Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
TITLUL I Dispoziţii comune referitoare la fondul forestier şi vegetatia forestierã din afarã acestuia ART. 1 Pãdurile, terenurile destinate impaduririi, cele care servesc nevoilor de cultura, producţie ori administraţie silvicã, iazurile, albiile piraielor, precum şi terenurile neproductive, incluse în amenajamentele silvice, în condiţiile legii, constituie, indiferent de natura dreptului de proprietate, fondul forestier naţional. ART. 2 Sînt considerate pãduri, în sensul prezentului Cod silvic şi sînt cuprinse în fondul forestier naţional, terenurile acoperite cu vegetaţie forestierã cu o suprafata mai mare de 0,25 hectare. ART. 3 Terenurile din fondul forestier naţional destinate impaduririi şi cele care servesc nevoilor de cultura, producţie ori administraţie silvicã sînt: a) terenurile în curs de regenerare, terenurile degradate şi poienile stabilite, prin amenajamentele silvice, sa fie împãdurite; b) pepinierele, solariile, plantajele, culturile de rachita şi cele cu arbuşti ornamentali şi fructiferi; c) terenurile destinate asigurãrii hranei vinatului şi animalelor din dotarea unitãţilor silvice; e) terenurile ocupate de construcţii şi cele aferente acestora, drumuri şi cai ferate forestiere, fazanerii, pastravarii, crescatorii de animale, dotãri tehnice specifice sectorului forestier. ART. 4 Fondul forestier naţional este, dupã caz, proprietate publica sau privatã şi constituie bun de interes naţional. Dreptul de proprietate asupra terenurilor care constituie fondul forestier naţional se exercita în conformitate cu dispoziţiile prezentului Cod silvic. ART. 5 Identificarea terenurilor care constituie fondul forestier naţional se face pe baza amenajamentelor silvice existente la data adoptãrii prezentului Cod silvic. ART. 6 Vegetatia forestierã situata pe terenuri din afarã fondului forestier naţional, supusã prevederilor prezentului Cod silvic, este constituitã din: a) vegetatia forestierã de pe pãşunile împãdurite; b) perdelele forestiere de protecţie a terenurilor agricole; c) plantaţiile forestiere de pe terenurile degradate; d) plantaţiile forestiere şi arborii din zonele de protecţie a lucrãrilor hidrotehnice şi de îmbunãtãţiri funciare, precum şi cei situati de-a lungul cursurilor de apa şi al canalelor de irigatie; e) perdelele forestiere de protecţie şi arborii situati de-a lungul cãilor de comunicaţie din extravilan; f) zonele verzi din jurul oraşelor, comunelor, altele decît cele cuprinse în fondul forestier, parcurile din intravilan cu specii forestiere exotice, precum şi jnepenisurile din zona alpina; g) parcurile dendrologice, altele decît cele cuprinse în fondul forestier naţional. ART. 7 Raporturile juridice, organizatorice, economice şi tehnice privind fondul forestier naţional, fondul cinegetic, fondul piscicol din apele de munte, precum şi cele privind vegetatia forestierã de pe terenurile situate în afarã fondului forestier naţional sînt supuse dispoziţiilor prezentului Cod silvic şi se completeazã, dupã caz, cu celelalte dispoziţii în materie. ART. 8 Statul, prin autoritatea publica centrala care rãspunde de silvicultura, elaboreazã politici în domeniul fondului forestier naţional şi al vegetatiei forestiere din afarã acestuia, indiferent de natura proprietãţii, şi exercita controlul asupra modului de gospodãrire a acestora. ART. 9 Fondul forestier naţional este supus regimului silvic. Regimul silvic constituie un sistem de norme tehnice silvice, economice şi juridice privind amenajarea, cultura, exploatarea, protecţia şi paza acestui fond, avînd ca finalitate asigurarea gospodãririi durabile a ecosistemelor forestiere. Elaborarea normelor ce constituie regimul silvic revine autoritãţii publice centrale care rãspunde de silvicultura, care exercita şi controlul aplicãrii acestui regim.
TITLUL II Fondul forestier proprietate publica CAP. 1 Administrarea fondului forestier proprietate publica a statului ART. 10 Administrarea fondului forestier proprietate publica a statului se realizeazã prin Regia Nationala a Pãdurilor. ART. 11 Regia Nationala a Pãdurilor funcţioneazã pe baza de gestiune economicã şi autonomie financiarã. Regia Nationala a Pãdurilor exercita şi atribuţii de serviciu public cu specific silvic. Potrivit acestui specific, activitatea Regiei Naţionale a Pãdurilor se desfãşoarã pe baza unui regulament de organizare şi funcţionare, aprobat prin hotãrîre a Guvernului. Statutul personalului silvic se aproba prin lege, la propunerea autoritãţii publice centrale care rãspunde de silvicultura, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentului Cod silvic. ART. 12 Veniturile Regiei Naţionale a Pãdurilor provin din: a) valorificarea produselor fondului forestier şi din alte activitãţi economice specifice; b) prestãri de servicii, executãri de lucrãri pentru terţi, închirieri, concesionari de bunuri, cu excepţia pãdurilor şi a celorlalte terenuri din fondul forestier, despãgubiri şi altele de acest fel, în condiţiile legii; c) contravaloarea efectelor funcţiilor de protecţie ale pãdurilor; d) alte venituri. ART. 13 Persoanele fizice, juridice şi instituţiile publice care beneficiazã, sub raport economic, de efectele funcţiilor de protecţie ale pãdurilor au obligaţia sa plãteascã unitãţilor silvice contravaloarea acestor efecte. Tarifele corespunzãtoare efectelor prevãzute la alin. 1 se stabilesc prin hotãrîre a Guvernului, cu avizul Ministerului Finanţelor, la propunerea autoritãţii publice centrale care rãspunde de silvicultura, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentului Cod silvic. ART. 14 Regia Nationala a Pãdurilor aplica regimul silvic la fondul forestier pe care îl administreazã. ART. 15 Regia Nationala a Pãdurilor presteazã, la cerere, contra cost, servicii de specialitate în pãdurile proprietate privatã, ale altor deţinãtori, precum şi în vegetatia forestierã din afarã fondului forestier.
