Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Parlamentul României adopta prezenta lege.
CAP. 1
Dispoziţii generale
ART. 1
Poliţia Romana face parte din Ministerul de Interne şi este instituţia specializatã a statului care exercita pe teritoriul tarii atribuţiile privind apãrarea drepturilor şi libertãţilor fundamentale ale persoanelor, a avutului privat şi public, prevenirea şi descoperirea infracţiunilor, respectarea ordi- nii şi liniştii publice, în condiţiile legii.
ART. 2
Activitatea Poliţiei Romane se desfãşoarã exclusiv pe baza şi executarea legii. Poliţiştii nu pot face parte din partide sau formaţiuni politice.
ART. 3
În îndeplinirea misiunilor ce îi revin Poliţia Romana colaboreazã cu celelalte instituţii ale statului care au atribuţii privind asigurarea ordinii de drept şi coopereazã în acest sens cu cetãţenii, în limitele legii.
ART. 4
Poliţia se organizeazã corespunzãtor organizãrii administrative a teritoriului tarii. De asemenea, se poate organiza şi dupã specificul unor sectoare ale economiei naţionale - transporturi feroviare, aeriene şi navale - sau al unor obiective economice şi sociale, în funcţie de numãrul şi importanta acestora.
Unitãţile de poliţie se înfiinţeazã prin ordin al ministrului de interne.
CAP. 2
Organizare şi funcţionare
SECŢIUNEA I
Structura organizatoricã
ART. 5
Poliţia Romana are urmãtoarea structura organizatoricã:
a) Inspectoratul General al Poliţiei;
b) Direcţia generalã de poliţie a municipiului Bucureşti;
c) inspectoratele de poliţie ale judeţelor;
d) inspectoratele de poliţie pentru transporturi feroviare, aeriene şi navale;
e) instituţii de învãţãmînt pentru pregãtirea şi specializarea politistilor.
ART. 6
Inspectoratul General al Poliţiei este unitatea centrala a poliţiei care conduce, indruma şi controleazã activitatea tuturor celorlalte unitãţi de poliţie, desfãşoarã activitãţi operative în cauze de importanta deosebita şi orice alta activitate data în competenta sa prin lege.
ART. 7
Inspectoratul General al Poliţiei este condus de un inspector general, numit prin hotãrîre a Guvernului, la propunerea ministrului de interne. Inspectoratul general este ajutat de un numãr de adjuncţi, numiţi, la propunerea sa, de cãtre ministrul de interne.
În aplicarea legii, inspectoratul general al poliţiei poate emite dispoziţii obligatorii pentru personalul din subordine.
ART. 8
Inspectoratul General al Poliţiei are în structura sa organizatoricã direcţii generale, direcţii, brigazi, servicii şi birouri înfiinţate cu aprobarea ministrului de interne, în limita fondurilor la dispoziţie.
SECŢIUNEA a II-a
Unitãţile teritoriale din subordinea
Inspectoratului General al Poliţiei
ART. 9
În municipiul Bucureşti funcţioneazã Direcţia generalã de poliţie a municipiului Bucureşti, condusã de un director general, ajutat de adjuncţi.
În judeţe funcţioneazã inspectoratele de poliţie, conduse de un şef al inspectoratului, ajutat de adjuncţi.
Directorul general al Direcţiei generale de poliţie a municipiului Bucureşti, precum şi şefii inspectoratelor de poliţie ale judeţelor se numesc şi se elibereazã din funcţie prin ordin de cãtre ministrul de interne, cu avizul prefectului.
ART. 10
În cadrul Direcţiei generale de poliţie a municipiului Bucureşti se organizeazã şi funcţioneazã unitãţi de poliţie ale sectoarelor, corespunzãtor organizãrii administrativ-teritoriale a acestuia.
În fiecare sector se organizeazã şi funcţioneazã secţii de poliţie. Numãrul acestora se stabileşte prin ordin al ministrului de interne, în funcţie de întinderea teritoriului, de numãrul populaţiei, de numãrul şi importanta obiectivelor economice, sociale şi politice, precum şi de sarcinile specifice de activitate.
ART. 11
În municipiile şi oraşele din judeţe funcţioneazã politii municipale şi orãşeneşti, iar în comune, posturi de poliţie.
În municipii pot fi înfiinţate secţii de poliţie, iar în comunele cu suprafata teritorialã mare, cu sate şi cãtune dispersate, pot fi înfiinţate birouri de poliţie, potrivit criteriilor şi în condiţiile prevãzute de art. 10 alin. 2.
