Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Parlamentul României adopta prezenta lege.
CAP. 1
Dispoziţii generale
ART. 1
Poliţia Romana face parte din Ministerul de Interne şi este instituţia specializatã a statului, care exercita atribuţii privind apãrarea drepturilor şi libertãţilor fundamentale ale persoanei, a proprietãţii private şi publice, prevenirea şi descoperirea infracţiunilor, respectarea ordinii şi liniştii publice, în condiţiile legii.
ART. 2
Activitatea Poliţiei Romane constituie serviciu public specializat şi se realizeazã în interesul persoanei, al comunitãţii, precum şi în sprijinul instituţiilor statului, exclusiv pe baza şi în executarea legii.
ART. 3
În îndeplinirea misiunilor care îi revin Poliţia Romana coopereazã cu instituţiile statului şi colaboreazã cu asociaţiile şi organizaţiile neguvernamentale, precum şi cu persoanele fizice şi juridice, în limitele legii.
ART. 4
(1) Poliţia Romana se organizeazã corespunzãtor împãrţirii administrativ-teritoriale a tarii.
(2) Poliţia Romana se poate organiza şi conform specificului unor sectoare ale economiei naţionale - transporturi feroviare, aeriene, navale - sau al unor obiective economice şi sociale, în funcţie de importanta şi de numãrul acestora.
(3) Unitãţile de poliţie se înfiinţeazã prin ordin al ministrului de interne.
CAP. 2
Organizare şi funcţionare
SECŢIUNEA 1
Structura organizatoricã
ART. 5
Poliţia Romana are urmãtoarea structura organizatoricã:
a) Inspectoratul General al Poliţiei Romane;
b) unitãţi teritoriale aflate în subordinea Inspectoratului General al Poliţiei Romane, Direcţia generalã de poliţie a municipiului Bucureşti şi inspectoratele judeţene de poliţie;
c) instituţii de învãţãmânt pentru formarea şi pregãtirea continua a personalului;
d) alte unitãţi necesare pentru îndeplinirea atribuţiilor specifice poliţiei, înfiinţate potrivit legii.
ART. 6
În cadrul Poliţiei Romane funcţioneazã Corpul Naţional al Politistilor, persoana juridicã de drept public, ale carei atribuţii sunt stabilite prin legea privind statutul politistului.
ART. 7
Inspectoratul General al Poliţiei Romane este unitatea centrala a poliţiei, cu personalitate juridicã şi competenta teritorialã generalã, care conduce, indruma şi controleazã activitatea unitãţilor de poliţie subordonate, desfãşoarã activitãţi de investigare şi cercetare a infracţiunilor deosebit de grave, circumscrise crimei organizate, criminalitatii economico-financiare sau bancare, a altor infracţiuni ce fac obiectul cauzelor penale aflate în supravegherea Parchetului de pe lângã Curtea Suprema de Justiţie, precum şi orice alte atribuţii date în competenta sa prin lege.
ART. 8
(1) Inspectoratul General al Poliţiei Romane este condus de un inspector general numit prin decizie a primului-ministru, la propunerea ministrului de interne, dupã consultarea Corpului Naţional al Politistilor.
(2) Inspectorul general este ajutat de adjuncţi numiţi de cãtre ministrul de interne, la propunerea sa, cu consultarea Corpului Naţional al Politistilor.
ART. 9
(1) În cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Romane funcţioneazã Consiliul Superior, denumit în continuare Consiliu, constituit din inspectorul general al Inspectoratului General al Poliţiei Romane, adjunctii inspectorului general al Inspectoratului General al Poliţiei Romane, şefii direcţiilor generale şi ai direcţiilor din Inspectoratul General al Poliţiei Romane, 5 şefi ai unitãţilor teritoriale ale poliţiei, desemnaţi prin rotaţie în fiecare an, preşedintele Corpului Naţional al Politistilor şi rectorul Academiei de Poliţie "Alexandru Ioan Cuza".
