Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
LEGE nr. 22 din 22 februarie 2001 pentru ratificarea Conventiei privind evaluarea impactului asupra mediului in context transfrontiera, adoptata la Espoo la 25 februarie 1991
ARTICOL UNIC Se ratifica Convenţia privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontiera, adoptatã la Espoo la 25 februarie 1991.
Aceasta lege a fost adoptatã de Senat în şedinţa din 5 septembrie 2000, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE SENATULUI, NICOLAE VACAROIU
Aceasta lege a fost adoptatã de Camera Deputaţilor în şedinţa din 6 februarie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR VALER DORNEANU
CONVENŢIE privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontiera*)
*) Traducere.
Pãrţile la aceasta convenţie, constiente de interdependenta dintre activitãţile economice şi consecinţele acestora asupra mediului, afirmând necesitatea de a asigura o dezvoltare raţionalã şi durabila din punct de vedere ecologic, hotãrâte sa intensifice cooperarea internationala în domeniul evaluãrii impactului asupra mediului, îndeosebi în context transfrontiera, constiente de necesitatea şi de importanta elaborãrii de politici cu caracter anticipativ şi prevenirii, atenuarii şi monitorizarii oricãrui impact negativ important asupra mediului în general şi, în special, în context transfrontiera, reamintind prevederile pertinente ale Cartei Naţiunilor Unite, ale Declaraţiei Conferintei Naţiunilor Unite asupra mediului de la Stockholm, ale Actului final al Conferintei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (C.S.C.E.) şi ale documentelor finale ale reuniunilor de la Madrid şi Viena ale reprezentanţilor statelor participante la C.S.C.E., constatând cu satisfactie mãsurile pe care statele sunt pe cale sa le adopte pentru ca evaluarea impactului asupra mediului sa fie practicatã în aplicarea legilor şi a reglementãrilor lor administrative, precum şi a politicii lor naţionale, constiente de necesitatea de a lua în considerare, în mod expres, factorii de mediu la începutul procesului decizional, recurgand la evaluarea impactului asupra mediului la toate nivelurile administrative oportune, ca instrument necesar în vederea îmbunãtãţirii calitãţii informaţiilor furnizate factorilor de decizie şi permitand acestora sa ia decizii rationale din punct de vedere al mediului, concentrate pe limitarea pe cat posibil a impactului negativ semnificativ al activitãţilor, îndeosebi în context transfrontiera, atente la eforturile organizaţiilor internaţionale de a promova practica evaluãrii impactului asupra mediului atât la nivel naţional, cat şi internaţional şi ţinând seama de activitãţile desfãşurate în acest sens sub auspiciile Comisiei Economice a Naţiunilor Unite pentru Europa, îndeosebi de rezultatele Seminarului privind evaluarea impactului asupra mediului (septembrie 1987, Varsovia - Polonia), şi luând act de Obiectivele şi principiile privind evaluarea impactului asupra mediului, adoptate de Consiliul de conducere al Programului Naţiunilor Unite pentru mediu şi de Declaraţia ministerialã privind dezvoltarea durabila (mai 1990, Bergen - Norvegia),
au convenit urmãtoarele:
ART. 1 Definiţii În sensul prezentei convenţii: (i) pãrţi înseamnã pãrţile contractante ale prezentei convenţii numai dacã textul nu prevede altfel; (ii) partea de origine înseamnã partea sau pãrţile contractante ale prezentei convenţii sub jurisdicţia cãreia/cãrora o activitate propusã se realizeazã; (iii) parte afectatã înseamnã partea sau pãrţile contractante ale prezentei convenţii asupra cãreia/cãrora activitatea propusã poate avea un impact transfrontiera; (iv) pãrţi interesate înseamnã partea de origine şi partea afectatã, care procedeazã la o evaluare a impactului asupra mediului în aplicarea prezentei convenţii; (v) activitate propusã înseamnã orice activitate sau orice proiect care vizeazã modificarea majorã a unei activitãţi, a cãrui executare face obiectul deciziei unei autoritãţi competente în concordanta cu intreaga procedura nationala aplicabilã; evaluarea impactului asupra mediului înseamnã o procedura nationala având drept scop evaluarea impactului probabil asupra mediului al unei activitãţi propuse; (vi) impact înseamnã orice efect produs asupra mediului de o activitate propusã, inclusiv asupra sãnãtãţii şi securitãţii umane, asupra florei, faunei, solului, aerului, apei, climei, peisajului şi monumentelor istorice sau asupra altor construcţii, ori interactiunea dintre aceşti factori; totodatã termenul desemneazã şi efectele asupra patrimoniului cultural sau asupra condiţiilor socioeconomice rezultate din modificarea acestor factori; (vii) impact transfrontiera înseamnã orice impact, nu neapãrat de natura globalã, produs de o activitate propusã în limitele unei zone de sub jurisdicţia unei pãrţi, a cãrui origine fizica se situeaza, total sau parţial, în cadrul zonei aflate sub jurisdicţia unei alte pãrţi; (viii) autoritate competenta înseamnã autoritatea sau autoritãţile naţionale desemnate de cãtre o parte ca responsabile cu îndeplinirea sarcinilor ce le revin prin prezenta convenţie şi/sau autoritatea sau autoritãţile investite de cãtre o parte cu puteri decizionale privind o activitate propusã; (ix) public înseamnã una sau mai multe persoane fizice ori juridice. ART. 2 Dispoziţii generale 1. Pãrţile vor lua, individual sau împreunã, toate mãsurile adecvate şi eficiente pentru prevenirea, reducerea şi controlul impactului transfrontiera negativ semnificativ, pe care activitãţile propuse îl produc asupra mediului. 