţiunilor Unite, a unor organizaţii guvernamentale, interguvernamentale şi neguvernamentale, a unor agenţii umanitare, a unor furnizori de echipamente şi servicii de telecomunicaţii, a unor organizaţii mass-media, universitãţi şi organizaţii care îşi desfãşoarã activitatea în domeniul comunicaţiilor şi dezastrelor, pe linia îmbunãtãţirii şi facilitãrii sistemelor de comunicaţii destinate utilizãrii în cazul unor calamitãţi,
dorind sã asigure accesul rapid şi eficient la resursele de telecomunicaţii destinate atenuãrii efectelor dezastrelor şi acţiunilor umanitare şi sã faciliteze cooperarea internaţionalã în scopul atenuãrii impactului dezastrelor,
au convenit urmãtoarele:
ART. 1
Definiţii
În cazul în care contextul în care sunt folosiţi nu indicã alte sensuri, termenii de mai jos vor avea urmãtoarele sensuri pentru scopurile prezentei convenţii:
1. stat parte - acel stat care a acceptat aderarea la prezenta convenţie;
2. stat parte asistent - un stat parte la prezenta convenţie care furnizeazã asistenţã în telecomunicaţii în conformitate cu prevederile acestui document;
3. stat parte solicitant - acel stat parte la prezenta convenţie care solicitã asistenţã în domeniul telecomunicaţiilor în conformitate cu prevederile acestui document;
4. prezenta convenţie - Convenţia de la Tampere privind asigurarea resurselor de telecomunicaţii pentru atenuarea efectelor dezastrelor şi acţiuni umanitare;
5. depozitar - depozitarul prezentei convenţii, aşa cum prevede art. 16;
6. dezastru - o perturbare gravã a funcţionãrii societãţii, care reprezintã o ameninţare serioasã, pe scarã largã, la adresa vieţii, sãnãtãţii omeneşti, proprietãţii sau mediului înconjurãtor, fie ea cauzatã accidental, prin acţiune umanã sau a naturii, evoluând brusc sau fiind rezultatul unor procese lungi şi complexe;
7. atenuarea efectelor dezastrelor - mãsurile destinate prevenirii, anticipãrii impactului dezastrelor, pregãtirii pentru acestea, reacţiei la acestea, monitorizarea şi/sau atenuarea acestora;
8. risc pentru sãnãtate - izbucnirea bruscã a unei boli infecţioase, cum ar fi o epidemie sau pandemie, ori alte evenimente care reprezintã o ameninţare majorã la adresa vieţii sau sãnãtãţii omeneşti şi care ar putea sã provoace un dezastru;
9. risc natural - un eveniment sau proces, ca de exemplu un cutremur, un incendiu, o inundaţie, un vânt puternic, o alunecare de teren, o avalanşã, un ciclon, o tornadã, un tsunami, o invazie de insecte, o secetã sau o erupţie vulcanicã, care ar putea sã provoace un dezastru;
10. organizaţie nonguvernamentalã - orice organizaţie, de persoane fizice sau juridice, alta decât un stat sau o organizaţie guvernamentalã ori interguvernamentalã, care îşi desfãşoarã activitatea în domeniul atenuãrii efectelor dezastrelor şi acţiunilor umanitare şi/sau în cel al furnizãrii de resurse de telecomunicaţii destinate operaţiunilor de atenuare a efectelor dezastrelor şi celor umanitare;
11. entitate nonstatalã - orice entitate, alta decât un stat, inclusiv cele nonguvernamentale, şi Mişcarea de Cruce şi de Semilunã Roşie, care îşi desfãşoarã activitatea în domeniul atenuãrii efectelor dezastrelor şi în cel al acţiunilor umanitare şi/sau în cel al furnizãrii de resurse de telecomunicaţii destinate operaţiunilor de atenuare a efectelor dezastrelor şi acţiunilor umanitare;
12. operaţiuni umanitare - acele activitãţi menite a reduce pierderile de vieţi omeneşti, a alina suferinţa oamenilor, a reduce pagubele materiale şi/sau ecologice cauzate de un dezastru;
13. asistenţã în domeniul telecomunicaţiilor - furnizarea de resurse de telecomunicaţii sau de alte resurse şi suport menit a facilita utilizarea resurselor de telecomunicaţii;
14. resurse de telecomunicaţii - personal, echipament, materiale, informaţii, pregãtire, spectru de frecvenţe radio, reţele sau capacitate de transmisie sau orice alte resurse necesare în domeniul telecomunicaţiilor;
15. telecomunicaţii - orice transmisie, emisie sau recepţie de semne, semnale, text scris, imagini, sunete sau mesaje de orice naturã, prin telegraf, radio, fibrã opticã sau alt sistem electromagnetic.