(2) Consiliul se întruneşte o data pe trimestru sau ori de câte ori este nevoie, sub conducerea inspectorului general al Inspectoratului General al Poliţiei Romane. Consiliul analizeazã şi hotãrãşte activitãţile Poliţiei Romane conform strategiei Ministerului de Interne. Hotãrârile se adopta cu votul a cel puţin doua treimi din numãrul membrilor sãi. Hotãrârile Consiliului se aduc la îndeplinire prin grija inspectorului general al Inspectoratului General al Poliţiei Romane.
(3) Desemnarea nominalã a membrilor Consiliului şi funcţionarea acestuia se stabilesc prin dispoziţie a inspectorului general al Inspectoratului General al Poliţiei Romane.
ART. 10
În aplicarea legii inspectorul general al Inspectoratului General al Poliţiei Romane emite dispoziţii obligatorii pentru personalul din subordine, la elaborarea cãrora consulta Corpul Naţional al Politistilor şi Consiliul.
ART. 11
Inspectoratul General al Poliţiei Romane are în structura sa organizatoricã direcţii generale, direcţii, servicii şi birouri, înfiinţate prin ordin al ministrului de interne, în limita fondurilor la dispoziţie.
SECŢIUNEA a 2-a
Unitãţi teritoriale din subordinea Inspectoratului General al Poliţiei Romane
ART. 12
(1) În municipiul Bucureşti se organizeazã şi funcţioneazã ca unitate cu personalitate juridicã Direcţia generalã de poliţie a municipiului Bucureşti, condusã de un director general, ajutat de adjuncţi.
(2) În judeţe se organizeazã şi funcţioneazã, ca unitãţi cu personalitate juridicã, inspectorate de poliţie, conduse de un inspector-şef, ajutat de adjuncţi.
(3) Directorul general al Direcţiei generale de poliţie a municipiului Bucureşti şi inspectorii-şefi ai inspectoratelor de poliţie judeţene sunt numiţi şi eliberaţi din funcţie prin ordin al ministrului de interne, la propunerea inspectorului general al Inspectoratului General al Poliţiei Romane, dupã consultarea Corpului Naţional al Politistilor şi cu avizul consultativ al prefectului.
ART. 13
(1) În cadrul Direcţiei generale de poliţie a municipiului Bucureşti se organizeazã şi funcţioneazã unitãţi de poliţie ale sectoarelor, corespunzãtor organizãrii administrativ-teritoriale a acestuia.
(2) În fiecare sector se organizeazã şi funcţioneazã secţii de poliţie. Numãrul acestora se stabileşte prin ordin al ministrului de interne, în funcţie de întinderea teritoriului, numãrul populaţiei, de numãrul şi importanta obiectivelor economice, sociale şi politice.
ART. 14
(1) În municipii şi oraşe funcţioneazã politii municipale şi orãşeneşti, iar în comune, posturi de poliţie.
(2) În municipii pot fi înfiinţate secţii de poliţie, iar în comunele cu sate şi cãtune dispersate pot fi înfiinţate birouri de poliţie, potrivit criteriilor prevãzute la art. 13 alin. (2).
ART. 15
(1) În structura organizatoricã a Poliţiei Romane pot fi înfiinţate şi alte unitãţi pentru prevenirea şi combaterea infractionalitatii.
(2) Numãrul, competenta şi structura organizatoricã ale acestor unitãţi se stabilesc prin ordin al ministrului de interne, la propunerea inspectorului general al Inspectoratului General al Poliţiei Romane, dupã consultarea Corpului Naţional al Politistilor.
(3) Şefii unitãţilor organizate în condiţiile alin. (1) şi (2) sunt numiţi şi eliberaţi din funcţie prin ordin al ministrului de interne.
ART. 16
(1) Atribuţiile şi structura organizatoricã ale Inspectoratului General al Poliţiei Romane, Direcţiei generale de poliţie a municipiului Bucureşti şi inspectoratelor de poliţie judeţene se stabilesc prin regulamente de organizare şi funcţionare.
(2) Regulamentul de organizare şi funcţionare a Inspectoratului General al Poliţiei Romane se aproba de ministrul de interne, iar cele ale unitãţilor teritoriale, de cãtre inspectorul general al Inspectoratului General al Poliţiei Romane.
