Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Parlamentul României adoptã prezenta lege.
CAP. I
Dispoziţii generale
ART. 1
(1) Prezenta lege stabileşte cadrul general necesar pentru identificarea, documentarea, cercetarea, protejarea, conservarea, promovarea, punerea în valoare, transmiterea şi revitalizarea elementelor patrimoniului cultural imaterial, caracteristicã definitorie a comunitãţilor umane, ca factor de coeziune socialã şi de dezvoltare economicã.
(2) Prezenta lege nu poate fi folositã, în întregime sau în parte, de nicio persoanã fizicã ori juridicã pentru a obţine protecţia unui element al patrimoniului cultural imaterial prin intermediul actelor normative care reglementeazã proprietatea industrialã sau dreptul de autor.
ART. 2
În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos se definesc dupã cum urmeazã:
a) patrimoniu cultural imaterial - totalitatea practicilor, reprezentãrilor, expresiilor, cunoştinţelor, abilitãţilor - împreunã cu instrumentele, obiectele, artefactele şi spaţiile culturale asociate acestora - pe care comunitãţile, grupurile sau, dupã caz, indivizii le recunosc ca parte integrantã a patrimoniului lor cultural;
b) expresii culturale tradiţionale - forme de manifestare ale creativitãţii umane cu exprimare materialã, oralã - forme de artã a cuvântului şi expresii verbale tradiţionale - forme de exprimare muzicalã - cântece, dansuri, jocuri populare - forme de expresie sincreticã - obiceiuri, ritualuri, sãrbãtori, etnoiatrie, jocuri de copii şi jocuri sportive tradiţionale - forme ale creaţiei populare în domeniul tehnic, precum şi meşteşuguri ori tehnologii tradiţionale;
c) tezaure umane vii - titlul onorific ce poate fi conferit acelor persoane care sunt recunoscute de cãtre comunitate drept creatoare şi transmiţãtoare de elemente ale unui domeniu al patrimoniului cultural imaterial, în forma şi cu mijloacele tradiţionale nealterate;
d) marcã tradiţionalã distinctivã - elementul specific de autenticitate al expresiei culturale tradiţionale pe care o defineşte ca fiind reprezentativã pentru un grup de creatori, interpreţi ori meşteşugari tradiţionali, pãstrãtori sau transmiţãtori ai elementelor patrimoniului cultural imaterial.
ART. 3
Patrimoniul cultural imaterial este transmis din generaţie în generaţie, recreat în permanenţã de comunitãţi şi grupuri umane, în interacţiune cu natura şi istoria lor, conferindu-le acestora un sentiment de identitate şi continuitate, contribuind în acelaşi timp la promovarea respectului faţã de diversitatea culturalã şi creativitatea umanã.
ART. 4
Principalele caracteristici ale patrimoniului cultural imaterial sunt:
a) caracterul anonim al originii creaţiei;
b) transmiterea cu precãdere pe cale informalã;
c) pãstrarea sa în special în cadrul familiei, grupului şi/sau al comunitãţii;
d) delimitarea dupã urmãtoarele criterii: teritorial, etnic, religios, vârstã, sex şi socioprofesional;
e) percepţia ca fiind intrinsec legat de grupurile şi/sau comunitãţile în care a fost creat, pãstrat şi transmis;
f) realizarea, interpretarea ori crearea elementelor patrimoniului cultural imaterial în interiorul grupului şi/sau al comunitãţii, cu respectarea formelor şi tehnicilor tradiţionale.
ART. 5
Patrimoniul cultural imaterial poate fi constituit din manifestãri aparţinând urmãtoarelor domenii:
a) tradiţii şi expresii verbale, având limbajul ca vector principal al expresiei culturale;
b) artele spectacolului, având ca mijloace de expresie sunetul muzical şi mişcarea corporalã;
c) practici sociale, ritualuri şi evenimente festive, jocuri de copii şi jocuri sportive tradiţionale;
d) cunoştinţe şi practici referitoare la naturã şi la univers;
e) tehnici legate de meşteşuguri tradiţionale.
