Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   LEGE Nr. 26 din 6 martie 1991  pentru aderarea Romaniei la conventia privind obtinerea pensiei de intretinere in strainatate    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

LEGE Nr. 26 din 6 martie 1991 pentru aderarea Romaniei la conventia privind obtinerea pensiei de intretinere in strainatate

EMITENT: PARLAMENT
PUBLICAT: M.Of. 54 DIN 19/03/91
ART. 1
România adera la Convenţia privind obţinerea pensiei de întreţinere în strãinãtate, încheiatã la New York la 20 iunie 1956.
ART. 2
Conform art. 2 paragrafele 1 şi 2 din convenţie, se desemneazã a îndeplini atribuţiile de autoritate transmitatoare - Ministerul Justiţiei, iar cel de instituţie intermediara - Baroul de avocaţi al municipiului Bucureşti.


CONVENŢIE*)
privind obţinerea pensiei de întreţinere în strãinãtate, încheiatã la New York la 20 iunie 1956

PREAMBUL
Ţinînd seama de urgenta soluţionãrii problemei umanitare care se pune pentru persoanele în nevoie al cãror sustinator legal se afla în strãinãtate,
ţinînd seama ca urmãrirea acţiunilor pentru pensie de întreţinere sau executarea hotãrîrilor în strãinãtate da loc la grave dificultãţi legale şi practice,
hotãrîte sa prevadã mijloacele care sa permitã rezolvarea acestor probleme şi depãşirea acestor dificultãţi,
pãrţile contractante au convenit asupra celor ce urmeazã:
*) Traducere

ANEXA 1

ART. 1
Obiectul convenţiei
1. Prezenta convenţie are ca obiect sa faciliteze unei persoane, denumita în cele ce urmeazã creditor, care se gãseşte pe teritoriul uneia dintre pãrţile contractante, obţinerea pensiei de întreţinere la care ea pretinde ca are dreptul din partea unei persoane denumita în cele ce urmeazã debitor, care se afla sub jurisdicţia unei alte pãrţi contractante. Organismele care vor fi folosite în acest scop sînt denumite în cele ce urmeazã autoritãţi transmitatoare şi instituţii intermediare.
2. Cãile juridice prevãzute în prezenta convenţie completeazã, fãrã a le înlocui, orice alte cai juridice existente în dreptul intern sau în dreptul internaţional.
ART. 2
Desemnarea instituţiilor
1. Fiecare parte contractantã desemneazã, în momentul depunerii instrumentului de ratificare sau aderare, una sau mai multe autoritãţi administrative sau juridice care vor exercita pe teritoriul sau funcţiile de autoritãţi transmitatoare.
2. Fiecare parte contractantã desemneazã, în momentul depunerii instrumentului de ratificare sau de aderare, un organism public sau privat care va exercita pe teritoriul sau funcţiile de instituţie intermediara.
3. Fiecare parte contractantã comunica fãrã intirziere secretarului general al Naţiunilor Unite desemnarile fãcute în aplicarea paragrafelor 1 şi 2, precum şi orice modificare care ar surveni în legatura cu aceasta.
4. Autoritãţile transmitatoare şi instituţiile intermediare pot intra în mod direct în legatura cu autoritãţile transmitatoare şi instituţiile intermediare ale altor pãrţi contractante.
ART. 3
Prezentarea cererii cãtre autoritatea transmitatoare
1. În cazul în care un creditor se afla pe teritoriul unei pãrţi contractante, denumita în cele ce urmeazã statul creditorului, iar debitorul se afla sub jurisdicţia unei alte pãrţi contractante, denumita în cele ce urmeazã statul debitorului, primul poate sa adreseze o cerere unei autoritãţi transmitatoare a statului unde se afla, pentru a obţine pensia de întreţinere din partea debitorului.
2. Fiecare parte contractantã informeazã secretarul general asupra mijloacelor de proba cerute în mod normal în sprijinul cererilor de pensie de întreţinere de cãtre legea instituţiei intermediare, asupra condiţiilor în care acestea trebuie sa fie prezentate pentru a fi admisibile şi asupra celorlalte condiţii impuse de cãtre aceasta lege.
3. Cererea trebuie sa fie însoţitã de toate documentele pertinente şi mai ales, dacã este cazul, de o procura care autorizeaza instituţia intermediara sa acţioneze în numele creditorului ori sa desemneze o persoana imputernicita sa acţioneze în numele creditorului; cererea va fi, de asemenea, însoţitã de o fotografie a creditorului şi, dacã este posibil, de o fotografie a debitorului.