ART. 12
În sectorul transporturilor feroviare, navale şi aeriene se organizeazã şi funcţioneazã, cu competenta specifica, inspectoratele de poliţie pentru transporturi.
Numãrul inspectoratelor de poliţie pentru transporturi şi raza lor teritorialã de competenta se stabilesc prin ordin al ministrului de interne.
Inspectoratele de poliţie pentru transporturi au în structura organizatoricã servicii, birouri, compartimente, precum şi posturi de poliţie pentru transporturi feroviare, navale şi aeriene.
Şefii inspectoratelor de poliţie pentru transporturi şi adjunctii acestora se numesc prin ordin de cãtre ministrul de interne.
ART. 13
Direcţia generalã de poliţie a municipiului Bucureşti, inspectoratele de poliţie ale judeţelor, inspectoratele de poliţie pentru transporturi, politiile municipale, orãşeneşti şi secţiile din cadrul sectoarelor municipiului Bucureşti şi din alte municipii mari se pot organiza pe brigazi, servicii, birouri şi compartimente, potrivit ordinului ministrului de interne, şi îşi desfãşoarã activitatea pe baza regulamentului de organizare şi funcţionare.
ART. 14
Prin ordin al ministrului de interne, la propunerea şefului Inspectoratului General al Poliţiei, în cadrul inspectoratelor de poliţie judeţene şi al Direcţiei generale de poliţie a municipiului Bucureşti se pot infiinta unitãţi de poliţie în obiective şi domenii de interes public, în raport cu nevoile concrete de munca şi în limita efectivelor şi fondurilor aprobate.
CAP. 3
Atribuţii
ART. 15
Poliţia Romana are urmãtoarele atribuţii:
a) apara viata, integritatea corporalã şi libertatea persoanelor, avutul privat şi public, celelalte drepturi şi interese legitime ale cetãţenilor şi ale statului;
b) asigura menţinerea ordinii şi liniştii publice şi respectarea legii;
c) asigura, împreunã cu trupele de jandarmi, direct sau în cooperare cu alte forte legitime ale statului, combaterea manifestãrilor de violenta, neutralizarea unor acţiuni de natura sa împiedice desfãşurarea normalã a activitãţii pe cãile publice, în pieţe, gãri, în zonele de acces la punctele de control pentru trecerea frontierei şi în alte obiective de importanta deosebita, restabilirea ordinii publice;
d) stabileşte mãsurile necesare, potrivit sarcinilor ce-i revin prin lege, cu privire la asigurarea desfãşurãrii normale a adunãrilor şi manifestãrilor publice;
e) indruma şi coordoneazã organizarea şi funcţionarea pazei bunurilor la instituţiile publice şi la agenţii economici cu capital de stat şi acorda, la cerere, sprijin de specialitate agenţilor economici cu capital privat, precum şi altor solicitanti în organizarea şi funcţionarea pazei bunurilor;
f) acţioneazã pentru culegerea de informaţii în vederea cunoaşterii, prevenirii şi combaterii infracţiunilor, precum şi în situaţiile în care exista date sau indicii ca se pregãteşte sãvîrşirea de fapte ilicite;
g) desfãşoarã, potrivit competentei stabilite prin lege, activitãţi pentru constatarea sãvîrşirii faptelor prevãzute de legea penalã şi efectuarea cercetãrilor în legatura cu aceste fapte;
h) asigura paza şi funcţionarea, în condiţiile legii, a locurilor de reţinere şi de arest preventiv organizate în cadrul unitãţilor de poliţie;
i) desfãşoarã activitãţi specifice de poliţie în domeniul transporturilor feroviare, navale şi aeriene;
j) exercita controlul, potrivit legii, asupra deţinerii, portului şi folosirii armelor şi muniţiilor, a deţinerii şi folosirii materiilor explozive, a modului în care se efectueazã operaţiunile cu arme, muniţii şi materii explozive, precum şi asupra functionarii atelierelor de reparat arme;
k) exercita controlul, potrivit legii, asupra respectãrii normelor legale referitoare la produsele şi substantele toxice, stupefiante şi radioactive, precum şi la alte obiective şi materii supuse autorizãrii, care prezintã pericol public ori care pot fi folosite la sãvîrşirea de infracţiuni;
l) supravegheazã şi controleazã circulaţia rutiera, tine evidenta conducãtorilor de autovehicule şi a autovehiculelor, în afarã cazurilor exceptate prin lege; colaboreazã cu alte autoritãţi publice pentru îmbunãtãţirea organizãrii şi sistematizãrii traficului, asigurarea stãrii tehnice a autovehiculelor, perfecţionarea pregãtirii conducãtorilor auto şi educarea rutiera a participanţilor la circulaţie;
