Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
LEGE nr. 261 din 7 decembrie 2011 pentru ratificarea Protocolului dintre Romania si Confederatia Elvetiana, semnat la Bucuresti la 28 februarie 2011, de amendare a Conventiei dintre Romania si Confederatia Elvetiana privind evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit si pe avere si a Protocolului anexat, semnate la Bucuresti la 25 octombrie 1993
EMITENT: PARLAMENTUL PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 934 din 29 decembrie 2011
Parlamentul României adoptã prezenta lege.
ARTICOL UNIC
Se ratificã Protocolul dintre România şi Confederaţia Elveţianã, semnat la Bucureşti la 28 februarie 2011, de amendare a Convenţiei dintre România şi Confederaţia Elveţianã privind evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe avere şi a Protocolului anexat, semnate la Bucureşti la 25 octombrie 1993, ratificate prin Legea nr. 60/1994, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 200 din 3 august 1994.
Aceastã lege a fost adoptatã de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicatã.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
ROBERTA ALMA ANASTASE
p. PREŞEDINTELE SENATULUI,
IOAN CHELARU
Bucureşti, 7 decembrie 2011.
Nr. 261.
PROTOCOL
între România şi Confederaţia Elveţianã de amendare a Convenţiei dintre
România şi Confederaţia Elveţianã privind evitarea dublei impuneri cu
privire la impozitele pe venit şi pe avere şi a Protocolului anexat,
semnate la Bucureşti la 25 octombrie 1993
România şi Confederaţia Elveţianã,
dorind sã încheie un Protocol de amendare a Convenţiei dintre România şi Confederaţia Elveţianã privind evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe avere, semnatã la Bucureşti la 25 octombrie 1993 (denumitã în continuare Convenţie) şi a Protocolului semnat la Bucureşti la 25 octombrie 1993 (denumit în continuare Protocol-anexã la Convenţie),
au convenit dupã cum urmeazã:
ART. I
Subparagraful a) al paragrafului 3 al articolului 2 (Impozite vizate) al Convenţiei va fi înlocuit cu urmãtorul subparagraf:
"a) în România:
(i) impozitul pe venit;
(ii) impozitul pe profit;
(denumite în continuare impozit român");".
ART. II
1. Subparagraful h) al paragrafului 1 al articolului 3 (Definiţii generale) al Convenţiei va fi înlocuit cu urmãtorul subparagraf:
"h) expresia "autoritate competentã" înseamnã:
(i) în România, ministrul finanţelor publice sau reprezentantul sãu autorizat;
(ii) în Elveţia, directorul Administraţiei Federale de Impozite sau reprezentantul sãu autorizat."
2. Urmãtorul subparagraf nou va fi adãugat la paragraful 1 al articolului 3 (Definiţii generale) al Convenţiei:
"i) expresia "fond de pensii sau altã instituţie similarã care furnizeazã scheme de pensii" înseamnã orice plan, schemã, fond, trust, fundaţie sau alt aranjament de pensii înfiinţat într-un stat contractant, în care persoanele fizice pot participa pentru a-şi asigura o pensie pentru limitã de vârsta, de invaliditate şi de urmaş, când acest fond de pensii sau altã instituţie similarã este înfiinţatã, recunoscutã în scopuri fiscale şi controlatã potrivit legislaţiei acelui stat."
ART. III
Articolul 4 (Domiciliul fiscal) al Convenţiei va fi înlocuit cu urmãtorul articol:
"ART. 4
Rezident
1. În sensul prezentei convenţii, expresia "rezident al unui stat contractant" înseamnã orice persoanã, care, potrivit legislaţiei acelui stat, este supusã impozitãrii acolo datoritã domiciliului sãu, rezidenţei sale, locului sãu de conducere sau oricãrui alt criteriu de naturã similarã şi include de asemenea acel stat şi orice unitate administrativ-teritorialã, subdiviziune politicã sau autoritate localã a acestuia. Totuşi, aceastã expresie nu include o persoanã care este supusã impozitãrii în acel stat numai pentru faptul cã realizeazã venituri din surse sau capital, situate în acel stat.
