Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
___________
*) Republicatã în temeiul <>art. V lit. o) al titlului III din Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii şi armonizarea reglementãrilor cu legislaţia europeanã privind protecţia consumatorilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 28 decembrie 2007, dându-se textelor o nouã numerotare.
<>Legea nr. 245/2004 privind securitatea generalã a produselor a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 25 iunie 2004.
CAP. I
Domeniu de aplicare şi definiţii
ART. 1
(1) Prezenta lege are ca scop asigurarea consumatorilor cã produsele puse pe piaţã sunt sigure şi se aplicã pentru toate produsele definite la art. 2 lit. a) numai în situaţia în care nu existã prevederi legale specifice de securitate a produselor respective, care au acelaşi obiectiv cu acest act normativ.
(2) În cazul în care unele produse sunt supuse unor cerinţe specifice de securitate impuse de legislaţia comunitarã, prezenta lege se aplicã numai pentru aspectele şi riscurile sau categoriile de riscuri care nu sunt prevãzute de aceste reglementãri, dupã cum urmeazã:
a) art. 2 lit. b) şi c) şi art. 3 nu se aplicã acestor produse în privinţa riscurilor sau categoriilor de riscuri prevãzute de reglementãrile specifice;
b) art. 4-16 se aplicã în orice situaţie, cu excepţia cazurilor în care existã reglementãri specifice privind aspectele care intrã sub incidenţa acestor dispoziţii.
ART. 2
În sensul prezentei legi, urmãtorii termeni se definesc astfel:
a) produs - orice bun material cunoscut sub denumirea de produs, care, inclusiv în cadrul unei prestãri de servicii, este destinat consumatorilor sau este posibil, în condiţii previzibile, sã fie utilizat de consumatori chiar dacã nu le este destinat şi care este furnizat sau pus la dispoziţie în cadrul unei activitãţi comerciale cu titlu oneros sau gratuit, fie cã este în stare nouã, folosit sau recondiţionat. Se excepteazã de la aplicarea prezentei legi produsele de ocazie care sunt furnizate ca antichitãţi sau ca produse care trebuie sã fie reparate ori recondiţionate înainte de utilizarea lor, numai în cazul în care furnizorul informeazã în mod clar persoana cãreia îi furnizeazã produsul despre necesitatea acestei reparaţii sau recondiţionãri;
b) produs sigur - orice produs care, în condiţii normale sau rezonabil previzibile de utilizare, inclusiv de duratã şi, dupã caz, de punere în funcţiune, de instalare şi de necesitãţi de întreţinere, nu prezintã niciun risc sau numai riscuri minime compatibile cu utilizarea produsului şi considerate ca acceptabile şi corespunzãtoare unui nivel ridicat de protecţie a sãnãtãţii şi securitãţii consumatorilor, luându-se în considerare în special:
1. caracteristicile produsului, în principal compoziţia, ambalarea, condiţiile de asamblare şi, dupã caz, de montaj şi de întreţinere;
2. efectul asupra altor produse, în cazul în care utilizarea lui împreunã cu alte produse poate fi în mod rezonabil previzibilã;
3. prezentarea produsului, etichetarea sa, orice avertizãri şi instrucţiuni pentru utilizarea şi distrugerea lui, precum şi orice altã indicaţie sau informaţie referitoare la produs;
4. categoriile de consumatori expuse riscului în cazul utilizãrii produsului, în particular copiii şi persoanele în vârstã. Posibilitatea obţinerii unor niveluri superioare de securitate sau de disponibilitate a altor produse prezentând un grad de risc mai scãzut nu trebuie sã constituie un motiv suficient pentru considerarea unui produs ca fiind periculos;
c) produs periculos - orice produs care nu îndeplineşte prevederile de la definiţia "produsului sigur" de la lit. b);
d) risc grav - orice risc semnificativ, care necesitã o intervenţie rapidã din partea autoritãţilor publice, inclusiv riscurile ale cãror efecte nu sunt imediate;
e) producãtor:
1. fabricantul produsului, în cazul în care este stabilit în România sau într-un stat membru al Uniunii Europene şi orice altã persoanã care se prezintã ca producãtor prin aplicarea pe produs a numelui sãu, a mãrcii sale sau a unui alt semn distinctiv ori persoana care recondiţioneazã produsul;
2. reprezentantul producãtorului, în cazul în care producãtorul nu este stabilit în România sau într-un stat membru al Uniunii Europene, sau, în absenţa unui reprezentant stabilit în România ori într-un stat membru al Uniunii Europene, importatorul produsului;
3. alţi operatori economici din lanţul de comercializare, în mãsura în care activitãţile lor pot aduce atingere caracteristicilor de securitate a unui produs;
f) distribuitor - orice operator economic din lanţul de comercializare, a cãrui activitate nu influenţeazã caracteristicile de securitate a produsului;
g) returnare - modalitate referitoare la aducerea înapoi a unui produs periculos de cãtre consumator, pe care producãtorul sau distribuitorul l-a furnizat deja consumatorului ori l-a pus la dispoziţia sa;
h) retragere - orice mãsurã luatã în scopul de a împiedica distribuţia şi expunerea la comercializare, precum şi ofertarea unui produs periculos la consumatori.