4. Autoritatea transmitatoare ia toate mãsurile posibile pentru ca cerinţele legii statului instituţiei intermediare sa fie respectate; sub rezerva dispoziţiilor acestei legi, cererea cuprinde urmãtoarele date:
a) numele şi prenumele, adresa, data naşterii, cetãţenia şi profesia creditorului, precum şi, dacã este cazul, numele şi adresa reprezentantului sau legal;
b) numele şi prenumele debitorului şi, în mãsura în care creditorul are cunostinta adresele sale succesive din cursul ultimilor cinci ani, data sa de naştere, cetãţenia şi profesia sa;
c) o expunere detaliatã a motivelor pe care se întemeiazã cererea, obiectul acesteia şi orice alte date pertinente privind mai ales resursele şi situaţia familialã a creditorului şi debitorului.
ART. 4
Transmiterea dosarului
1. Autoritatea transmitatoare trimite dosarul instituţiei intermediare desemnatã de statul debitorului, în afarã de cazul ca ea considera cererea ca nefiind de buna credinţa.
2. Înainte de a trimite dosarul, autoritatea transmitatoare se asigura ca piesele ce trebuie transmise sînt în buna şi cuvenitã forma, potrivit legii statului creditorului.
3. Autoritatea transmitatoare poate sa comunice instituţiei intermediare opinia sa asupra temeiniciei cererii şi sa recomande ca creditorul sa beneficieze de asistenta judiciarã şi de scutire de cheltuieli.
ART. 5
Transmiterea hotãrîrilor judecãtoreşti şi a altor acte judiciare
1. Autoritatea transmitatoare trimite, la cererea creditorului şi în conformitate cu dispoziţiile art. 4, orice hotãrîre provizorie ori definitiva sau orice alt act judiciar referitor la pensia de întreţinere intervenit în favoarea creditorului, în fata unui tribunal competent al uneia dintre pãrţile contractante şi, dacã este necesar şi posibil, o dare de seama asupra dezbaterilor în cursul cãrora a fost luatã acea hotãrîre.
2. Hotãrîrile şi actele judiciare vizate la paragraful precedent pot înlocui sau completa piesele menţionate la art. 3.
3. Procedura prevãzutã la art. 6 poate fi, în conformitate cu legea debitorului, fie o procedura de exequatu sau de înregistrare, fie o noua acţiune bazatã pe hotãrîrea transmisã în virtutea dispoziţiilor paragrafului 1.
ART. 6
Funcţiile instituţiei intermediare
1. Actionind în limite puterilor conferite de cãtre creditor, instituţia intermediara ia, în numele creditorului, toate mãsurile potrivite pentru asigurarea obţinerii pensiei de întreţinere. În special, ea încheie tranzacţii, iar atunci cînd este necesar intenteaza şi susţine o acţiune privind pensia de întreţinere şi face demersuri pentru executarea oricãrei hotãrîri, ordonanţe sau altui act judiciar.
2. Instituţia intermediara tine la curent autoritatea transmitatoare. Dacã ea nu poate acţiona, va comunica motivele şi va transmite dosarul autoritãţii transmitatoare.
3. În afarã unor dispoziţii contrare din prezenta convenţie, legea care reglementeazã acţiunile menţionate şi orice chestiuni conexe este legea statului debitorului, inclusiv în materie de drept internaţional privat.
ART. 7
Comisii rogatorii
În cazul în care legea celor doua pãrţi contractante interesate admite comisii rogatorii, sînt aplicabile urmãtoarele dispoziţii:
a) tribunalul sesizat cu acţiunea de pensie de întreţinere va putea, pentru procurarea de acte sau alte probe, sa ceara efectuarea unei comisii rogatorii, fie tribunalului competent al celeilalte pãrţi contractante, fie oricãrei alte autoritãţi sau instituţii desemnate de partea contractantã, unde urmeazã a se efectua comisia rogatorie;
b) pentru ca pãrţile sa poatã asista sau sa poatã fi reprezentate, autoritatea solicitatã este obligatã sa informeze autoritatea transmitatoare şi instituţia intermediara interesate, precum şi pe debitor, asupra datei şi locului unde se va proceda la luarea mãsurii solicitate;
c) comisia rogatorie sa fie efectuatã cu toatã diligenta necesarã; dacã ea nu este îndeplinitã într-un termen de patru luni, începînd din momentul primirii cererii de cãtre autoritatea solicitatã, autoritatea solicitanta va trebui sa fie informatã asupra motivelor neefectuarii sau ale intirzierii;
d) efectuarea comisiei rogatorii nu va putea sa dea loc la rambursarea taxelor sau cheltuielilor, de orice natura ar fi;
e) efectuarea comisiei rogatorii nu va putea fi refuzatã decît:
1. dacã nu se poate stabili autenticitatea documentului;
2. dacã partea contractantã pe teritoriul cãreia comisia ar urma sa fie îndeplinitã o considera a fi de natura sa aducã atingere suveranitãţii sau securitãţii sale.
