Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Parlamentul României adopta prezenta lege.
CAP. 1
DISPOZIŢII GENERALE
Activitatea de legiferare
ART. 1
(1) Reglementarea relaţiilor sociale prin lege şi prin celelalte categorii de acte normative se realizeazã cu respectarea principiilor generale de legiferare proprii sistemului dreptului romanesc.
(2) Actele normative se iniţiazã, se elaboreazã, se adopta şi se aplica în conformitate cu prevederile Constituţiei României, cu dispoziţiile prezentei legi, precum şi cu principiile ordinii de drept.
Tehnica legislativã
ART. 2
(1) Tehnica legislativã asigura sistematizarea, unificarea şi coordonarea legislaţiei, precum şi conţinutul şi forma juridicã adecvate pentru fiecare act normativ.
(2) Normele de tehnica legislativã definesc pãrţile constitutive ale actului normativ, structura, forma şi modul de sistematizare a conţinutului acestuia, procedeele tehnice privind modificarea, completarea, abrogarea, publicarea şi republicarea actelor normative, precum şi limbajul şi stilul actului normativ.
Respectarea normelor de tehnica legislativã
ART. 3
(1) Normele de tehnica legislativã sunt obligatorii la elaborarea proiectelor de lege şi a propunerilor legislative, în cadrul exercitãrii iniţiativei legislative, la elaborarea şi adoptarea ordonanţelor şi hotãrârilor Guvernului, precum şi la elaborarea şi adoptarea actelor normative ale autoritãţilor administrative autonome.
(2) Normele de tehnica legislativã se aplica, în mod corespunzãtor, şi la elaborarea şi adoptarea proiectelor de ordine, instrucţiuni şi de alte acte normative emise de conducãtorii organelor administraţiei publice centrale de specialitate, precum şi la elaborarea şi adoptarea actelor cu caracter normativ emise de autoritãţile administraţiei publice locale.
Ierarhia actelor normative
ART. 4
(1) Actele normative se elaboreazã în funcţie de ierarhia lor, de categoria acestora şi de autoritatea publica competenta sa le adopte.
(2) Categoriile de acte normative şi normele de competenta privind adoptarea acestora sunt stabilite prin Constituţie şi prin celelalte legi.
(3) Actele normative date în executarea legilor, ordonanţelor sau a hotãrârilor Guvernului se emit în limitele şi potrivit normelor care le ordonã.
Iniţierea actelor normative
ART. 5
(1) Proiectele de legi se elaboreazã ca urmare a exercitãrii, potrivit Constituţiei, a dreptului de initiativa legislativã.
(2) Proiectele celorlalte categorii de acte normative se elaboreazã de autoritãţile competente sa le initieze, potrivit legii.
Conţinutul şi fundamentarea soluţiilor legislative
ART. 6
(1) Proiectul de act normativ trebuie sa instituie reguli necesare, suficiente şi posibile care sa conducã la o cat mai mare stabilitate şi eficienta legislativã. Soluţiile pe care le cuprinde trebuie sa fie temeinic fundamentate, luându-se în considerare interesul social, politica legislativã a statului roman şi cerinţele corelãrii cu ansamblul reglementãrilor interne, precum şi ale armonizarii legislaţiei naţionale cu legislaţia comunitara şi cu tratatele internaţionale la care România este parte.
(2) Pentru fundamentarea noii reglementãri se va porni de la dezideratele sociale prezente şi de perspectiva, precum şi de la insuficientele legislaţiei în vigoare.
(3) Proiectele de acte normative se supun spre adoptare însoţite de o expunere de motive, o nota de fundamentare sau un referat de aprobare.
Forma de redactare a actelor normative
ART. 7
(1) Proiectele de legi, propunerile legislative şi celelalte proiecte de acte normative se redacteazã în forma prescriptiva proprie normelor juridice.
(2) Prin modul de exprimare actul normativ trebuie sa asigure dispoziţiilor sale un caracter obligatoriu.
(3) Dispoziţiile cuprinse în actul normativ pot fi, dupã caz, imperative, supletive, permisive, alternative, derogatorii, facultative, tranzitorii, temporare, de recomandare sau altele asemenea; aceste situaţii trebuie sa rezulte expres din redactarea normelor.
(4) Textul legislativ trebuie sa fie formulat clar, fluent şi inteligibil, fãrã dificultãţi sintactice şi pasaje obscure sau echivoce. Nu se folosesc termeni cu incarcatura afectiva. Forma şi estetica exprimarii nu trebuie sa prejudicieze stilul juridic, precizia şi claritatea dispoziţiilor.
Avizarea proiectelor
ART. 8
(1) În cazurile prevãzute de lege, în faza de elaborare a proiectelor de acte normative initiatorul trebuie sa solicite avizul autoritãţilor interesate în aplicarea acestora, în funcţie de obiectul reglementãrii.
(2) Dupã elaborarea lor şi încheierea procedurii de avizare prevãzute la alin. (1), proiectele de legi, propunerile legislative, precum şi proiectele de ordonanţe şi de hotãrâri cu caracter normativ ale Guvernului se supun în mod obligatoriu avizãrii Consiliului Legislativ.
(3) Procedura de avizare şi obiectul avizului Consiliului Legislativ sunt prevãzute în legea sa organicã şi în regulamentul sau de organizare şi funcţionare.
Avizul Consiliului Legislativ
ART. 9
(1) Avizul Consiliului Legislativ se formuleazã şi se transmite în scris. El poate fi: favorabil, favorabil cu obiecţii sau propuneri ori negativ.
(2) Avizele favorabile care cuprind obiecţii sau propuneri, precum şi cele negative se motiveaza şi pot fi însoţite de documentele sau de informaţiile pe care se sprijinã.
(3) Avizul Consiliului Legislativ este un aviz de specialitate şi are caracter consultativ.
(4) Observaţiile şi propunerile Consiliului Legislativ privind respectarea normelor de tehnica legislativã vor fi avute în vedere la definitivarea proiectului de act normativ. Neacceptarea acestora trebuie motivatã în cuprinsul actului de prezentare a proiectului sau într-o nota insotitoare.
Publicarea actelor normative
ART. 10
(1) În vederea intrãrii lor în vigoare legile şi celelalte acte normative adoptate de Parlament, ordonanţele şi hotãrârile Guvernului, actele normative ale autoritãţilor administrative autonome, precum şi ordinele, instrucţiunile şi alte acte normative emise de organele administraţiei publice centrale de specialitate se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(2) Legile se publica imediat dupã promulgare, însoţite de actul prin care au fost promulgate. Celelalte acte cu caracter normativ, adoptate de Parlament, se publica sub semnatura preşedinţilor celor doua Camere.