CAP. II
Obligaţia generalã de securitate - criterii de evaluare a conformitãţii
ART. 3
(1) Producãtorii sunt obligaţi sã punã pe piaţã numai produse sigure.
(2) Un produs va fi considerat sigur din punct de vedere al aspectelor reglementate de dispoziţiile legislaţiei naţionale atunci când, în absenţa prevederilor comunitare specifice privind reglementarea produsului în cauzã, el este conform cu reglementãrile naţionale ale României ori ale statului membru pe teritoriul cãruia este comercializat, stabilite cu respectarea principiilor liberei circulaţii a produselor şi serviciilor de piaţã şi care formuleazã cerinţele de sãnãtate şi securitate pe care produsul trebuie sã le îndeplineascã pentru a fi comercializat.
(3) Un produs este considerat sigur din punct de vedere al riscurilor şi al categoriilor de riscuri reglementate de standardele naţionale neobligatorii relevante atunci când este conform cu standardele naţionale neobligatorii care transpun standarde europene, a cãror referinţã este publicatã în Jurnalul Oficial al Comunitãţilor Europene. Referinţele acestor standarde naţionale armonizate sunt publicate de cãtre Asociaţia de Standardizare din România (ASRO).
(4) În alte condiţii decât cele avute în vedere la alin. (2) şi (3), conformitatea unui produs cu cerinţa de securitate generalã a produselor poate fi evaluatã luându-se în considerare, dacã existã:
a) standardele naţionale neobligatorii care transpun standarde europene relevante, altele decât cele la care se face referire la alin. (2);
b) standardele stabilite în statul în care este comercializat produsul;
c) orientãrile în domeniul evaluãrii securitãţii produselor;
d) codurile de bune practici în materie de securitate a produselor, în vigoare în sectorul respectiv;
e) stadiul prezent al cunoştinţelor ştiinţifice şi/sau tehnice;
f) aşteptãrile rezonabile ale consumatorilor referitoare la securitatea generalã a produselor.
(5) Conformitatea unui produs cu criteriile care au în vedere garantarea obligaţiei generale de securitate, în special cu prevederile alin. (2) şi (3), nu împiedicã autoritãţile competente sã ia mãsurile corespunzãtoare pentru a impune restricţii privind punerea sa pe piaţã sau sã cearã retragerea de pe piaţã ori returnarea produsului, dacã produsul se dovedeşte periculos.
CAP. III
Alte obligaţii ale producãtorilor şi obligaţii ale distribuitorilor
ART. 4
(1) În limitele activitãţilor lor producãtorii trebuie sã asigure consumatorului informaţiile utile care îi permit sã evalueze riscurile inerente ale unui produs pe durata medie de utilizare sau pe o duratã rezonabil previzibilã, atunci când acestea nu sunt imediat perceptibile de cãtre consumator, fãrã un avertisment corespunzãtor, precum şi sã previnã astfel de riscuri. Prezenţa unui astfel de avertisment nu exonereazã nicio persoanã de îndeplinirea celorlalte obligaţii prevãzute de prezenta lege.
(2) În limitele activitãţilor lor producãtorii trebuie sã adopte mãsuri proporţionale cu caracteristicile produselor pe care le furnizeazã, care le permit:
a) sã fie informaţi de riscurile pe care aceste produse le-ar putea prezenta pentru consumatori;
b) sã poatã întreprinde acţiunile potrivite, inclusiv, dacã este necesar, pentru a evita aceste riscuri, sã poatã dispune retragerea de pe piaţã, avertizarea adecvatã şi eficientã a consumatorilor, returnarea de la consumatori.
(3) Mãsurile prevãzute la alin. (2) vor include:
a) informarea, prin intermediul produsului sau al ambalajului, asupra identitãţii şi detaliilor privind producãtorul, precum şi informarea asupra produsului sau, dupã caz, asupra lotului de produse din care face parte, cu excepţia cazurilor în care omisiunea acestei informaţii este justificatã;
b) în cazul în care se considerã necesar, realizarea de teste prin sondaj pe produsele comercializate, analizarea reclamaţiilor şi, dupã caz, ţinerea unui registru de reclamaţii, precum şi informarea distribuitorilor de cãtre producãtor privind monitorizarea acestor produse.