CAP. II
Expresiile culturale tradiţionale
ART. 6
(1) Expresiile culturale tradiţionale sunt rezultatul activitãţii de creaţie a unei comunitãţi umane cu caracteristici culturale coerente care permit delimitarea de alte comunitãţi umane.
(2) Expresiile culturale tradiţionale cuprind:
a) creaţia exprimatã în forme verbale: povestea, basmul, snoava, legenda, balada, lirica ritualã şi neritualã, teatrul popular, oraţia, descântecul, ghicitoarea, proverbul şi altele asemenea;
b) creaţia exprimatã în forme nonverbale: cântecul fãrã acompaniament, melodia vocalã, instrumentalã sau de joc, dansul şi altele asemenea;
c) creaţia exprimatã în forme imateriale sincretice: cântecul cu acompaniament instrumental, incantaţia şi alte asemenea;
d) creaţia exprimatã în forme materiale, denumite produse meşteşugãreşti: obiecte, instrumente, unelte şi instalaţii, ori realizate în forme de expresie plasticã graficã: desenul şi modelul decorativ.
(3) Expresiile culturale tradiţionale pot fi exprimate şi sub forma unor reţete sau instrucţiuni de preparare ori pregãtire a unor alimente, respectiv a unor substanţe chimice, ori materiale de construcţie, textile ori altele asemenea.
ART. 7
(1) În cazul în care pentru o ocupaţie din cadrul expresiilor culturale tradiţionale sau pentru un domeniu al patrimoniului cultural imaterial existã pe întregul teritoriu al României persoane percepute de comunitatea lor ca singurele capabile sã realizeze acele expresii culturale în forma şi cu mijloacele tradiţionale nealterate, acele persoane primesc titlul de tezaure umane vii.
(2) Titlul de tezaur uman viu este viager, personal şi netransmisibil şi se acordã de cãtre Comisia naţionalã pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial.
ART. 8
(1) Creatorii, interpreţii populari şi meşteşugarii tradiţionali, pãstrãtori şi/sau transmiţãtori ai elementelor patrimoniului cultural imaterial, se pot asocia în vederea adoptãrii mãrcii tradiţionale distinctive.
(2) Marca tradiţionalã distinctivã, necesarã identificãrii creaţiilor populare originale autentice faţã de creaţii similare din alte zone etnografice din ţarã şi din strãinãtate, se omologheazã de cãtre Centrul Naţional pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale, la solicitarea expresã şi în scris a creatorilor, interpreţilor populari, a meşteşugarilor tradiţionali sau a pãstrãtorilor/transmiţãtorilor, cu recomandarea expresã şi în scris a Comisiei naţionale pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial.
(3) Marca tradiţionalã distinctivã poate fi reprezentatã şi ca însemn grafic.
(4) Creatorii, interpreţii populari şi meşteşugarii tradiţionali beneficiazã de acelaşi regim fiscal ca şi producãtorii agricoli.
(5) Creatorii, interpreţii populari şi meşteşugarii tradiţionali îşi desfãşoarã activitatea în mod individual sau în cadrul unor asociaţii familiale.
CAP. III
Mãsuri de protejare a patrimoniului cultural imaterial
ART. 9
(1) Conservarea manifestãrilor de viaţã culturalã tradiţionalã a comunitãţilor - reprezentând un demers sistematic şi coordonat pentru recunoaşterea expresiilor culturale tradiţionale de cãtre specialiştii în domeniile patrimoniului cultural imaterial - se face prin adoptarea urmãtoarelor mãsuri:
a) elaborarea de strategii de salvgardare a elementelor patrimoniului cultural imaterial;
b) stabilirea de criterii de identificare şi evaluare, standarde de conservare şi procedee de punere în valoare a expresiilor culturale tradiţionale ale comunitãţilor;
c) constituirea de comisii consultative, de expertizã şi omologare, destinate sã certifice valoarea formaţiilor artistice care propun un repertoriu de folclor prelucrat sau stilizat;
d) reconstituirea segmentelor vieţii tradiţionale - materiale şi imateriale - despre care comunitãţile deţin doar informaţii documentare orale sau scrise.