(3) Ordonanţele şi hotãrârile Guvernului se publica numai dupã ce au fost semnate de primul-ministru şi contrasemnate de miniştrii care au obligaţia sa le punã în executare.
(4) Celelalte acte normative se publica dupã ce au fost semnate de emitent.
CAP. 2
SISTEMATIZAREA ŞI UNIFICAREA LEGISLAŢIEI
Integrarea proiectului în ansamblul legislaţiei
ART. 11
Actul normativ trebuie sa se integreze organic în sistemul legislaţiei, scop în care:
a) proiectul de act normativ trebuie corelat cu prevederile actelor normative de nivel superior sau de acelaşi nivel, cu care se afla în conexiune;
b) proiectul de act normativ, întocmit pe baza unui act de nivel superior, nu poate depãşi limitele competentei instituite prin acel act şi nici nu poate contraveni principiilor şi dispoziţiilor acestuia;
c) proiectul de act normativ trebuie sa fie corelat cu reglementãrile comunitare şi cu tratatele internaţionale la care România este parte.
Unicitatea reglementãrii în materie
ART. 12
(1) Reglementãrile de acelaşi nivel şi având acelaşi obiect se cuprind, de regula, într-un singur act normativ.
(2) Un act normativ poate cuprinde reglementãri şi din alte materii conexe numai în mãsura în care sunt indispensabile realizãrii scopului urmãrit prin acest act.
Reglementãri speciale şi derogatorii
ART. 13
(1) O reglementare din aceeaşi materie şi de acelaşi nivel poate fi cuprinsã într-un alt act normativ, dacã are caracter special fata de actul ce cuprinde reglementarea generalã în materie.
(2) Caracterul special al unei reglementãri se determina în funcţie de obiectul acesteia, circumstantiat la anumite categorii de situaţii, şi de specificul soluţiilor legislative pe care le instituie.
(3) Reglementarea este derogatorie dacã soluţiile legislative referitoare la o situaţie anume determinata cuprind norme diferite în raport cu reglementarea-cadru în materie, aceasta din urma pastrandu-şi caracterul sau general obligatoriu pentru toate celelalte cazuri.
Evitarea paralelismelor
ART. 14
(1) În procesul de legiferare trebuie evitata instituirea aceloraşi reglementãri în doua sau mai multe acte normative. Pentru sublinierea unor conexiuni legislative se utilizeazã norma de trimitere.
(2) În cazul existenţei unor paralelisme acestea vor fi inlaturate fie prin abrogare, fie prin concentrarea materiei în reglementãri unice.
(3) Se supun procesului de concentrare în reglementãri unice şi reglementãrile din aceeaşi materie dispersate în legislaţia în vigoare.
(4) Într-un act normativ emis pe baza şi în executarea altui act normativ de nivel superior nu se utilizeazã reproducerea unor dispoziţii din actul superior, fiind recomandabila numai indicarea textelor de referinta. În asemenea cazuri preluarea unor norme în actul inferior poate fi facuta numai pentru dezvoltarea ori detalierea soluţiilor din actul de baza.
Asanarea legislaţiei
ART. 15
În vederea asanarii legislaţiei active, în procesul de elaborare a proiectelor de acte normative se va urmãri abrogarea expresã a dispoziţiilor legale cãzute în desuetudine sau care înregistreazã aspecte de contradictorialitate cu reglementarea preconizata.
Sistematizarea şi concentrarea legislaţiei în coduri
ART. 16
În vederea sistematizãrii şi concentrarii legislaţiei, reglementãrile dintr-un anumit domeniu sau dintr-o anumitã ramura de drept, subordonate unor principii comune, pot fi reunite într-o structura unitarã, sub forma de coduri.
Încorporarea actelor normative în codexuri pe materii
ART. 17
(1) Pe mãsura consolidãrii sistemului legislativ, reglementãrile legale în vigoare privind acelaşi domeniu sau domenii conexe, cuprinse în legi, ordonanţe şi hotãrâri ale Guvernului, pot fi încorporate prin alaturarea textelor acestora într-o structura omogenã, prezentatã sub forma de codex, care sa înlesneascã cunoaşterea şi aplicarea lor.
(2) Codexul se elaboreazã de Consiliul Legislativ, cu aprobarea prealabilã a birourilor permanente ale celor doua Camere ale Parlamentului.
(3) Consiliul Legislativ stabileşte denumirea actului rezultat din încorporare, structura şi succesiunea dispoziţiilor legale avute în vedere, cu specificarea actelor normative din care provin şi a elementelor necesare de identificare. În cadrul operaţiunii de încorporare în codexuri actele normative incluse vor fi prezentate prin luarea în considerare a tuturor modificãrilor şi completãrilor ulterioare, a abrogarilor parţiale, exprese ori implicite, precum şi prin actualizarea denumirilor instituţiilor şi localitãţilor.
CAP. 3
ELABORAREA ACTELOR NORMATIVE
SECŢIUNEA 1
Documentarea
Activitatea de documentare
ART. 18
(1) Elaborarea proiectelor de acte normative va fi precedatã, în funcţie de importanta şi de complexitatea acestora, de o activitate de documentare şi analiza ştiinţificã, pentru cunoaşterea temeinica a realitatilor economico-sociale care urmeazã sa fie reglementate, a istoricului legislaţiei din acest domeniu, precum şi a unor reglementãri similare din legislaţia strãinã.
(2) Iniţiatorii proiectelor de acte normative pot solicita, pentru documentarea lor legislativã, informaţii suplimentare de la Consiliul Legislativ.
Jurisprudenta şi doctrina juridicã
ART. 19
În activitatea de documentare pentru fundamentarea proiectului de act normativ se vor examina practica Curţii Constituţionale în acel domeniu, practica instanţelor judecãtoreşti în aplicarea reglementãrilor în vigoare, precum şi doctrina juridicã în materie.
Raportul cu legislaţia comunitara şi cu tratatele internaţionale
ART. 20
Pentru stabilirea soluţiilor legislative preconizate prin noua reglementare se vor examina şi vor fi avute în vedere reglementãrile comunitare în materie, precum şi prevederile cuprinse în tratatele internaţionale la care România este parte. Soluţiile legislative cuprinse în proiectul de act normativ trebuie sa fie compatibile cu aceste acte internaţionale. Dacã este cazul, se vor face propuneri de modificare sau de completare a actelor normative interne ale cãror dispoziţii nu sunt armonizate cu ale actelor internaţionale în cauza.
SECŢIUNEA a 2-a
Alegerea soluţiilor legislative şi definirea conceptelor
Stabilirea soluţiilor legislative
ART. 21
(1) Pentru alegerea unor soluţii judicioase şi durabile se pot elabora mai multe variante posibile, evaluandu-se efectele previzibile ale soluţiilor preconizate.