CAP. 2 Gospodãrirea fondului forestier proprietate publica Secţiunea 1 Amenajarea fondului forestier ART. 16 Modul de gospodãrire a fondului forestier proprietate publica se reglementeazã prin amenajamentele silvice. Acestea constituie baza a cadastrului forestier şi a titlului de proprietate a statului şi stabilesc, în raport cu obiectivele ecologice şi social-economice, ţelurile de gospodãrie şi mãsurile necesare pentru realizarea lor. ART. 17 Amenajamentele silvice se elaboreazã pe ocoale silvice şi unitãţi de producţie, cu respectarea metodologiei unitare şi a prevederilor normelor tehnice de amenajare a pãdurilor, urmãrind asigurarea continuitãţii funcţiilor ecologice şi social-economice ale acestora. Pe baza datelor din amenajamentele silvice şi din alte lucrãri tehnice de specialitate se întocmeşte periodic inventarul fondului forestier, la nivel naţional şi teritorial. Elaborarea amenajamentelor silvice se va face în concordanta cu prevederile planurilor de amenajare a teritoriului, aprobate potrivit legii. ART. 18 Amenajamentele silvice se întocmesc pe perioade de 10 ani, cu excepţia celor care privesc pãdurile de plop, salcie şi alte specii repede crescatoare, la care perioadele respective pot fi de 5-10 ani. Elaborarea amenajamentelor silvice se face sub coordonarea şi controlul autoritãţii publice centrale care rãspunde de silvicultura, prin unitãţile specializate pe care le autorizeaza în acest scop. ART. 19 Amenajamentele silvice şi modificarea prevederilor acestora se aproba de cãtre conducãtorul autoritãţii publice centrale care rãspunde de silvicultura. ART. 20 În raport cu funcţiile pe care le îndeplinesc, pãdurile se încadreazã în doua grupe functionale: a) grupa I cuprinde pãduri cu funcţii speciale de protecţie a apelor, a solului, a climei şi a obiectivelor de interes naţional, pãduri pentru recreere, pãduri de ocrotire a genofondului şi ecofondului, precum şi pãdurile declarate monumente ale naturii şi rezervaţii; b) grupa a II-a cuprinde pãduri cu funcţii de producţie şi de protecţie în care se urmãreşte sa se realizeze, în principal, masa lemnoasã de calitate superioarã şi alte produse ale pãdurii şi, concomitent, protecţia calitãţii factorilor de mediu. Pentru fiecare grupa şi subgrupa funcţionalã, prin amenajamentele silvice se stabilesc mãsuri de gospodãrire diferenţiate, în vederea realizãrii de structuri care sa asigure îndeplinirea corespunzãtoare a funcţiilor atribuite. Secţiunea a 2-a Reconstructia ecologica, regenerarea şi îngrijirea pãdurilor ART. 21 Reconstructia ecologica, regenerarea şi îngrijirea pãdurilor se realizeazã, în concordanta cu prevederile amenajamentelor silvice şi ale studiilor de specialitate, de cãtre Regia Nationala a Pãdurilor. ART. 22 La regenerarea pãdurilor se va aplica regimul codrului, urmãrindu-se conservarea genofondului şi realizarea de arborete de calitate superioarã, precum şi exercitarea cu continuitate a funcţiilor de protecţie a mediului. Regimul cringului este admis numai în arboretele de plopi indigeni, de salcie, de salcim şi de zãvoaie. ART. 23 În scopul asigurãrii permanentei, stabilitatii, biodiversitatii pãdurii, se va acorda prioritate regenerarii speciilor din tipul natural fundamental, prin aplicarea unor tratamente cu intervenţii repetate. Taierile rase sînt admise numai în pãdurile de molid, pin, salcim, plop, salcie şi în zãvoaie, precum şi în cazul refacerii unor arborete în care nu este posibila aplicarea altor tratamente. În aceste condiţii, mãrimea parchetelor va fi de maximum 3 hectare; în situaţiile în care pentru reimpadurire este necesarã pregãtirea mecanizata a solului, suprafata parchetului poate fi de cel mult 5 hectare. ART. 24 Regia Nationala a Pãdurilor este obligatã sa organizeze şi sa asigure impadurirea tuturor terenurilor neregenerate şi a poienilor din fondul forestier pe care îl administreazã, destinate acestui scop. Lucrãrile de reimpadurire şi de completare a regenerarilor naturale se executa în termen de cel mult 2 ani dupã taierea definitiva. Compozitia, schemele şi tehnologiile de impadurire se stabilesc potrivit prevederilor din normele tehnice de specialitate. ART. 25 În lucrãrile de impadurire se vor folosi materiale de reproducere provenite din rezervaţii de seminţe, plantaje şi plantaţii-mama de butaşi şi din arborete sursa de seminţe înscrise în catalogul naţional al materialelor de reproducere admise în cultura. ART. 26 Conservarea resurselor genetice forestiere, cu atributul lor fundamental: genofondul valoros şi variabilitatea genetica intraspecifica, este o obligaţie permanenta a autoritãţii publice centrale care rãspunde de silvicultura. Pãdurile care constituie resurse genetice forestiere, determinate ca atare, sînt excluse de la tãieri de produse principale. ART. 27 Regia Nationala a Pãdurilor este obligatã sa execute toate lucrãrile de reconstrucţie ecologica, regenerare, întreţinere a semintisului şi a plantaţiilor şi de îngrijire a arboretelor, astfel încît sa se realizeze compozitiile tel stabilite prin amenajamentele silvice. Urmãrirea realizãrii acestora se face prin sistem informaţional adecvat. ART. 28 Regenerarea pãdurilor, îngrijirea semintisurilor, a plantaţiilor şi a arboretelor se asigura prioritar din veniturile Regiei Naţionale a Pãdurilor.
Secţiunea a 3-a Protecţia pãdurilor ART. 29 Starea de sãnãtate a pãdurilor se asigura de cãtre Regia Nationala a Pãdurilor, prin mãsurile de prevenire şi de combatere a dãunãtorilor şi a bolilor, indiferent de forma de proprietate a pãdurilor. ART. 30 Regia Nationala a Pãdurilor, prin sisteme de supraveghere specifice, întocmeşte anual statistica şi prognoza dãunãtorilor vegetatiei forestiere pentru întregul fond forestier naţional şi ia mãsuri pentru prevenirea şi combaterea acestora. În scopul protecţiei faunei şi florei, se aplica metode biologice şi integrate de combatere a bolilor şi dãunãtorilor vegetatiei forestiere, care sa asigure echilibrul ecologic. ART. 31 Mãsurile pentru prevenirea şi combaterea dãunãtorilor şi a bolilor care prezintã pericol atît pentru pãduri cît şi pentru culturile agricole se stabilesc, în comun, de cãtre autoritatea publica centrala care rãspunde de silvicultura şi de cãtre Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei. ART. 32 Persoanele juridice şi fizice, care desfãşoarã activitãţi ce pot aduce prejudicii, prin poluare, fondului forestier naţional şi vegetatiei forestiere din afarã acestui fond, sînt obligate sa ia toate mãsurile necesare pentru respectarea indicatorilor de calitate a aerului, apei şi solului. Pagubele aduse prin nerespectarea acestor prevederi se recupereazã integral de la cei care le-au produs, deosebit de sancţiunile penale sau administrative ce se aplica, dupã caz.
