Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
LEGE nr. 262 din 19 iulie 2007 pentru modificarea si completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004
ART. I <>Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, cu modificãrile ulterioare, se modificã şi se completeazã dupã cum urmeazã: 1. Denumirea marginalã a articolului 1 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins: "Subiectele de sesizare a instanţei" 2. La articolul 1, alineatele (3)-(9) se modificã şi vor avea urmãtorul cuprins: "(3) Avocatul Poporului, în urma controlului realizat, potrivit legii sale organice, dacã apreciazã cã ilegalitatea actului sau refuzul autoritãţii administrative de a-şi realiza atribuţiile legale nu poate fi înlãturat decât prin justiţie, poate sesiza instanţa competentã de contencios administrativ de la domiciliul petentului. Petiţionarul dobândeşte de drept calitatea de reclamant, urmând a fi citat în aceastã calitate. Dacã petiţionarul nu îşi însuşeşte acţiunea formulatã de Avocatul Poporului la primul termen de judecatã, instanţa de contencios administrativ anuleazã cererea. (4) Ministerul Public, atunci când, în urma exercitãrii atribuţiilor prevãzute de legea sa organicã, apreciazã cã încãlcãrile drepturilor, libertãţilor şi intereselor legitime ale persoanelor se datoreazã existenţei unor acte administrative unilaterale individuale ale autoritãţilor publice emise cu exces de putere, cu acordul prealabil al acestora, sesizeazã instanţa de contencios administrativ de la domiciliul persoanei fizice sau de la sediul persoanei juridice vãtãmate. Petiţionarul dobândeşte de drept calitatea de reclamant, urmând a fi citat în aceastã calitate. (5) Când Ministerul Public apreciazã cã prin emiterea unui act administrativ normativ se vatãmã un interes legitim public, sesizeazã instanţa de contencios administrativ competentã de la sediul autoritãţii publice emitente. (6) Autoritatea publicã emitentã a unui act administrativ unilateral nelegal poate sã solicite instanţei anularea acestuia, în situaţia în care actul nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice. În cazul admiterii acţiunii, instanţa se pronunţã, dacã a fost sesizatã prin cererea de chemare în judecatã, şi asupra validitãţii actelor juridice încheiate în baza actului administrativ nelegal, precum şi asupra efectelor juridice produse de acestea. Acţiunea poate fi introdusã în termen de un an de la data emiterii actului. (7) Persoana vãtãmatã în drepturile sau în interesele sale legitime prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe ale Guvernului neconstituţionale se poate adresa instanţei de contencios administrativ, în condiţiile prezentei legi. (8) Prefectul, Agenţia Naţionalã a Funcţionarilor Publici şi orice subiect de drept public pot introduce acţiuni în contencios administrativ, în condiţiile prezentei legi şi ale legilor speciale. (9) La soluţionarea cererilor în contencios administrativ, reprezentantul Ministerului Public poate participa, în orice fazã a procesului, ori de câte ori apreciazã cã este necesar pentru apãrarea ordinii de drept, a drepturilor şi libertãţilor cetãţenilor." 3. La articolul 2, alineatul (1) se modificã şi va avea urmãtorul cuprins: "Art. 2. - (1) În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au urmãtoarele semnificaţii: a) persoanã vãtãmatã - orice persoanã titularã a unui drept ori a unui interes legitim, vãtãmatã de o autoritate publicã printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri; în sensul prezentei legi, sunt asimilate persoanei vãtãmate şi grupul de persoane fizice, fãrã personalitate juridicã, titular al unor drepturi subiective sau interese legitime private, precum şi organismele sociale care invocã vãtãmarea prin actul administrativ atacat fie a unui interes legitim public, fie a drepturilor şi intereselor legitime ale unor persoane fizice determinate; b) autoritate publicã - orice organ de stat sau al unitãţilor administrativ-teritoriale care acţioneazã, în regim de putere publicã, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autoritãţilor publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obţinut statut de utilitate publicã sau