ART. 8
Modificarea hotãrîrilor judecãtoreşti
Dispoziţiile prezentei convenţii sînt, deopotrivã, aplicabile cererilor privind modificarea hotãrîrilor judecãtoreşti date în materie de obligaţii de întreţinere.
ART. 9
Scutiri şi facilitãţi
1. În procedurile reglementate prin prezenta convenţie, creditorii beneficiazã de tratamentul şi de scutirile de taxe şi cheltuieli acordate creditorilor care îşi au resedinta în statul unde este intentatã acţiunea ai carei cetãţeni sînt.
2. Creditorii strãini sau nerezidenti nu pot fi obligaţi sa depunã cauţiune judicatum solvi, nici sa facã vreo alta plata sau depozit.
3. Nici o remuneraţie nu poate fi perceputã de cãtre autoritãţile transmitatoare şi instituţiile intermediare pentru serviciile pe care acestea le presteazã, potrivit dispoziţiilor prezentei convenţii.
ART. 10
Transferuri de fonduri
Pãrţile contractante a cãror lege impune restrictii la transferurile de fonduri în strãinãtate vor acorda cea mai mare prioritate transferurilor de fonduri destinate sa fie vãrsate ca pensii de întreţinere sau sa acopere cheltuielile angajate pentru orice acţiune în justiţie reglementatã prin prezenta convenţie.
ART. 11
Clauza federala
În cazul unui stat federativ sau neunitar, se vor aplica dispoziţiile urmãtoare:
a) în ceea ce priveşte articolele prezentei convenţii, a cãror punere în aplicare tine de acţiunea legislativã a puterii legislative federale, obligaţiile guvernului federal vor fi, în aceasta mãsura, aceleaşi ca şi cele ale pãrţilor care nu sînt state federative;
b) în ceea ce priveşte articolele prezentei convenţii a cãror aplicare tine de acţiunea legislativã a fiecãreia din statele, provinciile sau cantoanele constitutive care, în virtutea sistemului constituţional al federaţiei, nu sînt ţinute sa adopte mãsuri legislative, guvernul federal va aduce aceste articole la cunostinta autoritãţilor competente ale statelor, provinciilor sau cantoanelor, cît mai curînd posibil şi cu avizul sau favorabil;
c) un stat federativ parte la prezenta convenţie va comunica, la cererea oricãrei alte pãrţi contractante care i-ar fi transmisã de cãtre secretarul general, o prezentare a legislaţiei şi a practicilor în vigoare în federatie şi în unitãţile sale constitutive referitoare la o dispoziţie sau alta în convenţie, indicind mãsura în care s-a dat urmare menţionatei dispoziţii printr-o acţiune legislativã sau alta.
ART. 12
Aplicarea teritorialã
Dispoziţiile prezentei convenţii se extind sau se aplica, în aceleaşi condiţii, teritoriilor neautonome, sub tutela sau oricãrui alt teritoriu pentru care o parte contractantã asigura relaţiile internaţionale, afarã dacã acea parte contractantã, ratificind prezenta convenţie sau aderind la ea, declara ca convenţia nu se va aplica unuia sau altuia din aceste teritorii. Orice parte contractantã care va fi fãcut aceasta declaraţie va putea extinde ulterior, în orice moment, aplicarea convenţiei la teritoriile astfel excluse sau la oricare dintre ele.
ART. 13
Semnare, ratificare şi aderare
1. Prezenta convenţie va fi deschisã spre semnare pînã la 31 decembrie 1956 oricãrui stat membru al Organizaţiei Naţiunilor Unite, oricãrui stat nemembru care este parte la Statutul Curţii Internaţionale de Justiţie sau membru al unei instituţii specializate, precum şi oricãrui alt stat nemembru invitat de Consiliul Economic şi Social sa devinã parte la convenţie.
2. Prezenta convenţie va fi ratificatã. Instrumentele de ratificare vor fi depuse la secretarul general.
3. Oricare stat menţionat la paragraful 1 al prezentului articol va putea în orice moment sa adere la prezenta convenţie. Instrumentele de aderare vor fi depuse la secretarul general.