SECŢIUNEA a 3-a
Autoritatea teritorialã de ordine publica
ART. 17
(1) La nivelul municipiului Bucureşti şi al fiecãrui judeţ se organizeazã şi funcţioneazã autoritatea teritorialã de ordine publica, organism cu rol consultativ, a cãrui activitate se desfãşoarã în interesul comunitãţii.
(2) Autoritatea teritorialã de ordine publica este constituitã din şeful Direcţiei generale de poliţie a municipiului Bucureşti sau al inspectoratului de poliţie judeţean, un reprezentant al Corpului Naţional al Politistilor, subprefect, 6 consilieri desemnaţi de Consiliul General al Municipiului Bucureşti, respectiv de consiliul judeţean, şeful Corpului gardienilor publici al municipiului Bucureşti sau al judeţului, 3 reprezentanţi ai comunitãţii, desemnaţi de primarul general al municipiului Bucureşti, respectiv de preşedintele consiliului judeţean.
(3) Desemnarea nominalã a autoritãţii teritoriale de ordine publica este validatã de cãtre Consiliul General al Municipiului Bucureşti sau de cãtre consiliul judeţean pentru o perioada de 4 ani.
(4) Autoritatea teritorialã de ordine publica este condusã de un preşedinte ales cu votul majoritar din rândul consilierilor din Consiliul General al Municipiului Bucureşti sau al consiliilor judeţene pe o perioada de 4 ani.
ART. 18
Autoritatea teritorialã de ordine publica are urmãtoarele atribuţii:
a) contribuie la elaborarea planului de activitãţi şi la fixarea obiectivelor şi indicatorilor de performanta minimali, având ca scop protejarea intereselor comunitãţii şi asigurarea climatului de siguranta publica;
b) sesizeazã şi propune mãsuri de inlaturare a deficienţelor din activitatea de poliţie;
c) face propuneri pentru soluţionarea de cãtre organele de poliţie a sesizarilor care îi sunt adresate, referitoare la încãlcarea drepturilor şi libertãţilor fundamentale ale omului, potrivit prezentei legi;
d) organizeazã consultãri cu membrii comunitãţilor locale şi cu organizaţiile neguvernamentale cu privire la prioritãţile siguranţei persoanei şi a ordinii publice;
e) prezintã trimestrial informãri în şedinţele Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau ale consiliului judeţean, dupã caz, asupra nivelului de asigurare a securitãţii şi siguranţei civice a comunitãţii;
f) elaboreazã anual un raport asupra eficientei activitãţii unitãţilor de poliţie, care se da publicitãţii.
ART. 19
(1) Autoritatea teritorialã de ordine publica se întruneşte în şedinţe ordinare sau extraordinare, trimestrial sau ori de câte ori este nevoie.
(2) La şedinţele autoritãţii teritoriale de ordine publica au dreptul sa participe, cu statut de invitat, prefectul municipiului Bucureşti, respectiv al judeţului, primarul general al municipiului Bucureşti, respectiv preşedintele consiliului judeţean, conducãtorii serviciilor publice descentralizate ale ministerelor şi ale celorlalte autoritãţi ale administraţiei publice centrale de specialitate. Şedinţele autoritãţii teritoriale de ordine publica pot fi şi publice.
(3) În exercitarea atribuţiilor sale autoritatea teritorialã de ordine publica emite hotãrâri cu caracter de recomandare.
(4) Autoritatea teritorialã de ordine publica nu are competente în problemele operative ale poliţiei.
ART. 20
Cheltuielile necesare pentru desfãşurarea activitãţii autoritãţii teritoriale de ordine publica se suporta din bugetul municipiului Bucureşti, respectiv din cel al judeţului.
ART. 21
Regulamentul de organizare şi funcţionare a autoritãţii teritoriale de ordine publica se aproba prin hotãrâre a Guvernului, la propunerea Ministerului de Interne şi a Ministerului Administraţiei Publice, în termen de 60 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi.