Secţiunea a 4-a Paza fondului forestier ART. 33 Regia Nationala a Pãdurilor asigura şi exercita paza fondului forestier pe care îl administreazã, impotriva taierilor ilegale de arbori, furtunilor, distrugerilor, degradãrilor, pasunatului, braconajului şi altor fapte pãgubitoare, precum şi mãsurile de prevenire şi stingere a incendiilor. ART. 34 Prefectii, consiliile judeţene şi locale, precum şi unitãţile de poliţie şi jandarmerie, potrivit atribuţiilor ce le revin în temeiul legii, au obligaţia de a sprijini acţiunile de paza a fondului forestier. ART. 35 Regia Nationala a Pãdurilor, persoanele juridice şi fizice care desfãşoarã activitãţi în fondul forestier, precum şi în zonele limitrofe acestuia, sînt obligate sa aplice şi sa respecte reglementãrile de prevenire şi stingere a incendiilor. Instrucţiunile privind prevenirea şi stingerea incendiilor din pãduri se emit de autoritatea publica centrala care rãspunde de silvicultura, în concordanta cu reglementãrile Ministerului de Interne. Aducerea acestora la cunostinta populaţiei şi punerea lor în aplicare se vor face de cãtre Regia Nationala a Pãdurilor. ART. 36 Prefectii, consiliile judeţene şi locale, unitãţile Ministerului Apãrãrii Naţionale, ale Ministerului de Interne şi formatiile civile de pompieri, potrivit atribuţiilor legale ce le revin, au obligaţia sa sprijine acţiunile de prevenire şi stingere a incendiilor în zonele cu vegetaţie forestierã. Persoanele fizice aflate în zonele cu vegetaţie forestierã în care s-au produs incendii sînt obligate sa participe la stingerea acestora. ART. 37 Se interzice pasunatul în pãdurile care fac parte din fondul forestier proprietate publica a statului, pe terenurile degradate împãdurite şi în perdelele forestiere de protecţie. Este permisã recoltarea ierbii cu secera din plantaţii şi pãduri, cu excepţia celor cu funcţii speciale de protecţie. Se permite, cu aprobarea organelor silvice, la recomandarea Asociaţiei crescatorilor de albine, amplasarea în mod gratuit a stupilor în vederea valorificãrii surselor nectaropolenifere. Prin excepţie de la prevederile alin. 1, autoritatea publica centrala care rãspunde de silvicultura poate aproba pasunatul pe durata limitatã în unele perimetre ale fondului forestier proprietate publica a statului, pe baza propunerilor autoritãţilor publice locale, cu avizul unitãţilor silvice teritoriale, temeinic justificate. Trecerea animalelor domestice prin padure spre zonele de pasune, adapat şi adãpostire se aproba anual de cãtre unitãţile silvice teritoriale, cu respectarea normelor tehnice pe baza propunerilor autoritãţilor prevãzute la alineatul precedent. Nu poate fi autorizat accesul animalelor domestice în arboretele în curs de regenerare, în plantaţiile şi regenerarile ţinere, în pãdurile care îndeplinesc funcţii speciale de protecţie, în perimetrele de ameliorare, precum şi în perdelele de protecţie. ART. 38 În parcelele în curs de regenerare, în plantaţiile şi culturile forestiere cu înãlţimi mai mici de 5 metri, în parchetele în curs de exploatare, în zonele de refugiu al vinatului, în rezervaţiile naturale şi în pãdurile declarate monumente ale naturii, în rezervaţii ştiinţifice, precum şi în parcelele din jurul izvoarelor de apa minerala şi potabilã, captate pentru exploatare industriala sau pentru consum distributiv centralizat pe o raza de 100 de metri, accesul este permis numai pentru gospodãrirea şi administrarea pãdurilor. Accesul în padure cu autovehicule şi vehicule tractate de animale este permis numai pe drumurile forestiere permanente, în condiţiile respectãrii indicatoarelor de circulaţie. Fac excepţie utilajele forestiere, vehiculele tractate de animale folosite la colectarea lemnului din parchetele în curs de exploatare, precum şi vehiculele care transporta stupi.
Secţiunea a 5-a Produsele specifice fondului forestier ART. 39 Sînt produse ale fondului forestier bunurile ce se recolteaza din acesta. Produsele lemnoase ale pãdurii sînt: a) produse principale, rezultate din tãieri de regenerare a pãdurilor; b) produse secundare, rezultate din tãieri de îngrijire a arboretelor ţinere; c) produse accidentale, rezultate în urma calamitãţilor şi din defrisari de padure legal aprobate; d) produse de igiena, rezultate din procesul normal de eliminare naturala; e) alte produse: arbori şi arbuşti ornamentali, rachita, puieţi şi diferite produse din lemn. Produsele nelemnoase specifice fondului forestier sînt: vinatul din cuprinsul acestuia, peştele din apele de munte, din crescatorii, balti şi iazuri din fondul forestier, fructele de padure, seminţele forestiere, ciupercile comestibile din flora spontana, plantele medicinale şi aromatice, rasina şi altele de acest fel. ART. 40 Volumul maxim de masa lemnoasã ce se poate recolta anual din pãduri se aproba prin hotãrîre a Guvernului, în limita posibilitatii stabilite prin amenajamentele silvice pe fiecare unitate de producţie şi pe natura produselor. Volumul produselor accidentale, rezultate din doborîturi de vînt, rupturi de zapada, defrisari legale, uscari de arbori în masa, se va precompta din posibilitate. ART. 41 Produsele lemnoase ale pãdurii se recolteaza pe baza de autorizaţie de exploatare şi caiet de sarcini, eliberate de unitãţile silvice. Estimarea acestor produse se face prin acte de punere în valoare întocmite de unitãţile silvice şi se valorifica, potrivit legii, pe baza de licitaţie, cu excepţia celor exploatate în regie proprie. Masa lemnoasã care nu s-a putu valorifica prin licitaţie se poate vinde prin negociere directa. Produsele nelemnoase specifice fondului forestier se recolteaza în conformitate cu normele tehnice elaborate de autoritatea publica centrala care rãspunde de silvicultura. Vinatul şi peştele din apele de munte se recolteaza pe baza de autorizaţii emise potrivit legii. Personalul din silvicultura nu poate exercita funcţii de reprezentare profesionalã în cadrul unitãţilor cu profil comercial care liciteaza, prelucreaza sau valorifica produse specifice fondului forestier.
Secţiunea a 6-a Exploatarea masei lemnoase ART. 42 Exploatarea produselor lemnoase ale pãdurii se face în conformitate cu prevederile amenajamentelor silvice şi ale instrucţiunilor privind termenele, modalitãţile şi epocile de recoltare, scoatere şi transport al materialului lemnos, emise de autoritatea publica centrala care rãspunde de silvicultura. ART. 43 Arborii destinaţi a fi taiati se vor marca, în prealabil, cu ciocane silvice, de cãtre personalul silvic, în conformitate cu normele tehnice. Forma şi modul de utilizare a ciocanelor silvice, precum şi modul de marcare a arborilor sau a unor loturi de arbori se stabilesc prin regulament aprobat de conducãtorul autoritãţii centrale care rãspunde de silvicultura. ART. 44 Ciocanele silvice de marcat au regimul marcilor şi al sigiliilor. Tiparele lor se înregistreazã şi se pãstreazã la birourile notariale. Pentru aceste operaţiuni se plãteşte taxa de timbru prevãzutã de lege pentru primirea în depozit la birourile notariale a înscrisurilor sau documentelor. ART. 45 La exploatarea masei lemnoase, ocoalele silvice, agenţii economici şi persoanele fizice autorizate au obligaţia sa foloseascã tehnologii de recoltare şi de scoatere a lemnului din padure care sa nu producã degradarea solului şi a malurilor apelor, distrugerea sau vãtãmarea semintisului utilizabil, a arborilor nedestinati exploatãrii, peste limitele admise prin instrucţiunile prevãzute la art. 42. Pentru parchetele primite spre exploatare, titularii lor rãspund pe toatã durata exploatãrii, de la primire pînã la predare, pentru daunele cauzate fondului forestier. Masa lemnoasã care se exploateazã şi se transporta din padure va fi marcata şi inventariata conform normelor tehnice emise de autoritatea publica centrala care rãspunde de silvicultura. ART. 46 În scopul asigurãrii fondurilor necesare pentru acoperirea cheltuielilor legate de eventualele prejudicii de natura celor menţionate la art. 45 alin. 1, titularii autorizaţiilor de exploatare vor depune la ocolul silvic, anticipat emiterii autorizaţiei de exploatare, o garanţie echivalenta cu 5% din valoarea lemnului, stabilitã prin contractul de furnizare a masei lemnoase. ART. 47 Masa lemnoasã neexploatata, rãmasã pe picior sau doborita şi nescoasa din parchete pînã la sfîrşitul anului, constituie cu prioritate resursa, prin precomptare, pentru anul urmãtor, cu obligaţia respectãrii posibilitatii stabilite prin amenajamentele silvice. ART. 48 Pentru scosul şi transportul lemnului din fondul forestier se construiesc cai de transport forestier, pe baza unor norme privind amplasarea, proiectarea, construirea, întreţinerea şi exploatarea acestora, aprobate de autoritatea publica centrala care rãspunde de silvicultura. Fondurile necesare pentru construirea acestor cai de transport forestier se vor asigura anual, potrivit legii. ART. 49 Cînd transportul lemnului este condiţionat de trecerea prin terenuri aparţinînd altor proprietari, aceştia vor fi despãgubiţi de cãtre persoana fizica sau juridicã care executa exploatarea masei lemnoase. Despãgubirea se va stabili prin înţelegere între pãrţi. În caz de dezacord, despãgubirea se va stabili de cãtre o comisie formatã din reprezentanţi ai Regiei Naţionale a Pãdurilor şi ai administraţiei publice locale sau prin justiţie. Pînã la pronunţarea unei sentinţe judecãtoreşti definitive, transportul lemnului nu poate fi împiedicat dacã s-a depus, pe seama proprietarului de teren, despãgubirea stabilitã de comisia prevãzutã la alin. 1.