(2) Soluţiile legislative avute în vedere trebuie sa prezinte suplete pentru a realiza imbinarea caracterului de stabilitate a reglementãrii cu cerinţele de perspectiva ale dezvoltãrii sociale.
Sfera de cuprindere a soluţiilor preconizate
ART. 22
(1) Soluţiile legislative preconizate prin proiectul de act normativ trebuie sa acopere intreaga problematica a relaţiilor sociale ce reprezintã obiectul de reglementare pentru a se evita lacunele legislative.
(2) Pentru ca soluţiile sa fie pe deplin acoperitoare se vor lua în considerare diferitele ipoteze ce se pot ivi în activitatea de aplicare a actului normativ, folosindu-se fie enumerarea situaţiilor avute în vedere, fie formulari sintetice sau formulari-cadru de principiu, aplicabile oricãror situaţii posibile.
Determinarea conceptelor şi noţiunilor
ART. 23
În cadrul soluţiilor legislative preconizate trebuie sa se realizeze o configurare explicita a conceptelor şi noţiunilor folosite în noua reglementare, care au un alt înţeles decât cel comun, pentru a se asigura astfel înţelegerea lor corecta şi a se evita interpretarile gresite.
Soluţii pentru situaţii tranzitorii
ART. 24
Proiectul de act normativ trebuie sa cuprindã soluţii legislative pentru situaţii tranzitorii, în cazul în care prin noua reglementare sunt afectate raporturi sau situaţii juridice nãscute sub vechea reglementare, dar care nu şi-au produs în întregime efectele pana la data intrãrii în vigoare a noii reglementãri.
SECŢIUNEA a 3-a
Elaborarea codurilor şi a altor legi complexe
Teze prealabile
ART. 25
(1) În cazul proiectelor de coduri sau al altor legi complexe, anume determinate, la initiativa Parlamentului ori a Guvernului se pot constitui la Consiliul Legislativ sau sub coordonarea acestuia comisii de specialitate pentru elaborarea proiectelor respective.
(2) În cazul proiectelor de coduri şi al altor legi complexe, care intereseazã domeniul de activitate al justiţiei, comisiile de elaborare se instituie de Ministerul Justiţiei. În componenta comisiei constituite se include un reprezentant al Consiliului Legislativ, desemnat de preşedintele acestuia.
(3) Comisiile de specialitate vor întocmi, pe baza unor studii şi documentari ştiinţifice, teze prealabile care sa reflecte conceptia generalã, principiile, noile orientãri şi principalele soluţii ale reglementãrilor preconizate.
(4) Înainte de definitivarea tezelor, concluziile studiilor, cuprinzând liniile directoare ale conceptiei de ansamblu a viitoarei reglementãri, se înainteazã, pentru exprimarea punctului de vedere, ministerelor şi celorlalte autoritãţi publice interesate.
Aprobarea tezelor prealabile
ART. 26
Tezele prealabile, definitivate potrivit prevederilor art. 25, se supun aprobãrii Guvernului. Dupã aprobarea tezelor de cãtre Guvern comisia de elaborare va proceda la redactarea textului viitorului act normativ.
Adoptarea codurilor şi a legilor complexe
ART. 27
Proiectul de act normativ întocmit în condiţiile prevãzute la art. 25 şi 26, însoţit de un raport, va fi înaintat Parlamentului sau, dupã caz, Guvernului, pentru declanşarea procedurii legislative.
SECŢIUNEA a 4-a
Motivarea proiectelor de acte normative
Instrumentele de prezentare şi motivare
ART. 28
(1) Proiectele de acte normative trebuie însoţite de urmãtoarele documente de motivare:
a) expuneri de motive - în cazul proiectelor de legi şi al propunerilor legislative;
b) note de fundamentare - în cazul ordonanţelor şi al hotãrârilor Guvernului; ordonanţele care trebuie supuse aprobãrii Parlamentului, potrivit legii de abilitare, precum şi ordonanţele de urgenta se transmit Parlamentului însoţite de expunerea de motive la proiectul legii de aprobare a acestora;
c) referate de aprobare - pentru celelalte acte normative.
(2) Expunerile de motive, notele de fundamentare şi referatele de aprobare constituie intrumentele de prezentare şi motivare ale noilor reglementãri propuse.
Cuprinsul motivarii
ART. 29
(1) Motivarea actelor normative se referã, în principal, la:
a) cerinţele care reclama intervenţia normativa, cu referire specialã la insuficientele reglementãrilor în vigoare, la existenta unor neconcordante legislative sau a unui vid legislativ;
b) principiile de baza şi finalitatea reglementãrii propuse, cu evidentierea elementelor noi;
c) efectele avute în vedere, în funcţie de obiectul reglementãrii;
d) implicatiile pe care noua reglementare le are asupra legislaţiei în vigoare;
e) implicatiile asupra legislaţiei interne, în cazul ratificãrii sau aprobãrii unor tratate ori acorduri internaţionale, precum şi mãsurile de adaptare necesare;
f) fazele parcurse în pregãtirea proiectului şi rezultatele obţinute, evidentiindu-se studiile, cercetãrile, evaluarile statistice, specialiştii consultaţi, preocuparile de armonizare legislativã;
g) pentru ordonanţele de urgenta vor fi prezentate distinct împrejurãrile obiective şi stringente ce au determinat cazul excepţional care justifica aceasta procedura de legiferare.
(2) Pentru fiecare proiect de act normativ motivarea trebuie sa cuprindã o menţiune expresã cu privire la compatibilitatea acestuia cu reglementãrile comunitare şi, dacã este cazul, mãsurile viitoare de armonizare care se impun.
(3) În situaţia în care reglementarea propusã se elaboreazã în executarea unui act normativ, motivarea va cuprinde referiri la actul pe baza şi în executarea cãruia se emite.
(4) Documentele de motivare a proiectelor de acte normative trebuie sa cuprindã referiri la avizul Consiliului Legislativ.
Redactarea motivarii
ART. 30
(1) Documentele de motivare se redacteazã într-un stil explicativ, clar, folosindu-se terminologia proiectului de act normativ pe care îl prezintã.
(2) Motivarea trebuie sa se refere la forma finala a proiectului de act normativ; dacã pe parcurs s-au adus unele modificãri proiectului, ca urmare a propunerilor şi observaţiilor primite de la organele de avizare, motivarea iniţialã trebuie reconsiderata în mod corespunzãtor.
Semnarea instrumentelor de prezentare şi motivare
ART. 31
(1) Expunerile de motive la proiectele de legi pentru care initiativa legislativã se exercita de Guvern, precum şi expunerile de motive la proiectele de legi de aprobare a unor ordonanţe sau ordonanţe de urgenta se semneazã de primul-ministru dupã adoptarea formei finale a proiectului în şedinţa a Guvernului.