2. Fiecare parte va stabili mãsurile juridice, administrative sau de alta natura, necesare pentru aplicarea prevederilor prezentei convenţii, inclusiv pentru stabilirea unei proceduri de evaluare a impactului asupra mediului, care sa permitã participarea publicului în ceea ce priveşte activitãţile propuse, menţionate în anexa nr. I, care pot cauza un impact transfrontiera negativ semnificativ asupra mediului, precum şi pentru pregãtirea documentaţiei de evaluare a impactului asupra mediului, descrisã în anexa nr. II. 3. Partea de origine va veghea ca, în concordanta cu prevederile prezentei convenţii, sa se procedeze la o evaluare a impactului asupra mediului înainte de luarea deciziei de a autoriza sau de a întreprinde o activitate propusã, menţionatã în anexa nr. I, care poate cauza un impact transfrontiera negativ semnificativ asupra mediului. 4. Partea de origine va veghea, în conformitate cu prevederile prezentei convenţii, ca orice activitate propusã, menţionatã în anexa nr. I, care poate provoca un impact transfrontiera negativ semnificativ, sa fie notificatã pãrţilor afectate. 5. Pãrţile interesate vor angaja discuţii, la initiativa oricãreia dintre ele, pentru a afla dacã una sau mai multe activitãţi propuse, neînscrise în lista prevãzutã în anexa nr. I, sunt susceptibile sa producã un impact transfrontiera negativ semnificativ şi, ca urmare, acestea vor fi tratate ca şi cum ar fi înscrise în lista. Dacã pãrţile vor fi de acord ca este bine astfel, activitatea sau activitãţile în chestiune vor fi tratate în acest fel. Anexa nr. III cuprinde criteriile generale aplicabile în determinarea semnificatiei impactului asupra mediului pentru activitãţile neînscrise în anexa nr. I. 6. În conformitate cu prevederile prezentei convenţii, partea de origine va oferi publicului din zonele care ar putea fi afectate posibilitatea sa participe la procedurile adecvate de evaluare a impactului asupra mediului privind activitãţile propuse şi va veghea ca posibilitatea oferitã publicului partii afectate sa fie echivalenta cu cea oferitã propriului public. 7. Evaluarile impactului asupra mediului, prevãzute de prezenta convenţie, se vor efectua cel puţin în stadiul de proiect al activitãţii propuse. În mãsura dorita pãrţile vor incerca sa aplice principiile evaluãrii impactului asupra mediului în politici, planuri şi programe. 8. Prevederile prezentei convenţii nu vor afecta dreptul pãrţilor de a aplica la scara nationala legile, reglementãrile, dispoziţiile administrative sau practicile juridice acceptate, care vizeazã protejarea informaţiilor a cãror divulgare ar prejudicia secretul industrial şi comercial sau securitatea nationala. 9. Prevederile prezentei convenţii nu vor afecta dreptul fiecãrei pãrţi de a aplica, prin acorduri bilaterale sau multilaterale, dacã acestea exista, mãsuri mai restrictive decât cele prevãzute în prezenta convenţie. 10. Prevederile prezentei convenţii nu vor prejudicia obligaţiile care pot reveni pãrţilor în temeiul dreptului internaţional privind activitãţile care au sau pot avea un impact transfrontiera. ART. 3 Notificarea 1. Pentru o activitate propusã, menţionatã în anexa nr. I, care este susceptibilã sa provoace un impact transfrontiera negativ semnificativ, partea de origine va notifica, în scopul unor consultãri suficiente şi eficiente conform prevederilor art. 5, oricãrei alte pãrţi pe care o considera ca ar putea fi parte afectatã, cat mai curând posibil, dar nu mai târziu de momentul informãrii publicului propriu, despre activitatea propusã. 2. Aceasta notificare va conţine, inter alia: a) informaţii privind activitatea propusã, inclusiv orice informaţie disponibilã despre impactul posibil transfrontiera al acesteia; b) informaţii privind natura deciziei care ar putea fi luatã; c) indicarea unui interval de timp rezonabil pentru comunicarea unui rãspuns conform pct. 3, luându-se în considerare natura activitãţii propuse. Se pot include aici informaţiile menţionate la pct. 5. 3. Partea afectatã va rãspunde partii de origine în intervalul de timp specificat în notificare, confirmand acesteia primirea notificãrii, şi va arata dacã intenţioneazã sa participe la procedura de evaluare a impactului asupra mediului. 4. Dacã partea afectatã rãspunde ca nu intenţioneazã sa participe la procedura de evaluare a impactului asupra mediului sau dacã nu rãspunde în intervalul de timp specificat în notificare, prevederile pct. 5, 6, 7 şi 8 şi ale art. 4-7 nu se vor aplica. În aceste situaţii nu este prejudiciat dreptul partii de origine de a stabili dacã se va efectua o evaluare a impactului asupra mediului, pe baza legislaţiei şi practicii naţionale. 5. La primirea unui rãspuns de la partea afectatã, care indica dorinta sa de a participa la procedura de evaluare a impactului asupra mediului, partea de origine va comunica, dacã nu a fãcut-o deja, partii afectate: a) informaţiile adecvate privind procedura de evaluare a impactului asupra mediului, împreunã cu termenul limita pentru transmiterea observaţiilor; b) informaţiile adecvate privind activitatea propusã şi impactul transfrontiera negativ semnificativ pe care aceasta l-ar putea avea. 6. Partea afectatã va comunica partii de origine, la cererea acesteia, toate informaţiile obţinute în mod rezonabil privind mediul susceptibil sa fie afectat, aflat sub jurisdicţia partii afectate, dacã aceasta informaţie este necesarã la întocmirea documentaţiei pentru evaluarea impactului asupra mediului. Informaţiile vor fi comunicate prompt, printr-un organism mutual, dacã acesta exista. 