sunt autorizate sã presteze un serviciu public, în regim de putere publicã; c) act administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publicã, în regim de putere publicã, în vederea organizãrii executãrii legii sau a executãrii în concret a legii, care dã naştere, modificã sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, şi contractele încheiate de autoritãţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publicã, executarea lucrãrilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achiziţiile publice; prin legi speciale pot fi prevãzute şi alte categorii de contracte administrative supuse competenţei instanţelor de contencios administrativ; d) act administrativ-jurisdicţional - actul emis de o autoritate administrativã învestitã, prin lege organicã, cu atribuţii de jurisdicţie administrativã specialã; e) jurisdicţie administrativã specialã - activitatea înfãptuitã de o autoritate administrativã care are, conform legii organice speciale în materie, competenţa de soluţionare a unui conflict privind un act administrativ, dupã o procedurã bazatã pe principiile contradictorialitãţii, asigurãrii dreptului la apãrare şi independenţei activitãţii administrativ-jurisdicţionale; f) contencios administrativ - activitatea de soluţionare de cãtre instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puţin una dintre pãrţi este o autoritate publicã, iar conflictul s-a nãscut fie din emiterea sau încheierea, dupã caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim; g) instanţã de contencios administrativ, denumitã în continuare instanţã - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel şi tribunalele administrativ-fiscale; h) nesoluţionare în termenul legal a unei cereri - faptul de a nu rãspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacã prin lege nu se prevede alt termen; i) refuz nejustificat de a soluţiona o cerere - exprimarea explicitã, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilatã refuzului nejustificat şi nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluţionãrii favorabile a cererii sau, dupã caz, a plângerii prealabile; j) plângere prealabilã - cererea prin care se solicitã autoritãţii publice emitente sau celei ierarhic superioare, dupã caz, reexaminarea unui act administrativ cu caracter individual sau normativ, în sensul revocãrii sau modificãrii acestuia; k) acte care privesc raporturile cu Parlamentul - actele emise de o autoritate publicã, în realizarea atribuţiilor sale, prevãzute de Constituţie sau de o lege organicã, în raporturile de naturã politicã cu Parlamentul; l) act de comandament cu caracter militar - actul administrativ referitor la problemele strict militare ale activitãţii din cadrul forţelor armate, specifice organizãrii militare, care presupun dreptul comandanţilor de a da ordine subordonaţilor în aspecte privitoare la conducerea trupei, în timp de pace sau rãzboi ori, dupã caz, la îndeplinirea serviciului militar; m) serviciu public - activitatea organizatã sau, dupã caz, autorizatã de o autoritate publicã, în scopul satisfacerii unui interes legitim public; n) exces de putere - exercitarea dreptului de apreciere al autoritãţilor publice prin încãlcarea limitelor competenţei prevãzute de lege sau prin încãlcarea drepturilor şi libertãţilor cetãţenilor; o) drept vãtãmat - orice drept prevãzut de Constituţie, de lege sau de alt act normativ, cãruia i se aduce o atingere printr-un act administrativ; p) interes legitim privat - posibilitatea de a pretinde o anumitã conduitã, în considerarea realizãrii unui drept subiectiv viitor şi previzibil, prefigurat; r) interes legitim public - interesul care vizeazã ordinea de drept şi democraţia constituţionalã, garantarea drepturilor, libertãţilor şi îndatoririlor fundamentale ale cetãţenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competenţei autoritãţilor publice; s) organisme sociale interesate - structuri neguvernamentale, sindicate, asociaţii, fundaţii şi altele asemenea, care au ca obiect de activitate protecţia drepturilor diferitelor categorii de cetãţeni sau, dupã caz, buna funcţionare a serviciilor publice administrative; ş) pagubã iminentã - prejudiciul material viitor şi previzibil sau, dupã caz, perturbarea previzibilã gravã a funcţionãrii unei autoritãţi publice sau a unui serviciu public; t) cazuri bine justificate - împrejurãrile legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de naturã sã creeze o îndoialã serioasã în privinţa legalitãţii actului administrativ; ţ) instanţã de executare - instanţa care a soluţionat fondul litigiului de contencios administrativ." 