(2) Expunerile de motive la propunerile legislative întocmite de deputaţi sau de senatori se semneazã de iniţiatorii respectivi.
(3) În cazul în care initiativa legislativã este exercitatã de cetãţeni, în condiţiile art. 73 din Constituţie, expunerea de motive va fi însoţitã de documentele întocmite potrivit art. 73 alin. (1) din Constituţie, precum şi de punctul de vedere al Curţii Constituţionale, întocmit potrivit prevederilor art. 144 lit. h) din Constituţie.
(4) Notele de fundamentare la proiectele de ordonanţe şi de hotãrâri ale Guvernului se semneazã de ministrul sau de miniştrii initiatori.
(5) Expunerile de motive la proiectele de legi şi notele de fundamentare la ordonanţe şi hotãrâri ale Guvernului se publica împreunã cu actul normativ.
CAP. 4
REDACTAREA ACTELOR NORMATIVE
Sistematizarea ideilor în text
ART. 32
Pentru asigurarea unei succesiuni logice a soluţiilor legislative preconizate şi realizarea unei armonii interioare a actului normativ redactarea textului proiectului trebuie precedatã de întocmirea unui plan de grupare a ideilor în funcţie de conexiunile şi de raportul firesc dintre ele, în cadrul conceptiei generale a reglementãrii.
Stilul actelor normative
ART. 33
(1) Actele normative trebuie redactate într-un stil concis, sobru, clar şi precis, care sa excludã orice echivoc, cu respectarea stricta a regulilor gramaticale şi de ortografie.
(2) Este interzisã folosirea neologismelor, dacã exista un sinonim de larga rãspândire în limba romana. În cazurile în care se impune folosirea unor termeni şi expresii strãine, se va alãturã, dupã caz, corespondentul lor în limba romana.
(3) Termenii de specialitate pot fi utilizaţi numai dacã sunt consacrati în domeniul de activitate la care se referã reglementarea.
(4) Redactarea textelor se face prin folosirea cuvintelor în înţelesul lor curent din limba romana moderna, cu evitarea regionalismelor. Redactarea este subordonata dezideratului înţelegerii cu usurinta a textului de cãtre destinatarii acestuia.
Unitatea terminologica
ART. 34
(1) În limbajul normativ aceleaşi notiuni se exprima numai prin aceiaşi termeni.
(2) Dacã o notiune sau un termen nu este consacrat sau poate avea înţelesuri diferite, semnificatia acestuia în context se stabileşte prin actul normativ ce le instituie, în cadrul dispoziţiilor generale sau într-o anexa destinatã lexicului respectiv, şi devine obligatoriu pentru actele normative din aceeaşi materie.
(3) Exprimarea prin abrevieri a unor denumiri sau termeni se poate face numai prin explicitare în text, la prima folosire.
Exprimarea conţinutului normativ
ART. 35
(1) Textul articolelor trebuie sa aibã caracter dispozitiv, sa prezinte norma instituitã fãrã explicaţii sau justificãri.
(2) În redactarea actului normativ, de regula, verbele se utilizeazã la timpul prezent, forma afirmativa, pentru a se accentua caracterul imperativ al dispoziţiei respective.
(3) Utilizarea unor explicaţii prin norme interpretative este permisã numai în mãsura în care ele sunt strict necesare pentru înţelegerea textului. Nu este permisã prezentarea unor explicaţii prin folosirea parantezelor.
Referirea la alt act normativ
ART. 36
(1) Referirea într-un act normativ la alt act normativ se face prin precizarea categoriei juridice a acestuia, a numãrului sau, a titlului şi a datei publicãrii acelui act sau numai a categoriei juridice şi a numãrului, dacã astfel orice confuzie este exclusa.
(2) Referirea la un tratat internaţional trebuie sa cuprindã atât denumirea completa a acestuia, cat şi a actului de ratificare sau de aprobare.
CAP. 5
STRUCTURA ACTULUI NORMATIV
SECŢIUNEA 1
Pãrţile constitutive ale actului normativ
Pãrţile constitutive ale actului normativ
ART. 37
Actul normativ are urmãtoarele pãrţi constitutive: titlul, formula introductivã şi, dacã este cazul, preambulul, partea dispozitiva, formula de atestare a autenticitatii actului.
Titlul actului normativ
ART. 38
(1) Titlul actului normativ cuprinde denumirea generica a actului, în funcţie de categoria sa juridicã şi de autoritatea emitenta, precum şi obiectul reglementãrii exprimat sintetic.
(2) Categoria juridicã a actului normativ este determinata de regimul competentelor stabilit prin Constituţie, legi şi prin alte acte normative prin care se acorda prerogative de reglementare juridicã autoritãţilor publice.
(3) Autoritatea publica este aceea investitã prin Constituţie sau printr-un alt act normativ.
(4) Se interzice ca denumirea proiectului unui act normativ sa fie aceeaşi cu cea a altui act normativ în vigoare.
(5) În cazul actelor normative prin care se modifica ori se completeazã un alt act normativ, titlul actului va exprima operaţiunea de modificare sau de completare a actului normativ avut în vedere.
(6) Ca element de identificare, titlul se întregeşte, dupã adoptarea actului normativ, cu un numãr de ordine, la care se adauga anul în care a fost adoptat acesta.
Formula introductivã
ART. 39
(1) Formula introductivã consta într-o propozitie care cuprinde denumirea autoritãţii emitente şi exprimarea hotãrârii de luare a deciziei referitoare la emiterea sau adoptarea actului normativ respectiv.
(2) În cazul legilor formula introductivã este urmãtoarea: "Parlamentul României adopta prezenta lege."
(3) Pentru actele Guvernului formula introductivã este: "În temeiul art. 107 din Constituţie, Guvernul României adopta prezenta ordonanta" sau, dupã caz, "hotãrâre". La ordonanţe se face referire şi la legea de abilitare, iar la ordonanţele de urgenta, la art. 114 alin. (4) din Constituţie. La hotãrârile date în executarea expresã a unor legi se va adauga şi temeiul din legea respectiva.
(4) Pentru alte categorii de acte normative formula introductivã cuprinde autoritatea emitenta şi denumirea generica a actului, în funcţie de natura sa juridicã.
Preambulul
ART. 40
(1) Preambulul enunta, în sinteza, scopul reglementãrii. El nu poate cuprinde nici directive, nici reguli de interpretare. Preambulul preceda formula introductivã.
(2) La legi, necesitatea preambulului se determina de autoritatea legiuitoare.
(3) La actele normative emise în temeiul unei legi sau al unui act normativ al Guvernului, preambulul va cuprinde menţionarea dispoziţiilor legale pe baza şi în executarea cãrora actul a fost emis. În cazul actelor normative ale administraţiei publice centrale de specialitate sau ale administraţiei publice locale, în preambul se menţioneazã şi avizele obligatorii potrivit legii.