CAP. 3 Asigurarea integritãţii şi dezvoltãrii fondului forestier ART. 50 Ocrotirea, asigurarea integritãţii şi dezvoltãrii fondului forestier naţional constituie o preocupare fundamentalã, de interes naţional, a autoritãţii publice centrale care rãspunde de silvicultura, menita sa asigure dezvoltarea durabila a acestuia. ART. 51 Autoritatea publica centrala care rãspunde de silvicultura, prin Regia Nationala a Pãdurilor, ia mãsuri de lichidare a enclavelor şi de corectare a perimetrului pãdurilor prin schimburi de terenuri ori prin cumpãrare, pe baza de acte autentice. Prin schimburile efectuate, fiecare teren dobîndeşte situaţia juridicã a terenului pe care îl înlocuieşte. Operaţiunea de înregistrare în evidentele cadastrale revine fiecãrei pãrţi pentru terenul primit, cu plata taxelor de timbru potrivit prevederilor legale. ART. 52 Statul, prin autoritatea publica centrala care rãspunde de silvicultura, are drept de preemptiune la toate vinzarile de bunãvoie sau silite, la preţ şi în condiţii egale, pentru enclavele din fondul forestier proprietate publica şi terenurile limitrofe acestuia, precum şi pentru terenurile acoperite cu vegetaţie forestierã. Proprietarul vinzator este obligat sa înştiinţeze, în scris, unitatea silvicã teritorialã în raza cãreia se afla terenul respectiv, în legatura cu intenţia de înstrãinare. Unitatea silvicã sesizatã îşi va manifesta opţiunea în termen de 30 de zile, dupã care dreptul de preemptiune înceteazã. Vînzarea facuta cu încãlcarea dispoziţiilor de mai sus este nulã de drept. ART. 53 Regia Nationala a Pãdurilor poate cumpara terenuri degradate proprietate privatã sau poate prelua asemenea terenuri, dacã ele sînt donate de deţinãtori, în vederea impaduririi. Cheltuielile de cumpãrare şi de impadurire se suporta din fondul de conservare şi regenerare a pãdurilor prevãzut la art. 63. Dobindirea terenurilor degradate se va face în numele statului, prin act autentic scutit de taxe de timbru, înregistrat în amenajamentele silvice şi în evidentele de cadastru general, fãrã plata, şi intra în domeniul public al statului. De asemenea, Regia Nationala a Pãdurilor preia în administrare terenurile degradate proprietate publica, incluse în perimetre de ameliorare şi prevãzute a fi împãdurite. Cheltuielile pentru lucrãrile necesare se suporta din fondul de ameliorare a fondului funciar sau din alocaţii de la bugetul de stat, potrivit legii. ART. 54 Reducerea suprafeţei fondului forestier proprietate publica este interzisã. În mod excepţional, pentru construcţii cu destinaţie militarã, pentru cai ferate, şosele de importanta deosebita, linii electrice de inalta tensiune, mine, forari, sonde şi echipamente aferente acestora, conducte magistrale de transport gaze sau petrol ori pentru lucrãri de îmbunãtãţiri funciare, de gospodãrire a apelor sau de realizare a unor noi surse de apa, obiective turistice, ocuparea definitiva de terenuri din fondul forestier în alte scopuri decît cele silvice, cu defrişarea pãdurii sau fãrã, se aproba potrivit legii. ART. 55 Ocuparea definitiva a unor terenuri din fondul forestier se face, de regula, pe baza de schimb. Terenurile preluate trebuie sa fie apte a fi împãdurite şi echivalente ca suprafata şi bonitate. În cazul în care terenul din fondul forestier este acoperit cu padure, valorificarea masei lemnoase se face de cãtre ocolul silvic, iar beneficiarul schimbului datoreazã, pe lîngã taxa legalã pentru scoaterea definitiva din producţia silvicã, şi contravaloarea pierderii de creştere determinata de exploatarea masei lemnoase înainte de virsta exploatabilitatii, precum şi cheltuielile de instalare a vegetatiei forestiere şi de întreţinere a acesteia pînã la încheierea stãrii de masiv, stabilite pe baza de deviz. Prin schimburile efectuate, fiecare teren dobîndeşte situaţia juridicã a celui pe care îl înlocuieşte. Înregistrarea în evidentele de cadastru general este obligatorie pentru ambele pãrţi, cu plata taxelor de timbru, potrivit legii. ART. 56 Beneficiarul scoaterii definitive de terenuri din fondul forestier, care nu dispune de teren echivalent pentru schimb, va plati deţinãtorului de teren contravaloarea acestuia, taxa legalã pentru folosirea definitiva a terenurilor forestiere în alte scopuri decît producţia silvicã, precum şi contravaloarea pierderii de creştere precizatã la art. 55, dacã terenul este acoperit cu padure. ART. 57 Transmiterea temporarã de terenuri din fondul forestier proprietate publica pentru folosirea în alte scopuri decît producţia silvicã, cu defrişarea sau fãrã defrişarea vegetatiei existente, se aproba potrivit legii. ART. 58 Pentru folosirea temporarã de terenuri din fondul forestier, titularul aprobãrii va plati Regiei Naţionale a Pãdurilor chiria pentru terenul respectiv şi, dupã caz: contravaloarea pierderii de creştere ca urmare a tãierii masei lemnoase înainte de virsta exploatabilitatii stabilitã în amenajamentele silvice, cheltuielile corespunzãtoare reinstalarii vegetatiei forestiere şi întreţinerii acesteia pînã la realizarea stãrii de masiv, precum şi valoarea obiectivelor existente care se dezafecteaza ca urmare a transmiterii terenului. Titularul aprobãrii va depune, de asemenea, la Regia Nationala a Pãdurilor, înainte de preluarea terenului, o garanţie echivalenta cu taxa legalã prevãzutã pentru ocuparea definitiva de terenuri din circuitul silvic. Dupã îndeplinirea obligaţiilor prevãzute la alin. 1 şi dupã repredarea terenurilor în fondul forestier în condiţii apte pentru impadurire, titularul aprobãrii va primi garanţia depusa. ART. 59 Metodologia de calcul al preţului terenului, al chiriei, al contravalorii pierderii de creştere şi al celorlalte cheltuieli precizate la art. 55, 56 şi 58 se va elabora de cãtre autoritatea publica centrala care rãspunde de silvicultura, în termen de 90 de zile de la publicarea prezentului Cod silvic în Monitorul Oficial al României. ART. 60 Folosirea temporarã a unor terenuri din fondul forestier pentru intervenţii cu caracter urgent privind remedierea unor deranjamente sau avarii la liniile de telecomunicaţii, de transport şi distribuire a energiei electrice, la conductele de apa, canalizare sau gaze, precum şi la alte instalaţii similare, se aproba de cãtre Regia Nationala a Pãdurilor. Durata interventiilor cu caracter urgent nu trebuie sa depãşeascã 30 de zile. Valoarea prejudiciilor produse prin lucrãrile de remediere menţionate la alin. 1, stabilite de unitatea silvicã pe baza de deviz, se suporta de executantul lucrãrilor. ART. 