7. Atunci când o parte considera ca ar putea fi afectatã de un impact transfrontiera negativ semnificativ datorat unei activitãţi propuse, menţionatã în anexa nr. I, şi nu s-a fãcut nici o notificare conform dispoziţiilor pct. 1, la cererea partii afectate, pãrţile interesate vor face schimb de informaţii suficiente în scopul angajãrii discuţiilor, pentru a afla dacã se va produce un impact transfrontiera negativ semnificativ. Dacã pãrţile sunt de acord ca este probabil un impact transfrontiera negativ semnificativ, prevederile prezentei convenţii se vor aplica în consecinta. Dacã pãrţile nu se pot pune de acord asupra probabilitatii producerii unui impact transfrontiera negativ semnificativ, oricare dintre pãrţi are dreptul sa supunã chestiunea unei comisii de investigare, conform prevederilor anexei nr. IV, pentru ca aceasta sa se exprime asupra probabilitatii apariţiei unui impact transfrontiera negativ semnificativ, în cazul în care nu au convenit asupra unei alte metode de rezolvare a problemei. 8. Pãrţile interesate se vor asigura ca publicul partii afectate din zonele potenţial afectate sa fie informat despre activitatea propusã şi sa aibã posibilitatea de a formula observaţii sau obiecţii în legatura cu activitatea şi ca acestea sa fie transmise autoritãţii competente a partii de origine, fie direct, fie, dacã este cazul, prin intermediul partii de origine. ART. 4 Constituirea documentaţiei pentru evaluarea impactului asupra mediului 1. Documentaţia pentru evaluarea impactului asupra mediului, care se înainteazã autoritãţii competente a partii de origine, va conţine cel puţin informaţiile menţionate în anexa nr. II. 2. Partea de origine va comunica partii afectate, prin intermediul unui organism mutual, dacã acesta exista, documentaţia de evaluare a impactului asupra mediului. Pãrţile interesate vor organiza distribuirea documentaţiei autoritãţilor şi publicului partii afectate din zonele potenţial afectate şi vor asigura transmiterea observaţiilor formulate autoritãţii competente a partii de origine, fie direct acestei autoritãţi, fie, dacã este cazul, prin intermediul partii de origine, într-un termen rezonabil, înainte de luarea deciziei finale privind activitatea propusã. ART. 5 Consultãri pe baza documentaţiei privind evaluarea impactului asupra mediului Dupã întocmirea documentaţiei de evaluare a impactului asupra mediului partea de origine va începe fãrã întârziere consultãri cu partea afectatã privind, inter alia, impactul transfrontiera potenţial al activitãţii propuse şi mãsurile de reducere sau de eliminare a acestuia. Consultarile se vor referi la: a) alternative posibile la activitatea propusã, inclusiv alternativa renunţãrii la activitate şi mãsurile posibile pentru atenuarea impactului transfrontiera negativ semnificativ şi monitorizarea efectelor acestor mãsuri, cheltuielile fiind suportate de partea de origine; b) alte forme de asistenta mutuala pentru reducerea oricãrui impact transfrontiera negativ semnificativ al activitãţii propuse; c) orice alte probleme pertinente, legate de activitatea propusã. Pãrţile vor conveni la începerea consultãrilor asupra unei perioade rezonabile ca durata a acestora. Aceste consultãri se pot derula printr-un organism mutual adecvat, acolo unde acesta exista. ART. 6 Decizia finala 1. Pãrţile se vor asigura ca în decizia finala privind activitatea propusã s-au luat în considerare rezultatul evaluãrii impactului asupra mediului, inclusiv documentaţia pentru evaluarea impactului asupra mediului, precum şi observaţiile primite conform art. 3 pct. 8 şi art. 4 pct. 2 şi rezultatul consultãrilor la care se referã art. 5. 2. Partea de origine va comunica partii afectate decizia finala privind activitatea propusã, precum şi motivele şi consideratiile pe care aceasta s-a fundamentat. 3. Dacã informaţii suplimentare privind impactul transfrontiera semnificativ al unei activitãţi propuse, care nu erau disponibile la momentul luãrii deciziei privind acea activitate şi care ar fi putut influenta sensibil aceasta decizie, devin disponibile unei pãrţi interesate înaintea începerii activitãţii, acea parte va informa imediat cealaltã parte sau celelalte pãrţi interesate. Dacã una dintre pãrţile interesate solicita, vor avea loc consultãri pentru a se stabili dacã trebuie reexaminata decizia. ART. 7 Analiza ulterioara realizãrii proiectului 1. Pãrţile interesate vor stabili, la cererea oricãreia dintre ele, dacã este necesarã efectuarea unei analize ulterioare realizãrii proiectului şi, în caz afirmativ, care este amploarea acesteia, luând în considerare impactul transfrontiera negativ semnificativ al activitãţii pentru care s-a efectuat o evaluare a impactului asupra mediului conform acestei convenţii. Orice analiza ulterioara realizãrii proiectului va include în mod special supravegherea activitãţii şi determinarea oricãrui impact transfrontiera negativ. Aceste obligaţii pot fi întreprinse în scopul atingerii obiectivelor prezentate în anexa nr. V. 2. În cazul în care ca urmare a analizei ulterioare realizãrii proiectului partea de origine sau partea afectatã are temeiuri rezonabile sa creadã ca exista un impact transfrontiera negativ semnificativ sau ca au fost descoperiţi factori care sunt rezultatul unui