Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Parlamentul României adoptã prezenta lege.
ARTICOL UNIC
România aderã la Tratatul Atlanticului de Nord, semnat la Washington la 4 aprilie 1949, cu modificãrile ulterioare.
Aceastã lege a fost adoptatã de Camera Deputaţilor şi de Senat în şedinţa comunã din 26 februarie 2004, cu respectarea prevederilor art. 149 din Constituţia României, republicatã.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
VALER DORNEANU
PREŞEDINTELE SENATULUI
NICOLAE VĂCĂROIU
Bucureşti, 1 martie 2004.
Nr. 22.
TRATATUL ATLANTICULUI DE NORD
Washington DC, 4 aprilie 1949
Pãrţile la prezentul tratat,
reafirmându-şi credinţa în scopurile şi principiile Cartei Organizaţiei Naţiunilor Unite, precum şi dorinţa de a convieţui în pace cu toate popoarele şi guvernele,
hotãrâte sã salvgardeze libertatea, patrimoniul lor comun şi civilizaţia popoarelor lor, fondate pe principiile democraţiei, libertãţii individuale şi supremaţiei legii,
dornice sã promoveze stabilitatea şi bunãstarea în spaţiul Atlanticului de Nord,
hotãrâte sã îşi uneascã eforturile în scopul apãrãrii lor colective şi menţinerii pãcii şi securitãţii,
au convenit asupra prezentului tratat al Atlanticului de Nord.
ART. 1
Pãrţile se angajeazã, în conformitate cu prevederile Cartei Organizaţiei Naţiunilor Unite, sã soluţioneze prin mijloace paşnice orice diferend internaţional în care ar putea fi implicate, astfel încât sã nu se aducã atingere pãcii şi securitãţii internaţionale, precum şi justiţiei, şi sã se abţinã în relaţiile internaţionale de la recurgerea la ameninţarea cu forţa sau la folosirea forţei în orice mod incompatibil cu scopurile Organizaţiei Naţiunilor Unite.
ART. 2
Pãrţile vor contribui la dezvoltarea pe mai departe de relaţii internaţionale bazate pe pace şi prietenie, prin consolidarea instituţiilor lor libere, prin asigurarea unei mai bune înţelegeri a principiilor pe care sunt fondate aceste instituţii şi prin promovarea condiţiilor de asigurare a stabilitãţii şi bunãstãrii. Ele vor cãuta sã elimine diferenţele dintre politicile lor economice internaţionale şi vor încuraja colaborarea economicã dintre fiecare sau dintre toate pãrţile.
ART. 3
Pentru atingerea într-un mod cât mai eficient a obiectivelor acestui tratat, pãrţile, acţionând individual sau colectiv, prin dezvoltarea propriilor mijloace şi prin acordarea de sprijin reciproc în mod continuu şi eficace, îşi vor menţine şi vor dezvolta capacitatea individualã şi pe cea colectivã de a rezista unui atac armat.
ART. 4
Pãrţile se vor consulta ori de câte ori, în opinia vreuneia dintre ele, este ameninţatã integritatea teritorialã, independenţa politicã sau securitatea oricãreia dintre pãrţi.
ART. 5
Pãrţile convin cã un atac armat împotriva uneia sau mai multora dintre ele, în Europa sau în America de Nord, va fi considerat un atac împotriva tuturor pãrţilor şi, în consecinţã, sunt de acord cã, dacã are loc un asemenea atac armat, fiecare dintre ele, în exercitarea dreptului la autoapãrare individualã sau colectivã, recunoscut prin art. 51 din Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite, va sprijini partea sau pãrţile atacate, prin realizarea imediatã, individual şi împreunã cu celelalte pãrţi, a oricãrei acţiuni pe care o considerã necesarã, inclusiv folosirea forţei armate, în vederea restabilirii şi menţinerii securitãţii în spaţiul Atlanticului de Nord.
Orice astfel de atac armat şi toate mãsurile adoptate ca urmare a acestuia vor fi imediat aduse la cunoştinţã Consiliului de Securitate. Aceste mãsuri vor înceta dupã adoptarea de cãtre Consiliul de Securitate a mãsurilor necesare pentru restabilirea şi menţinerea pãcii şi securitãţii internaţionale.
ART. 6
În scopul aplicãrii art. 5, este considerat atac armat asupra uneia sau mai multora dintre pãrţi un atac armat:
(i) asupra teritoriului oricãrei pãrţi în Europa sau în America de Nord, în departamentele algeriene ale Franţei, pe teritoriul Turciei sau pe insulele aflate sub jurisdicţia oricãreia dintre pãrţi din spaţiul Atlanticului de Nord, aflat la nord de Tropicul Racului;
(ii) asupra forţelor, navelor sau aeronavelor oricãreia dintre pãrţi, care se aflã pe aceste teritorii sau deasupra lor sau în orice altã zonã a Europei, în care forţele de ocupaţie ale uneia dintre pãrţi erau staţionate la data intrãrii în vigoare a acestui tratat, sau pe Marea Mediteranã ori în spaţiul Atlanticului de Nord, aflat la nord de Tropicul Racului.