ART. 14
Intrarea în vigoare
1. Prezenta convenţie va intra în vigoare în cea de a treizecea zi care va urma datei depunerii celui de al treilea instrument de ratificare sau aderare, efectuatã conform dispoziţiilor art. 13.
2. Fata de fiecare stat care o va ratifica sau va adera la convenţie dupã depunerea celui de-al treilea instrument de ratificare sau de aderare, convenţia va intra în vigoare în cea de-a treizecea zi care va urma datei depunerii de cãtre acest stat a instrumentului sau de ratificare sau de aderare.
ART. 15
Denunţare
1. Orice parte contractantã va putea denunta prezenta convenţie printr-o notificare adresatã secretarului general. Denunţarea se va putea aplica, de asemenea, unuia sau ansamblului teritoriilor menţionate la art. 12.
2. Denunţarea va deveni efectivã dupã trecerea unui an de la data primirii notificãrii de cãtre secretarul general, intelegindu-se ca ea nu se va aplica la cauzele în curs în momentul în care ea va deveni efectivã.
ART. 16
Reglementarea diferendelor
Dacã între pãrţile contractante apare un diferend în legatura cu interpretarea sau aplicarea prezentei convenţii şi dacã acest diferend nu a fost reglementat prin alte cai, el este adus în fata Curţii Internaţionale de Justiţie. Aceasta este sesizatã fie prin notificarea unui acord special, fie prin cererea uneia dintre pãrţile la diferend.
ART. 17
Rezerve
1. Dacã în momentul semnãrii, ratificãrii sau aderãrii, un stat face o rezerva la unul din articolele prezentei convenţii, secretarul general va comunica textul rezervei tuturor statelor care sînt pãrţi la prezenta convenţie şi celorlalte state vizate la art. 13. Orice parte contractantã care nu accepta menţionatã rezerva poate sa notifice secretarului general, într-un termen de nouãzeci de zile începînd de la data acestei comunicãri, ca ea nu accepta rezerva şi, în acest caz, convenţia nu va intra în vigoare între statul care ridica obiecţia şi statul autor al rezervei. Oricare stat care va adera ulterior la convenţie va putea, în momentul aderãrii sale, sa procedeze la o notificare de acest gen.
2. O parte contractantã va putea în orice moment sa-şi retragã o rezerva pe care a fãcut-o, trebuind sa notifice secretarului general acesta retragere.
ART. 18
Reciprocitate
O parte contractantã nu poate invoca dispoziţiile prezentei convenţii impotriva altor pãrţi contractante decît în mãsura în care ea însãşi este legatã de prezenta convenţie.
ART. 19
Notificãri fãcute de secretarul general
1. Secretarul general va notifica tuturor statelor membre ale Naţiunilor Unite şi statelor nemembre vizate la art. 13:
a) comunicãrile prevãzute la paragraful 3 al art. 2;
b) datele furnizate în conformitate cu dispoziţiile paragrafului 2 al art. 3;
c) declaraţiile şi notificãrile fãcute în conformitate cu dispoziţiile art. 12;
d) semnãturile, ratificarile şi aderarile fãcute în conformitate ci dispoziţiile art. 13;
e) data la care convenţia a intrat în vigoare în conformitate cu paragraful 1 al art. 14;
f) denuntarile fãcute în conformitate cu dispoziţiile paragraf. 1 al art. 15;
g) rezervele şi notificãrile fãcute în conformitate cu dispoziţiile art. 17;
2. Secretarul general va notifica, de asemenea, tuturor pãrţilor contractante cererile de revizuire şi rãspunsurile date la aceste cereri în virtutea art. 20.
ART. 20
Revizuire
1. Orice parte contractantã va putea sa ceara oricind, prin notificare adresatã secretarului general, revizuirea prezentei Convenţii.
2. Secretarul va transmite acesta notificare fiecãreia dintre pãrţile contractante, invitind-o sa-i comunice într-un termen de patru luni, dacã este în favoarea convocãrii unei conferinţe care sa studieze revizuirea propusã.
Dacã majoritatea pãrţilor contractante rãspunde afirmativ, secretarul general va convoca aceasta conferinţa.
ART. 21
Pãstrarea convenţiei şi limbile
Originalul prezentei convenţii, ale cãrui texte în limbile chineza, engleza, franceza, rusa şi spaniola sînt deopotrivã, autentice, va fi depus la secretarul general, care va asigura transmiterea de copii certificate tuturor statelor vizate la art. 13.
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016