Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
LEGE Nr. 25 din 12 martie 1992 privind ratificarea Conventiei dintre Guvernul Romaniei si Guvernul Republicii Elene pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit si pe avere
EMITENT: PARLAMENT PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL NR. 46 DIN 20/03/92
Se ratifica Convenţia dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Elene pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe avere, semnatã la Atena la 17 septembrie 1991.
ANEXA 1
ART. 1
Guvernul României şi Guvernul Republicii Elene,
în dorinta de a promova şi de a întãri relaţiile economice între cele doua tari pe baza suveranitãţii naţionale şi a respectãrii independentei, egalitãţii în drepturi, avantajului reciproc şi neamestecului în treburile interne, au convenit asupra celor ce urmeazã:
Persoane vizate
Prezenta convenţie se va aplica persoanelor rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.
ART. 2
Impozite vizate
1. Prezenta convenţie se va aplica impozitelor pe venit şi pe avere stabilite de cãtre un stat contractant, de unitãţile sale administrativ-teritoriale sau autoritãţile locale, indiferent de modul în care sînt percepute.
2. Sînt considerate impozite pe venit şi pe avere toate impozitele stabilite pe venitul total, pe averea totalã ori asupra elementelor de venit sau avere inclusiv impozitele pe cistigurile provenite din înstrãinarea bunurilor mobile ori imobile, precum şi impozitele pe creşterea valorii averii.
3. Impozitele existente cãrora li se va aplica prezenta convenţie sînt în special:
a) În cazul României:
(I) impozitul pe veniturile obţinute de persoanele fizice;
(II) impozitul pe salarii şi alte remuneraţii similare;
(III) impozitul pe profit;
(IV) impozitul pe venit realizat de persoanele fizice din activitãţi agricole (denumite în continuare impozit roman);
b) În cazul Republicii Elene:
(I) impozitul pe venitul şi averea persoanelor fizice;
(II) impozitul pe venitul şi averea persoanelor juridice;
(III) contribuţia pentru Agenţia de Livrare şi Drenare a Apei, calculatã asupra venitului total din clãdiri (denumite în continuare impozit elen);
4. Prezenta convenţie se va aplica, de asemenea, oricãror impozite identice sau substanţial similare, care se vor stabili dupã data semnãrii prezentei convenţii şi care se vor adauga sau vor înlocui impozitele existente.
La sfîrşitul fiecãrui an, autoritãţile competente ale statelor contractante îşi vor notifica reciproc orice modificãri substanţiale aduse legislaţiei fiscale respective.
ART. 3
Definiţii generale
1. În sensul prezentei convenţii, dacã contextul nu cere altfel:
a) termenul România înseamnã România şi, folosit în sens geografic, desemneazã teritoriul României, inclusiv marea sa teritorialã, precum şi zona economicã exclusiva şi platoul continental în privinta cãrora România exercita, în conformitate cu dreptul internaţional şi propria sa legislaţie, drepturi suverane privind explorarea şi exploatarea resurselor naturale, biologice şi minerale existente în apele marii, pe fundul şi în subsolul acesteia;
b) termenul Republica Elena înseamnã teritoriul Republicii Elene şi partea din fundul marii şi subsolul sau din Marea Mediterana asupra cãrora Republica Elena are drepturi suverane în conformitate cu dreptul internaţional;
c) termenul persoana cuprinde o persoana fizica, o societate, şi orice alta entitate de persoane;
d) termenul Societate înseamnã orice persoana juridicã, inclusiv o societate mixtã constituitã în conformitate cu prevederile legislaţiei statului contractant, sau orice entitate care este consideratã ca persoana juridicã în scopul impozitãrii;
e) termenii întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant indica, respectiv, o întreprindere exploatatã de un rezident al unui stat contractant şi o întreprindere exploatatã de un rezident al celuilalt stat contractant;
f) termenii un stat contractant şi celãlalt stat contractant înseamnã România sau Republica Elena, dupã cum cere contextul;
g) termenul trafic internaţional înseamnã orice transport efectuat de o aeronava exploatatã de cãtre o întreprindere care îşi are locul conducerii efective într-un stat contractant sau de o nava care îşi are locul de înregistrare sau documentele de înregistrare într-un stat contractant cu excepţia cazului cînd nava sau aeronava opereazã numai între doua locuri situate în celãlalt stat contractant;
h) termenul autoritate competenta înseamnã:
(I) în cazul României, ministrul economiei şi finanţelor sau reprezentantul sau autorizat;
(II) În cazul Republicii Elene, ministrul finanţelor sau reprezentantul sau autorizat.
2. În ce priveşte aplicarea prezentei convenţii de cãtre un stat contractant orice termen care nu este altfel definit va avea dacã contextul nu cere altfel înţelesul pe care îl are în cadrul legislaţiei acelui stat cu privire la impozitele la care prezenta convenţie se aplica.
ART. 4
1. În sensul prezentei convenţii, termenul rezident al unui stat contractant desemneazã orice persoana care, în virtutea prevederilor legale ale acelui stat, este subiect de impunere în acest stat, datoritã domiciliului sau, rezidentei sale, sediului conducerii sau în virtutea oricãrui alt criteriu de natura similarã. Acest termen nu include acele persoane care sînt supuse impozitãrii în acest stat numai pentru veniturile din surse din acel stat sau avere situata în interiorul acestuia.