m) colaboreazã cu instituţiile de învãţãmînt şi cadrele didactice la activitatea de educare a copiilor şi tineretului şcolar, în vederea circulaţiei corecte pe drumurile publice;
n) coordoneazã şi indruma în mod unitar, împreunã cu Departamentul pentru Administraţie Publica Localã, activitatea de stare civilã din administraţia publica şi asigura registrele şi certificatele necesare pentru aceasta activitate;
o) tine evidenta populaţiei, elibereazã acte de identitate şi înregistreazã schimbarea domiciliului, precum şi a reşedinţei cetãţenilor romani, în condiţiile prevãzute de lege; la comune, tine evidenta nominalã a cetãţenilor romani cu obligaţii militare;
p) organizeazã, în condiţiile legii, cazierul judiciar pentru ţinerea evidentei persoanelor condamnate ori impotriva cãrora s-au luat alte mãsuri cu caracter penal;
r) constata şi aplica sancţiuni pentru contravenţiile la dispoziţiile legale date în competenta politistilor;
s) participa, împreunã cu unitãţile de jandarmi şi de pompieri, în cooperare cu trupe ale Ministerului Apãrãrii Naţionale, unitãţi de protecţie civilã şi alte organe prevãzute de lege, la activitãţile de salvare şi evacuare a persoanelor şi bunurilor periclitate de incendii, explozii, avarii, accidente, epidemii, calamitati naturale şi catastrofe, precum şi de limitare şi inlaturare a urmãrilor provocate de astfel de evenimente;
t) îndeplineşte orice alte atribuţii ce îi sînt date prin lege.
Unitãţile teritoriale sînt obligate sa sprijine prefectii, primãrii şi preşedinţii consiliilor judeţene în exercitarea atribuţiilor lor de menţinere a ordinii şi liniştii publice.
CAP. 4
Drepturi şi obligaţii
ART. 16
În realizarea atribuţiilor ce îi revin potrivit legii, politistul este investit cu exerciţiul autoritãţii publice şi are urmãtoarele drepturi şi obligaţii:
a) sa legitimeze şi sa stabileascã identitatea persoanelor care incalca dispoziţiile legale ori sînt suspecte şi sa ia mãsurile legale care se impun;
b) sa conducã la sediul poliţiei, în vederea luãrii mãsurilor legale, pe cei care prin acţiunile lor pericliteazã ordinea publica, viata persoanelor sau alte valori sociale, precum şi persoanelor suspecte a cãror identitate nu a putut fi stabilitã.
Persoanele suspecte de acţiuni prin care se pericliteazã ordinea publica, viata persoanelor sau alte valori sociale, care refuza sa-şi decline identitatea ori aceasta nu poate fi stabilitã, sînt conduse la sediul poliţiei pentru clarificarea situaţiei şi, dupã caz, prezentarea acestora, de îndatã, în fata organului de urmãrire penalã competent, activitãţi ce nu pot dura mai mult de 24 de ore;
c) sa invite sediul la poliţiei persoanele a cãror prezenta este necesarã pentru îndeplinirea atribuţiilor legale ale poliţiei, prin aducerea la cunostinta, în scris, a scopului şi motivului invitatiei;
d) sa ia mãsura reţinerii, sa punã în executare mandatele de aducere, mandatele de arestare şi pe cele de executare a pedepselor în cazurile şi în condiţiile prevãzute de lege.
Organele de cercetare ale poliţiei au obligaţia sa aducã de îndatã la cunostinta celui reţinut sau arestat, în limba pe care o înţelege, motivul reţinerii sau arestãrii, iar învinuirea, în cel mai scurt termen. Învinuirea se aduce la cunostinta numai în prezenta unui avocat ales sau numit din oficiu;
e) sa acorde sprijin persoanelor cu funcţii ce implica exerciţiul autoritãţii publice, dacã acestea intimpina rezistenta fizica în executarea sarcinilor de serviciu;
f) sa între, pentru îndeplinirea atribuţiilor legale, în orice incinta a unitãţilor economice, a instituţiilor publice ori particulare, a organizaţiilor social-politice, indiferent de deţinãtor, de proprietar sau de destinaţia acesteia, la bordul navelor şi aeronavelor romane, cu respectarea dispoziţiilor legale. Orice perchezitie sau act de urmãrire penalã trebuie sa se facã numai cu consimţãmîntul conducerii acestor unitãţi, instituţii sau organizaţii, al comandantilor navelor sau aeronavelor ori cu autorizaţia magistratului, în condiţiile prevãzute de lege.