astfel de impact, aceasta va informa imediat cealaltã parte. În aceasta situaţie pãrţile interesate se vor consulta asupra mãsurilor necesare în vederea reducerii sau eliminãrii impactului. ART. 8 Cooperare bilaterala şi multilaterala În scopul respectãrii obligaţiilor ce le revin prin prezenta convenţie pãrţile au dreptul sa continue sa aplice acordurile bilaterale, multilaterale sau alte înţelegeri în vigoare ori sa încheie altele noi. Aceste acorduri sau înţelegeri pot prelua ca elemente de baza prevederile enumerate în anexa nr. VI. ART. 9 Programe de cercetare Pãrţile vor acorda o atentie specialã stabilirii sau intensificãrii programelor de cercetare specifice care urmãresc: a) îmbunãtãţirea metodelor calitative şi cantitative utilizate pentru evaluarea impactului activitãţilor propuse; b) realizarea unei mai bune înţelegeri a relaţiilor cauza-efect şi a rolului lor în managementul integrat al mediului; c) analizarea şi supravegherea aplicãrii eficiente a deciziilor privind activitãţile propuse, în scopul micsorarii sau prevenirii impactului; d) perfecţionarea metodelor care stimuleaza creativitatea în cãutarea soluţiilor de înlocuire a activitãţii propuse, precum şi a modurilor de producţie şi de consum rationale din punct de vedere ecologic; e) perfecţionarea metodelor care sa permitã aplicarea principiilor evaluãrii impactului asupra mediului la nivel macroeconomic. Rezultatele programelor enumerate mai sus vor face obiectul schimbului între pãrţi. ART. 10 Statutul anexelor Anexele ataşate la prezenta convenţie fac parte integrantã din aceasta. ART. 11 Reuniunea pãrţilor 1. Pãrţile se vor reuni, pe cat posibil, cu ocazia sesiunilor anuale ale consilierilor guvernamentali din ţãrile C.E.E. pentru problemele mediului şi apelor. Prima reuniune a pãrţilor va avea loc cel mai târziu la un an de la data intrãrii în vigoare a prezentei convenţii. Ulterior se vor tine intalniri ale pãrţilor ori de câte ori acestea vor considera necesar la oricare dintre reuniunile lor sau la cererea scrisã a uneia dintre pãrţi, cu condiţia ca aceasta cerere sa fie susţinutã de cel puţin o treime din numãrul pãrţilor în interval de 6 luni de la data comunicãrii ei de cãtre secretariat. 2. Pãrţile vor urmãri în permanenta punerea în aplicare a prezentei convenţii şi, având în vedere acest lucru: a) vor examina politicile şi abordarile lor metodologice în domeniul evaluãrii impactului asupra mediului, în scopul îmbunãtãţirii în continuare a procedurilor de evaluare a impactului asupra mediului în context transfrontiera; b) vor schimba informaţii privind experienta câştigatã în încheierea şi punerea în aplicare a acordurilor bilaterale şi multilaterale sau a altor înţelegeri privind utilizarea evaluãrii impactului asupra mediului în context transfrontiera, la care una sau mai multe dintre ele este/sunt parte; c) vor solicita, acolo unde este cazul, asistenta comitetelor ştiinţifice şi a organismelor internaţionale competente pentru aspectele tehnice şi metodologice care privesc realizarea obiectivelor prezentei convenţii; d) vor analiza şi vor adopta prin consens, la prima lor reuniune, propriile regulamente de procedura; e) vor examina şi, dacã este necesar, vor adopta propuneri de amendare a prezentei convenţii; f) vor lua în considerare şi vor întreprinde orice acţiune suplimentarã care poate fi necesarã în vederea realizãrii scopurilor prezentei convenţii. ART. 12 Dreptul de vot 1. Fiecare parte la aceasta convenţie va avea un singur vot. 2. Exceptând prevederea pct. 1, organizaţiile regionale de integrare economicã, în probleme din aria competentelor lor, vor dispune în exercitarea dreptului lor de vot de un numãr de voturi egal cu numãrul statelor lor membre care sunt parte la prezenta convenţie. Aceste organizaţii nu îşi vor exercita dreptul de vot dacã statele lor membre l-au exercitat pe al lor şi viceversa. ART. 13 Secretariatul Secretarul executiv al Comisiei Economice pentru Europa va îndeplini urmãtoarele funcţii de secretariat: a) convocarea şi pregãtirea reuniunilor pãrţilor; b) transmiterea cãtre pãrţi a rapoartelor şi a altor informaţii primite în concordanta cu prevederile prezentei convenţii; c) îndeplinirea altor funcţii prevãzute de prezenta convenţie sau atribuite de cãtre pãrţi. ART. 14 Amendamente la convenţie 1. Orice parte are dreptul sa propunã amendamente la prezenta convenţie. 2. Propunerile de amendamente vor fi înaintate în scris secretariatului, care le va comunica tuturor pãrţilor. Acestea vor fi examinate de pãrţi la urmãtoarea lor reuniune, cu condiţia ca secretariatul sa le fi trimis pãrţilor cu cel puţin 90 de zile înainte. 3. Pãrţile vor depune toate eforturile pentru a ajunge la un acord, prin consens, privind orice amendament propus la prezenta convenţie. Dacã toate eforturile pentru a obţine consensul au fost epuizate şi nu s-a ajuns la nici un acord, amendamentul va fi adoptat, în ultima instanta, cu votul unei majoritãţi de trei pãtrimi din numãrul pãrţilor prezente şi votante la reuniune. 4. Amendamentele la prezenta convenţie, adoptate în concordanta cu pct. 3, vor fi înaintate de cãtre depozitar tuturor pãrţilor pentru ratificare, aprobare sau acceptare. Ele vor intra în vigoare pentru pãrţile care le-au ratificat, le-au aprobat sau le-au acceptat în a 90-a zi dupã primirea de cãtre depozitar a notificãrii ratificãrii, aprobãrii sau acceptãrii de cãtre cel puţin trei pãtrimi din numãrul total al pãrţilor. Dupã aceasta data ele vor intra în vigoare pentru orice alta parte în cea de-a 90-a zi dupã ce partea respectiva depune instrumentul sau de ratificare, de aprobare sau de acceptare a amendamentelor. 