2. Când, în conformitate cu prevederile paragrafului 1, o persoanã fizicã este rezidentã a ambelor state contractante, atunci statutul sãu se determinã dupã cum urmeazã:
a) aceasta va fi consideratã rezidentã numai a statului în care are o locuinţã permanentã la dispoziţia sa; dacã aceasta dispune de o locuinţã permanentã în ambele state, ea va fi consideratã rezidentã numai a statului cu care legãturile sale personale şi economice sunt mai strânse (centrul intereselor vitale);
b) dacã statul în care aceasta are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacã aceasta nu dispune de o locuinţã permanentã în niciunul dintre state, ea va fi consideratã rezidentã numai a statului în care locuieşte în mod obişnuit;
c) dacã aceasta locuieşte în mod obişnuit în ambele state sau nu locuieşte în niciunul dintre ele, ea va fi consideratã rezidentã numai a statului al cãrui naţional este;
d) dacã aceastã persoanã este naţional al ambelor state sau nu este naţional al niciunuia dintre ele, autoritãţile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.
3. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoanã, alta decât o persoanã fizicã, este rezidentã a ambelor state contractante, ea va fi consideratã rezidentã numai a statului în care se aflã locul conducerii sale efective."
ART. IV
Articolul 10 (Dividende) al Convenţiei va fi înlocuit cu urmãtorul articol:
"ART. 10
Dividende
1. Dividendele plãtite de o societate care este rezidentã a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în celãlalt stat.
2. Totuşi, aceste dividende sunt de asemenea impozabile în statul contractant în care este rezidentã societatea plãtitoare de dividende şi potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacã beneficiarul efectiv al dividendelor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depãşi 15% din suma brutã a dividendelor.
3. Independent de prevederile paragrafului 2, aceste dividende vor fi scutite de impozit în statul contractant în care compania plãtitoare de dividende este rezidentã dacã dividendele sunt efectiv obţinute de un rezident al celuilalt stat contractant, care este:
a) o societate (alta decât un parteneriat) care deţine direct cel puţin 25% din capitalul societãţii plãtitoare de dividende; sau
b) un fond de pensii sau altã instituţie similarã care furnizeazã scheme de pensii; ori
c) Guvernul celuilalt stat, o unitate administrativ-teritorialã, subdiviziune politicã sau autoritate localã a acestuia ori banca centralã a celuilalt stat.
4. Paragrafele 2 şi 3 nu afecteazã impunerea societãţii cu privire la profiturile din care se plãtesc dividendele.
5. Termenul "dividende" folosit în prezentul articol înseamnã venituri provenind din acţiuni, acţiuni participative sau drepturi participative, pãrţi miniere, pãrţi de fondator sau din alte drepturi, care nu sunt titluri de creanţã, din participarea la profituri, precum şi veniturile din alte pãrţi sociale care sunt supuse aceluiaşi regim de impunere ca veniturile din acţiuni de cãtre legislaţia statului în care este rezidentã societatea distribuitoare.
6. Prevederile paragrafelor 1, 2 şi 3 nu se aplicã dacã beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant în care societatea plãtitoare de dividende este rezidentã, printr-un sediu permanent situat acolo, sau desfãşoarã în celãlalt stat profesii independente printr-o bazã fixã situatã acolo, iar deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legãturã cu care dividendele sunt plãtite este efectiv legatã de un asemenea sediu permanent sau bazã fixã. În aceastã situaţie se aplicã prevederile art. 7 sau 14, dupã caz.
7. Când o societate rezidentã a unui stat contractant realizeazã profituri sau venituri din celãlalt stat contractant, celãlalt stat nu poate percepe niciun impozit asupra dividendelor plãtite de societate, cu excepţia cazului în care asemenea dividende sunt plãtite unui rezident al celuilalt stat sau când deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legãturã cu care dividendele sunt plãtite este efectiv legatã de un sediu permanent ori de o bazã fixã situatã în celãlalt stat, nici sã supunã profiturile nedistribuite ale societãţii unui impozit asupra profiturilor nedistribuite ale societãţii, chiar dacã dividendele plãtite sau profiturile nedistribuite reprezintã în întregime ori în parte profituri sau venituri provenind din celãlalt stat."