SECŢIUNEA a 4-a
Raporturile dintre poliţie şi autoritãţile administraţiei publice locale
ART. 22
(1) În plan teritorial unitãţile de poliţie coopereazã cu prefectii, autoritãţile administraţiei publice locale, autoritãţile judecãtoreşti, serviciile publice descentralizate ale ministerelor şi ale celorlalte organe centrale, precum şi cu reprezentanţi ai comunitãţii.
(2) În vederea infiintarii unor noi unitãţi, secţii, birouri sau posturi de poliţie vor fi consultate Consiliul General al Municipiului Bucureşti, consiliile judeţene şi consiliile locale ale municipiilor, oraşelor ori comunelor, dupã caz, care vor pune la dispoziţie spaţiile necesare functionarii acestora.
ART. 23
(1) Şeful Direcţiei generale de poliţie a municipiului Bucureşti, şefii inspectoratelor de poliţie judeţene, ai politiilor municipale şi orãşeneşti şi ai posturilor de poliţie comunale prezintã informãri anuale în fata autoritãţii teritoriale de ordine publica, Consiliului General al Municipiului Bucureşti, consiliilor judeţene, consiliilor municipale, orãşeneşti sau comunale, dupã caz, referitoare la mãsurile întreprinse în îndeplinirea atribuţiilor specifice.
(2) Şefii unitãţilor prevãzute la alin. (1) informeazã, trimestrial sau ori de câte ori este nevoie, prefectii, primarul general al municipiului Bucureşti, preşedinţii consiliilor judeţene, primãrii sectoarelor municipiului Bucureşti, ai municipiilor, oraşelor şi comunelor, dupã caz, despre evoluţia fenomenelor antisociale şi modul în care au fost îndeplinite sarcinile pe plan local.
ART. 24
Unitãţile teritoriale de poliţie coopereazã cu consiliile locale şi, dupã caz, cu primãrii pentru îndeplinirea hotãrârilor sau dispoziţiilor scrise ale acestora, emise în limita competentelor lor în domeniul ordinii publice.
ART. 25
(1) În cazuri jusificate de evenimente deosebite, între autoritãţile administraţiei publice locale şi unitãţile de poliţie, de comun acord, se pot încheia protocoale în vederea îndeplinirii eficiente a atribuţiilor poliţiei.
(2) Dacã poliţia nu îşi îndeplineşte responsabilitãţile în baza protocolului încheiat, administraţia publica se poate adresa organului superior de poliţie.
CAP. 3
Atribuţiile Poliţiei Romane
ART. 26
(1) Poliţia Romana are urmãtoarele atribuţii principale:
1. apara viata, integritatea corporalã şi libertatea persoanelor, proprietatea privatã şi publica, celelalte drepturi şi interese legitime ale cetãţenilor şi ale comunitãţii;
2. aplica mãsuri de menţinere a ordinii şi liniştii publice, a siguranţei cetãţeanului, de prevenire şi combatere a fenomenului infractional şi de identificare şi contracarare a acţiunilor elementelor care atenteazã la viata, libertatea, sãnãtatea şi integritatea persoanelor, a proprietãţii private şi publice, precum şi a altor interese legitime ale comunitãţii;
3. sprijinã unitãţile de jandarmerie cu informaţii pentru asigurarea sau restabilirea ordinii şi liniştii publice, cu ocazia mitingurilor, manifestatiilor cultural-sportive şi altele asemenea;
4. asigura, direct sau în cooperare cu alte instituţii abilitate potrivit legii, executarea controalelor tehnice şi interventiilor pirotehnice pentru prevenirea, descoperirea şi neutralizarea dispozitivelor explozive amplasate în scopul tulburãrii ordinii publice, vatamarii integritãţii corporale, sãnãtãţii persoanelor sau provocarii de daune proprietãţii publice ori private;
5. avizeazã şi controleazã, în condiţiile legii, înfiinţarea societãţilor private de detectivi, paza, supraveghere şi garda de corp;
6. culege informaţii în vederea cunoaşterii, prevenirii şi combaterii infracţiunilor, precum şi a altor fapte ilicite;
7. realizeazã activitãţi de prevenire şi combatere a coruptiei, a criminalitatii economico-financiare, a celei transfrontaliere, a infracţiunii în domeniul informaticii şi a crimei organizate;
8. desfãşoarã, potrivit competentei, activitãţi pentru constatarea faptelor penale şi efectueazã cercetãri în legatura cu acestea;