2. Cînd, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoana fizica este rezidenţã a ambelor state contractante, atunci statutul sau fiscal se va rezolva cum urmeazã:
a) persoana va fi consideratã rezidenţã a statului contractant în care are o locuinta permanenta la dispoziţia sa; dacã dispune de o locuinta permanenta la dispoziţia sa în ambele state contractante, ea va fi consideratã rezidenţã a statului contractant cu care legãturile sale personale şi economice sînt cele mai strinse (centrul intereselor vitale);
b) dacã statul contractant în care aceasta persoana are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacã aceasta persoana nu dispune de o locuinta permanenta la dispoziţia sa în nici unul din statele contractante, atunci va fi consideratã rezidenţã a statului contractant în care locuieşte în mod obişnuit;
c) dacã aceasta persoana locuieşte în mod obişnuit în ambele state contractante sau nu locuieşte în mod obişnuit în nici unul din ele, ea va fi consideratã rezidenţã a statului contractant al cãrui naţional este;
d) dacã aceasta persoana este un naţional al ambelor state contractante sau nu este naţional al nici unuia dintre ele, autoritãţile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.
3. Cînd, potrivit prevederilor paragrafului 1 o persoana, alta decît o persoana fizica, este rezidenţã a ambelor state contractante, atunci se va considera ca este rezidenţã a statului contractant în care este situat locul conducerii sale efective.
ART. 5
Sediul permanent
1.În sensul prezentei convenţii, expresia sediul permanent indica un loc fix de afaceri prin care întreprinderea exercita în totalitate sau în parte activitatea sa.
2.Expresia sediul permanent cuprinde îndeosebi:
a) un sediu de conducere;
b) o sucursala;
c) un birou;
d) o uzina;
e) un atelier;
f) o mina, un put, de extracţie a petrolului sau a gazelor, o cariera sau orice alt loc de exploatare sau explorare a resurselor naturale.
3. Un şantier de construcţii sau montaj sau un proiect de instalaţii constituie un sediu permanent numai în cazul în care durata acestuia este mai mare de 9 luni.
4. Independent de prevederile precedente ale acestui articol, expresia sediul permanent se considera ca nu include:
a) folosirea de instalaţii numai în scopul depozitarii, expunerii sau livrãrii de produse sau mãrfuri aparţinînd întreprinderii;
b) menţinerea unui stoc de produse sau mãrfuri aparţinînd întreprinderii, numai în scopul de a fi depozitate, expuse sau livrate;
c) menţinerea unui stoc de produse sau mãrfuri aparţinînd întreprinderii numai în scopul de a fi prelucrate de cãtre o alta întreprindere;
d) menţinerea unui loc stabil de afaceri numai în scopul de a cumpara produse sau mãrfuri ori de a stringe informaţii pentru întreprindere;
e) menţinerea unui loc stabil de afaceri numai în scopul desfãşurãrii pentru întreprindere a oricãrei alte activitãţi cu caracter preparator sau auxiliar
f) menţinerea unui loc fix de afaceri numai în scopul desfãşurãrii de activitãţi combinate din categoria celor menţionate la subparagrafele a)-e), cu condiţia ca intreaga activitate a locului fix de afaceri rezultatã din aceasta combinare sa aibã un caracter auxiliar sau preparator.
g) produsele sau mãrfurile care aparţin întreprinderii şi sînt expuse în cadrul unui tirg sau expoziţii ocazional-temporare care se vînd în timpul tirgului şi se livreaza imediat dupã închiderea acestora.
5. Independent de prevederile paragrafului 1 şi 2, cînd o persoana - alta decît un agent cu statut independent, cãruia i se aplica paragraful 7 - acţioneazã în numele unei întreprinderi şi are ca activitate obişnuitã în statul contractant împuternicirea de a încheia contracte în numele întreprinderii, acea întreprindere se va considera ca are un sediu permanent în acel stat cu privire la orice activitãţi pe care acea persoana le efectueazã pentru întreprindere, afarã de cazul cînd activitãţile acelei persoane sînt limitate la acelea menţionate la paragraful 4 care, dacã ar fi exercitate printr-un loc fix de afaceri, nu face din acest loc fix de afaceri un sediu permanent în condiţiile acelui paragraf.
6. O persoana a carei activitate este legatã de exploatarea sau explorarea fundului marii sau a subsolului acesteia ca şi a resurselor naturale situate într-un stat contractant va fi considerat ca desfãşoarã o activitate de afaceri printr-un sediu permanent în acel stat.
7. O întreprindere nu va fi consideratã ca are un sediu permanent într-un stat contractant prin intermediul unui broker, a unui agent comisionar general sau al oricãrui alt agent cu statut independent, cu condiţia ca aceste persoane sa acţioneze în cadrul activitãţii lor obişnuite.
8. Faptul ca o societate rezidenţã a unui stat contractant controleazã sau este controlatã de cãtre o societate care este rezidenţã a celuilalt stat contractant sau care exercita activitatea sa în celãlalt stat contractant (fie printr-un sediu permanent ori în alt mod) nu este prin el însuşi suficient pentru a face din una din aceste societãţi un sediu permanent al celeilalte.
ART. 6
Venituri din bunuri imobile
1. Venitul obţinut de un rezident al unui stat contractant din bunuri imobile (inclusiv din agricultura sau silvicultura) situate în celãlalt stat contractant poate fi impus în acel stat.