61 Schimbarea categoriei de folosinta silvicã, inclusiv defrişarea pãdurii, în scopul executãrii de lucrãri necesare gospodãririi fondului forestier se aproba de cãtre autoritatea publica centrala care rãspunde de silvicultura şi este scutitã de plata oricãror taxe. ART. 62 La amplasarea la distanţe mai mici de 1,0 km de liziera pãdurii a unor obiective industriale, unitãţi comerciale sau de alta natura, care prin funcţionare pot aduce prejudicii pãdurii, beneficiarii acestora vor obţine, în prealabil, avizul Regiei Naţionale a Pãdurilor. ART. 63 La Regia Nationala a Pãdurilor se constituie un fond de conservare şi regenerare a pãdurilor, purtãtor de dobinda, din urmãtoarele resurse: a) contravaloarea terenurilor scoase definitiv din fondul forestier; b) contravaloarea pierderilor de creştere determinate de exploatarea arborilor înainte de virsta exploatabilitatii stabilitã prin amenajamentele silvice în cazul terenurilor prevãzute la lit. a), precum şi despãgubirile pentru daune produse fondului forestier; c) tarifele pentru efectele favorabile determinate de funcţiile de protecţie ale pãdurilor; d) 20-25% din încasãrile realizate din valorificarea masei lemnoase pe picior provenitã din produse principale şi secundare; e) alocaţii de la bugetul de stat. Fondul de conservare şi regenerare a pãdurilor se va folosi pentru impadurirea unor terenuri goale, pentru regenerarea suprafeţelor parcurse cu tãieri, gospodãrirea cu prioritate a unor pãduri cu funcţii speciale de protecţie, acoperirea cheltuielilor ocazionate de eventualele calamitati asupra pãdurilor şi pentru cumpãrarea de terenuri potrivit prevederilor art. 51 şi 53 din prezenta lege; f) sumele rãmase disponibile la finele anului, menţionate la lit. a)-d), vor fi utilizate în exerciţiul financiar al anului urmãtor, în acelaşi scop.
TITLUL III Fondul forestier proprietate privatã ART. 64 Administrarea fondului forestier proprietate privatã se face de cãtre proprietarii acestuia, individual sau în asociaţii. Proprietarii de pãduri şi de alte terenuri din fondul forestier proprietate privatã au obligaţia sa le gospodareasca în conformitate cu regimul silvic şi cu regulile privind protecţia mediului. ART. 65 Veniturile proprietarilor fondului forestier proprietate privatã, obţinute cu respectarea regimului silvic, provin din: a) valorificarea produselor pãdurii şi din alte activitãţi economice proprii; b) închirieri, concesionarea pãdurilor şi a celorlalte terenuri din fondul forestier, despãgubiri şi altele de acest fel; c) contravaloarea efectelor funcţiilor de protecţie ale pãdurilor şi alte venituri. ART. 66 Modul de gospodãrire a fondului forestier proprietate privatã este stabilit prin amenajamente silvice. Acestea se intocmesc pe trupuri de padure şi pe ansamblul localitãţii, fãrã a afecta dreptul de proprietate. Nerespectarea prevederilor acestora constituie contravenţie sau infracţiune, dupã caz. Întocmirea amenajamentelor silvice se face în condiţiile art. 18 şi ale normelor tehnice privind gospodãrirea pãdurilor proprietate privatã. Cheltuielile aferente întocmirii amenajamentelor silvice pentru pãdurile proprietate privatã a persoanelor fizice se suporta de la bugetul de stat. ART. 67 Proprietarii fondului forestier proprietate privatã sînt obligaţi sa respecte prevederile amenajamentelor silvice şi sa asigure permanenta pãdurii. Regenerarea pãdurilor proprietate privatã, dupã tãiere, se va realiza de cãtre proprietari în cel mult 2 ani. În acest scop, Regia Nationala a Pãdurilor acorda, la cerere, sprijin tehnic. În cazul în care proprietarul nu-şi îndeplineşte obligaţiile prevãzute în alineatul precedent din motive imputabile lui, autoritatea publica centrala care rãspunde de silvicultura, dupã somaţie, va dispune Regiei Naţionale a Pãdurilor executarea, prin ocolul silvic, pe contul proprietarului, a lucrãrilor de impadurire şi de întreţinere pînã la regenerarea definitiva. Devizul lucrãrilor întocmit de ocolul silvic şi aprobat de forul ierarhic superior al acestuia se comunica proprietarului. Devizul poate fi contestat de proprietar în termen de 30 de zile de la comunicare la judecãtoria în a carei raza teritorialã se afla padurea. Impotriva hotãrîrii judecãtoriei se pot exercita cãile de atac prevãzute de Codul de procedura civilã. Devizul acceptat de proprietar, în mod expres sau tacit, prin necontestare în termen, constituie titlu executoriu şi temei al executãrii silite. Pe perioada executãrii lucrãrilor de regenerare şi pînã la închiderea stãrii de masiv, folosirea în alte scopuri a zonei de regenerare este interzisã. În situaţia unor calamitati naturale, acţiunea de reimpadurire va fi sprijinita de Regia Nationala a Pãdurilor, prin acordarea de material sãditor şi asistenta tehnica, în mod gratuit. Compozitia, schemele şi tehnologiile de impadurire sînt cele prevãzute în normele tehnice elaborate de autoritatea publica centrala care rãspunde de silvicultura. ART. 68 Persoanele juridice sau fizice pot infiinta, în condiţiile legii, plantaţii forestiere pe terenuri care le aparţin din afarã fondului forestier. Recoltarea lemnului din aceste plantaţii şi valorificarea lui sînt la latitudinea proprietarului. ART. 69 Deţinãtorii de pãduri proprietate privatã au obligaţia sa le menţinã în stare buna de sãnãtate şi sa execute la timp lucrãrile de igiena, precum şi cele de protecţie, cu sprijinul tehnic al Regiei Naţionale a Pãdurilor. Aceştia vor semnala ocolului silvic, imediat ce constata, apariţia de boli şi daunatori şi vor executa lucrãrile de combatere cu mijloace proprii sau prin unitãţi specializate, contra cost. ART. 70 Deţinãtorii de pãduri proprietate privatã au obligaţia sa asigure paza acestora impotriva taierilor ilegale de arbori, distrugerilor de semintis, incendiilor, furtunilor, pasunatului neautorizat, precum şi altor fapte pãgubitoare. Organele silvice, prefectii, consiliile judeţene şi locale, unitãţile de poliţie, jandarmerie, unitãţile şi formaţiunile de pompieri, unitãţile Ministerului Apãrãrii Naţionale, potrivit atribuţiilor ce le revin prin lege, vor sprijini pe deţinãtorii de pãduri proprietate privatã în acţiunile de paza a pãdurilor şi de stingere a incendiilor de padure. La solicitarea asociaţiilor de proprietari şi a unor proprietari individuali, Regia Nationala a Pãdurilor, prin unitãţile sale teritoriale, poate prelua asupra sa paza pãdurilor respective pe baza de contracte sau convenţii încheiate cu solicitantii. ART. 71 Pasunatul este interzis în arboretele în curs