4. La articolul 3, alineatul (1) se modificã şi va avea urmãtorul cuprins: "Art. 3. - (1) Prefectul poate ataca direct în faţa instanţei de contencios administrativ actele emise de autoritãţile administraţiei publice locale, dacã le considerã nelegale; acţiunea se formuleazã în termenul prevãzut la art. 11 alin. (1), care începe sã curgã de la momentul comunicãrii actului cãtre prefect şi în condiţiile prevãzute de prezenta lege. Acţiunea introdusã de prefect este scutitã de taxa de timbru." 5. La articolul 4, alineatele (1)-(3) se modificã şi vor avea urmãtorul cuprins: "Art. 4. - (1) Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetatã oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea pãrţii interesate. În acest caz, instanţa, constatând cã de actul administrativ depinde soluţionarea litigiului pe fond, sesizeazã, prin încheiere motivatã, instanţa de contencios administrativ competentã şi suspendã cauza. Încheierea de sesizare a instanţei de contencios administrativ nu este supusã niciunei cãi de atac, iar încheierea prin care se respinge cererea de sesizare poate fi atacatã odatã cu fondul. Suspendarea cauzei nu se dispune în ipoteza în care instanţa în faţa cãreia s-a ridicat excepţia de nelegalitate este instanţa de contencios administrativ competentã sã o soluţioneze. (2) Instanţa de contencios administrativ se pronunţã, dupã procedura de urgenţã, în şedinţã publicã, cu citarea pãrţilor şi a emitentului. În cazul în care excepţia de nelegalitate vizeazã un act administrativ unilateral emis anterior intrãrii în vigoare a prezentei legi, cauzele de nelegalitate urmeazã a fi analizate prin raportare la dispoziţiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ. (3) Soluţia instanţei de contencios administrativ este supusã recursului, care se declarã în termen de 5 zile de la comunicare şi se judecã de urgenţã şi cu precãdere." 6. La articolul 6, alineatele (2)-(4) se modificã şi vor avea urmãtorul cuprins: "(2) Actele administrative susceptibile, potrivit legii organice, sã facã obiectul unei jurisdicţii speciale administrative pot fi atacate la instanţa de contencios administrativ, cu respectarea dispoziţiilor art. 7 alin. (1), dacã partea înţelege sã nu exercite procedura administrativ-jurisdicţionalã. (3) Actul administrativ-jurisdicţional pentru care, prin lege organicã specialã, se prevede o cale de atac în faţa unei alte jurisdicţii administrative speciale poate fi atacat direct la instanţa de contencios administrativ, în termen de 15 zile de la comunicare, dacã partea înţelege sã renunţe la calea administrativ-jurisdicţionalã de atac. (4) Dacã partea care a optat pentru jurisdicţia administrativã specialã sau pentru calea de atac la un alt organ administrativjurisdicţional înţelege sã renunţe la aceasta în timpul soluţionãrii litigiului, este obligatã sã notifice decizia de renunţare organului administrativ-jurisdicţional în cauzã. Partea sesizeazã instanţa de contencios administrativ în termen de 15 zile de la notificare. În aceastã situaţie, procedura administrativã prealabilã prevãzutã de art. 7 nu se mai efectueazã." 7. La articolul 7, alineatul (1) se modificã şi va avea urmãtorul cuprins: "Art. 7. - (1) Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se considerã vãtãmatã într-un drept al sãu ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie sã solicite autoritãţii publice emitente sau autoritãţii ierarhic superioare, dacã aceasta existã, în termen de 30 de zile de la data comunicãrii actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia." 8. La articolul 7, dupã alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (1^1), cu urmãtorul cuprins: "(1^1) În cazul actului administrativ normativ, plângerea prealabilã poate fi formulatã oricând." 