2. Expresia bunuri imobile este definitã în conformitate cu legislaţia statului contractant în care bunurile în discuţie sînt situate. Expresia va cuprinde în orice caz, accesoriile proprietãţii imobiliare, inventarul viu şi mort al exploatarilor agricole şi forestiere, drepturile asupra cãrora se aplica dreptul comun cu privire la proprietatea funciarã, uzufructul bunurilor imobile şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatãrii zãcãmintelor minerale, surselor şi a altor resurse naturale ale solului; navele, vasele şi aeronavele nu sînt considerate ca bunuri imobile.
3. Prevederile paragrafului 1 se vor aplica venitului obţinut din folosirea directa, închirierea sau folosirea în orice alta forma a proprietãţii imobiliare.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se vor aplica, de asemenea, venitului din proprietãţi imobiliare ale unei întreprinderi şi venitului din bunuri imobile folosite pentru desfãşurarea unei activitãţi de prestãri de servicii cu caracter personal independent.
ART. 7
Beneficiile întreprinderilor
1. Beneficiile unei întreprinderi a unui stat contractant sînt impozabile numai în acel stat, în afarã de cazul cînd întreprinderea exercita activitatea sa în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent situat în acel stat. Dacã întreprinderea exercita o activitate, astfel cum s-a menţionat anterior, beneficiile întreprinderii pot fi impuse în celãlalt stat contractant, dar numai acea parte care poate fi atribuitã acelui sediu permanent.
2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, cînd o întreprindere a unui stat contractant desfãşoarã activitate în celãlalt stat contractant prin intermediul unui sediu permanent situat în acel stat, atunci se atribuie în fiecare stat contractant acelui sediu permanent beneficiile pe care le-ar fi putut realiza dacã ar fi constituit o întreprindere distinctã şi separatã exercitind activitãţi identice sau analoage, în condiţii identice sau analoage şi tratind cu toatã independenta cu întreprinderea al cãrui sediu permanent este.
3. La determinarea beneficiului unui sediu permanent se vor acorda ca scaderi cheltuielile fãcute pentru scopurile urmãrite de sediul permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administraţie indiferent de faptul ca s-au efectuat în statul contractant sau în alta parte.
4. În mãsura în care într-un stat contractant se obişnuieşte ca beneficiile de atribuit unui sediu permanent sa fie determinate prin repartizarea beneficiilor totale ale întreprinderii între diversele ei pãrţi componente, nici o dispoziţie a paragrafului 2 nu impiedica acel stat contractant sa determine dupã cum este uzual, beneficiile de impus pa baza unei astfel de repartizari; metoda de repartizare adoptatã va fi însã în asa fel încît rezultatul sa concorde cu principiile cuprinse în prezentul articol.
5. Nici un beneficiu nu se atribuie unui sediu permanent numai pentru faptul ca acel sediu permanent cumpara produse sau mãrfuri pentru întreprindere.
6. În sensul paragrafelor precedente, beneficiile de atribuit sediului permanent vor fi determinate în fiecare an prin aceeaşi metoda, în afarã de cazul cînd exista motive suficiente şi valabile de a proceda în alt mod.
7. Cînd beneficiile cuprind elemente de venit care sînt tratate separat în articole ale prezentei convenţii, prevederile acelor articole nu vor fi afectate de dispoziţiile acestui articol.
ART. 8
1. Beneficiile obţinute din exploatarea navelor în trafic internaţional vor fi impozabile numai în statul contractant în care navele sînt înregistrate sau pentru care au documente.
2. Beneficiile obţinute din exploatarea aeronavelor în trafic internaţional vor fi impozabile numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.
3. Prevederile paragrafului 2 se vor aplica, de asemenea beneficiilor obţinute din participarea într-un pool, la o exploatare în comun sau la o agenţie internationala de transporturi.
ART. 9
Întreprinderi asociate
Cînd:
a) o întreprindere a unui stat contractant participa direct sau indirect la conducerea, controlul sau capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, sau
b) aceleaşi persoane participa direct sau indirect la conducerea, controlul sau capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi a unei întreprinderi a celuilalt stat contractant,
şi,
în oricare din aceste doua situaţii, se stabilesc sau se impun condiţii între cele doua întreprinderi în relaţiile lor comerciale sau financiare, ce diferã de acelea care ar fi stabilite între întreprinderi independente, atunci orice beneficii care, dacã n-ar fi fost aceste condiţii, ar fi fost obţinute dar, datoritã acelor condiţii nu au putut fi obţinute, pot fi incluse în beneficiile acelei întreprinderi şi impuse în consecinta.
ART. 10
Dividende
1. Dividendele plãtite de o societate rezidenţã a unui stat contractant cãtre o persoana rezidenţã a celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel stat.
2. Totuşi, astfel de dividende pot sa fie, de asemenea, impuse în statul contractant în care este rezidenţã societatea plãtitoare de dividende, potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacã cel care le încaseazã este beneficiarul efectiv al dividendelor, impozitul astfel stabilit nu va depãşi:
a) 45 la suta din suma bruta a dividendelor, dacã societatea care le distribuie este rezidenţã a Greciei, şi
b) 25 la suta din suma bruta a dividendelor, dacã societatea care le distribuie este rezidenţã a României. Autoritãţile competente ale statelor contractante vor stabili, de comun acord modalitatea de aplicare a acestor limitãri.
