Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
LEGE nr. 245 din 9 iunie 2004
privind securitatea generalã a produselor
EMITENT: PARLAMENTUL
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 565 din 25 iunie 2004
Parlamentul României adopta prezenta lege.
CAP. I
Domeniu de aplicare şi definiţii
ART. 1
(1) Prezenta lege are ca scop asigurarea consumatorilor ca produsele puse pe piata sunt sigure şi se aplica pentru toate produsele definite la art. 2 lit. a) numai în situaţia în care nu exista prevederi legale specifice de securitate a produselor respective, care au acelaşi obiectiv cu acest act normativ.
(2) În cazul în care unele produse au reglementãri specifice de securitate, prezenta lege se aplica numai pentru aspectele şi riscurile sau categoriile de riscuri care nu sunt prevãzute de aceste reglementãri, dupã cum urmeazã:
a) art. 2 lit. b) şi c) şi art. 3 nu se aplica acestor produse în privinta riscurilor sau categoriilor de riscuri prevãzute de reglementãrile specifice;
b) art. 4-16 se aplica în orice situaţie, cu excepţia cazurilor în care exista reglementãri specifice privind aspectele care intra sub incidenta acestor dispoziţii.
ART. 2
În sensul prezentei legi, urmãtorii termeni se definesc astfel:
a) produs - orice bun material cunoscut sub denumirea de produs, care, inclusiv în cadrul unei prestãri de servicii, este destinat consumatorilor sau este posibil, în condiţii previzibile, sa fie utilizat de consumatori chiar dacã nu le este destinat şi care este furnizat sau pus la dispoziţie în cadrul unei activitãţi comerciale cu titlu oneros sau gratuit, fie ca este în stare noua, folosit sau reconditionat. Se excepteazã de la aplicarea prezentei legi produsele de ocazie care sunt furnizate ca antichitati sau ca produse care trebuie sa fie reparate ori reconditionate înainte de utilizarea lor, numai în cazul în care furnizorul informeazã în mod clar persoana cãreia îi furnizeazã produsul despre necesitatea acestei reparaţii sau reconditionari;
b) produs sigur - orice produs care, în condiţii normale sau rezonabil previzibile de utilizare, inclusiv de durata şi, dupã caz, de punere în funcţiune, de instalare şi de necesitaţi de întreţinere, nu prezintã nici un risc sau numai riscuri minime compatibile cu utilizarea produsului şi considerate ca acceptabile şi corespunzãtoare unui nivel ridicat de protecţie a sãnãtãţii şi securitãţii consumatorilor, luându-se în considerare în special:
1. caracteristicile produsului, în principal compozitia, ambalarea, condiţiile de asamblare şi, dupã caz, de montaj şi de întreţinere;
2. efectul asupra altor produse, în cazul în care utilizarea lui împreunã cu alte produse poate fi în mod rezonabil previzibila;
3. prezentarea produsului, etichetarea sa, orice avertizari şi instrucţiuni pentru utilizarea şi distrugerea lui, precum şi orice alta indicaţie sau informaţie referitoare la produs;
4. categoriile de consumatori expuse riscului în cazul utilizãrii produsului, în particular copiii şi persoanele în varsta.
Posibilitatea obţinerii unor niveluri superioare de securitate sau de disponibilitate a altor produse prezentând un grad de risc mai scãzut nu trebuie sa constituie un motiv suficient pentru considerarea unui produs ca fiind periculos;
c) produs periculos - orice produs care nu îndeplineşte prevederile de la definitia "produsului sigur" de la lit. b);
d) risc grav - orice risc semnificativ, care necesita o intervenţie rapida din partea autoritãţilor publice, inclusiv riscurile ale cãror efecte nu sunt imediate;
e) producãtor:
1. fabricantul produsului, în cazul în care este stabilit în România sau într-un stat membru al Uniunii Europene şi orice alta persoana care se prezintã ca producãtor prin aplicarea pe produs a numelui sau, a marcii sale sau a unui alt semn distinctiv ori persoana care reconditioneaza produsul;
2. reprezentantul producãtorului, în cazul în care producãtorul nu este stabilit în România sau într-un stat membru al Uniunii Europene, sau, în absenta unui reprezentant stabilit în România ori într-un stat membru al Uniunii Europene, importatorul produsului;
3. alţi agenţi economici din lantul de comercializare, în mãsura în care activitãţile lor pot aduce atingere caracteristicilor de securitate a unui produs;
f) distribuitor - orice agent economic din lantul de comercializare, a cãrui activitate nu influenţeazã caracteristicile de securitate a produsului;
g) returnare - modalitate referitoare la aducerea înapoi a unui produs periculos de cãtre consumator, pe care producãtorul sau distribuitorul l-a furnizat deja consumatorului ori l-a pus la dispoziţia sa;
h) retragere - orice mãsura luatã în scopul de a impiedica distribuţia şi expunerea la comercializare, precum şi ofertarea unui produs periculos la consumatori.