Partea dispozitiva
ART. 41
Partea dispozitiva a actului normativ reprezintã conţinutul propriu-zis al reglementãrii, alcãtuit din totalitatea normelor juridice instituite pentru sfera raporturilor sociale ce fac obiectul acestuia.
Atestarea autenticitatii actului normativ
ART. 42
(1) Actul normativ adoptat se semneazã de reprezentantul legal al emitentului, se dateazã şi se numeroteaza.
(2) Data legii este aceea la care i se da numãr, dupã promulgare. Pentru actele normative ale Parlamentului, care, potrivit legii, nu se supun promulgãrii, data actului este aceea a adoptãrii.
(3) Actele Guvernului poarta data şedinţei Guvernului în care actul a fost aprobat. Data celorlalte acte normative este aceea la care au fost semnate.
(4) Numerotarea actelor normative se face în ordinea datarii lor, separat pe fiecare an calendaristic.
(5) La legi este obligatoriu ca în finalul actului sa se facã menţiunea despre îndeplinirea dispoziţiei constituţionale privind legalitatea adoptãrii de cãtre cele doua Camere ale Parlamentului.
(6) Formula de atestare a legalitãţii adoptãrii legii, utilizata de fiecare Camera în ordinea adoptãrii, este: "Aceasta lege a fost adoptatã de ... în şedinţa din ..., cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1)" sau, dupã caz, "art. 74 alin. (2) din Constituţia României". Formula este urmatã de semnatura preşedintelui Camerei respective.
Articolul, elementul structural de baza al partii dispozitive
ART. 43
(1) Elementul structural de baza al partii dispozitive îl constituie articolul. Articolul cuprinde, de regula, o singura dispoziţie normativa aplicabilã unei situaţii date.
(2) Structura articolului trebuie sa fie echilibrata, abordand exclusiv aspectele juridice necesare contextului reglementãrii.
(3) Articolul se exprima în textul legii prin abrevierea "art.". Articolele se numeroteaza în continuare, în ordinea din text, de la începutul pana la sfârşitul actului normativ, cu cifre arabe. Dacã actul normativ cuprinde un singur articol, acesta se va defini prin expresia "Articol unic".
(4) În cazul actelor normative care au ca obiect modificãri sau completãri ale altor acte normative, articolele se numeroteaza cu cifre romane, pastrandu-se numerotarea cu cifre arabe pentru textele modificate sau completate.
(5) La coduri şi la legi de mare întindere, articolele vor fi prevãzute cu denumiri marginale, exprimand sintetic obiectul lor; acestea nu au semnificatie proprie în conţinutul reglementãrii.
Alineatul
ART. 44
(1) În cazul în care din dispoziţia normativa primara a unui articol decurg, în mod organic, mai multe ipoteze juridice, acestea vor fi prezentate în alineate distincte, asigurându-se articolului o succesiune logica a ideilor şi o coerenta a reglementãrii.
(2) Alineatul, ca subdiviziune a articolului, este constituit, de regula, dintr-o singura propozitie sau fraza, prin care se reglementeazã o ipoteza juridicã specifica ansamblului articolului; dacã dispoziţia nu poate fi exprimatã într-o singura propozitie sau fraza, se pot adauga noi propozitii sau fraze, separate prin punct şi virgula. Alineatul se evidenţiazã printr-o uşoarã retragere de la alinierea textului pe verticala.
(3) Dacã în cuprinsul unui articol se utilizeazã un termen sau o expresie care are în contextul actului normativ un alt înţeles decât cel obişnuit, înţelesul specific al acesteia trebuie definit în cadrul unui alineat subsecvent. În cazul în care frecventa unor astfel de termeni şi expresii este mare, actul normativ trebuie sa cuprindã în structura sa un grupaj de definiţii sau o anexa cu un index de termeni.
(4) În actele normative cu o anumitã întindere, dacã un articol are doua sau mai multe alineate, acestea se numeroteaza la începutul fiecãruia cu cifre arabe cuprinse în paranteza. Pentru claritatea, concizia şi caracterul unitar al textului unui articol se recomanda ca acesta sa nu fie format dintr-un numãr prea mare de alineate.
Enumerarile în text
ART. 45
(1) Dacã textul unui articol sau alineat conţine enumerari prezentate distinct, acestea se identifica prin utilizarea literelor alfabetului romanesc şi nu prin liniute sau alte semne grafice.
(2) O enumerare distinctã, marcata cu o litera, nu poate cuprinde, la rândul ei, o alta enumerare şi nici alineate noi.
(3) Dacã ipoteza marcata cu o litera necesita o dezvoltare sau o explicare separatã, aceasta se va face printr-un alineat distinct care sa urmeze ultimei enumerari.
Trimiterea la alte acte normative
ART. 46
(1) În cazul în care o norma este complementara altei norme, pentru evitarea repetarii în text a acelei norme se va face trimitere la articolul, respectiv la actul normativ care o conţine. Nu poate fi facuta, de regula, o trimitere la o alta norma de trimitere.
(2) Dacã norma la care se face trimitere este cuprinsã în alt act normativ, este obligatorie indicarea titlului acestuia, a numãrului şi a celorlalte elemente de identificare.
(3) Trimiterea la normele unui alt act normativ se poate face la întregul sau conţinut ori numai la o subdiviziune, precizatã ca atare. Când actul ce face obiect de trimitere a fost modificat, completat ori republicat, se face menţiune şi despre aceasta.
(4) La modificarea, completarea şi abrogarea dispoziţiei la care s-a fãcut trimitere, în actul de modificare, completare sau abrogare trebuie avutã în vedere situaţia juridicã a normei de trimitere.
SECŢIUNEA a 2-a
Sistematizarea conţinutului actului normativ
Sistematizarea conţinutului actului normativ
ART. 47
(1) Conţinutul proiectului de act normativ se sistematizeaza în urmãtoarea ordine de prezentare a ideilor:
a) dispoziţii generale sau principii generale;
b) dispoziţii privind fondul reglementãrii;
c) dispoziţii tranzitorii;
d) dispoziţii finale.
(2) În cazul unor reglementãri de mica întindere se poate redacta textul fãrã a se marca distinct elementele prevãzute la alin. (1), urmând însã aceasta ordine de prezentare.
(3) În cadrul structurii prevãzute la alin. (1) articolele pot fi grupate pe capitole, care se pot împãrţi în secţiuni, iar acestea, dupã caz, în paragrafe. La coduri şi la alte legi de mare întindere, capitolele pot fi grupate - în ordine ascendenta - în titluri şi, dupã caz, în pãrţi, care, la rândul lor, se pot constitui în cãrţi; gruparea se face, în toate cazurile, în funcţie de legatura organicã dintre reglementãrile pe care le cuprind.