(4) Mãsurile prevãzute la alin. (2) lit. b) vor fi întreprinse voluntar sau la cererea autoritãţilor competente, în conformitate cu art. 10 alin. (1) lit. f).
(5) Returnarea se face ca ultimã modalitate de rezolvare, atunci când celelalte acţiuni nu sunt suficiente pentru prevenirea riscurilor implicate, în cazul în care producãtorul considerã necesar sau când este obligat de cãtre autoritatea competentã sã ia aceastã mãsurã. Mãsura de returnare se poate pune în aplicare în baza codurilor de bunã conduitã în domeniu, în cazul în care acestea existã.
ART. 5
(1) Distribuitorii sunt obligaţi:
a) sã acţioneze cu atenţia cuvenitã pentru a contribui la respectarea cerinţelor de securitate aplicabile, în special sã nu distribuie produse despre care au cunoştinţã sau pe care ar fi trebuit sã le considere, pe baza informaţiilor deţinute şi în calitate de specialişti, neconforme cu aceste cerinţe;
b) sã participe, în limitele activitãţilor lor respective, la monitorizarea securitãţii produselor puse pe piaţã, în special prin:
1. transmiterea informaţiilor privind riscurile produselor;
2. pãstrarea şi furnizarea documentelor necesare pentru a determina originea produselor;
3. colaborarea la acţiunile întreprinse de producãtori şi de autoritãţile competente pentru evitarea riscurilor.
În limitele activitãţilor lor respective distribuitorii trebuie sã ia mãsuri care sã permitã o colaborare eficientã.
(2) În cazul în care producãtorii şi distribuitorii au cunoştinţã sau ar trebui sã cunoascã, pe baza informaţiilor pe care le posedã şi în calitate de specialişti, cã unele produse, pe care le-au pus pe piaţã sau care au fost furnizate într-un alt mod consumatorilor, prezintã pentru consumatori riscuri care sunt incompatibile cu cerinţele de securitate generalã, ei trebuie sã informeze imediat autoritãţile competente, în condiţiile stabilite în anexa nr.1, precizând acţiunile întreprinse în scopul de a preveni riscurile pentru consumatori.
(3) Producãtorii şi distribuitorii, în limitele activitãţilor lor, trebuie sã colaboreze cu autoritãţile competente, la cererea acestora din urmã, pentru acţiunile întreprinse, în scopul evitãrii riscurilor pe care le prezintã produsele pe care le furnizeazã sau le-au furnizat.
Procedurile ce trebuie urmate pentru o astfel de colaborare, inclusiv procedurile de dialog cu producãtorii şi distribuitorii respectivi asupra problemelor legate de securitatea produselor, sunt stabilite de autoritãţile competente.
CAP. IV
Obligaţii specifice şi responsabilitãţi
ART. 6
(1) Reglementãrile specifice privind securitatea produselor se stabilesc prin hotãrâre a Guvernului, la propunerea organelor sale de specialitate.
(2) Autoritatea competentã pentru supravegherea pieţei privind conformitatea produselor cu cerinţele generale de securitate stabileşte prin norme procedurile privind aplicarea prezentei legi.
(3) În România autoritatea competentã pentru supravegherea pieţei privind conformitatea produselor cu cerinţele generale de securitate, constatarea contravenţiilor, aplicarea sancţiunilor şi stabilirea mãsurilor complementare este Autoritatea Naţionalã pentru Protecţia Consumatorilor.
(4) Autoritatea Naţionalã pentru Protecţia Consumatorilor poate colabora, conform atribuţiilor stabilite prin legislaţia în vigoare, dupã caz, cu alte organe de specialitate cu atribuţii în supravegherea pieţei, pentru a desfãşura acţiuni în aplicarea prezentei legi.
(5) În scopul supravegherii pieţei privind conformitatea produselor cu cerinţele generale de securitate, sarcinile, atribuţiile, organizarea şi modalitãţile de colaborare cu celelalte organe de specialitate se vor stabili, dupã caz, prin protocoale sau în cadrul Comitetului interministerial pentru supravegherea pieţei produselor şi serviciilor şi protecţia consumatorilor.
(6) România va informa Comisia Europeanã referitor la sarcinile, atribuţiile, organizarea şi modalitãţile de colaborare cu celelalte organe de specialitate stabilite în scopul supravegherii pieţei privind conformitatea produselor cu cerinţele generale de securitate.
CAP. V
Sancţiuni
ART. 7
Încãlcarea dispoziţiilor prezentei legi atrage, dupã caz, rãspunderea civilã, disciplinarã, contravenţionalã sau penalã a celor vinovaţi.