9. La articolul 7, alineatele (5) şi (6) se modificã şi vor avea urmãtorul cuprins: "(5) În cazul acţiunilor introduse de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public, Agenţia Naţionalã a Funcţionarilor Publici sau al celor care privesc cererile persoanelor vãtãmate prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe, precum şi în cazurile prevãzute la art. 2 alin. (2) şi la art. 4 nu este obligatorie plângerea prealabilã. (6) Plângerea prealabilã în cazul acţiunilor care au ca obiect contracte administrative are semnificaţia concilierii în cazul litigiilor comerciale, dispoziţiile Codului de procedurã civilã fiind aplicabile în mod corespunzãtor. În acest caz, plângerea trebuie fãcutã în termenul de 6 luni prevãzut la alin. (7), care va începe sã curgã: a) de la data încheierii contractului, în cazul litigiilor legate de încheierea lui; b) de la data modificãrii contractului sau, dupã caz, de la data refuzului cererii de modificare fãcute de cãtre una dintre pãrţi, în cazul litigiilor legate de modificarea contractului; c) de la data încãlcãrii obligaţiilor contractuale, în cazul litigiilor legate de executarea contractului; d) de la data expirãrii duratei contractului sau, dupã caz, de la data apariţiei oricãrei alte cauze care atrage stingerea obligaţiilor contractuale, în cazul litigiilor legate de încetarea contractului; e) de la data constatãrii caracterului interpretabil al unei clauze contractuale, în cazul litigiilor legate de interpretarea contractului." 10. La articolul 8, alineatul (1) se modificã şi va avea urmãtorul cuprins: "Art. 8. - (1) Persoana vãtãmatã într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumitã de rãspunsul primit la plângerea prealabilã sau care nu a primit niciun rãspuns în termenul prevãzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentã, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se considerã vãtãmat într-un drept sau interes legitim al sãu prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim." 11. La articolul 8, dupã alineatul (1) se introduc douã noi alineate, alineatele (1^1) şi (1^2), cu urmãtorul cuprins: "(1^1) Persoanele fizice şi persoanele juridice de drept privat pot formula capete de cerere prin care invocã apãrarea unui interes legitim public numai în subsidiar, în mãsura în care vãtãmarea interesului legitim public decurge logic din încãlcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat. (1^2) Prin derogare de la dispoziţiile alin. (1), acţiunile întemeiate pe încãlcarea unui interes legitim public pot avea ca obiect numai anularea actului sau obligarea autoritãţii pârâte sã emitã un act sau un alt înscris, respectiv sã efectueze o anumitã operaţiune administrativã, sub sancţiunea penalitãţilor de întârziere sau a amenzii, prevãzute la art. 24 alin. (2)." 12. La articolul 8, alineatele (2) şi (3) se modificã şi vor avea urmãtorul cuprins: "(2) Instanţa de contencios administrativ este competentã sã soluţioneze litigiile care apar în fazele premergãtoare încheierii unui contract administrativ, precum şi orice litigii legate de încheierea, modificarea, interpretarea, executarea şi încetarea contractului administrativ. (3) La soluţionarea litigiilor prevãzute la alin. (2) se are în vedere regula dupã care principiul libertãţii contractuale este subordonat principiului prioritãţii interesului public." 13. La articolul 9, alineatele (3) şi (4) se modificã şi vor avea urmãtorul cuprins: "(3) Dupã pronunţarea Curţii Constituţionale, instanţa de contencios administrativ repune cauza pe rol şi dã termen, cu citarea pãrţilor. Dacã ordonanţa sau o dispoziţie a acesteia a fost declaratã neconstituţionalã, instanţa soluţioneazã fondul cauzei; în caz contrar, acţiunea se respinge ca inadmisibilã. (4) În situaţia în care decizia de declarare a neconstituţionalitãţii este urmarea unei excepţii ridicate în altã cauzã, acţiunea poate fi introdusã direct la instanţa de contencios administrativ competentã, în limitele unui termen de decãdere de un an, calculat de la data publicãrii deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României, Partea I." 14. La articolul 9, dupã alineatul (4) se introduce un nou alineat, alineatul (5), cu urmãtorul cuprins: "(5) Acţiunea prevãzutã de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despãgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, dupã caz, obligarea unei autoritãţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative." 