ART. 2
Coordonare
1. Coordonatorul Naţiunilor Unite pentru Acţiuni Umanitare de Urgenţã va fi coordonatorul operaţional pentru aceastã convenţie şi va îndeplini responsabilitãţile prevãzute în art. 3, 4, 6, 7, 8 şi 9.
2. Coordonatorul operaţional va solicita cooperarea altor agenţii ale Naţiunilor Unite, în special a Uniunii Internaţionale a Telecomunicaţiilor, pentru a obţine ajutorul acestora în îndeplinirea obiectivelor prezentei convenţii şi în special a acelor responsabilitãţi menţionate în art. 8 şi 9 şi pentru a obţine de la acestea suportul tehnic pe care îl pot oferi în funcţie de specificul lor.
3. Responsabilitãţile coordonatorului operaţional, aşa cum sunt prevãzute în prezenta convenţie, se vor limita la activitãţi de coordonare la nivel internaţional.
ART. 3
Prevederi generale
1. Statele pãrţi vor coopera între ele, cu alte entitãţi şi cu organizaţii interguvernamentale, în conformitate cu prevederile prezentei convenţii, pentru a facilita utilizarea resurselor de telecomunicaţii destinate acţiunilor de atenuare a efectelor dezastrelor şi celor umanitare.
2. Utilizarea resurselor de telecomunicaţii se referã, dar nu se limiteazã, la:
a) amplasarea echipamentului de telecomunicaţii terestru şi a sateliţilor pentru a anticipa, monitoriza şi furniza informaţii despre riscul producerii unor calamitãţi naturale, despre posibilele riscuri la adresa sãnãtãţii oamenilor şi despre dezastre;
b) schimbul de informaţii despre riscuri de producere a unor calamitãţi naturale la adresa sãnãtãţii oamenilor şi a unor dezastre, între statele pãrţi şi cu alte state, alte entitãţi şi organizaţii interguvernamentale, şi transmiterea acestor informaţii cãtre public, în special comunitãţilor situate în zonele de risc;
c) furnizarea cu promptitudine de asistenţã în domeniul telecomunicaţiilor pentru atenuarea impactului dezastrului; şi
d) instalarea şi exploatarea unor resurse fiabile şi flexibile de telecomunicaţii ce urmeazã a fi utilizate de organizaţiile care se ocupã de ajutorul şi de asistenţa umanitarã.
3. Pentru a facilita utilizarea acestor resurse, statele pãrţi pot finaliza şi alte acorduri şi aranjamente bilaterale sau multilaterale.
4. Statele pãrţi solicitã coordonatorului operaţional ca în urma consultãrii cu Uniunea Internaţionalã a Telecomunicaţiilor, cu depozitarul şi cu alte entitãţi aparţinând de Naţiunile Unite, precum şi cu organizaţiile interguvernamentale şi nonguvernamentale sã depunã un efort susţinut, în conformitate cu prevederile prezentei convenţii, pentru:
a) a alcãtui cu acordul statelor pãrţi modele de acorduri care ar putea fi folosite pentru a pune bazele unor acorduri bilaterale sau multilaterale menite sã faciliteze furnizarea de resurse de telecomunicaţii pentru atenuarea efectelor dezastrelor şi acţiuni umanitare;
b) a pune la dispoziţie statelor pãrţi, altor entitãţi şi instituţii interguvernamentale modele de acorduri, bune practici în domeniu şi alte informaţii relevante referitoare la furnizarea de resurse de telecomunicaţii pentru atenuarea efectelor dezastrelor şi acţiuni umanitare prin mijloace electronice şi alte mecanisme adecvate;
c) a realiza, manipula, şi întreţine procedurile de colectare şi difuzare a informaţiilor şi sistemele necesare pentru implementarea prezentei convenţii; şi
d) a informa statele pãrţi în legãturã cu prevederile prezentei convenţii şi a facilita şi sprijini cooperarea între statele pãrţi în termenii prezentului document.
5. Statele pãrţi vor coopera între ele în scopul îmbunãtãţirii capacitãţii organizaţiilor guvernamentale, a altor entitãţi nonstatale pãrţi şi a organizaţiilor interguvernamentale de a iniţia diverse mecanisme pentru pregãtirea de specialitate în domeniul manipulãrii şi exploatãrii echipamentelor şi cursuri de instruire în domeniul dezvoltãrii, design-ului şi construcţiei de sisteme de telecomunicaţii pentru situaţii de urgenţã, în scopul prevenirii, monitorizãrii dezastrelor şi atenuãrii efectelor acestora.