ART. 8
(1) Constituie contravenţii şi se sancţioneazã dupã cum urmeazã:
a) încãlcarea dispoziţiilor art. 3 alin. (1), cu amendã de la 3.000 lei la 30.000 lei;
b) încãlcarea dispoziţiilor art. 4 alin. (1), cu amendã de la 1.000 lei la 3.000 lei;
c) încãlcarea dispoziţiilor art. 4 alin. (2) şi ale art. 5 alin. (1) lit. b) pct. 2, cu amendã de la 700 lei la 7.000 lei;
d) încãlcarea dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. a), cu amendã de la 2.000 lei la 4.000 lei.
(2) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de cãtre reprezentanţii împuterniciţi ai Autoritãţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor.
ART. 9
Contravenţiilor prevãzute la <>art. 8 le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 180/2002 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
ART. 10
(1) În sensul prezentei legi, în special al art. 6, autoritatea competentã pentru supravegherea pieţei privind conformitatea produselor cu cerinţele generale de securitate trebuie sã ia, dupã caz, una dintre urmãtoarele mãsuri complementare:
a) pentru orice produs:
1. sã organizeze, chiar dupã punerea sa pe piaţã ca fiind sigur, verificãri corespunzãtoare ale caracteristicilor sale de securitate, pe o scarã adecvatã, pânã la stadiul de utilizare sau de consum;
2. sã solicite pãrţilor interesate toate informaţiile necesare;
3. sã preleveze mostre de produse spre a le supune analizelor referitoare la securitate;
b) pentru orice produs care poate prezenta riscuri în anumite condiţii:
1. sã solicite marcarea cu avertismente corespunzãtoare privind riscurile pe care le poate prezenta, redactate în mod clar, uşor de înţeles, lizibil şi inteligibil, în limba românã, fãrã a exclude prezentarea şi în alte limbi;
2. sã se asigure la punerea pe piaţã a unui produs de existenţa unor condiţii prealabile de securitate, astfel încât produsul rezultat sã fie sigur;
c) pentru orice produs care poate prezenta riscuri pentru anumite categorii de persoane, sã dispunã ca acestea sã fie avertizate în mod expres de acest risc, în timp util şi sub o formã corespunzãtoare, inclusiv prin publicarea de avertismente speciale;
d) pentru orice produs care ar putea fi periculos, sã interzicã temporar, pe perioada necesarã diferitelor controale, verificãri sau evaluãri ale securitãţii, ca acesta sã fie furnizat, propus pentru furnizare sau sã fie expus;
e) pentru orice produs periculos, sã interzicã punerea sa pe piaţã şi sã stabileascã mãsurile însoţitoare necesare pentru a asigura respectarea interdicţiei;
f) pentru orice produs periculos existent deja pe piaţã:
1. sã dispunã sau sã organizeze retragerea sa efectivã şi imediatã şi sã avertizeze consumatorii cu privire la riscurile pe care le prezintã;
2. sã dispunã sau sã coordoneze ori, dupã caz, sã organizeze cu producãtorii şi distribuitorii, returnarea de la consumatori şi distrugerea sa în condiţii corespunzãtoare, prin grija şi pe cheltuiala operatorului economic respectiv.
(2) În cazul în care autoritatea competentã pentru supravegherea pieţei privind conformitatea produselor cu cerinţele generale de securitate dispune mãsuri de tipul celor prevãzute la alin. (1), în special cele menţionate la lit. d)-f), ea trebuie sã acţioneze pentru respectarea principiilor liberei circulaţii a produselor şi serviciilor pe piaţã, astfel încât sã punã în aplicare mãsuri proporţionale cu gravitatea riscului şi luând în consideraţie principiul precauţiei. În cadrul acestor mãsuri Autoritatea Naţionalã pentru Protecţia Consumatorilor sprijinã acţiunea voluntarã a producãtorilor şi distribuitorilor, în conformitate cu obligaţiile care le revin în temeiul prezentei legi, în special al prevederilor cap. III, prin dezvoltarea de coduri de bunã conduitã. Dacã este necesar, autoritatea competentã pentru supravegherea pieţei privind conformitatea produselor cu cerinţele generale de securitate organizeazã sau dispune mãsurile prevãzute la alin. (1) lit. f), în cazul în care acţiunea întreprinsã de producãtori şi distribuitori în îndeplinirea obligaţiilor lor este nesatisfãcãtoare sau insuficientã. Returnarea trebuie sã se facã conform prevederilor art. 4 alin. (5).