Acest paragraf nu va afecta impozitarea societãţii pentru beneficiile din care se plãtesc dividendele.
3. Termenul dividende, asa cum este folosit în acest articol, înseamnã veniturile provenind din acţiuni, acţiuni sau titluri de folosinta, pãrţi miniere pãrţi de fondator sau alte drepturi, cu excepţia creanţelor, care participa la realizarea beneficiilor, precum şi veniturile din alte pãrţi sociale ce sînt supuse aceluiaşi regim de impunere ca venituri din acţiuni de cãtre legislaţia fiscalã a statului contractant în care este rezidenţã societatea distribuitoare a dividendelor.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se vor aplica dacã beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant desfãşoarã activitãţi producãtoare de venituri în celãlalt stat contractant în care societatea plãtitoare de dividende este rezidenţã, printr-un sediu permanent situat în acel stat sau efectueazã în acel stat servicii independente, folosind o baza fixa situata acolo, iar pachetul de acţiuni deţinut, în legatura cu care se plãtesc dividendele, este efectiv legat de acest sediu permanent sau baza fixa. În astfel de cazuri se vor aplica prevederile art. 7 sau ale art. 15, dupã caz.
5. Cînd o societate rezidenţã a unui stat contractant realizeazã beneficii sau venituri din celãlalt stat contractant, acel stat contractant nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plãtite de societate, exceptind situaţia în care aceste dividende sînt plãtite unui rezident al acelui stat sau în mãsura în care pachetul de acţiuni în legatura cu care se plãtesc dividendele sînt legate în mod efectiv de un sediu permanent sau o baza fixa situata în acel stat, nici sa preleve vreun impozit asupra beneficiilor nedistribuite ale societãţii, chiar dacã dividendele plãtite sau beneficiile nedistribuite reprezintã în total sau în parte, beneficii sau venituri provenind din acel stat contractant.
ART. 11
Dobinzi
1. Dobinzile provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel stat contractant.
2. Totuşi, astfel de dobinzi pot sa fie de asemenea, impuse în statul contractant din care provin şi în conformitate cu legislaţia acelui stat dar, dacã primitorul este beneficiarul efectiv al dobinzilor, impozitul astfel stabilit nu va depãşi 10 la suta din suma bruta a dobinzilor. Autoritãţile competente ale statelor contractante vor stabili, de comun acord modalitatea de aplicare a acestei limitãri.
3. Termenul dobinzi, astfel cum este folosit în prezentul articol, înseamnã venituri din titluri de creanta de orice fel garantate sau nu ipotecar şi indiferent dacã dau sau nu dreptul; de a participa la beneficiile debitorului şi, în special veniturile din efecte publice şi veniturile din obligaţiuni, inclusiv primele şi premiile decurgind din aceste efecte publice sau obligaţiuni. Penalizãrile pentru plata cu intirziere nu sînt considerate ca dobinzi în sensul prezentului articol.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se vor aplica dacã beneficiarul efectiv al dobinzilor rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitãţi producãtoare de venituri în celãlalt stat contractant în care iau naştere dobinzile printr-un sediu permanent situat acolo sau efectueazã în celãlalt stat contractant servicii personale cu caracter independent folosind o baza fixa situata acolo şi dacã titlurile de creanţe cu privire la care se plãtesc dobinzile sînt legate în mod efectiv de un astfel de sediu permanent sau baza fixa. În astfel de cazuri se vor aplica prevederile art. 7 sau ale art. 15 dupã caz.
5. Dobinzile se vor considera ca iau naştere într-un stat contractant cînd debitorul este acel stat contractant, o unitate administrativ-teritorialã, o autoritate localã sau un rezident al acelui stat. Cînd, totuşi, persoana plãtitoare a dobinzilor, fie ca este sau nu rezidenţã a unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa în legatura cu care a fost contractatã creanta asupra cãreia se plãtesc dobinzile şi aceste dobinzi se suporta de acel sediu permanent sau baza fixa, atunci aceste dobinzi se vor considera ca iau naştere în statul în care este situat sediul permanent sau baza fixa.
6. Cînd, datoritã relaţiilor speciale existente între debitor şi beneficiarul efectiv sau dintre ambii şi o alta persoana, suma dobinzilor, ţinînd cont de creanta pentru care ele sînt plãtite excede suma asupra cãreia ar fi convenit debitorul şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, dispoziţiile prezentului articol se vor aplica numai la aceasta ultima suma menţionatã. În acest caz, partea excedentarã a plãţilor va rãmîne impozabilã conform legislaţiei fiecãrui stat contractant, tinindu-se cont de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii.
ART. 12
Comisioane
1. Comisioanele provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant, pot fi impuse în acel stat.
2. Totuşi, astfel de comisioane pot sa fie impuse în statul contractant din care provin şi în conformitate cu legislaţia acelui stat, dar impozitul astfel stabilit nu va depãşi 5 la suta din suma comisionului. Autoritãţile competente ale statelor contractante vor stabili de comun acord modul de aplicare a acestei limitãri.