În caz de infracţiune flagrantã, consimţãmîntul sau autorizaţia nu este necesarã;
g) sa între în locuinta persoanelor fizice, la solicitarea sau cu consimţãmîntul scris al acestora, ori cu autorizaţia magistratului, în condiţiile prevãzute de lege.
În caz de infracţiune flagrantã, consimţãmîntul sau autorizaţia nu este necesarã;
h) sa controleze vehiculele aflate în circulaţie rutiera, în cazul sãvîrşirii unor infracţiuni grave ori cînd exista indicii temeinice ca sãvîrşirea de infracţiuni este iminenta, iar persoana sau bunurile cautate se afla în zona controlatã;
i) sa efectueze controale şi razii cînd exista indicii cu privire la sãvîrşirea de infracţiuni ori ascunderea unor infractori sau bunuri provenite din infracţiuni;
j) sa poarte asupra sa armamentul cu care este dotat şi munitia necesarã, indiferent dacã este în uniforma sau civil, şi sa foloseascã pentru îndeplinirea misiunilor, autovehicule din dotare cu sau fãrã însemnele distinctive ale poliţiei;
k) sa foloseascã orice mijloace de transport şi telecomunicaţii, indiferent de proprietar sau deţinãtor - persoana fizica sau persoana juridicã -, cu excepţia celor aparţinînd corpului diplomatic, pentru luarea unor mãsuri legale ce nu suferã amînare şi care nu pot fi aduse la îndeplinire altfel. Cheltuielile ocazionale vor fi achitate ulterior, la cererea proprietarilor, şi vor fi suportate, dupã caz, din fondurile organelor de poliţie sau de persoanele ce au determinat intervenţia;
l) sa foloseascã, gratuit, mijloacele de transport în comun în timpul serviciului pentru executarea unor misiuni care nu pot fi îndeplinite altfel; personalul din poliţia pentru transporturi are dreptul sa foloseascã, gratuit, mijloacele de transport feroviare şi navale în executarea sarcinilor de serviciu. Folosirea mijloacelor de transport se face pe baza legitimatiei de serviciu;
m) sa solicite sprijinul cetãţenilor pentru îndeplinirea atribuţiilor legale referitoare la urmãrirea, prinderea, imobilizarea şi conducerea la unitãţile de poliţie a infractorilor, a persoanelor care întreprind acţiuni prin care pun în pericol integritatea corporalã a altor persoane, a celor care tulbura prin acte violenţe ordinea şi liniştea publica ori care degradeaza sau distrug bunuri, precum şi a persoanelor care întreprind acţiuni de ultraj contra unui funcţionar care îndeplineşte o funcţie ce implica exerciţiul autoritãţii publice;
n) exercita orice alte drepturi şi îndeplineşte orice alte îndatoriri prevãzute de lege.
În exercitarea atribuţiilor, politistul este obligat sa îşi facã cunoscutã, în prealabil, calitatea şi sa prezinte legitimatia de serviciu. El este obligat sa acţioneze cu impartialitate şi demnitate, sa aibã o conduita politicoasa şi civilizata fata de cetãţeni, ferma şi intransigenta fata de cei ce incalca legile tarii.
ART. 17
Pentru combaterea crimei organizate şi a infracţiunilor grave, în interesul urmãririi penale, poliţia poate solicita parchetului competent interceptarea convorbirilor telefonice şi deschiderea corespondentei de cãtre organele abilitate potrivit Legii nr. 51/1991.
ART. 18
Pentru împiedicarea şi neutralizarea acţiunilor agresive ale persoanelor care tulbura grav ordinea şi liniştea publica, acţiuni ce nu au putut fi inlaturate sau anihilate prin utilizarea altor mijloace legale, politistul poate folosi scutul de protecţie, casti cu vizor, bastoane de cauciuc, bastoane cu energie electrostatica, dispozitive cu substanţe iritant-lacrimogene, jeturi de apa, arme cu glont din cauciuc, ciini de serviciu, precum şi alte mijloace de imobilizare, care, de asemenea, nu pun în pericol viata sau nu produc o vãtãmare corporalã grava.