(3) În mod special, autoritatea competentã pentru supravegherea pieţei privind conformitatea produselor cu cerinţele generale de securitate trebuie sã întreprindã acţiunile necesare pentru a aplica cu rapiditatea necesarã mãsurile corespunzãtoare, aşa cum sunt cele prevãzute la alin. (1) lit. b)-f), în cazul produselor care pun problema unui risc grav. Aceste circumstanţe trebuie sã fie determinate de autoritatea competentã, evaluându-se, de la caz la caz, caracteristicile intrinseci ale produselor, în conformitate cu liniile directoare prevãzute la pct. 10 din anexa nr. 2.
(4) Mãsurile care se dispun în temeiul prezentului articol de cãtre autoritatea competentã pentru supravegherea pieţei privind conformitatea produselor cu cerinţele generale de securitate sunt aplicabile, dupã caz:
a) producãtorului;
b) distribuitorilor, în limitele activitãţilor lor, în special pãrţii responsabile pentru prima etapã a distribuirii produselor pe piaţa naţionalã;
c) oricãrei alte persoane, în cazul în care aceasta se dovedeşte necesar, în vederea colaborãrii la acţiunile întreprinse pentru a se evita riscuri care decurg dintr-un produs.
ART. 11
(1) Pentru a asigura o supraveghere eficientã a pieţei, destinatã garantãrii unui nivel ridicat de protecţie a sãnãtãţii şi securitãţii consumatorilor, autoritatea competentã pentru supravegherea pieţei privind conformitatea produselor cu cerinţele generale de securitate dispune mãsuri pentru:
a) stabilirea, actualizarea periodicã şi punerea în aplicare a unor programe sectoriale de supraveghere pe categorii de produse sau de riscuri, monitorizarea activitãţilor de supraveghere, a constatãrilor şi a rezultatelor acestor programe, coordonarea activitãţilor de colaborare în Comitetul interministerial pentru supravegherea pieţei produselor şi serviciilor şi protecţia consumatorilor;
b) monitorizarea şi actualizarea cunoştinţelor ştiinţifice şi tehnice referitoare la securitatea produselor în Comisia pentru securitatea produselor;
c) examinarea şi evaluarea periodicã a funcţionãrii activitãţilor de control şi a eficienţei lor şi, dacã este necesar, revizuirea abordãrii şi organizãrii acţiunilor de supraveghere puse în aplicare.
(2) Reclamaţiile consumatorilor şi ale pãrţilor interesate referitoare la securitatea produselor şi activitãţile corespunzãtoare de supraveghere şi de control vor fi prezentate la oficiul teritorial pentru protecţia consumatorilor. Reclamaţiile privind securitatea produselor fac obiectul unei monitorizãri corespunzãtoare în cadrul oficiilor teritoriale pentru protecţia consumatorilor, precum şi în cadrul autoritãţii competente pentru supravegherea pieţei privind conformitatea produselor cu cerinţele generale de securitate. Oficiile teritoriale pentru protecţia consumatorilor informeazã în mod activ consumatorii şi celelalte pãrţi interesate despre procedurile stabilite în acest scop.
ART. 12
Autoritatea Naţionalã pentru Protecţia Consumatorilor participã ca punct naţional de contact în reţeaua europeanã a autoritãţilor competente ale statelor membre ale Uniunii Europene în materie de securitate a produselor.
CAP. VI
Schimburi de informaţii şi situaţii de intervenţie rapidã
ART. 13
(1) În cazul în care România ia mãsuri care restrâng punerea de produse pe piaţã sau impun retragerea ori returnarea lor, aşa cum se prevede la art. 10 alin. (1) lit. b)-f), trebuie sã notifice aceste mãsuri Comisiei Europene, în mãsura în care o astfel de notificare nu este cerutã prin art. 17 sau printr-o legislaţie comunitarã specificã, precizând motivele pentru care le-a adoptat. România trebuie, de asemenea, sã informeze Comisia Europeanã despre orice modificare sau ridicare a oricãrei mãsuri de acest tip.
(2) Dacã România considerã cã efectele riscului nu depãşesc sau nu pot depãşi teritoriul sãu, trebuie sã procedeze la notificarea mãsurilor prevãzute la alin. (1), în mãsura în care ele conţin informaţii care pot prezenta interes pentru celelalte state membre ale Uniunii Europene din punct de vedere al securitãţii produselor, în special dacã ele apar ca rãspuns la un risc nou, încã nesemnalat în alte notificãri.
CAP. VII
Dispoziţii finale
ART. 14
(1) Informaţiile cu privire la riscurile pe care le prezintã produsele pentru sãnãtatea şi securitatea consumatorilor, de care dispune autoritatea competentã pentru supravegherea pieţei privind conformitatea produselor cu cerinţele generale de securitate, trebuie în general sã fie disponibile publicului, în conformitate cu cerinţele de transparenţã şi fãrã a prejudicia restricţiile necesare activitãţilor de control şi investigare.