3. Termenul comisioane astfel cum este folosit în acest articol, înseamnã o plata efectuatã unui intermediar, unui agent comisionar general sau oricãrei alte persoane asimilate unui astfel de intermediar sau agent, de cãtre legislaţia fiscalã a statului contractant din care provine o asemenea plata.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se vor aplica dacã beneficiarul comisionului, rezident al unui stat contractant, are în celãlalt stat contractant din care provine comisionul un sediu permanent de care este legatã efectiv activitatea generatoare de comision. În asemenea caz, se vor aplica prevederile art. 7.
5. Comisioanele se vor considera ca iau naştere într-un stat contractant cînd debitorul este chiar acel stat, o unitate administrativ-teritorialã, o autoritate localã sau un rezident al acelui stat. Cînd, totuşi, persoana plãtitoare a comisioanelor, fie ca este sau nu rezidenţã a unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent de care este legatã obligaţia de plata a comisioanelor şi aceste comisioane sînt suportate de acel sediu permanent, atunci aceste comisioane se vor considera ca iau naştere în statul contractant în care este situat sediul permanent.
ART. 13
Redevenţe
1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel stat.
2. Totuşi, astfel de redevenţe pot sa fie, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin şi în conformitate cu legislaţia acelui stat dar dacã primitorul este beneficiarul efectiv al redevenţelor impozitul astfel stabilit nu va depãşi 5 la suta din suma bruta a redevenţelor plãtite pentru folosirea sau pentru dreptul de folosire a oricãrui drept de autor asupra unei opere literare, artistice, sau ştiinţifice, inclusiv filmele de cinematograf şi filmele sau benzile de televiziune sau radio şi 7 la suta din suma bruta a redevenţelor plãtite pentru folosirea sau dreptul de folosire a oricãrui brevet de invenţie, marca de fabrica, design, sau model, plan formula sau procedeu secret, ca şi pentru folosirea unui echipament industrial, comercial, sau ştiinţific sau pentru informaţiile relative la experienta cistigata în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific. Autoritãţile competente ale statelor contractante vor stabili, de comun acord modul de aplicare a acestei limitãri.
3. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se vor aplica dacã beneficiarul efectiv al redevenţelor, rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitãţi producãtoare de venituri în celãlalt stat contractant în care iau naştere redevenţele, printr-un sediu permanent situat acolo sau efectueazã în celãlalt stat contractant servicii personale cu caracter independent folosind o baza fixa situata acolo şi dreptul sau proprietatea în legatura cu care se plãtesc redevenţele sînt legate efectiv de acest sediu permanent sau baza fixa. În astfel de cazuri se vor aplica prevederile art. 7 sau 15, dupã caz.
4. Se va considera ca redevenţele iau naştere într-un stat contractant cînd plãtitorul este acel stat, o unitate administrativ-teritorialã, o autoritate localã sau un rezident al acelui stat. Cînd, totuşi, persoana plãtitoare de redevenţe, fie ca este sau nu rezidenţã a unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa în legatura cu care s-a nãscut obligaţia de a plati redevenţele şi plata acestor redevenţe este suportatã de acest sediu permanent sau baza fixa, atunci aceste redevenţe se vor considera ca iau naştere în statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa.
5. Cînd, datoritã relaţiilor speciale existente între debitor şi beneficiarul efectiv sau dintre ambii şi o alta persoana, suma redevenţelor, ţinînd seama de folosirea, concesionarea folosirii sau informaţia pentru care se plãtesc, depãşeşte suma asupra cãreia s-ar fi convenit de cãtre debitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, dispoziţiile prezentului articol se vor aplica numai la aceasta ultima suma menţionatã. În acest caz, partea excedentarã a plãţilor va rãmîne impozabilã conform legislaţiei fiecãrui stat contractant, tinindu-se cont de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii.
ART. 14
Cistiguri din capital
1.Cistigurile obţinute de un rezident al unui stat contractant din înstrãinarea bunurilor imobile, astfel cum sînt definite în art. 6, situate în celãlalt stat contractant, pot fi impuse în acel stat contractant.
2.Cistigurile care provin din înstrãinarea bunurilor mobile fãcînd parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant, sau a bunurilor mobile care aparţin unei baze fixe de care dispune un rezident al unui stat contractant în celãlalt stat contractant în scopul efectuãrii unor servicii personale cu caracter independent, inclusiv cistigurile provenind din înstrãinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu intreaga întreprindere) sau a unei baze fixe, pot impuse în celãlalt stat.
3.Cistigurile care provin din înstrãinarea navelor sau aeronavelor folosite în trafic internaţional şi a bunurilor mobile ţinînd de exploatarea acestor nave sau aeronave vor fi impuse numai în statul contractant în care, urmare prevederilor art. 8 al acestei convenţii, sînt impozabile beneficiile obţinute din astfel de activitãţi.
4.Cistigurile obţinute din înstrãinarea oricãror bunuri, altele decît cele menţionate la paragrafele 1, 2 şi 3, vor fi impuse numai în statul contractant al cãrui rezident este cel care înstrãineazã.
ART. 15
Servicii personale cu caracter independent
1.Veniturile obţinute de un rezident al unui stat contractant din exercitarea unei profesii sau a altor activitãţi cu caracter independent vor fi impuse numai în acel stat cu excepţia situaţiei în care rezidentul are permanent la dispoziţia sa în celãlalt stat contractant o baza fixa în scopul exercitãrii activitãţii sau a situaţiei în care rezidentul este prezent în celãlalt stat pentru o perioada care depãşeşte 183 de zile în cursul unui an fiscal sau perioade care insumeaza 183 de zile în doi ani fiscali consecutivi. Dacã dispune de o astfel de baza fixa sau dacã şederea depãşeşte perioada sus-menţionatã, veniturile vor fi impuse în celãlalt stat contractant, dar numai în mãsura în care acestea pot fi atribuite acelei baze fixe sau perioade de şedere.