CAP. II
Obligaţia generalã de securitate - criterii de evaluare a conformitatii
ART. 3
(1) Producãtorii sunt obligaţi sa punã pe piata numai produse sigure.
(2) Un produs va fi considerat sigur din punct de vedere al aspectelor reglementate de dispoziţiile legislaţiei naţionale atunci când, în absenta prevederilor comunitare specifice privind reglementarea produsului în cauza, el este conform cu reglementãrile naţionale ale României ori ale statului membru pe teritoriul cãruia este comercializat, stabilite cu respectarea principiilor liberei circulatii a produselor şi serviciilor de piata şi care formuleazã cerinţele de sãnãtate şi securitate pe care produsul trebuie sa le îndeplineascã pentru a fi comercializat.
(3) Un produs este considerat sigur din punct de vedere al riscurilor şi al categoriilor de riscuri reglementate de standardele naţionale neobligatorii relevante atunci când este conform cu standardele naţionale neobligatorii care transpun standarde europene, a cãror referinta este publicatã în Jurnalul Oficial al Comunitãţilor Europene. Referintele acestor standarde naţionale armonizate sunt publicate de cãtre Asociaţia de Standardizare din România (ASRO).
(4) În alte condiţii decât cele avute în vedere la alin. (2), conformitatea unui produs cu cerinta securitãţii generale a produselor poate fi evaluatã luându-se în considerare, dacã exista:
a) standardele naţionale neobligatorii care transpun standarde europene relevante, altele decât cele la care se face referire la alin. (2);
b) standardele stabilite în statul în care este comercializat produsul;
c) orientãrile în domeniul evaluãrii securitãţii produselor;
d) codurile de bune practici în materie de securitate a produselor, în vigoare în sectorul respectiv;
e) stadiul prezent al cunoştinţelor ştiinţifice şi/sau tehnice;
f) asteptarile rezonabile ale consumatorilor referitoare la securitatea generalã a produselor.
(5) Conformitatea unui produs cu criteriile care au în vedere garantarea obligaţiei generale de securitate, în special cu prevederile alin. (2) şi (3), nu impiedica autoritãţile competente sa ia mãsurile corespunzãtoare pentru a impune restrictii privind punerea sa pe piata sau sa ceara retragerea de pe piata ori returnarea produsului, dacã produsul se dovedeşte periculos.
CAP. III
Alte obligaţii ale producãtorilor şi obligaţii ale distribuitorilor
ART. 4
(1) În limitele activitãţilor lor producãtorii trebuie sa asigure consumatorului informaţiile utile care îi permit sa evalueze riscurile inerente ale unui produs pe durata medie de utilizare sau pe o durata rezonabil previzibila, atunci când acestea nu sunt imediat perceptibile de cãtre consumator, fãrã un avertisment corespunzãtor, precum şi sa previnã astfel de riscuri. Prezenta unui astfel de avertisment nu exonereaza nici o persoana de îndeplinirea celorlalte obligaţii prevãzute de prezenta lege.
(2) În limitele activitãţilor lor producãtorii trebuie sa adopte mãsuri proporţionale cu caracteristicile produselor pe care le furnizeazã, care le permit:
a) sa fie informati de riscurile pe care aceste produse le-ar putea prezenta pentru consumatori;
b) sa poatã întreprinde acţiunile potrivite, inclusiv, dacã este necesar, pentru a evita aceste riscuri, sa poatã dispune retragerea de pe piata, avertizarea adecvatã şi eficienta a consumatorilor, returnarea de la consumatori.
(3) Mãsurile prevãzute la alin. (2) vor include:
a) informarea, prin intermediul produsului sau al ambalajului, asupra identitãţii şi detaliilor privind producãtorul, precum şi informarea asupra produsului sau, dupã caz, asupra lotului de produse din care face parte, cu excepţia cazurilor în care omisiunea acestei informaţii este justificatã.
Prin hotãrâre a Guvernului se va stabili lista produselor pentru care sunt obligatorii referinta produsului sau a lotului de produse, precum şi, dupã caz, modul de întrebuinţare;
b) în cazul în care se considera necesar, realizarea de teste prin sondaj pe produsele comercializate, analizarea reclamatiilor şi, dupã caz, ţinerea unui registru de reclamaţii, precum şi informarea distribuitorilor de cãtre producãtor privind monitorizarea acestor produse.
(4) Mãsurile prevãzute la alin. (2) lit. b) vor fi întreprinse voluntar sau la cererea autoritãţilor competente, în conformitate cu art. 10 alin. (1) lit. f).