de regenerare şi în pãdurile cu funcţii speciale de protecţie, precum şi în semintisuri şi plantaţii cu virste mai mici de 10 ani şi cu înãlţime sub 3 metri, în pãduri de plopi şi salcie sub virsta de 5 ani. ART. 72 Autoritatea publica centrala care rãspunde de silvicultura organizeazã controlul asupra modului în care se aplica regimul silvic în pãdurile proprietate privatã, constata faptele care contravin acestuia şi aplica, potrivit legii, sancţiuni ori sesizeazã, dupã caz, organele de urmãrire penalã. ART. 73 Deţinãtorii de pãduri proprietate privatã şi persoanele juridice sau fizice care executa exploatarea masei lemnoase sînt obligate sa recolteze numai arbori marcati de personalul silvic, sa respecte regulile silvice de exploatare a masei lemnoase şi cele referitoare la circulaţia materialului lemnos prevãzute de prezentul Cod silvic. Marcarea şi evaluarea arborilor destinaţi tãierii se fac, la cerere, de cãtre personalul silvic autorizat. O data cu plata acestor prestaţii, proprietarii vor primi documentele legale pentru exploatarea şi transportul materialului lemnos respectiv. ART. 74 Reducerea suprafeţei pãdurilor proprietate privatã este interzisã, cu excepţia situaţiilor prevãzute la art. 54 alin. 2. De asemenea, este interzisã defrişarea lenta, prin secuiri de arbori ori prin alte procedee care duc la reducerea treptata a consistentei pãdurii. ART. 75 Impadurirea terenurilor degradate constituite în perimetre în ameliorare potrivit legii se executa de cãtre Regia Nationala a Pãdurilor, prin unitãţile sale teritoriale, cheltuielile suportindu-se din fondul de ameliorare a fondului funciar ori alocaţii de la bugetul de stat, potrivit legii. Schimbarea destinaţiei terenurilor nu afecteazã dreptul de proprietate asupra acestora.
TITLUL IV Dispoziţii comune fondului forestier proprietate publica şi fondului forestier proprietate privatã CAP. 1 Controlul circulaţiei materialelor lemnoase şi al instalaţiilor de transformat lemn rotund în cherestea ART. 76 Materialele lemnoase vor putea fi transportate de la locul de recoltare sau de depozitare numai însoţite de documente de provenienta, pe toatã durata transportului, din care sa rezulte cu certitudine legalitatea provenientei acestora. Prin materiale lemnoase se înţelege lemnul rotund sau despicat de lucru şi lemnul de foc, obţinute ca rezultat al aplicãrii taierilor autorizate de produse principale, secundare, accidentale şi din acţiuni de igienizare a pãdurilor, cheresteaua, precum şi lemnul ecarisat sau cioplit, lemnul brut, prelucrat sau semifabricat. De asemenea, este supus prevederilor alin. 1 şi transportul pomilor de iarna. ART. 77 Organele silvice sînt împuternicite sa controleze circulaţia materialelor lemnoase şi sa le retina pe cele neinsotite de documente legale de provenienta şi de transport. Organele de poliţie şi cele vamale sînt obligate sa exercite controlul circulaţiei materialelor lemnoase şi sa le retina pe cele neinsotite de documente legale. Este interzisã primirea spre încãrcare, în orice mijloc de transport, a materialelor lemnoase neinsotite de documente legale de provenienta. ART. 78 Materialele lemnoase gãsite în curs de transport fãrã documentele prevãzute la art. 77 vor fi reţinute de cãtre organele silvice împuternicite, de organele de poliţie şi vamale, în vederea stabilirii provenientei lor. Transportatorul va refuza primirea materialelor lemnoase prezentate spre expediere, dacã acestea nu au documente de însoţire conform prevederilor menţionate la art. 77. ART. 79 Materialele lemnoase reţinute în baza prevederilor art. 78 alin. 1 vor fi date în custodie, dupã împrejurãri, unitãţii silvice celei mai apropiate, care va asigura depozitarea şi paza lemnului reţinut. Transportatorul gãsit fãrã documente legale de însoţire este obligat sa transporte materialul lemnos la locul de predare în custodie. Materialele lemnoase reţinute în staţiile de cale feratã, porturi sau puncte vamale vor fi transportate, pe cheltuiala expeditorului, la unitãţile silvice cele mai apropiate, dîndu-se în custodia acestora. ART. 80 Dacã în termenul stabilit de organul constatator sau ca urmare a hotãrîrii judecãtoreşti nu se poate stabili provenienta materialelor lemnoase reţinute, acestea vor fi confiscate potrivit prevederilor din legea penalã sau din actele normative referitoare la sancţionarea contravenţiilor silvice. În cazul în care s-a stabilit provenienta legalã, materialele lemnoase reţinute vor fi restituite proprietarului, care va suporta cheltuielile de depozitare. ART. 81 Se interzice efectuarea operaţiunilor de prelucrare a lemnului rotund în cherestea de cãtre deţinãtorii de instalaţii, dacã nu exista documente de provenienta legalã a acestuia. ART. 82 Modul de aducere la îndeplinire a prevederilor referitoare la circulaţia şi prelucrarea în cherestea a materialelor lemnoase se stabileşte prin hotãrîre a Guvernului, la propunerea autoritãţii publice centrale care rãspunde de silvicultura.
CAP. 2 Fondul cinegetic şi fondul piscicol din apele de munte ART. 83 Mamiferele, pasarile sãlbatice, peştele din apele de munte, precum şi alte specii de animale care prin rolul lor ecologic, economic şi social constituie avutie de interes naţional sînt ocrotite de lege. ART. 84 Administrarea, ocrotirea, gospodãrirea unitarã şi raţionalã a fondului cinegetic şi a fondului piscicol din apele de munte se asigura de cãtre autoritatea publica centrala care rãspunde de silvicultura. În îndeplinirea atribuţiilor prevãzute la alin. 1, autoritatea publica centrala care rãspunde de silvicultura emite norme tehnice pentru ocrotirea şi gospodãrirea fondurilor de vinatoare şi a fondurilor piscicole din apele de munte, care sînt obligatorii pentru toţi deţinãtorii acestora, indiferent de forma de proprietate. ART. 85 În executarea atribuţiilor de serviciu, personalul silvic care rãspunde de ocrotirea, selecţia şi paza vinatului practica vinatoarea, pe fondurile de vinatoare gospodãrite de unitãţile silvice, pe baza permisului de portarma şi a autorizaţiei date de cãtre ocolul silvic care are în gestiune fondul respectiv. Activitatea de vinatoare recreativa şi pescuitul sportiv se reglementeazã prin lege. ART. 86 Autoritatea publica centrala care rãspunde de silvicultura stabileşte norme tehnice obligatorii pentru reglementarea efectivelor optime de vinat, în special a celor care produc pagube culturilor agricole, iar unitãţile deţinãtoare ale fondurilor de vinatoare rãspund de aplicarea acestora şi pentru pagubele produse.