Mijloacele prevãzute la alin. 1 pot fi folosite impotriva persoanelor care:
a) întreprind acţiuni care pun în pericol integritatea corporalã a altor persoane;
b) incearca sa pãtrundã sau patrund fãrã drept în sediile organelor administraţiei publice, ale partidelor politice sau ale altor instituţii de interes public ori privat şi pericliteazã în orice mod securitatea acestora şi a personalului ori tulbura desfãşurarea normalã a activitãţii;
c) ultragiaza organele de ordine ori persoanele cu funcţii ce implica exerciţiul autoritãţii publice, prin ameninţare, lovire sau orice alte acte de violenta.
Folosirea mijloacelor prevãzute la alin. 1 impotriva participanţilor la acţiunile agresive se va face în mod gradat, dupã atentionarea prealabilã repetatã, asupra uzului unor asemenea mijloace şi lãsarea timpului necesar pentru încetarea acţiunilor şi pãrãsirea zonei. Mijloacele folosite nu trebuie sa depãşeascã nevoile reale pentru împiedicarea sau neutralizarea acţiunilor agresive.
ART. 19
În caz de absolutã necesitate şi cînd folosirea altor mijloace de împiedicare sau constringere nu este posibila, politistul poate folosi forta armelor albe sau a armelor de foc, în condiţiile strict prevãzute de lege pentru:
a) apãrarea sa şi a altor persoane impotriva atacurilor care le pun în pericol viata şi sãnãtatea, precum şi pentru eliberarea ostaticilor;
b) respingerea atacurilor îndreptate impotriva sediilor sau altor bunuri ale poliţiei ori asupra efectivelor forţelor de ordine, cînd vietile acestora sînt în pericol iminent;
c) apãrarea obiectivelor, a perimetrului terenului sau a persoanelor de care rãspund;
d) reţinerea infractorilor prinsi în flagrant care incearca sa fuga şi nu se supun somaţiei de a rãmîne la locul faptei;
e) reţinerea infractorului care a ripostat cu arme albe sau de foc sau a celor evadati din locurile de deţinere ori care fug de sub escorta.
ART. 20
Se interzice folosirea mijloacelor prevãzute la art. 18 şi 19 impotriva femeilor cu semne vizibile de sarcina, a persoanelor cu semne vadite de invaliditate şi a copiilor, cu excepţia în care aceştia infaptuiesc un atac armat sau în grup, care pune în pericol viata sau integritatea corporalã a unor persoane.
ART. 21
În cazurile prevãzute la art. 19 şi 20 se va face uz de arma numai dupã ce s-a fãcut somaţia legalã. Somaţia se face prin cuvintul: "Stai!". În caz de nesupunere, se someaza din nou prin cuvintele: "Stai ca trag!". Dacã cel (cei) în cauza nu se supune nici de aceasta data, se someaza prin tragerea focului de arma în sus, în plan vertical. În cazul în care, dupã executarea somaţiei legale, potrivit prevederilor din prezentul articol, persoana (persoanele) în cauza nu se supune, se poate face uz de arma impotriva acesteia. Uzul de arma se va face în asa fel încît sa ducã la imobilizarea celor impotriva cãrora se foloseşte arma, pentru a se evita cauzarea morţii acestora.
Uzul de arma se poate face fãrã somaţie în cazul atacului prin surprindere exercitat asupra politistului sau asupra altei persoane, precum şi pentru reţinerea infractorilor care riposteaza cu arme albe sau de foc, dacã lipseşte timpul necesar pentru somaţie.
ART. 22
Poliţia intervine în forta pentru împiedicarea sau neutralizarea manifestãrilor ce tulbura ordinea şi liniştea publica, care pun în pericol viata şi integritatea corporalã a persoanelor şi organelor de ordine sau ameninta cu devastarea ori distrugerea de clãdiri şi bunuri de interes public şi privat.
Intervenţia în forta a poliţiei şi a celorlalte organe de ordine, cu mijloace tehnice din dotare, va fi decisa, pentru fiecare caz în parte, de cãtre prefect, primar sau înlocuitorii acestora din localitatea în care au avut loc asemenea evenimente, la solicitarea şefului organului local de poliţie sau a înlocuitorului acestuia.
Folosirea mijloacelor tehnice din dotare se face numai dupã avertizarea şi somarea, prin mijloace de amplificare sonora, a participanţilor la dezordine, asupra necesitãţii respectãrii legii şi ordinii publice. Dacã, dupã avertizare, se incalca în continuare ordinea publica şi legile, politistul numit ca şef al dispozitivului de ordine sau şefii ierarhici someaza pe participanţi, folosind formula: Prima somaţie: "Atentiune, va rugãm sa parasiti...Vom folosi Forta!", urmatã de semnale sonore şi luminoase. Dacã, dupã trecerea perioadei de timp necesare dispersarii, cei somati nu se supun, se foloseşte o ultima somaţie, astfel: Ultima somaţie: "Parasiti.... se va folosi forta!".