(2) Publicul trebuie sã aibã acces în special la informaţiile privind identificarea produsului, natura riscului şi mãsurile luate.
(3) Reprezentanţii autoritãţilor competente sunt obligaţi sã nu divulge informaţiile obţinute prin aplicarea prezentei legi, care, prin natura lor, intrã sub incidenţa secretului profesional în cazuri bine justificate.
(4) Prin excepţie de la prevederile alin. (3), informaţiile privind caracteristicile de securitate a produselor pot fi fãcute publice dacã sunt impuse de circumstanţe, în scopul protecţiei sãnãtãţii şi securitãţii consumatorilor.
(5) Protejarea secretului profesional nu trebuie sã împiedice diseminarea cãtre autoritãţile competente a informaţiilor necesare pentru a asigura eficacitatea activitãţilor de control şi supraveghere a pieţei. Autoritãţile care primesc informaţii ce intrã sub incidenţa secretului profesional trebuie sã asigure protejarea acestora.
ART. 15
Aplicarea sancţiunilor prevãzute în prezenta lege nu înlãturã angajarea rãspunderii civile a operatorilor economici pentru pagubele generate de produsele cu defect, stabilitã conform dispoziţiilor legale în vigoare.
ART. 16
(1) Orice hotãrâre adoptatã în aplicarea prezentei legi şi care implicã restricţionarea punerii pe piaţã a unui produs sau impune mãsura de retragere a sa ori de returnare de la consumatori trebuie sã fie motivatã în mod corespunzãtor. Ea trebuie notificatã, imediat ce este posibil, pãrţii interesate şi trebuie sã indice cãile legale de contestare, prevãzute de dispoziţiile legale în vigoare, şi termenele în care aceste acţiuni de contestare trebuie sã fie introduse.
(2) Pãrţile implicate trebuie sã îşi poatã prezenta punctul de vedere înainte de adoptarea mãsurii, ori de câte ori este posibil. Dacã, datoritã urgenţei mãsurilor ce trebuie luate, nu a avut loc o consultare prealabilã, aceasta trebuie sã fie efectuatã într-un termen rezonabil, dupã punerea în aplicare a mãsurii.
(3) Mãsurile care impun retragerea unui produs sau returnarea lui de la consumatori trebuie sã ia în considerare necesitatea de a încuraja distribuitorii, utilizatorii şi consumatorii sã contribuie la punerea în aplicare a acestor mãsuri.
(4) Orice mãsurã luatã de autoritatea competentã pentru supravegherea pieţei privind conformitatea produselor cu cerinţele generale de securitate şi care restricţioneazã punerea pe piaţã a unui produs sau impune retragerea ori returnarea lui de la consumatori poate face obiectul unei acţiuni judecãtoreşti.
(5) Orice hotãrâre adoptatã în aplicarea prezentei legi şi care implicã restricţionarea punerii pe piaţã a unui produs sau impune retragerea ori returnarea lui nu trebuie sã aducã prejudicii referitoare la evaluarea responsabilitãţii pãrţii cãreia îi este adresatã, din punctul de vedere al prevederilor dreptului penal aplicabile cazului respectiv.
ART. 17
(1) În cazul în care România adoptã sau hotãrãşte sã adopte, sã recomande sau sã convinã cu producãtorii şi distribuitorii, pe o bazã voluntarã ori obligatorie, mãsuri care au în vedere împiedicarea, limitarea sau impunerea de condiţii specifice privind comercializarea sau eventuala utilizare pe teritoriul sãu a unor produse din cauza unui risc grav, va notifica imediat Comisiei Europene prin sistemul RAPEX. Comisia Europeanã trebuie, de asemenea, informatã imediat despre modificarea sau retragerea oricãrei mãsuri şi acţiuni de acest fel.
(2) Dacã România considerã cã efectele riscului nu depãşesc teritoriul sãu, trebuie sã urmeze procedura prevãzutã la art. 13, ţinând cont de criteriile relevante propuse în liniile directoare prevãzute la pct.10 din anexa nr. 2.
(3) România, înainte de a adopta astfel de mãsuri sau de a întreprinde astfel de acţiuni, poate sã comunice Comisiei Europene informaţiile de care dispune cu privire la existenţa unui risc grav.
(4) În cazul unui risc grav, România trebuie sã notifice Comisiei Europene acţiunile voluntare prevãzute la art. 4 şi 5, întreprinse de producãtori şi distribuitori.