ART. 4
Prevederi referitoare la asistenţa în domeniul telecomunicaţiilor
1. Un stat parte care solicitã asistenţã în domeniul telecomunicaţiilor pentru atenuarea efectelor dezastrelor şi operaţiuni umanitare poate solicita acest tip de asistenţã de la orice alt stat parte, fie în mod direct, fie prin intermediul coordonatorului operaţional. Dacã solicitarea se face prin intermediul coordonatorului operaţional, acesta va transmite aceastã informaţie imediat tuturor celorlalte state pãrţi corespunzãtoare. Dacã solicitarea se face direct unui alt stat parte, statul care face solicitarea îl va informa în legãturã cu aceasta pe coordonatorul operaţional în cel mai scurt timp posibil.
2. Un stat parte care solicitã asistenţã în domeniul telecomunicaţiilor va comunica amploarea şi tipul asistenţei solicitate, precum şi acele mãsuri luate în conformitate cu prevederile art. 5 şi 9 ale prezentei convenţii şi, dacã este cazul, orice alte informaţii necesare pentru determinarea mãsurii în care statul parte solicitat este capabil sã îndeplineascã cerinţa.
3. Fiecare stat parte care primeşte o astfel de solicitare de asistenţã, fie în mod direct, fie prin intermediul coordonatorului operaţional, va lua o hotãrâre şi va anunţa cu promptitudine statul parte solicitant în legãturã cu modul în care va acorda asistenţa solicitatã, direct sau în alt mod, şi cu amploarea, termenii, condiţiile, restricţiile şi costurile, dacã e cazul, pe care le implicã tipul respectiv de asistenţã.
4. Fiecare stat parte care decide sã furnizeze asistenţã în domeniul telecomunicaţiilor îl va informa în cel mai scurt timp posibil pe coordonatorul operaţional.
5. Nu se va acorda asistenţã în telecomunicaţii în conformitate cu prevederile prezentei convenţii fãrã acordul statului parte solicitant. Statul parte solicitant îşi va rezerva dreptul de a refuza întreaga asistenţã în telecomunicaţii oferitã în conformitate cu prevederile prezentei convenţii sau o parte din aceasta, în funcţie de legile în vigoare şi de politica internã a statului parte solicitant.
6. Statele pãrţi recunosc dreptul statelor pãrţi solicitante de a solicita asistenţã în telecomunicaţii direct de la alte entitãţi sau organizaţii interguvernamentale şi dreptul acestor entitãţi sau organizaţii interguvernamentale de a furniza asistenţã în telecomunicaţii, în conformitate cu legile dupã care se conduc statele pãrţi solicitante şi cu prevederile prezentului articol.
7. O entitate oarecare sau o organizaţie interguvernamentalã nu poate fi stat parte solicitant şi nu poate solicita asistenţã în telecomunicaţii în baza prezentei convenţii.
8. Nici o prevedere a prezentei convenţii nu poate priva un stat parte de dreptul, în conformitate cu legile sale interne, de a conduce, controla, coordona şi supraveghea asistenţa în telecomunicaţii furnizatã în baza prezentei convenţii între graniţele de stat proprii.
ART. 5
Privilegii, imunitãţi şi facilitãţi
1. Statul parte solicitant va oferi, în mãsura în care legile sale interne permit acest lucru, persoanelor, altele decât conaţionalii sãi, organizaţiilor, altele decât cele având sediul central sau fiind rezidente pe teritoriul sãu, care acţioneazã, în conformitate cu prevederile prezentei convenţii, sã furnizeze asistenţa în telecomunicaţii solicitatã şi despre prezenţa cãrora statul parte a fost înştiinţat şi acesta o aprobã, privilegiile, imunitãţile şi facilitãţile care sunt necesare pentru desfãşurarea activitãţii lor şi care includ, dar nu se limiteazã la:
a) imunitate faţã de arestare, detenţie şi procese legale, inclusiv faţã de jurisdicţia penalã, civilã şi administrativã a statului parte solicitant, în ceea ce priveşte faptele sau omisiunile legate în mod specific şi direct de activitatea de furnizare a asistenţei în telecomunicaţii;
b) scutire de la plata taxelor, impozitelor sau a altor obligaţii, în afarã de cele care sunt incluse în preţurile bunurilor şi serviciilor, în cazul desfãşurãrii activitãţilor specifice de asistenţã sau în cazul echipamentelor, materialelor şi a altor bunuri proprii introduse sau cumpãrate pe teritoriul statului parte solicitant în scopul furnizãrii de asistenţã în telecomunicaţii în baza prezentei convenţii, şi
c) imunitate faţã de punerea sub sechestru, confiscarea sau rechiziţionarea echipamentelor, materialelor sau bunurilor respective.