Dispoziţiile generale
ART. 48
Dispoziţiile generale cuprind prevederi care orienteaza intreaga reglementare, determina obiectul şi principiile acesteia. Ele se grupeazã în primul capitol şi nu se reiau în restul reglementãrii, în afarã de cazul în care sunt strict necesare pentru înţelegerea unor dispoziţii cu care formeazã un tot unitar.
Dispoziţiile de fond
ART. 49
(1) Dispoziţiile de fond cuprind reglementarea propriu-zisa a relaţiilor sociale ce fac obiectul actului normativ.
(2) Succesiunea şi gruparea dispoziţiilor de fond cuprinse în actul normativ se fac în ordinea logica a desfãşurãrii activitãţii reglementate, asigurându-se ca prevederile de drept material sa preceada pe cele de ordin procedural, iar în caz de instituire de sancţiuni, aceste norme sa fie plasate înaintea dispoziţiilor tranzitorii şi finale.
(3) Textele care reglementeazã similar ipoteze cuprinse în mai multe subdiviziuni ale actului normativ pot fi grupate în structuri distincte, denumite "dispoziţii comune".
Dispoziţiile tranzitorii
ART. 50
(1) Dispoziţiile tranzitorii cuprind mãsurile ce se instituie cu privire la derularea raporturilor juridice nãscute în temeiul vechii reglementãri care urmeazã sa fie înlocuitã de noul act normativ.
(2) Dispoziţiile tranzitorii trebuie sa asigure, pe o perioada determinata, corelarea celor doua reglementãri, astfel încât punerea în aplicare a noului act normativ sa decurga firesc şi sa evite retroactivitatea acestuia sau conflictul între norme succesive.
Dispoziţiile finale
ART. 51
(1) Dispoziţiile finale cuprind mãsurile necesare pentru punerea în aplicare a actului normativ, data intrãrii în vigoare a acestuia, dacã aceasta este ulterioara publicãrii, implicatiile asupra altor acte normative, ca: abrogãri, modificãri, completãri, precum şi dispoziţia de republicare, dacã este cazul.
(2) La actul normativ cu caracter temporar se va prevedea şi perioada de aplicare sau data încetãrii aplicãrii sale.
Numerotarea şi denumirea capitolelor şi a celorlalte grupãri de articole
ART. 52
(1) Capitolele, titlurile, pãrţile şi cãrţile se numeroteaza cu cifre romane, în succesiunea pe care o au în structura din care fac parte. Secţiunile şi paragrafele se numeroteaza cu cifre arabe.
(2) Titlurile, capitolele şi secţiunile se denumesc prin exprimarea sinteticã a reglementãrilor pe care le cuprind.
Anexele
ART. 53
(1) La redactarea textului unui proiect de act normativ se pot folosi, ca pãrţi componente ale acestuia, anexe care conţin prevederi ce cuprind exprimari cifrice, desene, tabele, planuri sau altele asemenea.
(2) Pot constitui anexe la un act normativ reglementãrile ce trebuie aprobate de autoritatea publica competenta, cum sunt: regulamente, statute, metodologii sau norme cu caracter predominant tehnic.
(3) Anexa trebuie sa aibã un temei-cadru în corpul actului normativ şi sa se refere exclusiv la obiectul determinat prin textul de trimitere.
(4) Textul-cadru de trimitere trebuie sa facã, în finalul sau, menţiunea ca anexa face parte integrantã din actul normativ; dacã sunt mai multe anexe, în finalul actului normativ se include un articol distinct, cuprinzând aceeaşi menţiune, însoţitã de nominalizarea expresã a tuturor anexelor.
(5) Titlul anexei cuprinde exprimarea sinteticã a ideii din textul de trimitere.
(6) Dacã sunt mai multe anexe, acestea se numeroteaza cu cifre arabe, în ordinea în care au fost enunţate în textul proiectului.
CAP. 6
MODIFICAREA, COMPLETAREA, ABROGAREA ŞI ALTE EVENIMENTE LEGISLATIVE
Evenimentele legislative
ART. 54
(1) Dupã intrarea în vigoare a unui act normativ, pe durata existenţei acestuia pot interveni diferite evenimente legislative, cum sunt: modificarea, completarea, abrogarea, republicarea, suspendarea sau altele asemenea.
(2) Evenimentele legislative pot fi dispuse prin acte normative ulterioare de acelaşi nivel sau de nivel superior, având ca obiect exclusiv evenimentul respectiv, dar şi prin alte acte normative ulterioare care, în principal, reglementeazã o anumitã problematica, iar ca mãsura conexã dispun asemenea evenimente pentru a asigura corelarea celor doua acte normative interferente.
Modificarea
ART. 55
(1) Modificarea unui act normativ consta în schimbarea expresã a textului unora sau mai multor articole ori alineate ale acestuia şi în redarea lor într-o noua formulare.
(2) Pentru exprimarea normativa a intentiei de modificare a unui act normativ se nominalizeaza expres textul vizat, cu toate elementele de identificare necesare, iar dispoziţia propriu-zisa se formuleazã utilizându-se sintagma "se modifica şi va avea urmãtorul cuprins:", urmatã de redarea noului text.
(3) Procedeul de a se mentiona generic, în finalul unui act normativ, ca un alt act normativ conex sau texte din acel act "se modifica corespunzãtor" trebuie evitat. De asemenea, nu se utilizeazã, pentru a exprima o modificare, redarea doar a unor fragmente ori sintagme dintr-un text. Modificarea trebuie sa cuprindã în întregime textul vizat, cuprins în articol, alineat sau în elementul marcat al unei enumerari.
Completarea
ART. 56
(1) Completarea actului normativ consta în introducerea unor dispoziţii noi, cuprinzând soluţii legislative şi ipoteze suplimentare, exprimate în texte care se adauga elementelor structurale existente, prin utilizarea unei formule de exprimare cum ar fi: "Dupã articolul ... se introduce un nou articol, ... ..., cu urmãtorul cuprins:".
(2) Dacã actul de completare nu dispune renumerotarea actului completat, structurile, inclusiv articolele sau alineatele nou-introduse, vor dobândi numãrul structurilor corespunzãtoare celor din textul vechi, dupã care se introduc, însoţite de un indice cifric, pentru diferentiere.
Condiţiile de fond pentru modificarea şi completarea actelor normative
ART. 57
(1) Modificarea sau completarea unui act normativ este admisã numai dacã nu se afecteazã conceptia generalã ori caracterul unitar al acelui act sau dacã nu priveşte intreaga ori cea mai mare parte a reglementãrii în cauza; în caz contrar actul se înlocuieşte cu o noua reglementare, urmând sa fie în întregime abrogat.