TITLUL V Vegetatia forestierã din afarã fondului forestier ART. 87 Vegetatia forestierã situata pe terenuri din afarã fondului forestier naţional, precizatã la art. 6, se administreazã de cãtre proprietarii acestora, se gospodãresc potrivit scopului pentru care a fost creata şi este supusã unor norme tehnice silvice şi de paza, precum şi de circulaţie şi transport pentru materialul lemnos recoltat, emise de cãtre autoritatea publica centrala care rãspunde de silvicultura, care controleazã aplicarea şi respectarea lor. ART. 88 Transformarea pasunilor împãdurite se face pe baza studiilor întocmite de unitãţi specializate abilitate de autoritatea publica centrala care rãspunde de silvicultura. Este interzisã defrişarea vegetatiei forestiere pe terenuri din afarã fondului forestier în urmãtoarele situaţii: a) în zonele în care vegetatia forestierã îndeplineşte funcţiile speciale de protecţie, prevãzute la art. 20; b) pe terenurile cu inclinare mai mare de 30 de grade; c) înainte de atingerea virstei exploatabilitatii, stabilitã prin norme tehnice. ART. 89 Se interzic taierea, incendierea şi distrugerea sau degradarea prin orice mijloace a jnepenisurilor. ART. 90 Deţinãtorii de terenuri cu vegetaţie forestierã din afarã fondului forestier naţional au obligaţia sa asigure paza acesteia, sa ia mãsuri de prevenire şi stingere a incendiilor, sa respecte dispoziţiile cu privire la protecţia pãdurilor şi circulaţia materialelor lemnoase, cuprinse în prezentul Cod silvic. ART. 91 Valorificarea lemnului de pe terenurile cu vegetaţie forestierã din afarã fondului forestier naţional se face de cãtre proprietarii acestora. ART. 92 Recoltarea materialului lemnos de pe terenurile situate în afarã fondului forestier, prevãzute la art. 6, este permisã numai cu marcarea prealabilã de cãtre ocolul silvic a arborilor de extras. Contravaloarea cheltuielilor ocazionate de marcarea materialului lemnos se suporta de cãtre deţinãtorii de terenuri şi se constituie venit la Regia Nationala a Pãdurilor. ART. 93 Autoritatea publica centrala care rãspunde de silvicultura organizeazã controlul asupra modului în care se aplica regulile silvice şi de paza pe terenurile cu vegetaţie forestierã din afarã fondului forestier naţional, precum şi cele referitoare la circulaţia materialului lemnos rezultat de pe aceste terenuri. ART. 94 Statul, prin autoritatea publica centrala care rãspunde de silvicultura, va incuraja crearea de perdele forestiere de protecţie a terenurilor agricole, plantarea cu specii forestiere a unor terenuri degradate, proprietate privatã, neconstituite în perimetre de ameliorare, precum şi a altor terenuri disponibile, asigurind gratuit, la cererea proprietarilor, material de plantat şi asistenta tehnica necesarã. Cheltuielile pentru prestaţiile respective se suporta din fondul de ameliorare a fondului funciar constituit potrivit legii şi din alocaţii de la bugetul de stat. Pentru zonele afectate de seceta şi eroziune, unde se manifesta puternice dezechilibre ecologice, acţiunea de realizare a perdelelor forestiere de protecţie constituie lucrare de utilitate publica.
TITLUL VI Raspunderi şi sancţiuni ART. 95 Încãlcarea prevederilor prezentului Cod silvic atrage, dupã caz, rãspunderea disciplinarã, civilã, contravenţionalã sau penalã a persoanei vinovate, potrivit legii. ART. 96 Ocuparea fãrã drept, în întregime sau în parte, a unor pãduri, terenuri sau ape din fondul forestier naţional, precum şi distrugerea, degradarea sau mutarea semnelor de hotar, a imprejmuirilor ori a reperelor de marcare, se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amenda. ART. 97 Taierea sau scoaterea din rãdãcini, fãrã drept, de arbori, puieţi sau lastari din fondul forestier naţional sau de pe terenurile cu vegetaţie forestierã prevãzute la art. 6, dacã valoarea pagubei este de peste 5 ori mai mare decît preţul mediu al unui metru cub de masa lemnoasã pe picior sau dacã valoarea pagubei este sub aceasta limita, dar fapta a fost sãvîrşitã de cel puţin doua ori în intervalul de 2 ani, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 4 ani sau cu amenda. Dacã fapta a avut ca urmare o paguba în valoare de peste 20 de ori mai mare decît preţul mediu al unui metru cub de masa lemnoasã pe picior, pedeapsa este închisoarea de la 1 la 5 ani. Cînd fapta a avut ca urmare o paguba în valoare de peste 50 de ori mai mare decît preţul mediu al unui metru cub de masa lemnoasã pe picior, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani. Maximul pedepselor prevãzute la alin. 1-3 se majoreazã cu 3 ani, în cazul în care faptele au fost sãvîrşite în urmãtoarele împrejurãri: a) de doua sau mai multe persoane împreunã; b) de o persoana avînd asupra sa o arma sau substanţe chimice periculoase; c) în timpul nopţii; d) în arii forestiere protejate. Tentativa se pedepseşte. ART. 98 Furtul de arbori doboriti sau rupti de fenomene naturale, ori de arbori, puieţi sau lastari care au fost taiati ori scoşi din rãdãcini, cu sau fãrã drept, din fondul forestier naţional sau de pe terenurile cu vegetaţie forestierã prevãzute la art. 6, dacã valoarea pagubei este de peste 5 ori mai mare decît preţul mediu al unui metru cub de masa lemnoasã pe picior, ori dacã valoarea pagubei este sub aceasta limita, dar fapta a fost sãvîrşitã de cel puţin doua ori în interval de 2 ani, se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani sau cu amenda. Dacã fapta a avut ca urmare o paguba în valoare de peste 20 de ori mai mare decît preţul mediu al unui metru cub de masa lemnoasã pe picior, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani. Cînd fapta a avut ca urmare o paguba în valoare de peste 50 de ori mai mare decît preţul mediu al unui metru cub de masa lemnoasã pe picior, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani. În cazul în care furtul a fost savirsit în împrejurãrile menţionate la art. 97 alin. 4, maximul pedepselor prevãzute în alineatele precedente se majoreazã cu 3 ani. Mijloacele de transport şi uneltele folosite care au servit la sãvîrşirea infracţiunii sînt supuse confiscãrii speciale în condiţiile prevãzute la art. 118 din Codul penal. Tentativa se pedepseşte. ART. 99 Falsificarea ciocanului silvic de marcat se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda. ART. 100 Folosirea fãrã drept sau contrar dispoziţiilor legale specifice a ciocanului silvic de marcat se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani. Dacã, pentru marcare, s-a folosit un ciocan silvic de marcat fals ori alte obiecte sau mijloace potrivite, pedeapsa este închisoarea de la 1 la 5 ani. ART. 101 Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare, prin incendiere, a unor pãduri de pe suprafeţe intinse de terenuri constituie infracţiune de distrugere calificatã care a avut ca urmare un dezastru şi se pedepseşte potrivit dispoziţiilor prevãzute în Codul penal. ART. 102 Distrugerea sau vãtãmarea