(5) Returnarea se face ca ultima modalitate de rezolvare, atunci când celelalte acţiuni nu sunt suficiente pentru prevenirea riscurilor implicate, în cazul în care producãtorul considera necesar sau când este obligat de cãtre autoritatea competenta sa ia aceasta mãsura. Mãsura de returnare se poate pune în aplicare în baza codurilor de buna conduita în domeniu, în cazul în care acestea exista.
ART. 5
(1) Distribuitorii sunt obligaţi:
a) sa acţioneze cu atenţia cuvenitã pentru a contribui la respectarea cerinţelor de securitate aplicabile, în special sa nu distribuie produse despre care au cunostinta sau pe care ar fi trebuit sa le considere, pe baza informaţiilor deţinute şi în calitate de specialişti, neconforme cu aceste cerinţe;
b) sa participe, în limitele activitãţilor lor respective, la monitorizarea securitãţii produselor puse pe piata, în special prin:
1. transmiterea informaţiilor privind riscurile produselor;
2. pãstrarea şi furnizarea documentelor necesare pentru a determina originea produselor;
3. colaborarea la acţiunile întreprinse de producãtori şi de autoritãţile competente pentru evitarea riscurilor.
În limitele activitãţilor lor respective distribuitorii trebuie sa ia mãsuri care sa permitã o colaborare eficienta.
(2) În cazul în care producãtorii şi distribuitorii au cunostinta sau ar trebui sa cunoascã, pe baza informaţiilor pe care le poseda şi în calitate de specialişti, ca unele produse, pe care le-au pus pe piata sau care au fost furnizate într-un alt mod consumatorilor, prezintã pentru consumatori riscuri care sunt incompatibile cu cerinţele de securitate generalã, ei trebuie sa informeze imediat autoritãţile competente, în condiţiile stabilite în anexa nr. 1, precizând acţiunile întreprinse în scopul de a preveni riscurile pentru consumatori.
(3) Producãtorii şi distribuitorii, în limitele activitãţilor lor, trebuie sa colaboreze cu autoritãţile competente, la cererea acestora din urma, pentru acţiunile întreprinse, în scopul evitãrii riscurilor pe care le prezintã produsele pe care le furnizeazã sau le-au furnizat.
Procedurile ce trebuie urmate pentru o astfel de colaborare, inclusiv procedurile de dialog cu producãtorii şi distribuitorii respectivi asupra problemelor legate de securitatea produselor, sunt stabilite de autoritãţile competente.
CAP. IV
Obligaţii specifice şi responsabilitãţi
ART. 6
(1) Reglementãrile specifice privind securitatea produselor se stabilesc prin hotãrâre a Guvernului, la propunerea organelor sale de specialitate.
(2) Autoritatea competenta pentru supravegherea pieţei privind conformitatea produselor cu cerinţele generale de securitate stabileşte prin norme procedurile privind aplicarea prezentei legi.
(3) În România autoritatea competenta pentru supravegherea pieţei privind conformitatea produselor cu cerinţele generale de securitate, constatarea contravenţiilor, aplicarea sancţiunilor şi stabilirea mãsurilor complementare este Autoritatea Nationala pentru Protecţia Consumatorilor.
(4) Autoritatea Nationala pentru Protecţia Consumatorilor poate colabora, conform atribuţiilor stabilite prin legislaţia în vigoare, dupã caz, cu alte organe de specialitate cu atribuţii în supravegherea pieţei, pentru a desfasura acţiuni în aplicarea prezentei legi.
(5) Organele de poliţie sunt obligate sa acorde, la cerere, sprijinul necesar reprezentanţilor împuterniciţi ai Autoritãţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, aflaţi în exerciţiul funcţiunii sau, dupã caz, sa îi însoţeascã.
(6) În scopul supravegherii pieţei privind conformitatea produselor cu cerinţele generale de securitate, sarcinile, atribuţiile, organizarea şi modalitãţile de colaborare cu celelalte organe de specialitate se vor stabili, dupã caz, prin protocoale sau în cadrul Comitetului interministerial pentru supravegherea pieţei produselor şi serviciilor şi protecţia consumatorilor.
(7) România va informa Comisia Europeanã referitor la sarcinile, atribuţiile, organizarea şi modalitãţile de colaborare cu celelalte organe de specialitate stabilite în scopul supravegherii pieţei privind conformitatea produselor cu cerinţele generale de securitate.
CAP. V
Sancţiuni
ART. 7
Încãlcarea dispoziţiilor prezentei legi atrage, dupã caz, rãspunderea civilã, disciplinarã, contravenţionalã sau penalã a celor vinovaţi.