(2) Punerea în valoare a patrimoniului cultural imaterial se realizeazã prin:
a) susţinerea programelor şi a proiectelor care promoveazã elementele patrimoniului cultural imaterial;
b) stimularea iniţiativelor comunitare de revitalizare a manifestãrilor de viaţã tradiţionalã cu accent asupra elementelor de patrimoniu cultural imaterial ce pot deveni o sursã de dezvoltare economicã la nivel local, regional sau/şi naţional;
c) sprijinirea proiectelor de punere în valoare a patrimoniului cultural imaterial comun în zonele şi aşezãrile în care sunt comunitãţi multietnice, pentru a contribui la structurarea unei imagini reale asupra diversitãţii patrimoniului cultural imaterial de pe teritoriul României.
ART. 10
Mãsurile de protejare a patrimoniului cultural imaterial prevãzute de prezenta lege nu se aplicã:
a) rezultatelor însuşirii abuzive a creaţiei muzicale folclorice, prin care creaţiile unor interpreţi reprezentativi pentru o culturã au fost preluate şi introduse în circuitul universal şi depersonalizate;
b) înregistrãrilor, publicaţiilor, traducerilor, prelucrãrilor, manifestãrilor oral-narative sau poetice de orice fel, care astfel au devenit obiecte comerciale ce şi-au pierdut referinţa de identitate culturalã şi sensul iniţial;
c) produselor comerciale de calitate mediocrã, care au ca sursã de inspiraţie motive folclorice emblematice pentru spiritualitatea de pe teritoriul României.
ART. 11
În termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Ministerul Culturii şi Cultelor elaboreazã Programul naţional de protejare a patrimoniului cultural imaterial, care se aprobã prin ordin al ministrului culturii şi cultelor.
ART. 12
(1) Se înfiinţeazã Registrul naţional al patrimoniului cultural imaterial, cu rol de inventar general, în care sunt înscrise elementele ce alcãtuiesc patrimoniul cultural imaterial de pe teritoriul României.
(2) Registrul naţional al patrimoniului cultural imaterial este structurat dupã cum urmeazã:
a) lista elementelor patrimoniului cultural imaterial dispãrute;
b) lista elementelor patrimoniului cultural imaterial aflate în pericol de dispariţie;
c) lista elementelor vii care alcãtuiesc patrimoniul cultural imaterial existent pe teritoriul României.
(3) Registrul naţional al patrimoniului cultural imaterial este organizat şi administrat de cãtre Centrul Naţional pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale.
(4) Centrul Naţional pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale din subordinea Ministerului Culturii şi Cultelor poate colabora, în vederea arhivãrii, cu organisme şi instituţii de specialitate în domeniu din ţarã şi din strãinãtate.
CAP. IV
Instituţii şi organisme cu atribuţii în domeniul patrimoniului cultural imaterial
ART. 13
Comisia naţionalã pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial, structurã fãrã personalitate juridicã, în subordinea Ministerului Culturii şi Cultelor, are atribuţii de coordonare a activitãţilor de protejare şi promovare a patrimoniului cultural imaterial, desfãşurate în baza politicilor culturale ale Ministerului Culturii şi Cultelor.
ART. 14
Comisia naţionalã pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial elaboreazã Programul naţional de salvgardare, protejare şi punere în valoare a patrimoniului cultural imaterial.
ART. 15
Comisia naţionalã pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial conferã titlul de tezaure umane vii pentru domenii ale patrimoniului cultural imaterial şi alcãtuieşte listele patrimoniului cultural imaterial prevãzute la art. 12 alin (2).
ART. 16
Organizarea, funcţionarea şi atribuţiile Comisiei naţionale pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial se stabilesc prin ordin al ministrului culturii şi cultelor.