(2) Prevederile modificate sau care completeazã actul normativ trebuie sa se integreze armonios în actul supus modificãrii ori completãrii, asigurându-se unitatea de stil şi de terminologie, precum şi succesiunea normalã a articolelor.
Efectele dispoziţiilor de modificare şi de completare
ART. 58
Dispoziţiile de modificare şi de completare se incorporeaza, de la data intrãrii lor în vigoare, în actul de baza, identificandu-se cu acesta. Intervenţiile ulterioare de modificare sau de completare a acestora trebuie raportate tot la actul de baza.
Norma derogatorie
ART. 59
Pentru instituirea unei norme derogatorii se va folosi formula "prin derogare de la ...", urmatã de menţionarea reglementãrii de la care se deroga. Derogarea se poate face numai printr-un act normativ de nivel cel puţin egal cu cel al reglementãrii de baza.
Abrogarea
ART. 60
(1) Prevederile cuprinse într-un act normativ, contrare unei noi reglementãri de acelaşi nivel sau de nivel superior, trebuie abrogate. Abrogarea poate fi totalã sau parţialã.
(2) În cazul unor abrogãri parţiale intervenite succesiv, ultima abrogare se va referi la întregul act normativ, nu numai la textele rãmase în vigoare.
(3) Abrogarea unei dispoziţii sau a unui act normativ are totdeauna caracter definitiv. Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior sa se repuna în vigoare actul normativ iniţial.
(4) Dacã o norma de nivel inferior, cu acelaşi obiect, nu a fost abrogatã expres de actul normativ de nivel superior, aceasta obligaţie îi revine autoritãţii care a emis prima actul.
(5) Abrogarile parţiale sunt asimilate modificãrilor de acte normative, actul normativ abrogat parţial rãmânând în vigoare prin dispoziţiile sale neabrogate.
Condiţiile de forma şi de fond ale abrogãrii
ART. 61
(1) Abrogarea poate fi dispusã, de regula, printr-o dispoziţie distinctã în finalul unui act normativ care reglementeazã o anumitã problematica, dacã aceasta afecteazã dispoziţii normative anterioare, conexe cu ultima reglementare.
(2) În cadrul operaţiunilor de sistematizare şi unificare a legislaţiei se pot elabora şi adopta acte normative de abrogare distincte, având ca obiect exclusiv abrogarea mai multor acte normative.
(3) În vederea abrogãrii, dispoziţiile normative vizate trebuie determinate expres, începând cu legile şi apoi cu celelalte acte normative, prin menţionarea tuturor datelor de identificare a acestora.
Suspendarea actului normativ
ART. 62
(1) În cazuri speciale aplicarea unui act normativ poate fi suspendatã printr-un alt act normativ de acelaşi nivel sau de nivel superior. În aceasta situaţie se vor prevedea, în mod expres, data la care se produce suspendarea, precum şi durata ei determinata.
(2) La expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispoziţia afectatã de suspendare reintra de drept în vigoare.
(3) Prelungirea suspendãrii ori modificarea sau abrogarea actului normativ ori a dispoziţiei suspendate poate face obiectul unui act normativ sau al unei dispoziţii exprese, cu aplicare de la data expirãrii suspendãrii.
Evenimentele legislative implicite
ART. 63
(1) În cazuri deosebite, în care la elaborarea şi adoptarea unei reglementãri nu a fost posibila identificarea tuturor normelor contrare, se poate prezuma ca acestea au fãcut obiectul modificãrii, completãrii ori abrogãrii lor implicite.
(2) În cadrul atribuţiilor sale Consiliul Legislativ are obligaţia sa identifice toate dispoziţiile legale care au suferit evenimentele legislative implicite şi sa propunã Parlamentului şi, respectiv, Guvernului mãsurile necesare de modificare, completare sau abrogare expresã a acestora.
(3) Evenimentele legislative implicite nu sunt recunoscute în cazul actelor normative speciale ale cãror dispoziţii nu pot fi socotite modificate, completate sau abrogate nici prin reglementarea generalã a materiei, decât dacã acest lucru este exprimat expres.
Actele normative cu aplicare limitatã
ART. 64
(1) Actele normative pot avea aplicare limitatã în timp, în spaţiu sau privind obiectul reglementãrii.
(2) Prin acte normative ulterioare se poate prelungi, extinde sau restrânge durata actelor normative temporare, precum şi a celor cu aplicare limitatã în spaţiu sau privind obiectul reglementãrii.
(3) Dispoziţia de prelungire a termenului de aplicare a actului normativ temporar trebuie sa intervinã înainte de expirarea termenului şi sa indice, când este cazul, noul termen.
Interpretarea legalã
ART. 65
(1) Intervenţiile legislative pentru clarificarea sensului unor norme legale se realizeazã printr-un act normativ interpretativ de acelaşi nivel cu actul vizat, prin dispoziţii interpretative cuprinse într-un nou act normativ sau prin modificarea dispoziţiei al carei sens trebuie clarificat.
(2) Interpretarea legalã intervenita potrivit alin. (1) poate confirma sau, dupã caz, infirma ori modifica interpretarile judiciare, arbitrale sau administrative, adoptate pana la acea data, cu respectarea drepturilor câştigate.
Republicarea
ART. 66
(1) Actul normativ modificat sau completat în mod substanţial se republica având la baza dispoziţia cuprinsã în actul de modificare, respectiv de completare.
(2) În vederea republicarii actului normativ se realizeazã integrarea prevederilor modificate sau a celor de completare în ansamblul reglementãrii, actualizandu-se denumirile schimbate între timp, cum ar fi cele ale unor instituţii sau localitãţi, dându-se, atunci când s-a dispus expres, o noua numerotare articolelor, alineatelor, capitolelor şi celorlalte structuri ale actului.
(3) Republicarea legilor, a ordonanţelor şi hotãrârilor Guvernului se face în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin grija autoritãţii publice care a emis actul de modificare, respectiv de completare. Data republicarii poate fi concomitenta cu data publicãrii actului de modificare ori de completare sau ulterioara acesteia, în cazuri deosebite.
(4) Republicarea actelor normative modificate sau completate prin ordonanţe ale Guvernului se face dupã aprobarea acestora din urma prin lege, pentru a nu se crea eventuale discrepanţe cu actul de aprobare, în cazul în care acesta aduce alte modificãri ordonanţei supuse aprobãrii.
(5) Legile, precum şi ordonanţele şi hotãrârile Guvernului se republica cu avizul Consiliului Legislativ asupra noului text, la sesizarea secretarului general al Camerei Deputaţilor sau, dupã caz, al Secretariatului General al Guvernului.