(5) Procedurile pentru aplicarea sistemului RAPEX şi liniile directoare pentru notificãri sunt prevãzute în anexa nr. 2.
(6) Orice acord stabilit cu reţeaua europeanã a autoritãţilor competente ale statelor membre ale Uniunii Europene în materie de securitate a produselor trebuie sã fie bazat pe reciprocitate şi va include prevederi de confidenţialitate a informaţiei, corespunzãtoare celor care sunt aplicabile în statele membre ale Uniunii Europene.
(7) Ca urmare a notificãrilor primite prin sistemul RAPEX, punctul naţional de contact va transmite Comisiei Europene mãsurile adoptate cu privire la produsele depistate pe piaţa din România.
ART. 18
(1) Prezenta lege transpune Directiva nr. 2001/95/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 3 decembrie 2001, referitoare la securitatea generalã a produselor, publicatã în Jurnalul Oficial al Comunitãţilor Europene (JOCE) L11 din 15 ianuarie 2002.
(2) România ia toate mãsurile pentru a pune în aplicare hotãrârile prevãzute la art. 13 din Directiva nr. 2001/95/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 3 decembrie 2001, referitoare la securitatea generalã a produselor, într-un termen mai mic de 20 de zile, în afarã de cazul în care aceste hotãrâri nu prevãd un termen diferit.
(3) În termen de o lunã, autoritatea competentã pentru supravegherea pieţei privind conformitatea produselor cu cerinţele generale de securitate, responsabilã pentru realizarea mãsurilor prevãzute la art. 10 alin. (1) lit. b)-f), trebuie sã dea pãrţilor implicate posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere, informând Comisia Europeanã despre acestea.
(4) Exportul din Comunitatea Europeanã de produse periculoase care au reprezentat subiectul unei hotãrâri prevãzute la alin. (2) este interzis în mãsura în care hotãrârea nu specificã altfel.
ART. 19
Prezenta lege intrã în vigoare la data de 1 ianuarie 2005, cu excepţia art. 6 alin. (6)*), art. 13 alin. (3) şi (4)**), art. 17, art. 18 alin. (2) şi (3), pct. 2***) din anexa nr.1, pct. 1, 2, 4, 6-10 şi 13 din anexa nr.2****), care intrã în vigoare la data aderãrii României la Uniunea Europeanã, datã la care se abrogã prevederile art. 6 alin (5), art. 13 alin. (1) şi (2), pct. 1 din anexa nr. 1 şi pct. 3 şi 12 din anexa nr. 2.
__________
*) <>Art. 6 alin. (6) a devenit în forma republicatã a Legii nr. 245/2004 art. 6 alin.(5).
**) <>Art. 13 alin. (3) şi (4) au devenit în forma republicatã a Legii nr. 245/2004 art. 13 alin. (1) şi (2).
***) Pct. 2 din anexa nr. 1 a devenit în forma republicatã a <>Legii nr. 245/2004 pct. 1.
****) Pct. 4 din anexa nr. 2 a devenit în forma republicatã a <>Legii nr. 245/2004 pct. 3.
Pct. 6-10 din anexa nr. 2 au devenit în forma republicatã a <>Legii nr. 245/2004 pct. 5-9.
Pct. 13 din anexa nr. 2 a devenit în forma republicatã a <>Legii nr. 245/2004 pct 11.
ART. 20
Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantã din prezenta lege.
ANEXA 1
OBLIGAŢII PRIVIND INFORMAŢII
despre produsele neconforme cu obligaţia generalã
de securitate, pe care producãtorii şi distribuitorii
sunt obligaţi sã le comunice autoritãţilor competente
1. Informaţiile prevãzute la art. 4 alin. (3) din lege sau, dupã caz, de prevederi specifice ale reglementãrilor comunitare referitoare la produsul considerat trebuie comunicate autoritãţilor competente desemnate în acest scop în statele membre ale Uniunii Europene în care produsele în cauzã au fost puse pe piaţã sau furnizate într-un alt mod consumatorilor.
2. În caz de riscuri grave, aceste informaţii conţin cel puţin:
a) date care permit o identificare precisã a produsului sau a lotului de produse în discuţie;
b) o descriere completã a riscului prezentat de produsele respective;
c) toate informaţiile disponibile, utile pentru a determina produsul;
d) o descriere a acţiunii întreprinse în scopul prevenirii riscurilor pentru consumatori.
ANEXA 2
PROCEDURI
pentru aplicarea sistemului RAPEX şi liniile directoare pentru notificãri
1. Sistemul RAPEX acoperã produsele, aşa cum sunt definite la art. 2 lit. a) din lege, care prezintã un risc grav pentru sãnãtatea şi securitatea consumatorilor. Produsele farmaceutice prevãzute în directivele 75/319/EEC şi 81/851/EEC sunt excluse din aria de aplicabilitate a RAPEX.