ART. 17
În domeniul patrimoniului cultural imaterial Ministerul Culturii şi Cultelor îndeplineşte urmãtoarele atribuţii specifice:
a) elaboreazã politici şi strategii în domeniu;
b) coordoneazã, la nivel naţional, activitãţile instituţiilor publice cu atribuţii în domeniul patrimoniului cultural imaterial;
c) sprijinã financiar instituţiile cu atribuţii în activitãţile de identificare, conservare, protejare şi punere în valoare a elementelor ce alcãtuiesc patrimoniul cultural imaterial;
d) susţine promovarea elementelor patrimoniului cultural imaterial românesc în comunitãţile româneşti de peste hotare;
e) sprijinã instituţiile cu atribuţii în implementarea strategiilor de salvgardare a elementelor patrimoniului cultural imaterial.
ART. 18
Centrul Naţional pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale îndeplineşte urmãtoarele atribuţii în domeniu:
a) iniţiazã şi deruleazã proiecte şi programe privind activitãţi de conservare, protejare, punere în valoare şi promovare a patrimoniului cultural imaterial de pe teritoriul României;
b) susţine, inclusiv financiar, proiectele, programele şi activitãţile de cercetare, conservare, protejare, punere în valoare şi promovare a patrimoniului cultural imaterial de pe teritoriul României, iniţiate de persoane fizice sau juridice de drept public ori privat, în conformitate cu strategiile şi politicile Ministerului Culturii şi Cultelor;
c) coordoneazã metodologic activitatea aşezãmintelor culturale în domeniul patrimoniului cultural imaterial;
d) colaboreazã cu instituţii specializate în vederea realizãrii programelor şi activitãţilor de cercetare;
e) realizeazã programe-cadru de educaţie permanentã în domeniul expresiilor culturale tradiţionale;
f) editeazã şi difuzeazã pe orice suport material cãrţi şi alte publicaţii din domeniul patrimoniului cultural imaterial, cu acordul Ministerului Culturii şi Cultelor;
g) înfiinţeazã şi administreazã Registrul naţional al mãrcilor tradiţionale distinctive;
h) omologheazã mãrcile tradiţionale distinctive.
ART. 19
În instituţiile specializate în domeniul patrimoniului cultural imaterial se organizeazã arhive neconvenţionale de folclor, în care sunt colecţionate, inventariate şi conservate cele mai importante piese din domeniu, prin fixare pe orice fel de suport material.
ART. 20
În vederea organizãrii evidenţei ştiinţifice specifice, instituţiile ce au în administrare arhive neconvenţionale au urmãtoarele obligaţii:
a) sã respecte criteriile ştiinţifice naţionale şi internaţionale de apreciere a valorii şi de alcãtuire a documentelor de patrimoniu cultural imaterial;
b) sã alcãtuiascã întregul sistem de cartoteci şi de fişe solicitat de metoda ştiinţificã prin care s-a operat pentru identificarea fiecãrui element al patrimoniului cultural imaterial;
c) sã asigure condiţii optime de conservare şi de protejare a fiecãrui document purtãtor al unui element de patrimoniu cultural imaterial, pentru evitarea degradãrii fizice şi a utilizãrii frauduloase;
d) sã elaboreze şi sã punã în aplicare programe periodice pentru cercetarea stadiului în care se aflã elementele aparţinând patrimoniului cultural imaterial;
e) sã publice lucrãri ştiinţifice privind rezultatele studiilor fundamentale din domeniu;
f) sã sprijine proiectele care stimuleazã interesul tinerilor pentru domeniul patrimoniului cultural imaterial.
ART. 21
Pe data intrãrii în vigoarea a prezentei legi <>Ordonanţa Guvernului nr. 19 din 31 ianuarie 2007 privind protejarea patrimoniului cultural imaterial, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 1 februarie 2007, se abrogã.
Aceastã lege a fost adoptatã de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicatã.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
BOGDAN OLTEANU
PREŞEDINTELE SENATULUI
NICOLAE VĂCĂROIU
Bucureşti, 29 februarie 2008.
Nr. 26.
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