ART. 8
(1) Constituie contravenţii şi se sancţioneazã dupã cum urmeazã:
a) încãlcarea dispoziţiilor art. 3 alin. (1), cu amenda de la 10.000.000 lei la 100.000.000 lei;
b) încãlcarea dispoziţiilor art. 4 alin. (1), cu amenda de la 2.000.000 lei la 20.000.000 lei;
c) încãlcarea dispoziţiilor art. 4 alin. (2), cu amenda de la 7.000.000 lei la 70.000.000 lei.
(2) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de cãtre reprezentanţii împuterniciţi ai Autoritãţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor.
ART. 9
Contravenţiilor prevãzute la <>art. 8 le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 180/2002 , cu modificãrile ulterioare.
ART. 10
(1) În sensul prezentei legi, în special al art. 5, autoritatea competenta pentru supravegherea pieţei privind conformitatea produselor cu cerinţele generale de securitate trebuie sa ia, dupã caz, una dintre urmãtoarele mãsuri complementare:
a) pentru orice produs:
1. sa organizeze, chiar dupã punerea sa pe piata ca fiind sigur, verificãri corespunzãtoare ale caracteristicilor sale de securitate, pe o scara adecvatã, pana la stadiul de utilizare sau de consum;
2. sa solicite pãrţilor interesate toate informaţiile necesare;
3. sa preleveze mostre de produse spre a le supune analizelor referitoare la securitate;
b) pentru orice produs care poate prezenta riscuri în anumite condiţii:
1. sa solicite marcarea cu avertismente corespunzãtoare privind riscurile pe care le poate prezenta, redactate în mod clar, uşor de înţeles, lizibil şi inteligibil, în limba romana, fãrã a exclude prezentarea şi în alte limbi;
2. sa se asigure la punerea pe piata a unui produs de existenta unor condiţii prealabile de securitate, astfel încât produsul rezultat sa fie sigur;
c) pentru orice produs care poate prezenta riscuri pentru anumite categorii de persoane, sa dispunã ca acestea sa fie avertizate în mod expres de acest risc, în timp util şi sub o forma corespunzãtoare, inclusiv prin publicarea de avertismente speciale;
d) pentru orice produs care ar putea fi periculos, sa interzicã temporar, pe perioada necesarã diferitelor controale, verificãri sau evaluãri ale securitãţii, ca acesta sa fie furnizat, propus pentru furnizare sau sa fie expus;
e) pentru orice produs periculos, sa interzicã punerea sa pe piata şi sa stabileascã mãsurile insotitoare necesare pentru a asigura respectarea interdicţiei;
f) pentru orice produs periculos existent deja pe piata:
1. sa dispunã sau sa organizeze retragerea sa efectivã şi imediata şi sa avertizeze consumatorii cu privire la riscurile pe care le prezintã;
2. sa dispunã sau sa coordoneze ori, dupã caz, sa organizeze cu producãtorii şi distribuitorii returnarea de la consumatori şi distrugerea sa în condiţii corespunzãtoare, prin grija şi pe cheltuiala agentului economic respectiv.
(2) În cazul în care autoritatea competenta pentru supravegherea pieţei privind conformitatea produselor cu cerinţele generale de securitate dispune mãsuri de tipul celor prevãzute la alin. (1), în special cele menţionate la lit. d)-f), ea trebuie sa acţioneze pentru respectarea principiilor liberei circulatii a produselor şi serviciilor pe piata, astfel încât sa punã în aplicare mãsuri proporţionale cu gravitatea riscului şi luând în consideraţie principiul precautiei. În cadrul acestor mãsuri Autoritatea Nationala pentru Protecţia Consumatorilor sprijinã acţiunea voluntara a producãtorilor şi distribuitorilor, în conformitate cu obligaţiile care le revin în temeiul prezentei legi, în special al prevederilor cap. III, prin dezvoltarea de coduri de buna conduita. Dacã este necesar, autoritatea competenta pentru supravegherea pieţei privind conformitatea produselor cu cerinţele generale de securitate organizeazã sau dispune mãsurile prevãzute la alin. (1) lit. f), în cazul în care acţiunea întreprinsã de producãtori şi distribuitori în îndeplinirea obligaţiilor lor este nesatisfacatoare sau insuficienta. Returnarea trebuie sa se facã conform prevederilor art. 4 alin. (5).
(3) În mod special, autoritatea competenta pentru supravegherea pieţei privind conformitatea produselor cu cerinţele generale de securitate trebuie sa întreprindã acţiunile necesare pentru a aplica cu rapiditatea necesarã mãsurile corespunzãtoare, asa cum sunt cele prevãzute la alin. (1) lit. b)-f), în cazul produselor care pun problema unui risc grav. Aceste circumstanţe trebuie sa fie determinate de autoritatea competenta, evaluandu-se, de la caz la caz, caracteristicile intrinseci ale produselor, în conformitate cu liniile directoare prevãzute la pct. 11 din anexa nr. 2.