2.Expresia profesii libere include, în special, activitãţi independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi exercitarea independenta a profesiunii de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist şi contabil.
ART. 16
Servicii personale dependente
1.Sub rezerva prevederilor art. 17, 19 şi 20, salariile şi alte remuneraţii similare, pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate salariata sînt impozabile numai în acel stat, în afarã de cazul cînd aceasta activitate este exercitatã în celãlalt stat contractant. Dacã activitatea salariata este exercitatã în celãlalt stat contractant, remuneraţia primitã din aceasta activitate este impozabilã în acel stat.
2.Independent de prevederile paragrafului 1, remuneraţiile pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate salariata exercitatã în celãlalt stat contractant vor fi impozabile numai în primul stat menţionat dacã:
a) primitorul rãmîne în celãlalt stat o perioada sau perioade care nu depãşesc în total 183 de zile în cursul anului fiscal al celuilalt stat, şi
b) remuneraţiile sînt plãtite de cãtre o persoana sau în numele unei persoane care angajeazã şi care nu este rezidenţã a celuilalt stat, şi
c) remuneraţiile nu sînt suportate de un sediu permanent sau de o baza fixa pe care cel care angajeazã o are în celãlalt stat.
3.Independent de dispoziţiile precedente ale acestui articol, remuneraţiile pentru activitatea salariata exercitatã la bordul unei nave sau al unei aeronave în trafic internaţional pot fi impozabile în statul contractant din care se obţin beneficii din activitatea acestor nave sau aeronave, în conformitate cu prevederile art. 8.
ART. 17
Remuneraţiile membrilor consiliului de administraţie sau de conducere
Remuneraţiile directorilor şi alte remuneraţii similare primite de cãtre un rezident al unui stat contractant în calitatea lui de membru al consiliului de administraţie al unei societãţi rezidente în celãlalt stat contractant, pot fi impuse în acel stat.
ART. 18
Artişti şi sportivi
1.Independent de prevederile art. 15 şi 16, veniturile pe care un rezident al unui stat contractant, în calitate de artist de teatru, de cinema, de radio sau televiziune şi interpreţii muzicali, precum şi sportivii le obţin din activitatea personalã desfasurata în celãlalt stat contractant, pot fi impuse în acel stat.
2.Cînd veniturile privitoare la activitãţile personale exercitate de un profesionist de spectacole sau de un sportiv în aceasta calitate nu revine acestuia ci altei persoane, independent de prevederile art. 7, 15 şi 16, acele venituri pot fi impuse în statul contractant în care se desfãşoarã activitãţile profesionistului de spectacole sau sportivului.
3.Veniturile obţinute din astfel de activitãţi, desfãşurate în cadrul acordurilor culturale încheiate între statele contractante, sînt scutite reciproc de impozite.
ART. 19
Pensii
Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 al art. 20, pensiile şi alte remuneraţii similare plãtite unui rezident al unui stat contractant pentru munca salariata desfasurata în trecut, vor fi impozabile numai în acel stat.
ART. 20
Funcţii publice
1. a) Remuneraţiile, altele decît pensiile plãtite de un stat contractant, o unitate administrativ-teritorialã sau o autoritate localã a acestuia oricãrei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat, unitãţi sau autoritãţi, vor fi impuse numai în acel stat.
b) Totuşi, astfel de remuneraţii vor fi impuse numai în celãlalt stat contractant dacã serviciile sînt prestate în acel stat şi persoana este un rezident al acelui stat care:
I) este un naţional al acelui stat, sau
II) nu a devenit rezidenţã a acelui stat numai în scopul prestãrii serviciilor.
2.a) Orice pensie plãtitã de sau din fonduri create de un stat contractant, o unitate administrativ-teritorialã sau o autoritate localã a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat, unitãţi sau autoritãţi a acestuia va fi impusa numai în acel stat.
b) Totuşi, astfel de pensii vor fi impuse numai în celãlalt stat contractant, dacã persoana este rezidenţã şi naţional al acelui stat.
3.Prevederile art. 16, 17 şi 19 se vor aplica remuneraţiilor şi pensiilor referitoare la serviciile prestate în legatura cu o activitate producãtoare de venituri desfasurata de un stat contractant, o unitate administrativ-teritorialã sau o autoritate localã a acestuia.
ART. 21
Profesori
1. Remuneraţiile pe care profesorii şi alţi membri ai corpului de învãţãmînt rezidenţi ai unui stat contractant care predau într-o universitate sau în orice alta instituţie de învãţãmînt autorizata a celuilalt stat contractant le primesc pentru aceasta activitate sînt impozabile numai în primul stat, pentru o perioada care nu depãşeşte 2 ani de la începerea activitãţii lor.
2. Prevederile paragrafului 1 se vor aplica, de asemenea, remuneraţiilor pe care o persoana fizica, rezidenţã a unui stat contractant le primeşte pentru lucrãri de cercetare executate în celãlalt stat contractant, dacã asemenea cercetãri nu sînt întreprinse în principal pentru beneficiul privat al unei întreprinderi sau persoane.