15. La articolul 10, alineatele (1) şi (2) se modificã şi vor avea urmãtorul cuprins: "Art. 10. - (1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritãţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de pânã la 500.000 de lei se soluţioneazã în fond de cãtre tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritãţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluţioneazã în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacã prin lege organicã specialã nu se prevede altfel. Completul de judecatã este format din 2 judecãtori. (2) Recursul împotriva sentinţelor pronunţate de tribunalele administrativ-fiscale se judecã de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, iar recursul împotriva sentinţelor pronunţate de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel se judecã de Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dacã prin lege organicã specialã nu se prevede altfel." 16. La articolul 11, alineatele (1) şi (2) se modificã şi vor avea urmãtorul cuprins: "Art. 11. - (1) Cererile prin care se solicitã anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la: a) data comunicãrii rãspunsului la plângerea prealabilã; b) data comunicãrii refuzului nejustificat de soluţionare a cererii; c) data expirãrii termenului de soluţionare a plângerii prealabile, respectiv data expirãrii termenului legal de soluţionare a cererii; d) data expirãrii termenului prevãzut la art. 2 alin. (1) lit. h), calculat de la comunicarea actului administrativ emis în soluţionarea favorabilã a cererii sau, dupã caz, a plângerii prealabile; e) data încheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, în cazul contractelor administrative. (2) Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusã şi peste termenul prevãzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicãrii actului, data luãrii la cunoştinţã, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, dupã caz." 17. La articolul 11, dupã alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (2^1), cu urmãtorul cuprins: "(2^1) În cazul suspendãrii, potrivit legii speciale, a procedurii de soluţionare a plângerii prealabile, termenul prevãzut la alin. (1) curge dupã reluarea procedurii, de la momentul finalizãrii acesteia sau de la data expirãrii termenului legal de soluţionare, dupã caz, dacã a expirat termenul prevãzut la alin. (2)." 18. Articolul 12 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins: "Documentele necesare Art. 12. - Reclamantul anexeazã la acţiune copia actului administrativ pe care îl atacã sau, dupã caz, rãspunsul autoritãţii publice prin care i se comunicã refuzul rezolvãrii cererii sale. În situaţia în care reclamantul nu a primit niciun rãspuns la cererea sa, va depune la dosar copia cererii, certificatã prin numãrul şi data înregistrãrii la autoritatea publicã, precum şi orice înscris care face dovada îndeplinirii procedurii prealabile, dacã acest demers era obligatoriu. În situaţia în care reclamantul introduce acţiune împotriva autoritãţii care refuzã sã punã în executare actul administrativ emis în urma soluţionãrii favorabile a cererii ori a plângerii prealabile, va depune la dosar şi copia certificatã dupã acest act." 19. La articolul 13, alineatele (1) şi (3) se modificã şi vor avea urmãtorul cuprins: "Art. 13. - (1) La primirea cererii, instanţa dispune citarea pãrţilor şi poate cere autoritãţii al cãrei act este atacat sã îi comunice de urgenţã acel act, împreunã cu întreaga documentaţie care a stat la baza emiterii lui, precum şi orice alte lucrãri necesare pentru soluţionarea cauzei. ............................................................................. (3) În mod corespunzãtor situaţiilor prevãzute la alin. (1) şi (2), dupã caz, se procedeazã şi în cazul acţiunilor care au ca obiect refuzul de rezolvare a cererii privind un drept recunoscut de lege sau un interes legitim." 