Dacã în astfel de situaţii se impune şi folosirea armelor de foc, în prealabil se va repeta ultima somaţie.
Folosirea mijloacelor de împiedicare şi constringere înceteazã de îndatã ce s-a restabilit ordinea publica.
Aprobarea intervenţiei nu este necesarã în cazul în care asupra organelor de ordine se exercita violenta ori acestea se afla într-un pericol iminent.
ART. 23
Fiecare situaţie în care s-a fãcut uz de arma se raporteazã de urgenta ierarhic. Dacã în urma uzului de arma s-a produs moartea sau vãtãmarea unei persoane, fapta se comunica de îndatã procurorului competent.
ART. 24
Prin ordin al inspectorului general al poliţiei sînt desemnaţi poliţiştii care au calitatea de organe de cercetare penalã.
În îndeplinirea activitãţilor specifice, politistul are competenta teritorialã corespunzãtoare unitãţii de poliţie din care face parte.
În caz de continuare a unei mãsuri sau activitãţi specifice, politistul poate acţiona şi în raza teritorialã a altor unitãţi de poliţie, comunicind despre aceasta unitãţii competente.
În caz de detaşare sau misiune ordonatã pe raza teritorialã a altei unitãţi de poliţie, politistul are competenta teritorialã stabilitã pentru acea unitate. Politistul din Inspectoratul General al Poliţiei are competenta teritorialã generalã.
ART. 25
Politistul este obligat sa intervinã şi în afarã orelor de program, a atribuţiilor sale de serviciu şi a competentei teritoriale a unitãţii din care face parte, cînd ia cunostinta de existenta unei infracţiuni flagrante, precum şi pentru conservarea probelor în cazul altor infracţiuni a cãror cercetare va fi efectuatã de organele competente.
CAP. 5
Personalul Poliţiei Romane
ART. 26
Personalul Poliţiei Romane se compune din politisti şi salariaţi civili.
Drepturile şi îndatoririle specifice de serviciu ale politistului se stabilesc prin statut.
ART. 27
Politistului îi este interzis sa provoace unei persoane suferinţe fizice ori psihice, cu scopul de a obţine, de la aceasta persoana, sau de la o terta persoana, informaţii sau mãrturisiri, de a o pedepsi pentru un act pe care aceasta sau o terta persoana l-a comis ori este banuita ca l-a comis, de a o intimida sau de a face presiuni asupra ei ori asupra unei terţe persoane.
De asemenea, politistului îi este interzis sa comita acte de tortura, în orice împrejurare, oricare ar fi ea, fie ca este vorba de stare de rãzboi sau de ameninţãri cu rãzboiul, de instabilitate politica interna sau de orice alta stare de excepţie.
Politistul nu poate invoca ordinul superiorului sau al altei autoritãţi publice, pentru a justifica încãlcarea legii, în vreuna din situaţiile prevãzute în alin. 1 şi 2.
ART. 28
Politistul rãspunde pentru faptele sale sãvîrşite prin îndeplinirea abuzivã a atribuţiilor de serviciu sau neîndeplinirea lor şi poate fi tras la rãspundere în condiţiile prevãzute de lege.
ART. 29
Personalul poliţiei este obligat sa vegheze ca sãnãtatea şi integritatea corporalã a persoanelor a cãror paza o exercita sa fie pe deplin ocrotite şi, în special, sa ia imediat mãsuri ca ingrijirile medicale sa le fie acordate de fiecare data cînd acestea se impun.
ART. 30
Personalul poliţiei este obligat sa aibã o conduita corecta, sa fie integru şi incoruptibil şi sa acţioneze cu hotãrîre pentru prevenirea şi combaterea oricãror acte de natura sa stirbeasca autoritatea şi prestigiul instituţiei.
ART. 31
Personalul poliţiei este obligat sa respecte legea şi sa acţioneze pentru împiedicarea oricãrei încãlcãri a acesteia. Personalul poliţiei care ia cunostinta de încãlcarea normelor cu privire la conduita politistului este obligat sa o semnaleze superiorilor ierarhici şi, la nevoie, altor autoritãţi competente.