5. În sensul prezentului articol, pãrţile prezente şi votante înseamnã pãrţile prezente la reuniune şi care exprima un vot afirmativ sau negativ. 6. Procedura de votare descrisã la pct. 3 nu este privitã ca un precedent pentru acordurile care vor fi negociate în cadrul Comunitãţii Economice pentru Europa. ART. 15 Soluţionarea diferendelor 1. În cazul apariţiei unui diferend între doua sau mai multe pãrţi cu privire la interpretarea sau la aplicarea prezentei convenţii, acestea vor cauta o soluţionare prin negocieri sau prin orice alta metoda de rezolvare a diferendelor, acceptabilã pãrţilor în diferend. 2. În timpul semnãrii, ratificãrii, acceptãrii, aprobãrii ori aderãrii la prezenta convenţie sau în orice alt moment dupã aceea o parte are dreptul sa declare în scris depozitarului ca, pentru un diferend nerezolvat conform pct. 1, accepta ca obligatoriu, în relaţia cu orice parte care accepta aceeaşi obligaţie, unul sau ambele mijloace de soluţionare urmãtoare: a) înaintarea diferendului Curţii Internaţionale de Justiţie; b) arbitrajul, în concordanta cu procedura prezentatã în anexa nr. VII. 3. Dacã pãrţile în diferend au acceptat ambele mijloace de soluţionare a diferendelor la care se referã pct. 2, diferendul poate fi înaintat numai Curţii Internaţionale de Justiţie, cu excepţia cazului în care pãrţile au convenit altfel. ART. 16 Semnarea Prezenta convenţie va fi deschisã pentru semnare la Espoo (Finlanda) de la 25 februarie la 1 martie 1991 şi dupã aceea la sediul Naţiunilor Unite din New York pana la 2 septembrie 1991 de cãtre statele membre ale Comisiei Economice pentru Europa, precum şi de cãtre statele cu statut de membru consultativ al Comisiei Economice pentru Europa, conform paragrafului 8 din Rezoluţia 36 (IV) din 28 martie 1947 a Consiliului Economic şi Social, precum şi de cãtre organizaţiile de integrare economicã regionala, constituite din statele suverane membre ale Comisiei Economice pentru Europa, cãrora statele membre le-au transferat competenta în probleme aflate sub incidenta acestei convenţii, inclusiv competenta de a încheia tratate privind aceste probleme. ART. 17 Ratificarea, acceptarea, aprobarea şi aderarea 1. Prezenta convenţie va fi supusã ratificãrii, acceptãrii sau aprobãrii de cãtre statele şi organizaţiile de integrare economicã regionala, semnatare. 2. Prezenta convenţie va fi deschisã spre aderare statelor şi organizaţiilor la care se referã art. 16 începând cu data de 3 septembrie 1991. 3. Instrumentele de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare vor fi depuse la secretarul general al Naţiunilor Unite, care îndeplineşte funcţia de depozitar. 4. Orice organizaţie la care se referã art. 16, care devine parte la prezenta convenţie fãrã ca nici unul dintre statele sale membre sa fie parte, va respecta toate obligaţiile care decurg din convenţie. Atunci când unul sau mai multe state membre ale unei astfel de organizaţii sunt pãrţi la prezenta convenţie, organizaţia şi statele sale membre vor decide asupra responsabilitãţilor lor pentru îndeplinirea obligaţiilor ce decurg din aceasta convenţie. În astfel de cazuri organizaţia şi statele sale membre nu sunt abilitate sa îşi exercite simultan drepturile în cadrul prezentei convenţii. 5. În instrumentele lor de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare organizaţiile de integrare economicã regionala la care se referã art. 16 vor declara aria competentei lor referitoare la problemele reglementate de convenţie. De asemenea, aceste organizaţii vor informa depozitarul despre orice modificare a ariei lor de competenta. ART. 18 Intrarea în vigoare 1. Prezenta convenţie va intra în vigoare în cea de-a 90-a zi de la data depunerii celui de-al 16-lea instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare. 2. În sensul pct. 1, instrumentul depus de o organizaţie de integrare economicã regionala nu va fi considerat ca suplimentar pe lângã cele depuse de statele membre ale organizaţiei respective. 3. Pentru fiecare stat sau organizaţie la care se referã art. 16, care ratifica, accepta sau aproba prezenta convenţie ori care adera dupã depunerea celui de-al 16-lea instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, convenţia va intra în vigoare în cea de-a 90-a zi de la data depunerii de cãtre statul sau de organizaţia respectiva a instrumentului sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare. ART. 19 Retragerea Oricând dupã 4 ani de la data intrãrii în vigoare a prezentei convenţii pentru o parte acea parte se poate retrage din convenţie printr-o notificare scrisã cãtre depozitar. Retragerea îşi va face efectul în cea de-a 90-a zi de la data primirii notificãrii de cãtre depozitar. Aceasta retragere nu va afecta aplicarea art. 3-6 pentru activitãţile propuse pentru care s-a fãcut notificarea conform pct. 1 al art. 3 sau pentru care s-a fãcut o cerere conform pct. 7 al art. 3, înainte de momentul intrãrii în vigoare a retragerii. ART. 20 Texte autentice Originalul prezentei convenţii, ale carei texte în limbile engleza, franceza şi rusa sunt autentice în aceeaşi mãsura, va fi depozitat la secretarul general al Naţiunilor Unite. Drept care subsemnaţii, având depline puteri, am semnat aceasta convenţie. Întocmitã la Espoo (Finlanda) la 25 februarie 1991.