ART. V
Articolul 11 (Dobânzi) al Convenţiei se va înlocui cu urmãtorul articol:
"ART. 11
Dobânzi
1. Dobânzile provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în celãlalt stat.
2. Totuşi, aceste dobânzi sunt de asemenea impozabile în statul contractant din care provin şi potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacã beneficiarul efectiv al dobânzilor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depãşi 5% din suma brutã a dobânzilor.
3. Independent de prevederile paragrafului 2, dobânzile provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile numai în celãlalt stat, cu condiţia ca aceste dobânzi sã fie plãtite:
a) în legãturã cu un împrumut, titlu de creanţã sau credit care este datorat, realizat, furnizat, garantat sau asigurat de acel stat sau de o unitate administrativ-teritorialã, o subdiviziune politicã, autoritate localã sau de o instituţie de finanţare a exportului aparţinând acestuia; sau
b) de o companie unei companii a celuilalt stat contractant, când aceastã companie este asociatã cu compania plãtitoare de dobânzi, având o participare directã minimã de 25% din capital sau când ambele companii sunt deţinute de o terţã companie care are direct o participare minimã de 25% atât în capitalul primei companii, cât şi în capitalul celei de-a doua companii.
4. Termenul "dobânzi" folosit în prezentul articol înseamnã venituri din titluri de creanţã de orice naturã, însoţite sau nu de garanţii ipotecare sau de o clauzã de participare la profiturile debitorului, şi, în special, veniturile din efecte publice, titluri de creanţã sau obligaţiuni, inclusiv primele şi premiile legate de asemenea efecte, titluri de creanţã sau obligaţiuni. Penalitãţile pentru plata cu întârziere nu sunt considerate dobânzi în sensul prezentului articol.
5. Prevederile paragrafelor 1, 2 şi 3 nu se aplicã dacã beneficiarul efectiv al dobânzilor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant din care provin dobânzile printr-un sediu permanent situat acolo sau presteazã în celãlalt stat profesii independente, printr-o bazã fixã situatã acolo, iar creanţa în legãturã cu care sunt plãtite dobânzile este efectiv legatã de un asemenea sediu permanent sau bazã fixã. În aceastã situaţie, se aplicã prevederile art. 7 sau 14, dupã caz.
6. Dobânzile se considerã cã provin dintr-un stat contractant când plãtitorul este rezident al acelui stat. Totuşi, când plãtitorul dobânzilor, fie cã este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bazã fixã în legãturã cu care a fost contractatã creanţa generatoare de dobânzi şi aceste dobânzi se suportã de un asemenea sediu permanent sau bazã fixã, atunci astfel de dobânzi se considerã cã provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixã.
7. Când, datoritã relaţiilor speciale existente între plãtitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altã persoanã, suma dobânzilor, ţinând seama de creanţa pentru care sunt plãtite, depãşeşte suma care ar fi fost convenitã între plãtitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplicã numai la ultima sumã menţionatã. În acest caz, partea excedentarã a plãţilor este impozabilã potrivit legislaţiei fiecãrui stat contractant, ţinând seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii."
ART. VI
1. La paragraful 2 al articolului 12 (Redevenţe) al Convenţiei, fraza "autoritãţile competente ale statelor contractante reglementeazã de comun acord modalitãţile de aplicare a acestei limitãri" se eliminã.
2. Paragraful 5 al articolului 12 (Redevenţe) al Convenţiei este înlocuit cu urmãtorul paragraf:
"5. Redevenţele se considerã cã provin dintr-un stat contractant când plãtitorul este rezident al acelui stat. Totuşi, când plãtitorul redevenţelor, fie cã este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bazã fixã de care este legatã obligaţia de a plãti redevenţele şi acestea sunt suportate de un asemenea sediu permanent sau bazã fixã, atunci astfel de redevenţe se considerã cã provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixã."