9. asigura paza şi funcţionarea, în condiţiile legii, a locurilor de reţinere şi de arest preventiv organizate în cadrul unitãţilor de poliţie;
10. constata contravenţii şi aplica sancţiuni contravenţionale, potrivit legii;
11. asigura protecţia martorului, informatorului şi a victimei, în condiţiile legii;
12. asigura, conform legii, protecţia magistraţilor şi a familiilor lor, în cazurile în care viata, integritatea corporalã sau avutul acestora sunt supuse unor ameninţãri;
13. desfãşoarã activitãţi de depistare a persoanelor care se sustrag urmãririi penale, executãrii pedepselor sau altor hotãrâri judecãtoreşti, precum şi a persoanelor dispãrute;
14. desfãşoarã activitãţi de prevenire şi combatere a migratiei ilegale;
15. foloseşte metode şi mijloace tehnico-ştiinţifice în cercetarea locului sãvârşirii infracţiunilor şi la examinarea probelor şi a mijloacelor materiale de proba, efectuand, prin laboratoarele şi specialiştii proprii acreditaţi, expertize criminalistice şi constatãri tehnico-ştiinţifice, dispuse în condiţiile legii;
16. exercita controlul, potrivit legii, asupra deţinerii, portului şi folosirii armelor şi muniţiilor, a materialelor explozive, asupra modului în care se efectueazã operaţiunile cu arme, muniţii şi materii explozive, precum şi asupra functionarii atelierelor de reparat arme şi asupra poligoanelor de tir;
17. exercita controlul asupra respectãrii regimului materialelor radioactive şi nucleare, substanţelor toxice şi stupefiante, precum şi asupra altor obiecte şi materii supuse autorizãrii, potrivit legii;
18. supravegheazã şi controleazã circulaţia pe drumurile publice, în afarã cazurilor exceptate prin lege, şi colaboreazã cu alte autoritãţi publice, instituţii, asociaţii şi organizaţii neguvernamentale, pentru îmbunãtãţirea organizãrii şi sistematizãrii circulaţiei, asigurarea stãrii tehnice a autovehiculelor, perfecţionarea pregãtirii conducãtorilor auto şi luarea unor mãsuri de educaţie rutiera a participanţilor la trafic;
19. desfãşoarã activitãţi specifice de poliţie în domeniul transporturilor feroviare, navale şi aeriene;
20. exercita controlul asupra legalitãţii stabilirii domiciliului sau reşedinţei cetãţenilor romani şi strãini aflaţi pe teritoriul tarii, în condiţiile legii;
21. tine evidenta nominalã a cetãţenilor romani cu obligaţii militare în mediul rural;
22. organizeazã, în condiţiile legii, cazierul judiciar pentru ţinerea evidentei persoanelor condamnate ori impotriva cãrora s-au luat alte mãsuri cu caracter penal şi constituie baza de date necesare pentru îndeplinirea atribuţiilor operative specifice poliţiei;
23. efectueazã studii şi cercetãri privind dinamica infractionalitatii în România şi propune mãsuri de prevenire a acesteia;
24. acorda sprijin, potrivit legii, autoritãţilor administraţiei publice centrale şi locale în vederea desfãşurãrii activitãţii acestora;
25. participa, în condiţiile legii, împreunã cu alte unitãţi ale Ministerului de Interne, în colaborare cu trupe ale Ministerului Apãrãrii Naţionale, unitãţi de protecţie civilã şi alte organe prevãzute de lege, la activitãţile de salvare şi evacuare a persoanelor şi bunurilor periclitate de incendii, explozii, avarii, accidente, epidemii, calamitati naturale şi catastrofe, precum şi de limitare şi inlaturare a urmãrilor provocate de astfel de evenimente;
26. colaboreazã cu instituţiile de învãţãmânt şi cu organizaţiile neguvernamentale pentru pregãtirea antiinfractionala a populaţiei;
27. conlucreaza cu structuri de profil din alte state şi de la nivelul unor instituţii internaţionale pentru prevenirea şi combaterea criminalitatii transfrontaliere;
28. participa la constituirea forţelor internaţionale de poliţie, destinate unor misiuni de instruire, asistenta şi cooperare politieneasca sau pentru acţiuni umanitare;
29. îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite prin lege.