Rectificari
ART. 67
(1) În cazul în care dupã publicarea actului normativ se descoperã erori materiale în cuprinsul sau, se procedeazã la publicarea unei note cuprinzând rectificãrile necesare.
(2) Se interzice modificarea prevederilor unor acte normative prin recurgerea la operaţiunea de rectificare, care trebuie limitatã numai la erorile materiale.
(3) Rectificarea se face la cererea organului emitent, cu avizul Consiliului Legislativ.
CAP. 7
NORME PRIVIND PREGĂTIREA ŞI ELABORAREA PROIECTELOR DE ACTE NORMATIVE PRIN CARE SE RATIFICA SAU SE APROBA ÎNŢELEGERI INTERNAŢIONALE
Actele de ratificare, aprobare
ART. 68
(1) Pentru ratificarea tratatelor internaţionale încheiate de România se întocmesc, potrivit Constituţiei şi legii în materie, proiecte de legi.
(2) În cazul acordurilor, convenţiilor şi al altor înţelegeri internaţionale, pentru care competenta de aprobare revine, potrivit legii, Guvernului, se vor elabora proiecte de hotãrâri.
(3) Proiectul de lege sau de hotãrâre se supune spre adoptare, însoţit de textul actului internaţional în limba originala şi în traducere oficialã sau autorizata.
(4) Textele actelor cu caracter internaţional ce se supun ratificãrii sau aprobãrii se vor ştampila pe fiecare pagina, iar pe ultima pagina se va atesta, prin semnatura persoanei autorizate şi prin aplicarea ştampilei, conformitatea documentului cu originalul.
Aplicarea normelor de tehnica legislativã
ART. 69
Normele de tehnica legislativã sunt aplicabile în mod corespunzãtor şi proiectelor de acte normative prin care se ratifica sau se aproba tratate sau alte înţelegeri internaţionale.
Titlul actului
ART. 70
Titlul proiectului de act normativ va cuprinde denumirea integrala a înţelegerii internaţionale, data şi locul semnãrii acesteia; în funcţie de situaţie, prin titlu se exprima ideea de ratificare, aderare sau aprobare a înţelegerii internaţionale respective.
Ratificarea ori aprobarea mai multor tratate sau înţelegeri printr-un singur act
ART. 71
În cazul în care doua sau mai multe înţelegeri internaţionale se ratifica sau se aproba printr-un singur act, mãsura ratificãrii ori aprobãrii se va exprima, pentru fiecare înţelegere, printr-un articol distinct.
Publicarea actelor de ratificare sau de aprobare
ART. 72
Actele de ratificare sau de aprobare se publica însoţite de textele tratatelor internaţionale ratificate şi ale înţelegerilor aprobate.
CAP. 8
NORME CU PRIVIRE LA ORDINELE, INSTRUCŢIUNILE ŞI CELELALTE ACTE NORMATIVE EMISE DE CONDUCĂTORII MINISTERELOR ŞI AI ALTOR ORGANE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE DE SPECIALITATE SAU DE AUTORITĂŢILE ADMINISTRATIVE AUTONOME
Actele date în executarea unui act normativ
ART. 73
(1) Ordinele cu caracter normativ, instrucţiunile şi alte asemenea acte ale conducãtorilor ministerelor şi ai celorlalte organe ale administraţiei publice centrale de specialitate sau ale autoritãţilor administrative autonome se emit numai pe baza şi în executarea legilor, a hotãrârilor şi a ordonanţelor Guvernului.
(2) În preambulul acestor acte se indica expres actul normativ superior pe care se întemeiazã.
Sfera reglementãrii
ART. 74
Ordinele, instrucţiunile şi alte asemenea acte trebuie sa se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza şi în executarea cãrora au fost emise şi nu pot conţine soluţii care sa contravina prevederilor acestora.
Termenul de emitere
ART. 75
Ordinele şi instrucţiunile se vor elabora în termenul prevãzut de actul superior sau, dupã caz, într-un termen util care sa facã posibila aducerea lor la îndeplinire.
CAP. 9
NORME CU PRIVIRE LA ACTELE NORMATIVE ADOPTATE DE AUTORITĂŢILE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE LOCALE
Obiectul de reglementare
ART. 76
Actele normative ale autoritãţilor administraţiei publice locale se adopta ori se emit pentru reglementarea unor activitãţi de interes local, în limitele stabilite prin Constituţie şi prin lege şi numai în domeniile în care acestea au atribuţii legale.
Subordonarea fata de actele de nivel superior
ART. 77
(1) La elaborarea proiectelor de hotãrâri, ordine sau dispoziţii se va avea în vedere caracterul lor de acte subordonate legii, hotãrârilor şi ordonanţelor Guvernului şi altor acte de nivel superior.
(2) Reglementãrile cuprinse în hotãrârile consiliilor locale şi ale consiliilor judeţene, precum şi cele cuprinse în ordinele prefecţilor sau în dispoziţiile primarilor nu pot contraveni unor prevederi din acte normative de nivel superior.
Temeiul legal
ART. 78
În preambulul proiectului de act normativ adoptat sau emis de autoritãţile administraţiei publice locale se menţioneazã temeiul legal din <>Legea administraţiei publice locale nr. 69/1991 *) sau, dupã caz, din alt act normativ pe care se bazeazã.
-----------
*) <>Legea nr. 69/1991 a fost republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 18 aprilie 1996.
Publicarea
ART. 79
În vederea intrãrii lor în vigoare actele normative adoptate de autoritãţile administraţiei publice locale se aduc la cunostinta publica, în condiţiile <>Legii nr. 69/1991 , prin afişare în locuri autorizate şi prin publicare într-un cotidian local de mare tiraj.
CAP. 10
DISPOZIŢII FINALE
Regulamentele proprii de aplicare
ART. 80
Parlamentul, Guvernul şi celelalte autoritãţi ale administraţiei publice centrale şi locale stabilesc, în aplicarea normelor de tehnica legislativã prevãzute în prezenta lege, regulamente proprii cuprinzând mãsurile metodologice, organizatorice, termenele şi circulaţia proiectelor de acte normative în cadrul sferei lor de competenta.
Abrogarea
ART. 81
La data intrãrii în vigoare a prezentei legi se abroga <>Decretul nr. 16/1976 pentru aprobarea Metodologiei generale de tehnica legislativã privind pregãtirea şi sistematizarea proiectelor de acte normative, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 14 din 13 februarie 1976.
Aceasta lege a fost adoptatã de Senat în şedinţa din 8 februarie 2000, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
PREŞEDINTELE SENATULUI
MIRCEA IONESCU-QUINTUS
Aceasta lege a fost adoptatã de Camera Deputaţilor în şedinţa din 29 februarie 2000, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE CAMEREI
DEPUTAŢILOR,
BOGDAN NICULESCU-DUVAZ
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