ART. 22
Studenţi, stagiari şi persoane aflate la specializare
1. Sumele pe care un student, un practicant, un stagiar sau o persoana trimisa pentru a dobîndi experienta tehnica, profesionalã sau comercialã care este sau a fost imediat anterior prezentei sale într-un stat contractant, un rezident al celuilalt stat contractant şi care este prezent în primul stat contractant menţionat numai în scopul instruirii sau pregãtirii sale, le primeşte pentru întreţinere, instruire sau pregãtire, nu vor fi impuse în primul stat menţionat cu condiţia ca astfel de sume sa provinã din surse situate în afarã acelui stat.
2. Aceeaşi scutire se va aplica venitului obţinut de cãtre o persoana din cele mai sus menţionate din munca salariata pe care o presteazã în acel prim stat contractant pentru a-şi suplimenta mijloacele sale pentru întreţinere, educare, instruire şi alte cheltuieli pentru specializare, pentru o perioada limitatã la 2 ani de la sosirea sa în acel prim stat contractant.
ART. 23
Alte venituri
1. Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, de oriunde ar proveni, care nu au fost menţionate în articolele precedente ale prezentei convenţii, vor fi impuse numai în acel stat.
2. Prevederile paragrafului 1 nu vor fi aplicate veniturilor, altele decît veniturile care provin din proprietãţi imobiliare, asa cum sînt definite în paragraful 2 al art. 6 dacã primitorul unor astfel de venituri care este rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitãţi producãtoare de venituri în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent situat în aceasta sau desfãşoarã în acel stat servicii personale cu caracter independent folosind o baza fixa situata în acesta şi drepturile sau bunurile cu privire la venitul plãtit sînt legate efectiv de acel sediu permanent sau baza fixa.
În astfel de cazuri se vor aplica prevederile art. 7 sau ale art. 15, dupã caz
ART. 24
Impunerea averii
1. Averea constituitã din bunuri imobile, la care se referã art. 6, detinuta de un rezident al unui stat contractant şi situata în celãlalt stat contractant se impoziteazã în acel stat.
2. Averea constituitã din bunuri mobile fãcînd parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant sau din bunuri mobile ţinînd de o baza fixa la dispoziţia unui rezident al unui stat contractant în celãlalt stat contractant, în scopul exercitãrii de servicii personale cu caracter independent, este impozabilã în acel stat.
3. Averea constind din nave sau aeronave exploatate în trafic internaţional şi din bunuri mobile, ţinînd de exploatarea unor astfel de nave sau aeronave sînt impozabile numai în statul contractant în care beneficiile aferente navelor sau aeronavelor sînt impozabile în conformitate cu prevederile art. 8 al acestei convenţii.
4. Toate celelalte elemente de avere ale unui rezident al unui stat contractant sînt impozabile numai în acel stat.
ART. 25
Evitarea dublei impuneri
1. Cînd un rezident al unui stat contractant realizeazã venituri sau deţine avere care, în conformitate cu prevederile acestei convenţii pot fi impuse în celãlalt stat contractant, primul stat menţionat va acorda:
a) ca o deducere din impozitul pe venit al acelui rezident o suma egala cu impozitul pe venit plãtit în acel stat;
b) ca o deducere din impozitul pe avere al acelui rezident o suma egala cu impozitul pe avere plãtit în acel stat.
O atare deducere în fiecare stat nu va depãşi cu toate acestea, acea parte din impozitul pe venit sau impozitul pe avere astfel cum a fost determinat înainte de acordarea deducerii, care este, sau dupã caz, poate fi atribuitã venitului sau averii care pot fi impuse în acel stat.
ART. 26
Nediscriminarea
1. Nationalii unui stat contractant nu vor fi supuşi în celãlalt stat contractant la nici un impozit sau alta obligaţie legatã de acesta, care sa fie diferita sau mai împovãrãtoare decît impunerea şi cerinţele legate de aceasta impunere la care sînt sau pot fi supuşi nationalii celuilalt stat în aceleaşi condiţii.
2. Termenul nationali indica:
a) toate persoanele fizice care poseda naţionalitatea greaca sau cetãţenia romana;
b) toate persoanele juridice, societãţile de persoane şi asociaţiile constituite conform legislaţiei în vigoare într-un stat contractant.
3. Impunerea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant nu va fi stabilitã în condiţii mai puţin favorabile în celãlalt stat, decît impunerea stabilitã întreprinderilor acelui stat care desfãşoare aceleaşi activitãţi. Aceasta prevedere nu va fi interpretatã ca obligind un stat contractant sa acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant orice înlesnire, reducere sau scutire cu caracter personal, în ce priveşte impunerea pe considerente privind statutul civil sau responsabilitãţile familiale pe care le acorda rezidenţilor sãi.
4. Întreprinderile unui stat contractant, al cãror capital este, integral sau parţial deţinut sau controlat, în mod direct sau indirect de unul sau mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse în primul stat contractant menţionat nici unui impozit sau obligaţie legatã de acesta care sa diferita sau mai împovãrãtoare decît impozitul sau obligaţiile legate de acesta, la care sînt sau pot fi supuse alte întreprinderi similare ale primului stat menţionat.