(2) Pentru îndeplinirea atribuţiilor ce îi revin Poliţia Romana îşi organizeazã propria baza de date, potrivit legii.
ART. 27
Prin dispoziţie a inspectorului general al Inspectoratului General al Poliţiei Romane sunt desemnaţi poliţiştii care au calitatea de organ de cercetare penalã.
ART. 28
(1) În îndeplinirea activitãţilor specifice politistul are competenta teritorialã corespunzãtoare unitãţii de poliţie din care face parte.
(2) În caz de continuare a unei mãsuri sau activitãţi specifice politistul poate acţiona şi pe raza teritorialã a altor unitãţi de poliţie, comunicând despre aceasta unitãţii competente.
(3) În caz de detaşare sau misiune ordonatã pe raza teritorialã a altei unitãţi de poliţie politistul are competenta teritorialã stabilitã pentru acea unitate. Politistul încadrat în Inspectoratul General al Poliţiei Romane are competenta teritorialã generalã.
(4) Politistul este obligat sa intervinã şi în afarã orelor de program, a atribuţiilor sale de serviciu şi a competentei teritoriale a unitãţii din care face parte, când ia cunostinta de existenta unei infracţiuni flagrante, precum şi pentru conservarea probelor în cazul altor infracţiuni a cãror cercetare va fi efectuatã de organele competente.
CAP. 4
Personalul Poliţiei Romane
ART. 29
(1) Personalul Poliţiei Romane se compune din politisti, alţi funcţionari publici şi personal contractual.
(2) Drepturile şi îndatoririle specifice ale politistului se stabilesc prin statut.
ART. 30
Personalul contractual este supus reglementãrilor din legislaţia muncii, în mãsura în care prin prezenta lege nu se dispune altfel.
CAP. 5
Drepturi şi obligaţii
ART. 31
(1) În realizarea atribuţiilor ce îi revin, potrivit legii, politistul este investit cu exerciţiul autoritãţii publice şi are urmãtoarele drepturi şi obligaţii principale:
a) sa legitimeze şi sa stabileascã identitatea persoanelor care incalca dispoziţiile legale ori sunt indicii ca acestea pregãtesc sau au comis o fapta ilegala;
b) sa conducã la sediul poliţiei pe cei care, prin acţiunile lor, pericliteazã viata persoanelor, ordinea publica sau alte valori sociale, precum şi persoanele suspecte de sãvârşirea unor fapte ilegale, a cãror identitate nu a putut fi stabilitã în condiţiile legii; în cazurile nerespectãrii dispoziţiilor date de poliţist, acesta este îndreptãţit sa foloseascã forta; verificarea situaţiei acestor categorii de persoane şi luarea mãsurilor legale, dupã caz, se realizeazã în cel mult 24 de ore, ca mãsura administrativã;
c) sa invite la sediul poliţiei persoanele a cãror prezenta este necesarã pentru îndeplinirea atribuţiilor poliţiei, prin aducerea la cunostinta, în scris, a scopului şi motivului invitatiei;
d) sa punã în executare mandatele de aducere, mandatele de arestare şi pe cele de executare a pedepselor, în condiţiile prevãzute de lege;
e) în cazul sãvârşirii unei infracţiuni, al urmãririi unor infractori sau al unei acţiuni teroriste, sa între în incinta locuinţelor, a unitãţilor economice, a instituţiilor publice ori particulare, a organizaţiilor social-politice, indiferent de deţinãtor sau de proprietar, precum şi la bordul oricãror mijloace de transport româneşti, cu respectarea dispoziţiilor legale;
f) sa efectueze, cu respectarea dispoziţiilor legale, controale ale persoanelor şi bagajelor, precum şi ale vehiculelor aflate în circulaţie, atunci când exista indicii temeinice cu privire la sãvârşirea unor infracţiuni sau posibile acţiuni teroriste;