arborilor, puietilor ori lastarilor prin pasunare în pãduri sau zone în care pasunatul este interzis, dacã valoarea pagubei este de peste 5 ori mai mare decît preţul mediu al unui metru cub de masa lemnoasã pe picior, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amenda. ART. 103 Distrugerea sau vãtãmarea, în orice mod, a jnepenisurilor se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani şi cu amenda. ART. 104 Cînd infracţiunile prevãzute la art. 97 şi 98 sînt sãvîrşite de personalul silvic cu atribuţii de constatare a infracţiunilor şi a contravenţiilor, maximul pedepselor prevãzute se majoreazã cu 2 ani. ART. 105 Pe lîngã organele de urmãrire penalã, sînt competenţi sa constate infracţiunile prevãzute la art. 96-103 padurarii, brigadierii, şefii districtelor silvice, inginerii şi tehnicienii silvici, de la ocoalele silvice, unitãţile silvice, Regia Nationala a Pãdurilor şi autoritatea publica centrala care rãspunde de silvicultura, precum şi alţi angajaţi împuterniciţi de Regia Nationala a Pãdurilor şi de autoritatea publica centrala care rãspunde de silvicultura. ART. 106 Organele prevãzute la art. 105 au obligaţiile organelor de constatare a infracţiunilor, prevãzute de Codul de procedura penalã. Organele de constatare, însoţite de un poliţist, sînt autorizate sa identifice şi sa inventarieze, la locurile unde se afla materialele lemnoase provenite din infracţiuni, cu respectarea dispoziţiilor Codului de procedura penalã privind percheziţia. Procesul-verbal de constatare a infracţiunii se trimite, în termen de cel mult 5 zile de la data constatãrii, ocolului silvic de pe raza teritorialã a locului unde a fost sãvîrşitã fapta, pentru calcularea pagubei. Şeful ocolului silvic trimite procesul-verbal de constatare a infracţiunii, împreunã cu calculul valorii pagubei, procurorului competent, în termen de cel mult 5 zile de la primirea acestuia de la organul constatator. ART. 107 Evaluarea pagubelor cauzate fondului forestier prin infracţiuni şi contravenţii se face potrivit criteriilor şi cuantumurilor stabilite de autoritatea publica centrala care rãspunde de silvicultura şi aprobate prin lege. De asemenea, se stabilesc prin lege şi criteriile de evaluare a pagubelor care se produc din cauza personalului unitãţilor silvice, care nu constituie infracţiuni sau contravenţii, în ceea ce priveşte arborii pe picior, puietii sau lastarii şi pentru care rãspunderea materialã este reglementatã potrivit legislaţiei muncii. Valoarea pagubelor se recupereazã prin organele Ministerului Finanţelor şi se vãrsa la fondul de conservare şi regenerare a pãdurilor. ART. 108 Stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice se reglementeazã prin lege specialã. ART. 109 Prevederile prezentului titlu de completeazã cu dispoziţiile Codului penal şi ale Codului de procedura penalã.
TITLUL VII Dispoziţii finale ART. 110 Autoritatea publica centrala care rãspunde de silvicultura coordoneazã, organizeazã şi indruma activitatea de cercetare ştiinţificã şi inginerie tehnologicã în domeniu, sprijinã dezvoltarea acestora şi urmãreşte folosirea eficienta a rezultatelor obţinute, în vederea fundamentarii tehnico-ştiinţifice a mãsurilor de gospodãrire a pãdurilor. De asemenea, autoritatea publica centrala care rãspunde de silvicultura sprijinã initiativa şi acţiunile instituţiilor publice şi organizaţiilor neguvernamentale vizind apãrarea şi dezvoltarea fondului forestier naţional, precum şi gospodãrirea raţionalã, durabila a ecosistemelor forestiere. ART. 111 Conservarea biodiversitatii şi a peisajului forestier se asigura, în principal, prin constituirea de parcuri naţionale şi alte arii protejate în fondul forestier şi în vegetatia forestierã din afarã acestuia, dupã caz. Constituirea acestora se face la propunerea institutelor de specialitate şi a altor foruri ştiinţifice, pe baza cercetãrilor întreprinse în acest scop, şi se aproba prin lege. ART. 112 Constituirea, administrarea şi gospodãrirea parcurilor naţionale şi a celorlalte arii protejate din fondul forestier se fac de cãtre Regia Nationala a Pãdurilor. ART. 113 Personalul din silvicultura, de toate gradele, este obligat sa poarte, în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, uniforma şi însemnele distinctive stabilite de autoritatea publica centrala care rãspunde de silvicultura, care se atribuie gratuit, fãrã a fi impozitate. Gradele profesionale şi modul de promovare se stabilesc prin statutul personalului silvic, aprobat prin lege. Personalul tehnic silvic este dotat cu armament de serviciu, în conformitate cu reglementãrile legale în vigoare. ART. 114 În exercitarea atribuţiilor de serviciu privind paza fondului forestier, constatarea contravenţiilor şi a infracţiunilor silvice, personalul silvic este asimilat personalului care îndeplineşte funcţii ce implica exerciţiul autoritãţii publice. ART. 115 Unitãţile de poliţie şi de jandarmerie sînt obligate sa sprijine unitãţile silvice în organizarea şi desfãşurarea acţiunilor de prevenire şi de combatere a fenomenului infractional şi contraventional din silvicultura. ART. 116 Terenurile din fondul proprietate publica de stat sînt scutite de taxe şi impozite. Pentru clãdirile amplasate în fondul forestier se achitã taxele şi impozitele prevãzute de lege. ART. 117 Autoritatea publica centrala care rãspunde de silvicultura emite regulamente şi instrucţiuni privind gospodãrirea durabila a pãdurilor, care se publica în Monitorul Oficial al României, precum şi norme tehnice specifice. ART. 118 Autoritatea publica centrala care rãspunde de silvicultura prezintã anual Guvernului un raport asupra stãrii pãdurilor. ART. 119 Prezentul Cod silvic intra în vigoare la 60 de zile de la publicarea lui în Monitorul Oficial al României. ART. 120 Pe data intrãrii în vigoare a Codului silvic, se abroga: <>Legea nr. 3/1962 - Codul silvic; <>art. 18 din Legea nr. 8/1971 pentru organizarea, administrarea şi folosirea pajiştilor, loturilor zootehnice şi semincere, precum şi a staţiunilor comunale de monta; cap. I-III şi prevederile din cap. V - Raspunderi şi sancţiuni - referitoare la regimul vegetatiei forestiere din afarã fondului forestier, din <>Decretul nr. 257/1982 privind regimul vegetatiei forestiere de pe terenurile situate în afarã fondului forestier şi funcţionarea instalaţiilor de prelucrat lemn rotund în cherestea; <>Legea nr. 2/1987 privind conservarea, protejarea şi dezvoltarea pãdurilor, exploatarea lor raţionalã, economicã şi menţinerea echilibrului ecologic, cu modificãrile ulterioare, exceptind art. 9, art. 35-39 şi anexa nr. 2, precum şi orice alte dispoziţii contrare.
Aceasta lege a fost adoptatã în şedinţa comuna a Camerei Deputaţilor şi Senatului din 4 aprilie 1996, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR ADRIAN NASTASE
p. PREŞEDINTELE SENATULUI CONSTANTIN DAN VASILIU ------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