(4) Mãsurile care se dispun în temeiul prezentului articol de cãtre autoritatea competenta pentru supravegherea pieţei privind conformitatea produselor cu cerinţele generale de securitate sunt aplicabile, dupã caz:
a) producãtorului;
b) distribuitorilor, în limitele activitãţilor lor, în special partii responsabile pentru prima etapa a distribuirii produselor pe piata nationala;
c) oricãrei alte persoane, în cazul în care aceasta se dovedeşte necesar, în vederea colaborãrii la acţiunile întreprinse pentru a se evita riscuri care decurg dintr-un produs.
ART. 11
(1) Pentru a asigura o supraveghere eficienta a pieţei, destinatã garantarii unui nivel ridicat de protecţie a sãnãtãţii şi securitãţii consumatorilor, autoritatea competenta pentru supravegherea pieţei privind conformitatea produselor cu cerinţele generale de securitate dispune mãsuri pentru:
a) stabilirea, actualizarea periodicã şi punerea în aplicare a unor programe sectoriale de supraveghere pe categorii de produse sau de riscuri, monitorizarea activitãţilor de supraveghere, a constatãrilor şi a rezultatelor acestor programe, coordonarea activitãţilor de colaborare în Comitetul interministerial pentru supravegherea pieţei produselor şi serviciilor şi protecţia consumatorilor;
b) monitorizarea şi actualizarea cunoştinţelor ştiinţifice şi tehnice referitoare la securitatea produselor în Comisia pentru securitatea produselor;
c) examinarea şi evaluarea periodicã a functionarii activitãţilor de control şi a eficientei lor şi, dacã este necesar, revizuirea abordarii şi organizãrii acţiunilor de supraveghere puse în aplicare.
(2) Reclamaţiile consumatorilor şi ale pãrţilor interesate referitoare la securitatea produselor şi activitãţile corespunzãtoare de supraveghere şi de control vor fi prezentate la oficiul teritorial pentru protecţia consumatorilor. Reclamaţiile privind securitatea produselor fac obiectul unei monitorizari corespunzãtoare în cadrul oficiilor teritoriale pentru protecţia consumatorilor, precum şi în cadrul autoritãţii competente pentru supravegherea pieţei privind conformitatea produselor cu cerinţele generale de securitate. Oficiile teritoriale pentru protecţia consumatorilor informeazã în mod activ consumatorii şi celelalte pãrţi interesate despre procedurile stabilite în acest scop.
ART. 12
Autoritatea Nationala pentru Protecţia Consumatorilor participa ca punct naţional de contact în reţeaua europeanã a autoritãţilor competente ale statelor membre ale Uniunii Europene în materie de securitate a produselor.
CAP. VI
Schimburi de informaţii şi situaţii de intervenţie rapida
ART. 13
(1) Procedurile pentru realizarea schimburilor de informaţii şi pentru situaţii de intervenţie rapida privind produsele, asa cum sunt definite la art. 2 lit. a), care prezintã un risc grav pentru sãnãtatea şi securitatea consumatorilor, liniile directoare, conţinutul şi formularul-tip al notificãrilor, precum şi criteriile precise pentru a se determina condiţiile pentru care notificarea este relevanta vor fi în conformitate cu prevederile stabilite în reţeaua europeanã a autoritãţilor competente ale statelor membre ale Uniunii Europene în materie de securitate a produselor.
(2) Orice acord stabilit cu reţeaua europeanã a autoritãţilor competente ale statelor membre ale Uniunii Europene în materie de securitate a produselor trebuie sa fie bazat pe reciprocitate şi va include prevederi de confidenţialitate a informatiei.
(3) În cazul în care România ia mãsuri care restrang punerea de produse pe piata sau impun retragerea ori returnarea lor, asa cum se prevede la art. 10 alin. (1) lit. b)-f), trebuie sa notifice aceste mãsuri Comisiei Europene, în mãsura în care o astfel de notificare nu este cerutã prin art. 17 sau printr-o legislaţie comunitara specifica, precizând motivele pentru care le-a adoptat. România trebuie, de asemenea, sa informeze Comisia Europeanã despre orice modificare sau ridicare a oricãrei mãsuri de acest tip.
(4) Dacã România considera ca efectele riscului nu depãşesc sau nu pot depãşi teritoriul sau, trebuie sa procedeze la notificarea mãsurilor prevãzute la alin. (1), în mãsura în care ele conţin informaţii care pot prezenta interes pentru celelalte state membre ale Uniunii Europene din punct de vedere al securitãţii produselor, în special dacã ele apar ca rãspuns la un risc nou, încã nesemnalat în alte notificãri.