ART. VII
1. Actuala formulare a articolului 18 (Pensii) al Convenţiei devine paragraful 1.
2. La articolul 18 (Pensii) al Convenţiei se adãugã urmãtorul paragraf 2:
"2. Contribuţiile la un fond de pensii sau altã instituţie similarã care asigurã scheme de pensii într-un stat contractant, efectuate de cãtre sau în numele unei persoane fizice ce presteazã servicii independente ori dependente în celãlalt stat contractant, sunt tratate în celãlalt stat, atunci când se stabilesc impozitul datorat de persoana fizicã şi profiturile unei companii ce pot fi impozitate în celãlalt stat, în acelaşi mod şi vor fi supuse aceloraşi condiţii şi limitãri ca şi contribuţiile efectuate cãtre un fond de pensii sau altã instituţie similarã care furnizeazã scheme de pensii celuilalt stat, cu condiţia ca:
a) persoana fizicã sã nu fi fost rezident al acelui stat şi sã nu fi participat la schema de pensii imediat înainte de a începe sã furnizeze servicii în celãlalt stat; şi
b) schema de pensii sã fi fost acceptatã de autoritatea competentã a celuilalt stat ca şi corespunzând în general unei scheme de pensii recunoscute ca atare, din punct de vedere fiscal, de celãlalt stat."
ART. VIII
Urmãtorul articol 25a este adãugat Convenţiei:
"ART. 25a
Schimb de informaţii
1. Autoritãţile competente ale statelor contractante vor face schimb de informaţii relevante necesare pentru aplicarea prevederilor prezentei convenţii sau pentru administrarea ori punerea în aplicare a legislaţiilor interne privitoare la impozitele vizate de Convenţie, în mãsura în care impozitarea la care se referã nu este contrarã Convenţiei. Schimbul de informaţii nu este limitat de art. 1.
2. Orice informaţie obţinutã în baza paragrafului 1 de un stat contractant va fi tratatã ca secret în acelaşi mod ca informaţia obţinutã conform prevederilor legislaţiei interne a acelui stat şi va fi dezvãluitã numai persoanelor sau autoritãţilor (inclusiv instanţelor judecãtoreşti şi organelor administrative) însãrcinate cu stabilirea, încasarea, aplicarea, urmãrirea impozitelor sau soluţionarea contestaţiilor cu privire la impozitele la care se face referire la paragraful 1. Asemenea persoane sau autoritãţi vor folosi informaţia numai în aceste scopuri. Acestea pot dezvãlui informaţia în procedurile judecãtoreşti sau în deciziile judiciare.
Independent de prevederile precedente, informaţia primitã de un stat contractant poate fi utilizatã pentru alte scopuri în situaţia în care aceastã informaţie poate fi utilizatã pentru alte asemenea scopuri potrivit legislaţiei ambelor state şi autoritatea competentã a statului care furnizeazã informaţia autorizeazã o asemenea utilizare.
3. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu vor fi interpretate ca impunând unui stat contractant obligaţia:
a) de a lua mãsuri administrative contrare propriei legislaţii şi practicii administrative a acelui sau a celuilalt stat contractant;
b) de a furniza informaţii care nu pot fi obţinute în baza legislaţiei proprii sau în cadrul practicii administrative normale a acelui sau a celuilalt stat contractant;
c) de a furniza informaţii care ar dezvãlui un secret comercial, de afaceri, industrial sau profesional ori un procedeu de fabricaţie sau informaţii a cãror divulgare ar fi contrarã ordinii publice (ordre public).
4. Dacã un stat contractant solicitã informaţii în conformitate cu acest articol, celãlalt stat contractant va utiliza mãsurile sale de culegere a informaţiilor pentru a obţine informaţiile solicitate, chiar dacã celãlalt stat nu are nevoie de respectivele informaţii în scopurile sale fiscale. Obligaţia prevãzutã în fraza anterioarã face obiectul limitãrilor de la paragraful 3, dar în niciun caz aceste limitãri nu vor fi interpretate în sensul de a permite unui stat contractant sã refuze furnizarea de informaţii doar pentru cã acesta nu are niciun interes intern faţã de respectivele informaţii.