ART. 32
Personalul poliţiei se bucura de stabilitate la unitatea de poliţie la care a fost numit. Avansarea în funcţie, mutarea, transferarea sau detasarea, precum şi scoatere din poliţie se pot face în cazurile prevãzute de statut şi de regulamentul aprobat de ministrul de interne.
ART. 33
Salariaţii civili sînt supuşi prevederilor statutului funcţionarilor publici, dispoziţiilor Codului muncii şi celorlalte norme legale referitoare la drepturile şi îndatoririle acestora, în mãsura în care prin prezenta lege nu se dispune altfel.
ART. 34
Poliţiştii provin din rindul absolvenţilor instituţiilor de învãţãmînt de specialitate.
Pentru satisfacerea nevoilor de specialişti se pot încadra în poliţie şi absolvenţi ai instituţiilor civile de învãţãmînt.
Inspectoratul General al Poliţiei organizeazã cursuri pentru pregãtirea de specialitate a politistilor, perfecţionarea pregãtirii de specialitate a acestora şi a salariaţilor civili, în limita fondurilor aprobate în acest scop.
Pentru anumite perioade de timp, în condiţiile legii, pot fi rechemate în activitate cadre de poliţie din rezerva.
ART. 35
Poliţiştii depun la angajare jurãmîntul prevãzut în statutul politistului.
Salariaţii civili, la încadrare, depun urmãtorul jurãmînt: "Jur sa respect Constituţia şi legile tarii, sa pãstrez secretul profesional şi sa-mi îndeplinesc cu buna-credinţa sarcinile încredinţate".
ART. 36
Drepturile bãneşti ce se cuvin persoanelor poliţiei sînt stabilite prin legi şi hotãrîri ale Guvernului, în baza cãrora ministrul de interne poate emite ordine şi instrucţiuni de aplicare.
ART. 37
Dreptul la pensie al personalului poliţiei se stabileşte în condiţiile legii.
Personalului poliţiei, familiilor şi urmaşilor acestora li se asigura asistenta medicalã socialã şi, dupã caz, drepturile de asigurãri sociale, în condiţiile prevãzute de lege.
ART. 38
În exercitarea atribuţiilor de serviciu, poliţiştii se bucura de protecţia deosebita, potrivit prevederilor legii penale.
În cazul infracţiunilor sãvîrşite impotriva soţului sau a sotiei ori a copiilor politistului, în scop de intimidare sau rãzbunare pentru mãsuri legale luate de acesta în exercitarea atribuţiilor de serviciu, limitele maxime ale pedepselor prevãzute în Codul penal se majoreazã cu 2 ani.
Omorul savirsit impotriva unui poliţist în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu sau în legatura cu îndeplinirea acestor atribuţii constituie infracţiunea de omor deosebit de grav şi se pedepseşte conform art. 176 din Codul penal.
ART. 39
Poliţiştii care şi-au pierdut total sau în cea mai mare parte capacitatea de munca în urma sãvîrşirii impotriva lor a unor infracţiuni, în timpul sau în legatura cu serviciul, vor primi pensie pentru invaliditate permanenta, egala cu salariul avut în momentul respectiv, şi vor beneficia, o singura data, de o gratificatie egala cu de cinci ori salariul din ultima luna de activitate.
Poliţiştii care au devenit parţial incapabili de munca în condiţiile alin. 1 şi nu mai pot exercita în continuare profesia vor beneficia de o pensie egala cu cel puţin 1/2 din salariul avut în ultima luna de activitate, de o gratificatie egala cu de trei ori salariul avut în momentul respectiv, precum şi de dreptul de a cumula pensia cu salariul pe care îl pot primi pentru o alta activitate desfasurata.
ART. 40
Urmaşilor politistilor decedati în timpul sau din cauza serviciului, ori în condiţiile art. 38 alin. 3, li se acorda, conform legii, o pensie egala cu salariul integral pe care poliţiştii respectivi l-au avut la data decesului.
În cazul cînd nu exista urmaşi şi nici soţ supravieţuitor, dacã cel decedat era singurul sustinator al pãrinţilor sãi, aceştia vor beneficia, în condiţiile legii, de jumãtate din pensia de urmaş, stabilitã potrivit prevederilor alin.1.
ART. 41
De drepturile prevãzute la art. 38, 39 şi 40 beneficiazã orice militar care a participat la acţiuni de cooperare în vederea îndeplinirii unor misiuni.
ART. 42
În cazul persoanelor prevãzute la art. 38, supuse unor ameninţãri sau rele tratamente, ca mijloc de intimidare sau rãzbunare, Ministerul de Interne are obligaţia de a le acorda operativ tot sprijinul, în vederea inlaturarii pericolului, prinderii şi tragerii la rãspundere a vinovatilor.