ART. 7
Tratatul nu afecteazã şi nu va fi interpretat ca afectând în vreun fel drepturile şi obligaţiile care decurg din Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru pãrţile care sunt membre ale Organizaţiei Naţiunilor Unite sau responsabilitatea primarã a Consiliului de Securitate pentru menţinerea pãcii şi securitãţii internaţionale.
ART. 8
Fiecare parte declarã cã nici un angajament internaţional, aflat în prezent în vigoare, între aceasta şi oricare dintre celelalte pãrţi sau un stat terţ nu este în contradicţie cu prevederile prezentului tratat şi se obligã sã nu îşi asume nici o obligaţie internaţionalã care ar fi contrarã acestui tratat.
ART. 9
Prin prezentul articol pãrţile înfiinţeazã un consiliu, în cadrul cãruia fiecare dintre ele va fi reprezentatã, pentru analizarea problemelor referitoare la aplicarea acestui tratat. Consiliul va fi astfel organizat încât sã se poatã reuni prompt şi în orice împrejurare. Consiliul va constitui organismele subsidiare necesare; în special, va înfiinţa de urgenţã un comitet al apãrãrii care va recomanda mãsurile de aplicare a art. 3 şi 5.
ART. 10
Pãrţile, prin acord unanim, pot invita sã adere la acest tratat orice alt stat european capabil sã promoveze dezvoltarea principiilor acestuia şi sã contribuie la securitatea spaţiului Atlanticului de Nord. Orice stat astfel invitat poate deveni parte la prezentul tratat, în urma depunerii la Guvernul Statelor Unite ale Americii a instrumentului sãu de aderare. Guvernul Statelor Unite ale Americii va informa fiecare parte în legãturã cu depunerea fiecãrui instrument de aderare.
ART. 11
Acest tratat va fi ratificat şi prevederile sale vor fi duse la îndeplinire de cãtre pãrţi în conformitate cu reglementãrile constituţionale proprii. Instrumentele de ratificare vor fi depuse cât mai curând posibil la Guvernul Statelor Unite ale Americii, care îi va informa pe toţi semnatarii asupra depunerii fiecãrui instrument de ratificare. Tratatul va intra în vigoare între statele care l-au ratificat, de îndatã ce au fost depuse instrumentele de ratificare de cãtre majoritatea semnatarilor, inclusiv de cãtre Belgia, Canada, Franţa, Luxemburg, Olanda, Marea Britanie şi Statele Unite, şi va intra în vigoare pentru celelalte state la data depunerii instrumentelor lor de ratificare.
ART. 12
Dupã ce prezentul tratat va fi în vigoare timp de 10 ani sau la orice datã ulterioarã, pãrţile, la cererea oricãreia dintre ele, se vor consulta în scopul revizuirii acestuia, luând în considerare factorii care la acel moment afecteazã pacea şi securitatea în spaţiul Atlanticului de Nord, inclusiv evoluţia aranjamentelor, atât universale, cât şi regionale, încheiate în conformitate cu prevederile Cartei Organizaţiei Naţiunilor Unite, pentru menţinerea pãcii şi securitãţii internaţionale.
ART. 13
Dupã ce prezentul tratat va fi în vigoare timp de 20 de ani, oricare parte poate sã îl denunţe la un an dupã ce a transmis nota de denunţare Guvernului Statelor Unite ale Americii, care va informa guvernele celorlalte pãrţi în legãturã cu depunerea fiecãrei note de denunţare.
ART. 14
Acest tratat, ale cãrui texte în limbile englezã şi francezã sunt în mod egal autentice, va fi depozitat în arhivele Guvernului Statelor Unite ale Americii. Copii certificate ale acestuia vor fi transmise de cãtre Guvernul Statelor Unite ale Americii guvernelor celorlalte state semnatare.
NOTĂ:
1. Tratatul Atlanticului de Nord a fost semnat la data de 4 aprilie 1949, de Regatul Belgiei, Canada, Regatul Danemarcei, Franţa, Islanda, Italia, Marele Ducat al Luxemburgului, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, Regatul Norvegiei, Portugalia, Statele Unite ale Americii şi Regatul Ţãrilor de Jos la 4 aprilie 1949 şi a intrat în vigoare la data de 24 august 1949, dupã depunerea ratificãrilor din partea tuturor statelor semnatare.
2. La Tratatul Atlanticului de Nord au aderat Grecia şi Turcia în 1952, Republica Federalã Germania în 1955, Spania în 1982 şi Republica Cehã, Polonia şi Ungaria în 1999.
--------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