CAP. VII
Dispoziţii finale
ART. 14
(1) Informaţiile cu privire la riscurile pe care le prezintã produsele pentru sãnãtatea şi securitatea consumatorilor, de care dispune autoritatea competenta pentru supravegherea pieţei privind conformitatea produselor cu cerinţele generale de securitate, trebuie în general sa fie disponibile publicului, în conformitate cu cerinţele de transparenta şi fãrã a prejudicia restricţiile necesare activitãţilor de control şi investigare.
(2) Publicul trebuie sa aibã acces în special la informaţiile privind identificarea produsului, natura riscului şi mãsurile luate.
(3) Reprezentanţii autoritãţilor competente sunt obligaţi sa nu divulge informaţiile obţinute prin aplicarea prezentei legi, care, prin natura lor, intra sub incidenta secretului profesional în cazuri bine justificate.
(4) Prin excepţie de la prevederile alin. (3), informaţiile privind caracteristicile de securitate a produselor pot fi fãcute publice dacã sunt impuse de circumstanţe, în scopul protecţiei sãnãtãţii şi securitãţii consumatorilor.
(5) Protejarea secretului profesional nu trebuie sa împiedice diseminarea cãtre autoritãţile competente a informaţiilor necesare pentru a asigura eficacitatea activitãţilor de control şi supraveghere a pieţei. Autoritãţile care primesc informaţii ce intra sub incidenta secretului profesional trebuie sa asigure protejarea acestora.
ART. 15
Aplicarea sancţiunilor prevãzute în prezenta lege nu inlatura angajarea rãspunderii civile a agenţilor economici pentru pagubele generate de produsele cu defect, stabilitã conform dispoziţiilor legale în vigoare.
ART. 16
(1) Orice hotãrâre adoptatã în aplicarea prezentei legi şi care implica restrictionarea punerii pe piata a unui produs sau impune mãsura de retragere a sa ori de returnare de la consumatori trebuie sa fie motivatã în mod corespunzãtor. Ea trebuie notificatã, imediat ce este posibil, partii interesate şi trebuie sa indice cãile legale de contestare, prevãzute de dispoziţiile legale în vigoare, şi termenele în care aceste acţiuni de contestare trebuie sa fie introduse.
(2) Pãrţile implicate trebuie sa îşi poatã prezenta punctul de vedere înainte de adoptarea mãsurii, ori de câte ori este posibil. Dacã, datoritã urgenţei mãsurilor ce trebuie luate, nu a avut loc o consultare prealabilã, aceasta trebuie sa fie efectuatã într-un termen rezonabil, dupã punerea în aplicare a mãsurii.
(3) Mãsurile care impun retragerea unui produs sau returnarea lui de la consumatori trebuie sa ia în considerare necesitatea de a incuraja distribuitorii, utilizatorii şi consumatorii sa contribuie la punerea în aplicare a acestor mãsuri.
(4) Orice mãsura luatã de autoritatea competenta pentru supravegherea pieţei privind conformitatea produselor cu cerinţele generale de securitate şi care restrictioneaza punerea pe piata a unui produs sau impune retragerea ori returnarea lui de la consumatori poate face obiectul unei acţiuni judecãtoreşti.
(5) Orice hotãrâre adoptatã în aplicarea prezentei legi şi care implica restrictionarea punerii pe piata a unui produs sau impune retragerea ori returnarea lui nu trebuie sa aducã prejudicii referitoare la evaluarea responsabilitãţii partii cãreia îi este adresatã, din punctul de vedere al prevederilor dreptului penal aplicabile cazului respectiv.
ART. 17
(1) În cazul în care România adopta sau hotãrãşte sa adopte, sa recomande sau sa convinã cu producãtorii şi distribuitorii, pe o baza voluntara ori obligatorie, mãsuri care au în vedere împiedicarea, limitarea sau impunerea de condiţii specifice privind comercializarea sau eventuala utilizare pe teritoriul sau a unor produse din cauza unui risc grav, va notifica imediat Comisiei Europene prin sistemul RAPEX. Comisia Europeanã trebuie, de asemenea, informatã imediat despre modificarea sau retragerea oricãrei mãsuri şi acţiuni de acest fel.
(2) Dacã România considera ca efectele riscului nu depãşesc teritoriul sau, trebuie sa urmeze procedura prevãzutã la art. 13, ţinând cont de criteriile relevante propuse în liniile directoare prevãzute la pct. 11 din anexa nr. 2.
(3) România, înainte de a adopta astfel de mãsuri sau de a întreprinde astfel de acţiuni, poate sa comunice Comisiei Europene informaţiile de care dispune cu privire la existenta unui risc grav.
(4) În cazul unui risc grav, România trebuie sa notifice Comisiei Europene acţiunile voluntare prevãzute la art. 4 şi 5, întreprinse de producãtori şi distribuitori.
(5) Procedurile pentru aplicarea sistemului RAPEX şi liniile directoare pentru notificãri sunt prevãzute în anexa nr. 2.