g) sa efectueze controale şi razii atunci când exista indicii temeinice cu privire la sãvârşirea de infracţiuni ori ascunderea unor infractori, bunuri provenite din infracţiuni sau posibile acţiuni teroriste;
h) sa poarte asupra sa armamentul şi munitia necesare, indiferent dacã este în uniforma sau echipat civil, şi sa foloseascã, pentru îndeplinirea misiunilor, autovehicule din dotare, cu sau fãrã însemnele distinctive ale poliţiei;
i) sa foloseascã orice mijloace de transport şi comunicaţii, indiferent de proprietar sau deţinãtor, persoana fizica ori persoana juridicã, cu excepţia celor aparţinând corpului diplomatic, pentru luarea unor mãsuri legale ce nu suferã amânare şi nu pot fi aduse la îndeplinire altfel; cheltuielile vor fi achitate ulterior, la cererea proprietarilor, şi vor fi suportate din fondurile unitãţilor de poliţie sau, dupã caz, de cãtre persoanele care au determinat intervenţia, nu mai târziu de 15 zile;
j) sa foloseascã gratuit mijloacele de transport în comun în timpul serviciului pentru executarea unor misiuni, iar personalul din poliţia pentru transporturi, pe cele feroviare şi navale; folosirea mijloacelor de transport se face pe baza legitimatiei de serviciu;
k) sa solicite sprijinul cetãţenilor pentru urmãrirea, prinderea, imobilizarea şi conducerea la unitãţile de poliţie a persoanelor care au comis fapte penale.
(2) În exercitarea drepturilor conferite de prezenta lege politistul are obligaţia sa respecte întocmai drepturile şi libertãţile fundamentale ale omului, prevãzute de lege şi de Convenţia europeanã a drepturilor omului.
ART. 32
(1) Pentru combaterea infracţiunilor sãvârşite în condiţiile crimei organizate ori în interesul urmãririi penale poliţia poate utiliza metoda livrãrii supravegheate.
(2) Livrarea supravegheatã constituie metoda folositã de instituţiile sau organele legal abilitate, cu autorizarea şi sub controlul procurorului, care consta în permiterea trecerii sau circulaţiei pe teritoriul tarii a drogurilor ori precursorilor şi bunurilor care fac obiectul unor infracţiuni sau ale cãror deţinere şi comercializare sunt interzise, în scopul descoperirii activitãţilor infractionale şi al identificarii persoanelor implicate.
ART. 33
(1) Pentru prevenirea şi combaterea coruptiei, a criminalitatii transfrontaliere, a traficului de fiinţe umane, terorismului, traficului de droguri, spalarii banilor, infracţiunilor informatice şi a crimei organizate, la propunerea inspectorului general al Inspectoratului General al Poliţiei Romane, cu aprobarea ministrului de interne şi cu autorizarea procurorului desemnat de procurorul general al parchetului de pe lângã Curtea de apel, Poliţia Romana poate sa foloseascã informatori şi politisti sub acoperire pentru culegerea de informaţii în vederea folosirii acestora ca probe în timpul unui proces în instanta. Autorizarea procurorului va fi emisã în scris pentru o perioada de maximum 60 de zile şi poate fi prelungitã în aceleaşi condiţii pentru alte perioade de câte 30 de zile fiecare. Toate aceste autorizaţii vor fi confidenţiale şi nu vor fi fãcute publice.
(2) Sursele de informare, metodele şi mijloacele activitãţii de culegere a informaţiilor au caracter confidenţial şi nu pot fi dezvãluite de nimeni în nici o împrejurare. Excepţie fac cazurile în care îndatoririle funcţiei, nevoile justiţiei sau legea impune dezvaluirea lor. În aceste situaţii dezvaluirea se va face, dupã caz, cu asigurarea protecţiei necesare.