2. Statul parte solicitant va asigura, în funcţie de posibilitãţile sale, toate facilitãţile şi serviciile locale necesare pentru administrarea adecvatã şi eficientã a asistenţei în telecomunicaţii, precum şi autorizarea în cel mai scurt timp sau scutirea de la obţinerea autorizaţiilor, în conformitate cu legile şi reglementãrile interne, a echipamentelor de telecomunicaţii aduse pe teritoriul sãu în baza prezentei convenţii.
3. Statul parte solicitant va asigura protecţia personalului, echipamentelor şi materialelor aduse pe teritoriul sãu în baza prezentei convenţii.
4. Dreptul de proprietate asupra echipamentelor şi materialelor furnizate în baza prezentei convenţii nu va fi lezat prin utilizarea acestora conform prevederilor prezentei convenţii. Statul parte solicitant va asigura returnarea cu promptitudine a respectivelor echipamente, materiale şi bunuri cãtre statul parte care acordã asistenţã.
5. Statul parte solicitant nu va direcţiona dislocarea sau utilizarea resurselor de telecomunicaţii furnizate în baza prezentei convenţii spre alte scopuri care nu sunt direct legate de anticiparea, pregãtirea, reacţia la, monitorizarea, atenuarea impactului sau de acţiuni umanitare în timpul şi dupã dezastre.
6. Acest articol nu prevede ca statul parte solicitant sã acorde cetãţenilor sãi ori rezidenţilor permanenţi sau organizaţiilor având sediul ori fiind rezidente pe teritoriul sãu privilegii sau imunitãţi.
7. Fãrã nici un prejudiciu la adresa privilegiilor şi imunitãţii în conformitate cu acest articol, toate persoanele care intrã pe teritoriul unui stat parte în scopul furnizãrii de asistenţã în telecomunicaţii sau facilitãrii utilizãrii resurselor de telecomunicaţii în baza prezentei convenţii şi toate organizaţiile care furnizeazã asistenţã în telecomunicaţii sau faciliteazã utilizarea resurselor de telecomunicaţii în baza prezentei convenţii au datoria de a respecta legile şi regulamentele statului parte respectiv. Astfel de persoane şi organizaţii au de asemenea datoria de a nu se amesteca în problemele interne ale statului parte pe teritoriul cãruia au intrat.
8. Nici o prevedere din acest articol nu aduce prejudicii drepturilor şi obligaţiilor în ceea ce priveşte privilegiile şi imunitãţile acordate persoanelor şi organizaţiilor care participã în mod direct sau indirect la operaţiunile de acordare de asistenţã, în baza altor acorduri internaţionale (inclusiv Convenţia asupra privilegiilor şi imunitãţii Naţiunilor Unite, adoptatã de Adunarea Generalã la 13 februarie 1946, şi Convenţia asupra privilegiilor şi imunitãţii agenţiilor specializate, adoptatã de Adunarea Generalã la 21 noiembrie 1947) sau a legislaţiei internaţionale.
ART. 6
Încetarea asistenţei
1. Statul parte solicitant sau statul parte asistent poate înceta în orice moment asistenţa în telecomunicaţii primitã sau furnizatã în baza art. 4 printr-o notificare scrisã. În urma unei astfel de notificãri statele pãrţi implicate se vor consulta între ele pentru a decide asupra celei mai potrivite şi rapide modalitãţi de încetare a asistenţei, ţinând cont de impactul pe care acest proces l-ar putea avea asupra riscului de pierderi de vieţi omeneşti şi asupra operaţiunilor de atenuare a efectelor dezastrului.
2. Statele pãrţi implicate în furnizarea sau primirea de asistenţã în telecomunicaţii în baza prezentei convenţii rãmân sub incidenţa prevederilor prezentei convenţii dupã încetarea asistenţei respective.
3. Orice stat parte care solicitã încetarea asistenţei în telecomunicaţii îl va notifica pe coordonatorul operaţional în legãturã cu o astfel de solicitare. Coordonatorul operaţional va furniza toatã asistenţa solicitatã şi care este necesarã facilitãrii încetãrii asistenţei în telecomunicaţii.
ART. 7
Achitarea sau rambursarea costurilor sau onorariilor
1. Statele pãrţi pot condiţiona furnizarea de asistenţã în telecomunicaţii pentru acţiuni de atenuare a efectelor dezastrelor şi acţiuni umanitare de semnarea unui acord referitor la achitarea sau rambursarea costurilor sau onorariilor, luând însã în considerare prevederile paragrafului 8 al prezentului articol.