(6) Orice acord stabilit cu reţeaua europeanã a autoritãţilor competente ale statelor membre ale Uniunii Europene în materie de securitate a produselor trebuie sa fie bazat pe reciprocitate şi va include prevederi de confidenţialitate a informatiei, corespunzãtoare celor care sunt aplicabile în statele membre ale Uniunii Europene.
ART. 18
(1) Prezenta lege transpune Directiva nr. 2001/95/CE a Parlamentului European şi a Consiliului Europei din 3 decembrie 2001, referitoare la securitatea generalã a produselor, publicatã în Jurnalul Oficial al Comunitãţilor Europene (JOCE), L11 din 15 ianuarie 2002.
(2) România ia toate mãsurile pentru a pune în aplicare hotãrârile prevãzute la art. 13 din Directiva nr. 2001/95/CE a Parlamentului European şi a Consiliului Europei din 3 decembrie 2001, referitoare la securitatea generalã a produselor, într-un termen mai mic de 20 de zile, în afarã de cazul în care aceste hotãrâri nu prevãd un termen diferit.
(3) Autoritatea competenta pentru supravegherea pieţei privind conformitatea produselor cu cerinţele generale de securitate trebuie sa aplice mãsurile prevãzute la art. 17 şi sa dea pãrţilor respective, în termen de o luna, posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere, informand Comisia Europeanã despre acestea.
ART. 19
Prezenta lege intra în vigoare la data de 1 ianuarie 2005, cu excepţia art. 6 alin. (6), art. 13 alin. (3) şi (4), art. 17, art. 18 alin. (2) şi (3), pct. 2 din anexa nr. 1, pct. 1, 2, 4, 6-10 şi 13 din anexa nr. 2, care intra în vigoare la data aderãrii României la Uniunea Europeanã, data la care se abroga prevederile art. 6 alin. (5), art. 13 alin. (1) şi (2), pct. 1 din anexa nr. 1 şi pct. 3 şi 12 din anexa nr. 2.
ART. 20
Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantã din prezenta lege.
Aceasta lege a fost adoptatã de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicatã.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
VALER DORNEANU
PREŞEDINTELE SENATULUI
NICOLAE VACAROIU
Bucureşti, 9 iunie 2004.
Nr. 245.
ANEXA 1
OBLIGAŢII PRIVIND INFORMAŢII
despre produsele neconforme cu obligaţia generalã de
securitate, pe care producãtorii şi distribuitorii
sunt obligaţi sa le comunice autoritãţilor competente
1. Informaţiile despre produsele puse pe piata sau furnizate într-un alt mod consumatorilor, prevãzute la art. 4 alin. (3) din lege sau, dupã caz, de prevederi ale reglementãrilor specifice referitoare la produsul respectiv, trebuie comunicate imediat punctului naţional de contact.
2. Informaţiile prevãzute la art. 4 alin. (3) din lege sau, dupã caz, de prevederi specifice ale reglementãrilor comunitare referitoare la produsul considerat trebuie comunicate autoritãţilor competente desemnate în acest scop în statele membre ale Uniunii Europene în care produsele în cauza au fost puse pe piata sau furnizate într-un alt mod consumatorilor.
3. În caz de riscuri grave, aceste informaţii conţin cel puţin:
a) date care permit o identificare precisa a produsului sau a lotului de produse în discuţie;
b) o descriere completa a riscului prezentat de produsele respective;
c) toate informaţiile disponibile, utile pentru a determina produsul;
d) o descriere a acţiunii întreprinse în scopul prevenirii riscurilor pentru consumatori.
ANEXA 2
PROCEDURI
pentru aplicarea sistemului RAPEX şi liniile directoare
pentru notificãri
1. Sistemul RAPEX acoperã produsele, asa cum sunt definite la art. 2 lit. a) din lege, care prezintã un risc grav pentru sãnãtatea şi securitatea consumatorilor. Produsele farmaceutice prevãzute în directivele 75/319/EEC şi 81/851/EEC sunt excluse din aria de aplicabilitate a RAPEX.
2. RAPEX vizeazã, în principal, realizarea unui schimb rapid de informaţii la apariţia unui risc grav. Liniile directoare prevãzute la pct. 11 definesc criterii precise pentru a identifica riscurile grave.
3. Punctul naţional de contact, prevãzut la art. 12 din lege, trebuie sa detina o baza de date cuprinzând informaţii privind produsele care prezintã un risc grav pentru sãnãtatea şi securitatea consumatorilor, în special cele prevãzute la art. 10 alin. (1) lit. d)-f) din lege, incluzând cel puţin:
a) date care permit o identificare precisa a produsului;
b) o descriere completa a riscului prezentat de produsul respectiv, conţinând o sinteza a rezultatelor oricãrui test sau oricãrei analize şi a concluziilor lor, care permit evaluarea riscului;
c) natura şi durata mãsurilor luate sau a acţiunilor întreprinse ori, dupã caz, a mãsurilor sau acţiunilor hotãrâte;
d) informaţiile privind lanţurile de comercializare şi distribuţia produsului, în particular privind ţãrile destinatare.