ART. 43
Ministerul de Interne va avansa sumele necesare pentru acoperirea daunelor materiale suferite de politisti şi membrii de familie ai acestora, în condiţiile art. 38, urmînd sa le recupereze de la persoanele vinovate, potrivit legii.
ART. 44
Componentele forţelor armate care coopereazã cu poliţia şi vor avea cazuri ce intra sub incidenta art. 38 asigura sumele necesare pentru acoperirea daunelor materiale suferite de militari şi familiile lor.
ART. 45
Personalului poliţiei i se pot conferi ordine, medalii şi titluri de onoare, prevãzute de lege, pentru îndeplinirea cu credinţa a obligaţiilor ce-i revin, de apãrare a ordinii publice şi a legilor tarii.
CAP. 6
Dispoziţii finale
ART. 46
Unitãţile Poliţiei Romane coopereazã cu:
a) autoritãţile publice centrale de specialitate şi autoritãţile administraţiei publice locale;
b) organele de stat cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale;
c) marile unitãţi, unitãţile şi instituţiile Ministerului Apãrãrii Naţionale în îndeplinirea unor atribuţii privind paza unor obiective, combaterea manifestãrilor de violenta şi restabilirea ordinii de drept, apãrarea civilã, efectuarea obligaţiilor militare, circulaţia pe drumurile publice, precum şi a altor atribuţii prevãzute de lege ori stabilite de Guvern sau prin hotãrîre a Consiliului Suprem de Apãrare a Tarii;
d) celelalte unitãţi şi organe ale Ministerului de Interne.
ART. 47
Şefii organelor locale ale poliţiei au obligaţia sa informeze periodic sau la cerere pe prefecţi şi primari despre starea infractionala, mãsurile luate pentru prevenirea şi descoperirea infracţiunilor, menţinerea ordinii şi liniştii publice, asigurarea pazei şi solicita sprijinul administraţiei publice în legatura cu mãsurile ce se impun în unitatea administrativ - teritorialã pentru aplicarea şi respectarea legilor, decretelor, hotãrîrilor şi ordonanţelor Guvernului.
ART. 48
Informaţiile cu caracter confidenţial, care sînt deţinute de personalul poliţiei, trebuie ţinute secret, în afarã cazului cînd îndatoririle funcţiei sau nevoile justiţiei impun dezvaluirea lor.
ART. 49
Inspectoratul General al Poliţiei poate autoriza, la cerere, înfiinţarea societãţilor de detectivi ori exercitarea activitãţii de detectiv particular.
Condiţiile de autorizare, organizare şi funcţionare a societãţilor de detectivi ori de exercitare a activitãţii de detectiv particular se stabilesc prin hotãrîre a Guvernului.
ART. 50
Poliţia Romana coopereazã cu organele similare din alte state şi cu organisme internaţionale de poliţie, în baza înţelegerilor la care România este parte. În cadrul Organizaţiei Internaţionale de Poliţie Criminalã - INTERPOL - coopereazã cu politiile naţionale ale celorlalte state membre ale acestei organizaţii.
ART. 51
Poliţia Romana îşi organizeazã banca de date privind infracţiunile şi criminalitatea.
ART. 52
Unitãţile de poliţie utilizeazã un parc propriu de autovehicule şi au în dotare tehnica de lupta, aparatura tehnico-ştiinţificã şi alte mijloace necesare îndeplinirii atribuţiilor de serviciu.
Pe lîngã unitãţile de poliţie se pot constitui unitãţi de asistenta sanitarã, secţii sau asociaţii sportive şi gospodãrii anexe.
ART. 53
Structura unitãţilor de poliţie şi posturile de personal pentru fiecare unitate se stabilesc de ministrul de interne, în raport cu efectivele aprobate prin hotãrîre a Guvernului.
ART. 54
În termen de 90 de zile de la adoptarea prezentei legi, Guvernul va prezenta Parlamentului spre aprobare proiectul de lege privind statutul politistului.
ART. 55
<>Legea nr. 21 din 18 noiembrie 1969 privind organizarea şi funcţionarea militiei, precum şi orice alte dispoziţii contrare se abroga.
Aceasta lege a fost adoptatã de Camera Deputaţilor şi Senat în şedinţa comuna din 19 aprilie 1994, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
ADRIAN NASTASE
PREŞEDINTELE SENATULUI
prof. univ. dr. OLIVIU GHERMAN
------------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