ANEXA 1
LISTA cuprinzând activitãţile propuse
1. Rafinarii de petrol brut (cu excepţia întreprinderilor care fabrica numai lubrifianţi din petrol brut) şi instalaţii pentru gazeificarea şi lichefierea a cel puţin 500 tone de cãrbune sau sisturi bituminoase pe zi 2. Termocentrale şi alte instalaţii de combustie cu o producţie termica egala sau mai mare de 300 MW şi centrale nucleare şi alte reactoare nucleare (cu excepţia instalaţiilor de cercetare pentru producerea şi conversia materialelor fisionabile şi a celor fertile, a cãror putere maxima nu depãşeşte 1 kW sarcina termica continua) 3. Instalaţii destinate numai pentru producerea sau pentru imbogatirea combustibililor nucleari, reprocesarii combustibililor nucleari iradiati sau stocãrii depozitarii finale şi prelucrãrii deşeurilor radioactive 4. Instalaţii mari pentru producerea primara a fontei şi otelului şi pentru producerea metalelor neferoase 5. Instalaţii pentru extractia azbestului şi pentru prelucrarea şi transformarea azbestului şi a produselor care conţin azbest: pentru produsele de azbociment, instalaţii care produc mai mult de 20.000 tone produs finit pe an; pentru materiale de frictiune, instalaţii care produc mai mult de 50 tone produs finit pe an; pentru celelalte utilizãri ale azbestului, instalaţii care utilizeazã mai mult de 200 tone pe an 6. Instalaţii chimice integrate 7. Construirea de autostrazi şi drumuri pentru circulaţie rapida, a liniilor de cale feratã pentru traficul feroviar la mare distanta şi a aeroporturilor dotate cu o pista principala lungã de cel puţin 2.100 m 8. Conducte cu secţiune mare pentru transportul gazelor şi al petrolului 9. Porturi comerciale şi cai navigabile interioare şi porturi fluviale care permit trecerea vaselor de peste 1.350 tone 10. Instalaţii de eliminare a deşeurilor: incinerare, tratare chimica, depozitarea deşeurilor toxice şi periculoase 11. Baraje mari şi rezervoare 12. Lucrãri de captare a apelor subterane, dacã volumul anual de apa captata atinge sau depãşeşte 10 milioane mc 13. Instalaţii pentru fabricarea hârtiei şi a pastei de hârtie, cu o capacitate de cel puţin 200 tone materie uscata cu aer pe zi 14. Exploatãri miniere pe scara larga, extragerea şi tratarea pe loc a minereurilor metalice sau a carbunelui 15. Producerea hidrocarburilor din platforma continentala 16. Instalaţii mari pentru depozitarea produselor petroliere, petrochimice şi chimice 17. Despadurirea suprafeţelor mari
NOTA: ----- În sensul prezentei convenţii: - termenul autostrada defineste o sosea special proiectata şi construitã pentru circulaţia autovehiculelor, care nu deserveste proprietãţile riverane şi care: a) este prevãzutã, cu excepţia unor puncte singulare sau cu titlu temporar, pentru cele doua sensuri de circulaţie, cu benzi carosabile distincte, separate de o banda de teren nedestinata circulaţiei sau, în mod excepţional, separate prin alte mijloace; b) nu intersecteazã la nivel nici o alta sosea, nici linii de cale feratã sau de tramvai, nici drumuri pentru circulaţia pietonala; c) este semnalizata în mod special ca fiind o autostrada; - expresia drumuri pentru circulaţie rapida defineste un drum rezervat circulaţiei autovehiculelor, accesibil numai prin cai de transfer sau prin intersectii reglementate şi pe a cãrui parte carosabilã sunt interzise, în mod special, oprirea şi stationarea.
ANEXA 2
CONŢINUTUL documentaţiei pentru evaluarea impactului asupra mediului
Informaţia care trebuie inclusã în documentaţia pentru evaluarea impactului asupra mediului, în conformitate cu art. 4, va conţine cel puţin: a) descrierea activitãţii propuse şi a scopului acesteia; b) descrierea, dacã este posibil, a alternativelor posibile (de exemplu, de amplasare sau tehnologice) la activitatea propusã, inclusiv renunţarea la activitate; c) descrierea mediului posibil sa fie afectat de activitatea propusã şi alternativele la aceasta; d) descrierea impactului potenţial al activitãţii propuse şi al alternativelor ei asupra mediului şi o estimare a importantei acestuia; e) descrierea mãsurilor de ameliorare propuse pentru a se reduce cat mai mult posibil impactul asupra mediului; f) indicarea precisa a metodelor de prevenire şi sublinierea atât a presupunerilor, cat şi a datelor de mediu relevante folosite; g) inventarul lacunelor în cunoştinţe şi al incertitudinilor constatate în compilarea informaţiilor solicitate; h) conturarea programelor de supraveghere şi management şi a altor planuri pentru analiza ulterioara realizãrii proiectului, ori de câte ori este cazul; i) un rezumat netehnic, inclusiv o prezentare grafica (harti, grafice etc.), ori de câte ori este cazul.
ANEXA 3
CRITERII GENERALE aplicabile în determinarea semnificatiei impactului asupra mediului pentru activitãţile neînscrise în anexa nr. I
1. Atunci când pãrţile interesate au în vedere activitãţi propuse, în conformitate cu art. 2 pct. 5, acestea vor stabili dacã activitatea propusã ar putea avea un impact transfrontiera negativ semnificativ, în mod deosebit în virtutea unuia sau mai multora dintre criteriile urmãtoare: a) dimensiunea: activitãţi propuse care, prin natura lor, sunt mari pentru tipul respectiv de activitate; b) amplasarea: activitãţi propuse sa fie amplasate într-o zona sau în apropierea unei zone sensibile ori importante din punct de vedere ecologic (zonele umede desemnate prin Convenţia de la Ramsar, parcurile naţionale, rezervaţiile naturale, locurile de interes ştiinţific sau locuri importante din punct de vedere arheologic, cultural ori istoric) sau activitãţi propuse sa fie amplasate în locuri în care caracteristicile proiectului propus pot afecta semnificativ sãnãtatea populaţiei; c) efecte: activitãţile propuse ale cãror efecte sunt deosebit de complexe şi potenţial negative, inclusiv cele cu efecte grave asupra omului, speciilor sau organismelor cu o valoare deosebita, cele care ameninta utillizarea sau utilizarea potenţiala a unei zone afectate şi activitãţile care provoacã o povara suplimentarã pe care mediul nu are capacitatea sa o suporte. 2. Pãrţile interesate vor lua în considerare atât activitãţile propuse amplasate în apropierea unei frontiere internaţionale, cat şi pe cele mai indepartate, care ar putea avea efecte transfrontiera semnificative la mare distanta.