5. În niciun caz prevederile paragrafului 3 nu vor fi interpretate în sensul de a permite unui stat contractant sã refuze furnizarea de informaţii doar pentru cã acestea sunt deţinute de o bancã, de o altã instituţie financiarã, de o persoanã nominalizatã sau de o persoanã ce acţioneazã ca agent sau în calitate fiduciarã ori pentru cã informaţiile respective se referã la participaţiile în cadrul unei persoane. Pentru a obţine aceste informaţii, autoritãţile fiscale ale statului contractant solicitat au puterea, dacã este necesar pentru a-şi duce la îndeplinire obligaţiile conform acestui paragraf, de a obliga la dezvãluirea informaţiilor vizate de acest paragraf, independent de prevederile paragrafului 3 sau de orice alte prevederi contrare existente în legislaţia internã."
ART. IX
1. Urmãtorul nou paragraf 2 se adãuga Protocolului-anexã la Convenţie:
"2. ad. articolul 4
Referitor la paragraful 1, se înţelege cã expresia "rezident al unui stat contractant" include:
a) un fond de pensii sau alte instituţii similare care furnizeazã scheme de pensii scutite de impozit conform legislaţiei interne a acelui stat; şi
b) o organizaţie care este înfiinţatã şi exploatatã exclusiv pentru scopuri religioase, caritabile, ştiinţifice, culturale, artistice, sportive sau educaţionale (sau pentru mai mult decât unul din aceste scopuri) şi care este rezidentã a acelui stat, potrivit legislaţiei acestuia, indiferent dacã toate veniturile sale sau o parte din ele pot fi scutite de impozit, potrivit legislaţiei interne a acelui stat."
2. Paragrafele 2, 3 şi 4 ale Protocolului-anexã la Convenţie vor fi renumerotate ca paragrafele 3, 4 şi 5.
3. Urmãtoarele paragrafe noi sunt adãugate Protocoluluianexã la Convenţie:
"6. ad. articolele 18 şi 19
Se înţelege cã termenii "pensie" şi "pensii", astfel cum sunt utilizaţi în art. 18 şi 19, în mod corespunzãtor, includ atât plãţi periodice, cât şi plãţi efectuate o singurã datã.
7. ad. articolul 25
Se înţelege cã, dacã România convine sã introducã o clauzã de arbitraj într-un acord de dublã impunere cu un stat terţ, urmãtorul paragraf 5 va fi adãugat la art. 25 (Procedura amiabilã) al Convenţiei şi va fi aplicat între România şi Elveţia de la data la care se va aplica acordul cu respectivul stat terţ şi se va aplica asupra cazurilor care sunt în analiza autoritãţilor competente pentru mai puţin de 3 ani împliniţi la acea datã sau care vor fi analizate dupã aceastã datã:
"5. Atunci când,
a) în conformitate cu paragraful 1, o persoanã a prezentat un caz autoritãţii competente a unui stat contractant pe baza faptului cã acţiunile unuia sau ale ambelor state contractante au avut ca rezultat impunerea persoanei respective în neconcordanţã cu prevederile acestei convenţii; şi
b) autoritãţile competente nu pot ajunge la o soluţionare a cazului conform paragrafului 2 în termen de 3 ani de la prezentarea cazului autoritãţii competente a celuilalt stat contractant,
orice aspecte nesoluţionate ce ţin de caz vor fi supuse arbitrajului dacã persoana respectivã solicitã acest lucru. Aceste aspecte nesoluţionate nu vor fi însã supuse arbitrajului dacã în legãturã cu ele s-a pronunţat deja o hotãrâre de cãtre un tribunal din oricare dintre state. Cu excepţia cazului în care o persoanã direct afectatã de caz nu acceptã acordul amiabil de implementare a deciziei de arbitraj sau autoritãţile competente şi persoanele direct afectate de caz convin asupra unei soluţii diferite, în termen de 6 luni de la data la care decizia le-a fost comunicatã, decizia de arbitraj va fi obligatorie pentru ambele state şi va fi implementatã fãrã a se ţine seama de termenelelimitã prevãzute de legislaţiile naţionale ale acestor state. Autoritãţile competente ale statelor contractante vor conveni de comun acord modul de aplicare a acestui paragraf.
Statele contractante pot transmite comisiei de arbitraj, înfiinţatã conform prevederilor acestui paragraf, informaţii necesare pentru desfãşurarea procedurii de arbitraj. Membrii comisiei de arbitraj sunt supuşi limitãrilor de dezvãluire a informaţiilor primite prevãzute la paragraful 2 al art. 25a cu privire la informaţiile transmise în acest mod."