2. În cazul în care existã astfel de termeni, statele pãrţi vor comunica în scris, înainte de furnizarea asistenţei în telecomunicaţii:
a) solicitarea de achitare sau ramburs;
b) suma care va trebui achitatã ori rambursatã sau termenii care stau la baza calculãrii acesteia; şi
c) orice alţi termeni, condiţii sau restricţii aplicabile achitãrii sau rambursãrii, incluzând, dar fãrã a se limita la, tipul de valutã în care se va face plata sau rambursarea.
3. Prevederile paragrafelor 2b) şi 2c) ale prezentului articol pot fi îndeplinite prin consultarea tarifelor, taxelor şi preţurilor publicate.
4. Pentru ca negocierile referitoare la acordurile de platã şi rambursare sã nu întârzie în mod nejustificat furnizarea de asistenţã în telecomunicaţii, coordonatorul operaţional va alcãtui, în urma consultãrilor cu statele pãrţi, un model de acord de platã şi rambursare care ar putea reprezenta astfel baza pentru negocierea obligaţiilor de platã şi rambursare în baza prezentului articol.
5. Nici unul dintre statele pãrţi nu poate fi obligat sã efectueze plãţi sau rambursãri ale costurilor sau onorariilor în baza prezentei convenţii, fãrã a-şi fi exprimat în prealabil acordul faţã de condiţiile impuse de un stat parte asistent, în conformitate cu paragraful 2 al prezentului articol.
6. În momentul în care este stabilit acordul cu privire la plata sau rambursarea costurilor sau onorariilor pentru furnizarea de asistenţã în telecomunicaţii în baza prezentului articol, plata sau rambursarea respectivã va fi efectuatã cu promptitudine imediat ce statul parte care a furnizat asistenţa a prezentat solicitarea de platã sau ramburs.
7. Fondurile plãtite sau rambursate de cãtre un stat solicitant în legãturã cu furnizarea de asistenţã în telecomunicaţii vor putea fi transferate în afara jurisdicţiei statului parte solicitant şi nu vor fi întârziate sau blocate.
8. În luarea unei decizii cu privire la condiţionarea furnizãrii de asistenţã în telecomunicaţii de semnarea unui acord de platã sau rambursare a costurilor sau onorariilor respective, la suma la care se ridicã aceste costuri sau onorarii şi la termenii, condiţiile şi restricţiile asociate plãtirii sau rambursãrii lor, statele pãrţi vor ţine cont, printre alţi factori relevanţi, de:
a) principiile Naţiunilor Unite referitoare la asistenţa umanitarã;
b) natura dezastrului, riscului de calamitate naturalã sau de riscul pentru sãnãtatea oamenilor;
c) impactul sau potenţialul impact al dezastrului;
d) locul de origine al dezastrului;
e) zona afectatã sau potenţial afectatã de dezastru;
f) dezastrele anterioare şi de probabilitatea altor dezastre localizate în zona afectatã;
g) capacitatea fiecãrui stat afectat de dezastru, riscul de calamitate naturalã sau riscul pentru sãnãtatea oamenilor de a se pregãti pentru sau de a reacţiona la un astfel de eveniment; şi
h) nevoile ţãrilor aflate în curs de dezvoltare.
9. Prevederile prezentului articol se vor aplica şi în cazul acelor situaţii în care asistenţa în telecomunicaţii este furnizatã de o entitate nonstatalã sau de o organizaţie interguvernamentalã, cu condiţia ca:
a) statul parte solicitant sã fi consimţit la şi sã nu fi solicitat încetarea furnizãrii de asistenţã în telecomunicaţii pentru atenuarea efectelor dezastrelor şi acţiuni umanitare;
b) entitatea nonstatalã sau organizaţia inter-guvernamentalã care furnizeazã asistenţã în telecomunicaţii sã fi notificat statul parte solicitant în legãturã cu aderarea ei la prevederile prezentului articol şi la cele ale art. 4 şi 5; şi
c) aplicarea prevederilor prezentului articol sã nu vinã în conflict cu orice alt acord referitor la relaţiile dintre statul parte solicitant şi entitatea nonstatalã sau organizaţia interguvernamentalã care furnizeazã asistenţã în telecomunicaţii.
ART. 8
Inventarul de informaţii referitoare la asistenţa în telecomunicaţii
1. Fiecare stat parte îl va notifica pe coordonatorul operaţional în legãturã cu prerogativa (prerogativele) sale:
a) responsabilitatea faţã de problemele ce apar în baza termenilor prezentei convenţii şi autoritatea de a solicita, de a oferi, de a accepta şi de a înceta asistenţa în telecomunicaţii; şi
b) competenţa de a identifica acele resurse guver-namentale, interguvernamentale şi/sau nonguvernamentale care ar putea fi obţinute pentru facilitarea utilizãrii resurselor de telecomunicaţii pentru operaţiuni de atenuare a efectelor dezastrelor şi acţiuni umanitare, inclusiv furnizarea de asistenţã în telecomunicaţii.