4. Punctul naţional de contact care face notificarea în baza art. 17 din lege trebuie sa ofere toate informaţiile disponibile. În particular, notificarea conţine informaţiile menţionate în liniile directoare prevãzute la pct. 11 şi cel puţin:
a) date care permit o identificare precisa a produsului;
b) o descriere completa a riscului prezentat de produsul respectiv, conţinând o sinteza a rezultatelor oricãrui test sau oricãrei analize şi a concluziilor lor, care permit evaluarea riscului;
c) natura şi durata mãsurilor luate sau a acţiunilor întreprinse ori, dupã caz, a mãsurilor sau acţiunilor hotãrâte;
d) informaţiile privind lanţurile de comercializare şi distribuţia produsului, în particular privind ţãrile destinatare.
5. Aceste informaţii trebuie transmise prin formularul-tip de notificare prevãzut în acest scop şi în modalitãţile precizate în liniile directoare vizate la pct. 11.
6. În cazul în care mãsura notificatã conform art. 13 sau 17 din lege vizeazã limitarea comercializãrii sau utilizãrii unei substanţe ori a unui preparat chimic, România va furniza, în cele mai mici detalii, fie o sinteza, fie referintele datelor utile privind substanta sau preparatul considerat şi produsele de înlocuire cunoscute şi disponibile, atunci când asemenea informaţii sunt disponibile. Ea comunica, de asemenea, efectele asteptate ca urmare a mãsurii asupra securitãţii consumatorilor, precum şi evaluarea riscului, efectuatã în conformitate cu principiile generale ale evaluãrii riscului substanţelor chimice, prevãzute la art. 10 paragraful 4 din Regulamentul (EEC) 793/93, în cazul unei substanţe existente, sau la art. 3 paragraful 2 din Directiva 67/548/EEC , în cazul unei substanţe noi. Liniile directoare prevãzute la pct. 11 definesc detaliile şi procedurile privind informaţiile cerute în acest scop.
7. În cazul în care România a informat Comisia Europeanã despre un risc grav, în conformitate cu art. 17 alin. (3) din lege, înainte de a hotãrî adoptarea unei mãsuri, trebuie sa indice Comisiei Europene, în termen de 5 zile, dacã se confirma sau se modifica aceste informaţii.
8. În cazul în care Comisia Europeanã procedeazã la o ancheta din proprie initiativa privind verificarea conformitatii informaţiilor cerute în cadrul RAPEX cu prevederile directivei şi apreciazã ca este necesar sa se evalueze securitatea produsului, România trebuie, pe cat posibil, sa furnizeze Comisiei Europene informaţiile cerute.
9. În cazul în care primeşte o notificare conform art. 17 din lege, România este obligatã sa informeze Comisia Europeanã, cel mai târziu în termenul stabilit prin liniile directoare prevãzute la pct. 11, despre elementele urmãtoare:
a) dacã produsul a fost comercializat pe teritoriul ei;
b) mãsurile pe care le adopta privind produsul în chestiune, eventual cu privire la propria ei situaţie, comunicând pentru aceasta motivele, dintre care mai ales aprecierea diferita a riscului sau oricãrei alte împrejurãri speciale care justifica decizia ei, mai ales lipsa de mãsuri sau de supraveghere;
c) orice informaţie complementara, pertinenta, pe care a obţinut-o privind riscul respectiv, inclusiv rezultatele testelor sau ale analizelor.
10. România informeazã imediat Comisia Europeanã despre orice modificare sau despre orice ridicare a mãsurilor ori a acţiunilor în chestiune.
11. Liniile directoare la care se face referire în lege sunt Liniile directoare privind administrarea RAPEX, stabilite şi actualizate regulat de Comisia Europeanã. Liniile directoare propun criterii precise de notificare a mãsurilor a cãror raza de acţiune este limitatã la teritoriul naţional şi tratamentul notificãrilor privind riscurile pe care România le estimeaza ca nu depãşesc teritoriul sau.
12. Responsabilitatea informaţiilor cuprinse în baza de date şi a datelor furnizate în cadrul reţelei de informaţii europene a autoritãţilor competente ale statelor membre ale Uniunii Europene în materie de securitate a produselor revine punctului naţional de contact.
13. Responsabilitatea informaţiilor furnizate în notificãrile transmise de România Comisiei Europene şi în sistemul RAPEX revine autoritãţii competente pentru supravegherea pieţei privind conformitatea produselor cu cerinţele generale de securitate.
________________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