20. Articolul 14 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins: "Suspendarea executãrii actului Art. 14. - (1) În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, dupã sesizarea, în condiţiile art. 7, a autoritãţii publice care a emis actul sau a autoritãţii ierarhic superioare, persoana vãtãmatã poate sã cearã instanţei competente sã dispunã suspendarea executãrii actului administrativ unilateral pânã la pronunţarea instanţei de fond. În cazul în care persoana vãtãmatã nu introduce acţiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea înceteazã de drept şi fãrã nicio formalitate. (2) Instanţa soluţioneazã cererea de suspendare, de urgenţã şi cu precãdere, cu citarea pãrţilor. (3) Când în cauzã este un interes public major, de naturã a perturba grav funcţionarea unui serviciu public administrativ, cererea de suspendare a actului administrativ normativ poate fi introdusã şi de Ministerul Public, din oficiu sau la sesizare, prevederile alin. (2) aplicându-se în mod corespunzãtor. (4) Hotãrârea prin care se pronunţã suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacatã cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Recursul nu este suspensiv de executare. (5) În ipoteza în care se emite un nou act administrativ cu acelaşi conţinut ca şi cel suspendat de cãtre instanţã, acesta este suspendat de drept. În acest caz nu este obligatorie plângerea prealabilã. (6) Nu pot fi formulate mai multe cereri de suspendare succesive pentru aceleaşi motive. (7) Suspendarea executãrii actului administrativ are ca efect încetarea oricãrei forme de executare, pânã la expirarea duratei suspendãrii." 21. La articolul 15, alineatele (1) şi (2) se modificã şi vor avea urmãtorul cuprins: "Art. 15. - (1) Suspendarea executãrii actului administrativ unilateral poate fi solicitatã de reclamant, pentru motivele prevãzute la art. 14, şi prin cererea adresatã instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanţa poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, pânã la soluţionarea definitivã şi irevocabilã a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odatã cu acţiunea principalã sau printr-o acţiune separatã, pânã la soluţionarea acţiunii în fond. (2) Dispoziţiile art. 14 alin. (2)-(7) se aplicã în mod corespunzãtor." 22. La articolul 15, dupã alineatul (3) se introduce un nou alineat, alineatul (4), cu urmãtorul cuprins: "(4) În ipoteza admiterii acţiunii de fond, mãsura suspendãrii, dispusã în condiţiile art. 14, se prelungeşte de drept pânã la soluţionarea definitivã şi irevocabilã a cauzei, chiar dacã reclamantul nu a solicitat suspendarea executãrii actului administrativ în temeiul alin. (1)." 23. La articolul 16, alineatul (1) se modificã şi va avea urmãtorul cuprins: "Art. 16. - (1) Cererile în justiţie prevãzute de prezenta lege pot fi formulate şi personal împotriva persoanei care a contribuit la elaborarea, emiterea sau încheierea actului ori, dupã caz, care se face vinovatã de refuzul de a rezolva cererea referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim, dacã se solicitã plata unor despãgubiri pentru prejudiciul cauzat ori pentru întârziere. În cazul în care acţiunea se admite, persoana respectivã poate fi obligatã la plata despãgubirilor, solidar cu autoritatea publicã pârâtã." 24. Dupã articolul 16 se introduce un nou articol, articolul 16^1, cu urmãtorul cuprins: "Introducerea în cauzã a altor subiecte de drept Art. 16^1. - Instanţa de contencios administrativ poate introduce în cauzã, la cerere, organismele sociale interesate sau poate pune în discuţie, din oficiu, necesitatea introducerii în cauzã a acestora, precum şi a altor subiecte de drept." 25. La articolul 17, alineatul (3) se modificã şi va avea urmãtorul cuprins: "(3) Hotãrârile se redacteazã şi se motiveazã în cel mult 30 de zile de la pronunţare." 26. La articolul 18, alineatele (1), (2) şi (5) se modificã şi vor avea urmãtorul cuprins: "Art. 18. - (1) Instanţa, soluţionând cererea la care se referã art. 8 alin. (1), poate, dupã caz, sã anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, sã oblige autoritatea publicã sã emitã un act administrativ, sã elibereze un alt înscris sau sã efectueze o anumitã operaţiune administrativã. (2) Instanţa este competentã sã se pronunţe, în afara situaţiilor prevãzute la art. 1 alin. (6), şi asupra legalitãţii operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecãţii. ............................................................................ (5) Soluţiile prevãzute la alin. (1) şi alin. (4) lit. b) şi c) pot fi stabilite sub sancţiunea unei penalitãţi aplicabile pãrţii obligate, pentru fiecare zi de întârziere." 27. La articolul 18, dupã alineatul (5) se introduce un nou alineat, alineatul (6), cu urmãtorul cuprins: "(6) În toate situaţiile, instanţa poate stabili, prin dispozitiv, la cererea pãrţii interesate, un termen de executare, precum şi amenda prevãzutã la art. 24 alin. (2)." 28. La articolul 19, dupã alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (2^1), cu urmãtorul cuprins: "(2^1) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplicã, în mod corespunzãtor, şi contractelor administrative." 29. La articolul 20, alineatele (1) şi (3) se modificã şi vor avea urmãtorul cuprins: "Art. 20. - (1) Hotãrârea pronunţatã în primã instanţã poate fi atacatã cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare. ............................................................................ (3) În cazul admiterii recursului, instanţa de recurs, modificând sau casând sentinţa, va rejudeca litigiul în fond, dacã nu sunt motive de casare cu trimitere. Când hotãrârea primei instanţe a fost pronunţatã fãrã a se judeca fondul, cauza se va trimite, o singurã datã, la aceastã instanţã." 30. Articolul 21 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins: "Cãile extraordinare de atac Art. 21. - (1) Împotriva soluţiilor definitive şi irevocabile pronunţate de instanţele de contencios administrativ se pot exercita cãile de atac prevãzute de Codul de procedurã civilã. (2) Constituie motiv de revizuire, care se adaugã la cele prevãzute de Codul de procedurã civilã, pronunţarea hotãrârilor rãmase definitive şi irevocabile prin încãlcarea principiului prioritãţii dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituţia României, republicatã. Cererea de revizuire se introduce în termen de 15 zile de la comunicare, care se face, prin derogare de la regula consacratã de art. 17 alin. (3), la cererea temeinic motivatã a pãrţii interesate, în termen de 15 zile de la pronunţare. Cererea de revizuire se soluţioneazã de urgenţã şi cu precãdere, într-un termen maxim de 60 de zile de la înregistrare." 31. Articolul 22 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins: "Titlul executoriu Art. 22. - Hotãrârile judecãtoreşti definitive şi irevocabile prin care s-au respins acţiunile formulate potrivit dispoziţiilor prezentei legi şi s-au acordat cheltuieli de judecatã se învestesc cu formulã executorie şi se executã silit, potrivit dreptului comun." 32. Articolul 23 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins: "Obligaţia publicãrii Art. 23. - Hotãrârile judecãtoreşti definitive şi irevocabile prin care s-a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor. Acestea se publicã obligatoriu dupã motivare, la solicitarea instanţelor, în Monitorul Oficial al României, Partea I, sau, dupã caz, în monitoarele oficiale ale judeţelor ori al municipiului Bucureşti, fiind scutite de plata taxelor de publicare." 33. Articolul 24 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins: "Obligaţia executãrii Art. 24. - (1) Dacã în urma admiterii acţiunii autoritatea publicã este obligatã sã încheie, sã înlocuiascã sau sã modifice actul administrativ, sã elibereze un alt înscris sau sã efectueze anumite operaţiuni administrative, executarea hotãrârii definitive şi irevocabile se face în termenul prevãzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rãmânerii irevocabile a hotãrârii. (2) În cazul în care termenul nu este respectat, se aplicã conducãtorului autoritãţii publice sau, dupã caz, persoanei obligate o amendã de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despãgubiri pentru întârziere. (3) Neexecutarea din motive imputabile sau nerespectarea hotãrârilor judecãtoreşti definitive şi irevocabile pronunţate de instanţa de contencios administrativ, în termen de 30 de zile de la data aplicãrii amenzii prevãzute la alin. (2), constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendã de la 2.500 lei la 10.000 lei." 34. La articolul 25, alineatul (3) se modificã şi va avea urmãtorul cuprins: "(3) Hotãrârea pronunţatã de instanţa de executare poate fi atacatã cu recurs, în termen de 5 zile de la comunicare." 