2. Fiecare stat parte va depune toate eforturile necesare pentru a informa cu promptitudine coordonatorul operaţional în legãturã cu orice schimbare în informaţiile furnizate în baza prezentului articol.
3. Coordonatorul operaţional poate sã accepte notificãri din partea unei entitãţi nonstatale sau din partea unei organizaţii interguvernamentale în legãturã cu procedurile acesteia pentru autorizarea furnizãrii sau încetãrii furnizãrii de asistenţã în telecomunicaţii, aşa cum se precizeazã în prezentul articol.
4. Un stat parte, o entitate nonstatalã sau o organizaţie interguvernamentalã poate, aşa cum considerã de cuviinţã, sã includã în materialul pe care îl transmite coordonatorului operaţional informaţii despre anumite resurse de telecomunicaţii şi despre planurile de utilizare a acestor resurse, pentru a rãspunde unei solicitãri de asistenţã în telecomunicaţii venite din partea unui stat parte solicitant.
5. Coordonatorul operaţional va pãstra copii cu toate listele prerogativelor sale şi va transmite în cel mai scurt timp posibil aceste materiale statelor pãrţi, altor state, entitãţilor nonstatale şi organizaţiilor interguvernamentale corespunzãtoare, cu excepţia cazului în care un stat parte, o entitate nonstatalã sau o organizaţie interguvernamentalã a specificat anterior, în scris, solicitarea restricţionãrii distribuţiei materialului sãu.
6. Coordonatorul operaţional va trata materialul furnizat de entitãţi nonstatale şi organizaţii interguvernamentale la fel cum procedeazã în cazul materialului furnizat de statele pãrţi.
ART. 9
Bariere legale
1. Statele pãrţi vor reduce sau elimina, acolo unde este posibil şi în conformitate cu legile lor interne în vigoare, barierele legale în calea utilizãrii resurselor de telecomunicaţii destinate operaţiunilor de atenuare a efectelor dezastrelor şi acţiunilor umanitare, inclusiv pe cele care restricţioneazã furnizarea de asistenţã în telecomunicaţii.
2. Barierele legale se pot referi, dar nu se limiteazã, la:
a) reglementãrile care restricţioneazã importul şi exportul echipamentului de telecomunicaţie;
b) reglementãri care restricţioneazã utilizarea echipamentelor de telecomunicaţii sau a spectrului de frecvenţe radio;
c) reglementãri care restricţioneazã mobilitatea personalului care lucreazã cu echipamente de telecomunicaţii sau care sunt esenţiale pentru buna funcţionare a acestora;
d) reglementãri care restricţioneazã intrarea resurselor de telecomunicaţii pe teritoriul statului parte, ieşirea acestora de pe teritoriul statului parte, precum şi tranzitarea de cãtre acestea a teritoriului statului parte respectiv; şi
e) întârzieri în administrarea acestui tip de reglementãri.
3. Reducerea barierelor legale poate lua, dar nu se va limita la, urmãtoarele forme:
a) revizuirea reglementãrilor respective;
b) scoaterea resurselor de telecomunicaţii respective de sub incidenţa acelor reglementãri pe perioada utilizãrii lor în operaţiuni de atenuare a efectelor dezastrelor şi în acţiuni umanitare;
c) prevãmuirea resurselor de telecomunicaţii ce vor fi utilizate în operaţiuni de atenuare a efectelor dezastrelor şi în acţiuni umanitare, în conformitate cu acele reglementãri;
d) recunoaşterea omologãrilor şi/sau a licenţelor strãine de funcţionare ale echipamentelor de telecomunicaţii;
e) verificarea în regim de urgenţã a resurselor de telecomunicaţii destinate a fi utilizate în operaţiuni de atenuare a efectelor dezastrelor şi în acţiuni umanitare, în conformitate cu acele reglementãri;
f) renunţarea temporarã la acele reglementãri referitoare la utilizarea resurselor de telecomunicaţii pentru operaţiuni de atenuare a efectelor dezastrelor şi în acţiuni umanitare.
4. Fiecare stat parte, la solicitarea oricãrui alt stat parte şi în mãsura în care legile sale interne permit, va facilita intrarea personalului, echipamentelor, materialelor şi informaţiilor necesare pentru funcţionarea resurselor de telecomunicaţii destinate operaţiunilor de atenuare a efectelor dezastrelor şi acţiunilor umanitare pe teritoriul statului parte, ieşirea acestora de pe teritoriul statului parte, precum şi tranzitarea de cãtre acestea a teritoriului statului parte respectiv.