5. Prevederile acestui articol se vor aplica impozitelor de orice fel şi natura, independent de prevederile art. 2.
ART. 27
Procedura amiabila
1. Cînd o persoana apreciazã ca mãsurile luate de un stat contractant sau de ambele state contractante îi atrag sau îi pot atrage o impozitare care nu este conformã cu aceasta convenţie, ea poate, indiferent de cãile de atac prevãzute de legislaţia nationala a acestor state, sa supunã cazul sau autoritãţii competente a statului contractant a cãrui rezidenţã este sau dacã cazul sau intra sub incidenta prevederilor paragrafului 1 al art. 26, atunci acesta va fi prezentat statului contractant al cãrui naţional este. Cazul trebuie prezentat în termen de 3 ani de la prima notificare a acţiunii din care rezulta ca impunerea este contrarã prevederilor convenţiei.
2. Autoritatea competenta se va strãdui, dacã reclamaţia îi pare intemeiata şi dacã ea însãşi nu este în mãsura sa ajungã la o soluţionare corespunzãtoare, sa rezolve problema pe calea unei înţelegeri mutuale cu autoritatea competenta a celuilalt stat contractant în vederea evitãrii unei impozitãri care nu este conformã cu convenţia.
3. Autoritãţile competente ale statelor contractante se vor strãdui sa rezolve, pe calea înţelegerii mutuale, orice dificultãţi sau dubii cu privire la interpretarea sau aplicarea convenţiei. Ele pot, de asemenea sa se consulte în vederea evitãrii dublei impuneri în cazurile neprevãzute de convenţie.
4. Autoritãţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele în scopul realizãrii unei înţelegeri în vederea aplicãrii prevederilor din paragrafele precedente. Cînd, pentru a se ajunge la o înţelegere, apare ca fiind recomandabil un schimb oral de opinii, un atare schimb poate avea loc în cadrul unei comisii compuse din reprezentanţii autoritãţilor competente ale statelor contractante.
5. Autoritãţile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc, dacã schimbãrile survenite în legislaţia lor fiscalã necesita modificãri ale convenţiei.
ART. 28
Schimb de informaţii
1. Autoritãţile competente ale statelor contractante vor face schimb de informaţii dacã este necesar pentru aplicarea prevederilor prezentei convenţii sau ale legilor interne ale statelor contractante privind impozitele prevãzute de convenţie, în mãsura în care impozitarea nu este contrarã convenţiei. Schimbul de informaţii nu este influentat de art. 1. Orice informaţie obţinutã de un stat contractant va fi tratata ca secret în acelaşi mod ca şi o informaţie obţinutã în condiţiile legislaţiei interne a acelui stat şi va fi facuta cunoscutã numai persoanelor sau autoritãţilor (inclusiv tribunale şi organe administrative) care au atribuţii în legatura cu stabilirea sau încasarea, executarea sau urmãrirea judiciarã sau rezolvarea apelurilor în legatura cu impozitele care constituie obiectul convenţiei. Persoanele sau autoritãţile menţionate trebuie sa foloseascã informaţiile numai în aceste scopuri. Ele pot face cunoscute informaţiile în procesele publice la tribunale sau în hotãrîrile judecãtoreşti.
2. Dispoziţiile paragrafului 1 nu vor fi în nici un caz interpretate ca impunind unui stat contractant obligaţia:
a) de a lua mãsuri administrative contrare propriei legislaţii sau cu practica administrativã a unuia sau a celuilalt stat contractant;
b) de a furniza informaţii care nu pot fi obţinute pe baza legislaţiei proprii sau în cadrul practicii administrative normale ale celor doua state contractante;
c) de a furniza informaţii care ar divulga orice secret comercial, de afaceri industrial profesional sau procedeu comercial sau informaţii a cãror divulgare ar fi contrarã ordinii publice.
ART. 29
Funcţionari diplomatici şi consulari
Nici o prevedere a prezentei convenţii nu va afecta privilegiile fiscale de care beneficiazã functionarii diplomatici şi consulari, fie în virtutea regulilor generale ale dreptului internaţional, fie în virtutea prevederilor unor acorduri speciale.
ART. 30
Intrarea în vigoare
1.Prezenta convenţie va fi ratificatã şi instrumentele de ratificare vor fi schimbate la Bucureşti sau Atena, cît mai curînd posibil.
2.Convenţia va intra în vigoare dupã schimbul instrumentelor de ratificare şi prevederile ei se vor aplica venitului realizat pe sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic urmãtor celui în care convenţia a intrat în vigoare.
ART. 31
Denunţarea
Prezenta convenţie va rãmîne în vigoare pe o durata nedeterminatã. Fiecare stat contractant poate sa denunţe convenţia pînã la 30 iunie a fiecãrui an calendaristic, începînd din cel de al 5-lea an urmãtor celui intrãrii în vigoare a convenţiei, printr-o nota de denunţare transmisã pe cale diplomaticã; în acest caz convenţia va inceta sa aibã efect asupra venitului obţinut pe sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic urmãtor celui în care s-a dat nota de denunţare.
Drept care, subsemnaţii, autorizaţi în buna şi cuvenitã forma, am semnat prezenta convenţie.
Încheiatã la 17 septembrie 1991 la Atena, în 2 exemplare originale, în limbile romana, elena şi engleza, fiecare din texte fiind egal autentice, textul în limba engleza prevalind în caz de divergenţe.
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