35. Articolul 26 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins: "Acţiunea în regres Art. 26. - Conducãtorul autoritãţii publice se poate îndrepta cu acţiune împotriva celor vinovaţi de neexecutarea hotãrârii, potrivit dreptului comun. În cazul în care cei vinovaţi sunt demnitari sau funcţionari publici, se aplicã reglementãrile speciale." 36. Articolul 28 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins: "Completarea cu dreptul comun Art. 28. - (1) Dispoziţiile prezentei legi se completeazã cu prevederile Codului de procedurã civilã, în mãsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autoritãţile publice, pe de o parte, şi persoanele vãtãmate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altã parte. Compatibilitatea aplicãrii normelor de procedurã civilã se stabileşte de instanţã, cu prilejul soluţionãrii cauzei. (2) Instanţa de contencios administrativ nu poate suspenda judecarea pricinii când s-a început urmãrirea penalã pentru o infracţiune sãvârşitã în legãturã cu actul administrativ atacat, dacã reclamantul - persoanã vãtãmatã - stãruie în continuarea judecãrii pricinii. (3) Acţiunile introduse de persoanele de drept public şi de orice autoritate publicã, în apãrarea unui interes public, precum şi cele introduse împotriva actelor administrative normative nu mai pot fi retrase, cu excepţia situaţiei în care sunt formulate şi pentru apãrarea drepturilor sau intereselor legitime de care pot dispune persoanele fizice sau juridice de drept privat." ART. II (1) Cauzele aflate pe rolul instanţelor la data intrãrii în vigoare a <>Legii nr. 554/2004 vor continua sã se judece potrivit legii aplicabile în momentul sesizãrii instanţei. Prin excepţie, punerea în executare a hotãrârilor definitive şi irevocabile pronunţate în temeiul <>Legii nr. 29/1990 şi neexecutate la data intrãrii în vigoare a <>Legii nr. 554/2004 se face în conformitate cu prevederile acesteia. (2) Dispoziţiile referitoare la excepţia de nelegalitate şi la garanţiile procesuale prevãzute de <>Legea nr. 554/2004 , cu modificãrile ulterioare, se aplicã şi cauzelor aflate pe rolul instanţelor la data intrãrii în vigoare a prezentei legi. Excepţia de nelegalitate poate fi invocatã şi pentru actele administrative unilaterale emise anterior intrãrii în vigoare a <>Legii nr. 554/2004 , în forma sa iniţialã, cauzele de nelegalitate urmând a fi analizate prin raportare la dispoziţiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ. ART. III Hotãrârile judecãtoreşti pronunţate în baza <>Legii nr. 554/2004 , rãmase definitive şi irevocabile fãrã soluţionarea pe fond a excepţiei de nelegalitate, care a fost respinsã ca inadmisibilã, pot forma obiectul unei cereri de revizuire, care se poate introduce în termen de 3 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi. ART. IV (1) În termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Guvernul va prezenta Parlamentului spre aprobare, în procedurã de urgenţã, proiectele de legi pentru reglementarea diferitelor jurisdicţii administrative speciale. (2) La data intrãrii în vigoare a prezentei legi se abrogã dispoziţiile <>art. 26 şi 26^1 din Legea nr. 340/2004 privind prefectul şi instituţia prefectului, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 658 din 21 iulie 2004, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. ART. V <>Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, cu modificãrile ulterioare, precum şi cu modificãrile şi completãrile aduse prin prezenta lege, va fi republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se textelor o nouã numerotare.
Aceastã lege a fost adoptatã de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicatã.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR BOGDAN OLTEANU
PREŞEDINTELE SENATULUI NICOLAE VĂCĂROIU
Bucureşti, 19 iulie 2007. Nr. 262.
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