5. Fiecare stat parte îl va informa pe coordonatorul operaţional şi pe celelalte state pãrţi, în mod direct sau prin intermediul coordonatorului operaţional, în legãturã cu:
a) mãsurile luate în baza prezentei convenţii pentru reducerea sau eliminarea barierelor legale respective;
b) procedurile existente, în baza prezentei convenţii, care permit statelor pãrţi, altor state, entitãţilor nonstatale şi/sau organizaţiilor interguvernamentale sã scoatã resursele de telecomunicaţii destinate operaţiunilor de atenuare a efectelor dezastrelor şi acţiunilor umanitare de sub incidenţa acestui tip de reglementãri, sã le prevãmuiascã sau sã le verifice în regim de urgenţã, în conformitate cu reglementãrile aplicabile, sã accepte omologãrile strãine sau sã anuleze temporar acele reglementãri care se aplicã de obicei acestui tip de resurse; şi
c) termenii, condiţiile şi restricţiile, dacã acestea existã, asociate cu utilizarea acestor proceduri.
6. Coordonatorul operaţional va pune la dispoziţie statelor pãrţi, altor state, entitãţilor nonstatale şi organizaţiilor internaţionale în mod regulat şi în regim de urgenţã o listã actualizatã cu astfel de mãsuri, amploarea lor şi termenii, condiţiile şi restricţiile, dacã acestea existã, asociate utilizãrii lor.
7. Nici o prevedere a acestui articol nu va permite violarea sau abrogarea obligaţiilor şi responsabilitãţilor impuse de legislaţia internã, legislaţia internaţionalã sau de acordurile bilaterale sau multilaterale, inclusiv a obligaţiilor şi responsabilitãţilor referitoare la controalele vamale şi ale exporturilor.
ART. 10
Raportul cu alte acorduri internaţionale
Prezenta convenţie nu va afecta acele drepturi şi obligaţii ale statelor pãrţi care derivã din alte acorduri sau legi internaţionale.
ART. 11
Soluţionarea diferendelor
1. În cazul apariţiei unui diferend între statele pãrţi referitor la interpretarea sau aplicarea prezentei convenţii, pãrţile implicate se vor consulta împreunã în vederea rezolvãrii diferendului. Consultãrile vor începe imediat pe baza unei înştiinţãri scrise, înaintatã de un stat parte unui alt stat parte, în legãturã cu existenţa unui diferend în legãturã cu prezenta convenţie. Statul parte care transmite o astfel de înştiinţare în legãturã cu existenţa unui diferend va transmite cu promptitudine depozitarului o copie a acelei înştiinţãri.
2. În cazul în care diferendul dintre statele pãrţi nu poate fi soluţionat într-un interval de şase (6) luni de la data transmiterii cãtre un alt stat parte a înştiinţãrii scrise în legãturã cu existenţa unui diferend, statele pãrţi implicate în diferendul respectiv pot solicita bunele oficii ale oricãrui alt stat parte, stat, ale unei entitãţi nonstatale sau ale unei organizaţii interguvernamentale, în scopul facilitãrii rezolvãrii diferendului.
3. În cazul în care nici un stat parte nu doreşte sã apeleze la bunele oficii ale altui stat parte, ale unui alt stat, ale unei entitãţi nonstatale sau ale unei organizaţii interguvernamentale sau dacã bunele oficii ale respectivelor organisme nu au ca rezultat facilitarea rezolvãrii diferendului într-un interval de şase (6) luni de la lansarea solicitãrii respective, atunci statele pãrţi implicate pot:
a) solicita rezolvarea diferendului prin arbitraj irevocabil;
b) sã se adreseze Curţii Internaţionale de Justiţie în vederea soluţionãrii diferendului, cu condiţia ca ambele state pãrţi implicate sã fi acceptat jurisdicţia Curţii Internaţionale de Justiţie în privinţa tipului respectiv de diferend, în momentul semnãrii, ratificãrii sau aderãrii la prezenta convenţie.
4. În cazul în care statele pãrţi respective implicate solicitã rezolvarea diferendului prin arbitraj irevocabil şi apeleazã la Curtea Internaţionalã de Justiţie pentru soluţionare, apelul la Curtea Internaţionalã de Justiţie va avea prioritate.
5. În cazul unui diferend între un stat parte care solicitã asistenţã în telecomunicaţii şi o entitate nonstatalã sau organizaţie interguvernamentalã având sediul ori fiind rezidentã în afara teritoriului statului parte respectiv referitor la furnizarea de asistenţã în telecomunicaţii în baza art. 4, solicitarea entitãţii nonstatale sau a organizaţiei interguvernamentale poate fi adoptatã în mod direct de statul parte pe teritoriul cãruia entitatea nonstatalã ori organizaţia interguvernamentalã are sediul sau reşedinţa ca pe o solicitare de la stat la stat, în baza prezentului articol, cu condiţia ca aceastã adoptare sã nu intre în conflict cu orice alt acord existent între statul parte şi entitatea nonstatalã sau organizaţia interguvernamentalã implicatã.