ANEXA 4
PROCEDURA DE INVESTIGARE
1. Partea sau pãrţile reclamante va/vor notifica secretariatului ca va/vor supune unei comisii de investigare, stabilitã în conformitate cu prevederile prezentei anexe, problema de a afla dacã o activitate propusã, menţionatã în anexa nr. I, este susceptibilã sa aibã un impact tranfrontiera semnificativ. Scopul investigatiei este indicat în notificare. Secretariatul va notifica imediat aceasta cerere de investigare tuturor pãrţilor la convenţie. 2. Comisia de investigare va fi alcãtuitã din 3 membri. Atât partea reclamanta, cat şi cealaltã parte participanta la procedura de investigare vor numi fiecare un expert ştiinţific sau tehnic, iar cei 2 experţi vor desemna de comun acord un al treilea expert, care va fi preşedintele comisiei de investigare. Acesta din urma nu va avea aceeaşi naţionalitate cu a nici uneia dintre pãrţile aflate în procedura de investigare, nu va locui sau nu va folosi ca loc de resedinta teritoriul nici uneia dintre pãrţi, nu va fi angajat de nici una dintre ele şi nu va avea de a face cu cazul în nici o alta calitate. 3. Dacã preşedintele comisiei de investigare nu a fost desemnat în decurs de doua luni de la numirea celui de-al doilea expert, la solicitarea uneia dintre pãrţi secretarul executiv al Comisiei Economice pentru Europa va proceda la desemnarea preşedintelui într-un nou termen de doua luni. 4. Dacã una dintre pãrţile la procedura de investigare nu numeşte un expert în decurs de o luna de la primirea notificãrii de la secretariat, cealaltã parte are dreptul sa îl informeze în legatura cu aceasta pe secretarul executiv al Comisiei Economice pentru Europa, care îl va desemna pe preşedintele comisiei de investigare în decursul urmãtoarelor doua luni. Dupã desemnarea sa preşedintele comisiei de investigare va solicita partii care nu a numit un expert sa facã acest lucru în interval de o luna. Dupã aceasta perioada preşedintele îl va informa pe secretarul executiv al Comisiei Economice pentru Europa, care va proceda la numirea acestuia într-un nou termen de doua luni. 5. Comisia de investigare va adopta propriile reguli de procedura. 6. Comisia de investigare are dreptul sa ia mãsurile pe care le considera necesare pentru a-şi exercita funcţiile. 7. Pãrţile la procedura de investigare vor facilita activitatea comisiei de investigare şi, în mod special, folosind toate mijloacele aflate la dispoziţie: a) vor furniza comisiei toate documentele, instrumentele şi informaţiile relevante; b) vor permite comisiei, dacã este necesar, sa citeze şi sa audieze martori sau experţi şi vor lua în considerare depozitia lor. 8. Pãrţile şi experţii vor proteja secretul tuturor informaţiilor pe care le primesc în mod confidenţial în cursul lucrãrilor comisiei de investigare. 9. Dacã una dintre pãrţile la procedura de investigare nu se prezintã în fata comisiei de investigare sau nu îşi susţine cauza, cealaltã parte are dreptul sa ceara comisiei de investigare sa continue procedurile şi sa finalizeze lucrãrile. Absenta uneia dintre pãrţi sau nesustinerea cauzei nu va constitui un obstacol în calea continuãrii şi finalizarii lucrãrilor comisiei de investigare. 10. Cheltuielile comisiei de investigare, inclusiv retributia membrilor acesteia vor fi suportate în mod egal de pãrţile la procedura de investigare, cu excepţia situaţiei în care comisia de investigare stabileşte altfel, datoritã unor împrejurãri specifice cauzei; comisia de investigare va pãstra o evidenta a tuturor cheltuielilor sale şi va furniza pãrţilor o situaţie finala a acestora. 11. Orice parte care, în ceea ce priveşte scopul procedurii de investigare, are un interes de ordin material ce poate fi afectat de avizul dat de comisia de investigare are dreptul sa intervinã în timpul procedurii, cu acordul comisiei de investigare. 12. Deciziile comisiei de investigare în chestiuni de procedura vor fi luate cu majoritatea voturilor membrilor sãi. Opinia definitiva a comisiei de investigare va reflecta pãrerea majoritãţii membrilor sãi şi va fi însoţitã şi de expunerea altor pãreri divergenţe ale acestora. 13. Comisia de investigare va prezenta opinia sa definitiva în interval de doua luni de la data la care s-a constituit, în afarã de cazul în care considera necesarã extinderea limitei de timp pentru o perioada care sa nu depãşeascã doua luni. 14. Opinia definitiva a comisiei de investigare se va baza pe principii ştiinţifice acceptate. Comisia de investigare va comunica opinia sa definitiva la procedura de investigare pãrţilor şi secretariatului.
ANEXA 5
ANALIZA ulterioara realizãrii proiectului
Aceasta analiza are ca obiect special: a) sa verifice dacã condiţiile exprimate în textele care autorizeaza sau aproba activitatea sunt corect respectate şi dacã mãsurile de ameliorare sunt eficiente; b) sa examineze orice impact, în scopul bunei gestionari a activitãţii şi al eliminãrii incertitudinilor; c) sa verifice exactitatea prevederilor anterioare, în scopul folosirii experienţei câştigate pentru activitãţi viitoare de acelaşi tip.
ANEXA 6
ELEMENTE ale cooperãrii bilaterale şi multilaterale
1. Pãrţile interesate au dreptul sa stabileascã, dacã este posibil, aranjamente instituţionale sau sa extindã domeniul de cuprindere a celor existente în cadrul acordurilor bilaterale şi multilaterale, în scopul asigurãrii efectului deplin al prezentei convenţii. 2. Acordurile bilaterale sau multilaterale ori alte aranjamente pot cuprinde: a) orice mãsura suplimentarã, necesarã în vederea aplicãrii prezentei convenţii, luându-se în considerare condiţiile specifice ale subregiunii implicate; b) aranjamente instituţionale, administrative sau de alta natura, încheiate pe baza de reciprocitate şi conform principiului echivalentei; c) armonizarea politicilor şi mãsurilor privind protecţia mediului, în scopul obţinerii uniformizarii, pe cat posibil, a normelor şi metodelor aplicate în evaluarea impactului asupra mediului; d) punerea la punct a metodelor de determinare, mãsurare, previziune şi de evaluare a impactelor, a metodelor de analiza ulterioara, precum şi îmbunãtãţirea şi/sau armonizarea acestor metode; e) elaborarea şi/sau îmbunãtãţirea metodelor şi programelor pentru colectarea, analizarea, stocarea şi diseminarea în timp util a datelor comparabile privind calitatea mediului, în scopul de a contribui la evaluarea impactului asupra mediului; f) stabilirea nivelurilor de prag şi a criteriilor mai precise pentru definirea importantei impactului transfrontiera în funcţie de locul, natura şi amploarea activitãţilor propuse care trebuie sa facã obiectul evaluãrii impactului asupra mediului, în concordanta cu prevederile prezentei convenţii; stabilirea nivelului de la care poluarea transfrontiera devine critica; g) realizarea în comun, acolo unde este posibil, a evaluãrilor de impact asupra mediului, punerea la punct a programelor de supraveghere comune, intercalibrarea dispozitivelor de supraveghere şi armonizarea metodologiilor, în scopul asigurãrii compatibilitatii datelor şi informaţiilor obţinute.