2. RAPEX vizeazã, în principal, realizarea unui schimb rapid de informaţii la apariţia unui risc grav. Liniile directoare prevãzute la pct.10 definesc criterii precise pentru a identifica riscurile grave.
3. Punctul naţional de contact care face notificarea în baza art. 17 din lege trebuie sã ofere toate informaţiile disponibile. În particular, notificarea conţine informaţiile menţionate în liniile directoare prevãzute la pct. 10 şi cel puţin:
a) date care permit o identificare precisã a produsului;
b) o descriere completã a riscului prezentat de produsul respectiv, conţinând o sintezã a rezultatelor oricãrui test sau oricãrei analize şi a concluziilor lor, care permit evaluarea riscului;
c) natura şi durata mãsurilor luate sau a acţiunilor întreprinse ori, dupã caz, a mãsurilor sau acţiunilor hotãrâte;
d) informaţiile privind lanţurile de comercializare şi distribuţia produsului, în particular privind ţãrile destinatare.
4. Aceste informaţii trebuie transmise prin formularul-tip de notificare prevãzut în acest scop şi în modalitãţile precizate în liniile directoare vizate la pct. 10.
5. În cazul în care mãsura notificatã conform art. 13 sau 17 din lege vizeazã limitarea comercializãrii sau utilizãrii unei substanţe ori a unui preparat chimic, România va furniza, în cele mai mici detalii, fie o sintezã, fie referinţele datelor utile privind substanţa sau preparatul considerat şi produsele de înlocuire cunoscute şi disponibile, atunci când asemenea informaţii sunt disponibile. Ea comunicã, de asemenea, efectele aşteptate ca urmare a mãsurii asupra securitãţii consumatorilor, precum şi evaluarea riscului, efectuatã în conformitate cu principiile generale ale evaluãrii riscului substanţelor chimice, prevãzute la art. 10 paragraful 4 din Regulamentul (EEC) 793/93, în cazul unei substanţe existente, sau la art. 3 paragraful 2 din Directiva 67/548/EEC în cazul unei substanţe noi. Liniile directoare prevãzute la pct. 10 definesc detaliile şi procedurile privind informaţiile cerute în acest scop.
6. În cazul în care, în conformitate cu art. 17 alin. (3) din lege, România a informat Comisia Europeanã înainte de a hotãrî adoptarea unei mãsuri despre un risc grav, trebuie sã indice Comisiei Europene, în termen de 45 de zile, dacã se confirmã sau se modificã aceste informaţii.
7. În cazul în care Comisia Europeanã procedeazã la o anchetã din proprie iniţiativã privind verificarea conformitãţii informaţiilor cerute în cadrul RAPEX cu prevederile directivei şi apreciazã cã este necesar sã se evalueze securitatea produsului, România trebuie, pe cât posibil, sã furnizeze Comisiei Europene informaţiile cerute.
8. În cazul în care primeşte o notificare conform art. 17 din lege, România este obligatã sã informeze Comisia Europeanã, cel mai târziu în termenul stabilit prin liniile directoare prevãzute la pct. 10, despre elementele urmãtoare:
a) dacã produsul a fost comercializat pe teritoriul ei;
b) mãsurile pe care le adoptã privind produsul în chestiune, eventual cu privire la propria ei situaţie, comunicând pentru aceasta motivele, dintre care mai ales aprecierea diferitã a riscului sau oricãrei alte împrejurãri speciale care justificã decizia ei, mai ales lipsa de mãsuri sau de supraveghere;
c) orice informaţie complementarã, pertinentã, pe care a obţinut-o privind riscul respectiv, inclusiv rezultatele testelor sau ale analizelor.
9. România informeazã imediat Comisia Europeanã despre orice modificare sau despre orice ridicare a mãsurilor ori a acţiunilor în chestiune.
10. Liniile directoare la care se face referire în lege sunt Liniile directoare privind administrarea RAPEX, stabilite şi actualizate regulat de Comisia Europeanã. Liniile directoare propun criterii precise de notificare a mãsurilor a cãror razã de acţiune este limitatã la teritoriul naţional şi tratamentul notificãrilor privind riscurile pe care România le estimeazã cã nu depãşesc teritoriul sãu.
11. Responsabilitatea informaţiilor furnizate în notificãrile transmise de România Comisiei Europene şi în sistemul RAPEX revine autoritãţii competente pentru supravegherea pieţei privind conformitatea produselor cu cerinţele generale de securitate.
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