6. Când se semneazã, se ratificã, se acceptã, se aprobã sau se aderã la prezenta convenţie, un stat poate declara cã nu se considerã obligat în nici un fel sã accepte una sau ambele proceduri de soluţionare a diferendelor descrise în paragraful 3 de mai sus. Celelalte state pãrţi nu vor fi obligate sã accepte una dintre procedurile de soluţionare a diferendelor descrise în paragraful 3 cu privire la un stat parte pentru care o astfel de declaraţie este în vigoare.
ART. 12
Intrarea în vigoare
1. Prezenta convenţie va fi deschisã pentru semnare pentru toate statele care sunt membre ale Naţiunilor Unite sau ale Uniunii Internaţionale a Telecomunicaţiilor la Conferinţa pe tema telecomunicaţiilor utilizate în stãri de urgenţã de la Tampere din 18 iunie 2003 şi ulterior la sediul Naţiunilor Unite de la New York, din 22 iunie 1998 pânã în 21 iunie 2003.
2. Un stat îşi poate exprima acordul de a adera la prezenta convenţie:
a) prin semnãturã (semnãturã definitivã);
b) prin semnãturã supusã ratificãrii, acceptãrii sau aprobãrii, urmatã de depunerea unui instrument de ratificare, acceptare sau aprobare; sau
c) prin depunerea unui instrument de aderare.
3. Prezenta convenţie va intra în vigoare la treizeci (30) de zile dupã depunerea instrumentelor de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare ori a semnãturii definitive a unui numãr de treizeci (30) de state.
4. Pentru fiecare stat care semneazã definitiv sau depune un instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, dupã îndeplinirea condiţiei prevãzute în paragraful 3 de mai sus, prezenta convenţie va intra în vigoare la treizeci (30) de zile dupã data depunerii semnãturii definitive sau a acordului de aderare.
ART. 13
Amendamente
1. Un stat parte poate propune amendamente la prezenta convenţie prin prezentarea acestora depozitarului, care le va distribui celorlalte state pãrţi spre aprobare.
2. Statele pãrţi vor notifica depozitarul în legãturã cu aprobarea sau respingerea amendamentelor propuse, în termen de o sutã optzeci (180) de zile de la primirea lor.
3. Orice amendament aprobat de douã treimi dintre statele pãrţi va fi structurat sub forma unui protocol deschis la depozitar tuturor statelor pãrţi pentru semnãturã.
4. Protocolul va intra în vigoare în aceeaşi manierã ca şi prezenta convenţie. Pentru fiecare stat care semneazã definitiv protocolul sau depune un instrument de ratificare, acceptare, aprobare ori aderare, dupã îndeplinirea condiţiilor de intrare în vigoare a protocolului, acesta va intra în vigoare pentru respectivul stat la treizeci (30) de zile dupã data semnãrii definitive sau a depunerii acordului de aderare.
ART. 14
Rezerve
1. Atunci când semneazã, ratificã ori aderã definitiv la prezenta convenţie sau la orice amendament la aceasta, un stat parte poate sã îşi exprime rezervele existente.
2. Un stat parte poate sã îşi retragã rezervele exprimate anterior în orice moment printr-o notificare scrisã adresatã depozitarului. O astfel de retragere a unei rezerve intrã în vigoare imediat dupã notificarea depozitarului.
ART. 15
Denunţare
1. Un stat parte poate denunţa prezenta convenţie prin notificarea în scris a depozitarului.
2. Denunţarea va intra în vigoare în termen de nouãzeci (90) de zile dupã data depunerii notificãrii scrise.
3. La solicitarea statului parte denunţãtor, toate copiile listelor cu prerogative şi mãsuri adoptate şi proceduri existente de reducere a reglementãrilor furnizate de orice stat parte care denunţã prezenta convenţie vor fi scoase din uz de la data denunţãrii respective.
ART. 16
Depozitarul
Depozitarul prezentei convenţii este secretarul general al Naţiunilor Unite.
ART. 17
Texte autentice
Originalul prezentei convenţii, ale cãrei texte în limbile arabã, chinezã, englezã, francezã, rusã şi spaniolã sunt deopotrivã autentice, va fi depus la depozitar. Doar textele autentice în limbile englezã, francezã şi spaniolã vor fi disponibile pentru semnat la Tampere în data de 18 iunie 1998. Depozitarul va pregãti textele autentice în limbile arabã, chinezã şi rusã în cel mai scurt timp posibil.
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