ANEXA 7
ARBITRAJUL
1. Partea sau pãrţile reclamante va/vor notifica secretariatului ca pãrţile au convenit sa supunã diferendul arbitrajului, în virtutea prevederilor pct. 2 al art. 15 din convenţie. Notificarea va mentiona subiectul problemei de arbitraj şi va indica, în special, articolele din convenţie a cãror interpretare sau aplicare este în cauza. Secretariatul va transmite informaţiile primite tuturor pãrţilor la convenţie. 2. Tribunalul de arbitraj va fi alcãtuit din 3 membri. Atât partea/pãrţile reclamante, cat şi cealaltã/celelalte parte/pãrţi în diferend va/vor desemna câte un arbitru, iar cei 2 arbitri numiţi vor desemna, de comun acord, un al treilea arbitru care va fi preşedintele tribunalului de arbitraj. Acesta din urma nu va avea aceeaşi naţionalitate cu a nici uneia dintre pãrţile în diferend, nu va locui sau nu va folosi ca loc de resedinta teritoriul uneia dintre pãrţi, nu va fi angajat de una dintre ele şi nu va avea de a face cu cazul în nici o alta calitate. 3. Dacã preşedintele tribunalului de arbitraj nu a fost desemnat în decurs de doua luni de la numirea celui de-al doilea arbitru, secretarul executiv al Comisiei Economice pentru Europa, la solicitarea oricãrei pãrţi, va proceda la desemnarea preşedintelui într-un nou termen de doua luni. 4. Dacã una dintre pãrţile în diferend nu numeşte un arbitru în termen de doua luni de la primirea cererii, cealaltã parte are dreptul sa îl informeze pe secretarul executiv al Comisiei Economice pentru Europa, care îl va desemna pe preşedintele tribunalului de arbitraj în decursul urmãtoarelor doua luni. Dupã desemnarea sa preşedintele tribunalului de arbitraj va solicita partii care nu a numit un arbitru sa facã acest lucru în interval de doua luni. Dupã scurgerea acestei perioade preşedintele îl va informa pe secretarul executiv al Comisiei Economice pentru Europa, care va proceda la aceasta numire într-un nou termen de doua luni. 5. Tribunalul de arbitraj va lua decizia în concordanta cu dreptul internaţional şi cu prevederile convenţiei. 6. Orice tribunal de arbitraj, constituit conform prevederilor prezentelor dispoziţii, va întocmi el însuşi propriile reguli de procedura. 7. Deciziile tribunalului de arbitraj privind atât aspecte de procedura, cat şi de fond vor fi luate cu majoritatea voturilor membrilor sãi. 8. Tribunalul de arbitraj are dreptul sa ia mãsurile pe care le considera necesare pentru a stabili faptele. 9. Pãrţile în diferend vor facilita activitatea tribunalului de arbitraj şi, în mod special, utilizând toate mijloacele la dispoziţia lor: a) îi vor furniza toate documentele, instrumentele şi informaţiile relevante; b) îi vor permite, dacã este necesar, sa citeze şi sa audieze martori sau experţi şi vor lua în considerare mãrturia lor. 10. Pãrţile şi arbitrii vor proteja secretul oricãror informaţii pe care le primesc cu titlu confidenţial în cursul procedurii de arbitraj. 11. Tribunalul de arbitraj, la cererea uneia dintre pãrţi, are dreptul sa recomande mãsuri interimare de protecţie. 12. Dacã una dintre pãrţile în diferend nu se prezintã în fata tribunalului de arbitraj sau nu reuşeşte sa îşi prezinte argumentele, cealaltã parte are dreptul sa ceara acestuia sa continue procedurile şi sa dea decizia finala. Absenta uneia dintre pãrţi sau neprezentarea argumentelor nu va constitui un impediment în derularea procedurii. Înainte de pronunţarea sentinţei definitive tribunalul de arbitraj este obligat sa se asigure ca reclamaţia este fondatã în fapt şi în drept. 13. Tribunalul de arbitraj are dreptul sa audieze şi sa decidã asupra unor cereri reconventionale direct legate de subiectul diferendului. 14. Cheltuielile de judecata, inclusiv retributia arbitrilor, vor fi suportate în mod egal de pãrţile în diferend, cu excepţia situaţiilor în care tribunalul de arbitraj stabileşte altfel, datoritã unor împrejurãri specifice cauzei. Tribunalul de arbitraj va pãstra o evidenta a tuturor cheltuielilor sale şi va furniza pãrţilor o situaţie finala a acestora. 15. Orice parte la convenţie, care are un interes de natura juridicã referitor la subiectul diferendului şi care poate fi afectatã de o decizie în cauza, poate interveni în timpul procedurilor, cu acordul tribunalului de arbitraj. 16. Tribunalul de arbitraj va emite hotãrârea în termen de 5 luni de la data la care a fost constituit, cu excepţia cazurilor în care acesta considera ca este necesar sa extindã limita de timp pentru o perioada care sa nu depãşeascã încã 5 luni. 17. Hotãrârea tribunalului de arbitraj va fi însoţitã de o expunere de motive. Hotãrârea va fi definitiva şi obligatorie pentru toate pãrţile în diferend. Hotãrârea va fi transmisã de tribunalul de arbitraj pãrţilor în diferend şi secretariatului. Secretariatul va transmite comunicarea primitã tuturor pãrţilor la convenţie. 18. Orice diferend care ar putea aparea între pãrţi cu privire la interpretarea sau executarea hotãrârii va fi înaintat de oricare dintre acestea tribunalului de arbitraj care a emis hotãrârea sau, dacã acesta nu poate fi sesizat, altui tribunal constituit în acest scop şi în acelaşi mod ca şi primul. -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