8. ad. articolul 25a
a) Se înţelege cã un schimb de informaţii este solicitat numai dacã statul contractant solicitant a epuizat toate procedurile normale existente în legislaţia internã pentru a obţine informaţia.
b) Se înţelege cã expresia "relevante necesare" asigurã realizarea schimbului de informaţii pe probleme fiscale în sensul cel mai larg posibil, în acelaşi timp se înţelege cã statele contractante nu au posibilitatea sã se angajeze în investigaţii aleatorii sau sã solicite informaţii care sunt puţin probabil sã fie relevante pentru aspectele fiscale ale unui anumit contribuabil. c) Se înţelege cã autoritãţile fiscale ale statului solicitant vor furniza urmãtoarele informaţii autoritãţilor fiscale ale statului solicitat când este fãcutã o cerere pentru informaţii, conform art. 25a al Convenţiei:
(i) numele şi adresa persoanei (persoanelor) aflate sub examinare sau investigaţie şi, dacã sunt disponibile, alte date care sã faciliteze identificarea persoanei, cum ar fi data naşterii, statutul civil, numãrul de identificare fiscalã;
(ii) perioada de timp pentru care este solicitatã informaţia;
(iii) o declaraţie în legãturã cu informaţia cerutã, inclusiv natura şi forma în care statul solicitant doreşte sã primeascã informaţia de la statul solicitat;
(iv) scopul fiscal pentru care informaţia este cerutã;
(v) numele şi adresa oricãrei persoane despre care se crede cã se aflã în posesia informaţiei solicitate. Chiar dacã acest paragraf conţine cerinţe procedurale importante cu scopul de a evita apariţia investigaţiilor aleatorii, subparagrafele (i)-(v) nu vor fi interpretate ca împiedicând schimbul efectiv de informaţii.
d) Se înţelege cã art. 25a al Convenţiei nu solicitã statelor contractante sã facã schimb automat sau spontan de informaţii.
e) Se înţelege cã în cazul unui schimb de informaţii regulile procedurale administrative referitoare la drepturile contribuabililor existente în statul contractant solicitat rãmân aplicabile înainte ca informaţia sã fie transmisã statului contractant solicitant. Totodatã se înţelege cã aceastã prevedere are rolul de a garanta aplicarea unui tratament corect contribuabilului şi nu conduce la prevenirea sau întârzierea schimbului de informaţii."
ART. X
1. Statele contractante îşi vor notifica reciproc pe cale diplomaticã îndeplinirea cerinţelor constituţionale interne necesare pentru intrarea în vigoare a Protocolului.
2. Prezentul protocol va face parte integrantã din Convenţie şi va intra în vigoare la data ultimei notificãri la care se face referire în paragraful 1. Protocolul se va aplica:
a) în legãturã cu impozitele reţinute la sursã asupra sumelor plãtite sau creditate cãtre nerezidenţi la sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor intrãrii în vigoare a acestui protocol;
b) în legãturã cu celelalte impozite, pentru anii fiscali începând la sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care acest protocol a intrat în vigoare.
3. Independent de prevederile paragrafului 2 al acestui articol, în legãturã cu art. 25a al Convenţiei, schimbul de informaţii prevãzut în acest protocol va fi aplicabil pentru cererile fãcute la sau dupã data intrãrii în vigoare pentru informaţiile care se referã la anii impozabili care încep la sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului imediat urmãtor intrãrii in vigoare a prezentului protocol.
Drept care subsemnaţii, autorizaţi în bunã şi cuvenitã formã, au semnat prezentul protocol.
Semnat în douã exemplare la Bucureşti la 28 februarie 2011, în limbile românã, francezã şi englezã, toate textele fiind egal autentice. În caz de divergenţe de interpretare, textul în limba englezã va prevala.
Pentru România,
Dan Tudor Lazãr,
secretar de stat
Ministerul Finanţelor Publice
Pentru Confederaţia Elveţianã,
Marc Bruchez,
însãrcinat cu afaceri a.i.
Ambasada Elveţiei în România
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