(3) Prin activitatea de culegere, verificare şi valorificare a datelor şi informaţiilor poliţiştii nu trebuie în nici un fel sa lezeze sau sa ingradeasca în mod ilegal drepturile şi libertãţile fundamentale ale cetãţenilor, viata privatã, onoarea sau reputaţia acestora.
(4) Ministerul de Interne asigura protecţia şi încadrarea în munca a politistilor care, lucrand sub acoperire, au fost deconspirati în împrejurãri care exclud culpa acestora.
(5) Organizarea şi funcţionarea activitãţii de culegere a informaţiilor pentru activitatea specifica poliţiei se stabilesc prin ordin al ministrului de interne.
(6) Ministrul de interne prezintã, anual sau ori de câte ori se impune, Consiliului Suprem de Apãrare a Tarii şi comisiilor de specialitate ale Parlamentului României rapoarte referitoare la activitatea de culegere a informaţiilor şi fondurile utilizate în acest scop.
(7) Colectarea, stocarea şi utilizarea datelor despre persoanele aflate în atenţia poliţiei se fac în conformitate cu legea şi cu principiile internaţionale privind protecţia datelor.
ART. 34
(1) Pentru descurajarea, împiedicarea şi neutralizarea acţiunilor agresive ale persoanelor care tulbura ordinea şi liniştea publica, acţiuni ce nu au putut fi inlaturate sau anihilate prin utilizarea altor mijloace, poliţiştii pot folosi scuturi de protecţie, casti cu vizor, bastoane din cauciuc, bastoane cu energie electrostatica, dispozitive cu substanţe iritant-lacrimogene şi paralizante, jeturi de apa, arme cu glont din cauciuc şi catuse, caini de serviciu, precum şi alte mijloace de imobilizare care nu pun în pericol viata sau nu produc o vãtãmare corporalã grava.
(2) Mijloacele prevãzute la alin. (1) pot fi folosite impotriva persoanelor care:
a) întreprind acţiuni care pun în pericol integritatea corporalã, sãnãtatea sau bunurile altor persoane;
b) blocheaza, în afarã condiţiilor legii, cãile publice de circulaţie, incearca sa pãtrundã, patrund fãrã drept sau refuza sa pãrãseascã sediile autoritãţilor publice, ale partidelor politice, ale instituţiilor şi organizaţiilor de interes public ori privat, pericliteazã în orice mod integritatea sau securitatea acestora ori a personalului sau tulbura desfãşurarea normalã a activitãţii;
c) ultragiaza persoanele cu funcţii ce implica exerciţiul autoritãţii publice;
d) se opun sau nu se supun, prin orice mijloace, îndeplinirii solicitãrilor legale ale politistului, numai dacã exista o temere legitima ca prin acţiunile lor pot pune în pericol integritatea corporalã sau viata politistului.
(3) Folosirea mijloacelor prevãzute la alin. (1) impotriva participanţilor la acţiunile agresive se va face în mod gradual, dupã avertizarea prealabilã asupra utilizãrii unor asemenea mijloace şi acordarea timpului necesar pentru încetarea acţiunilor şi conformarea la solicitarile legale ale politistului; excepţie fac cazurile extreme. Orice acţiune în public şi în cazuri extreme se face prin anuntare: Poliţia!
(4) Folosirea mijloacelor prevãzute la alin. (1) nu trebuie sa depãşeascã nevoile reale pentru împiedicarea sau neutralizarea acţiunilor agresive.
ART. 35
(1) În caz de necesitate politistul poate folosi, în situaţiile şi în condiţiile prevãzute de lege, forta armelor albe sau a armelor de foc. Armele de foc se folosesc dupã somaţia: Stai, stai ca trag!
(2) În cazurile de legitima apãrare politistul poate folosi armele de foc, fãrã somaţie.
(3) Folosirea armamentului din dotare pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, în condiţiile şi în situaţiile prevãzute de lege, inlatura caracterul penal al faptei.
ART. 36
Se interzice folosirea mijloacelor prevãzute la art. 34 şi 35 impotriva femeilor cu semne vizibile de sarcina, impotriva persoanelor cu semne vadite de invaliditate şi copiilor, cu excepţia cazurilor în care aceştia infaptuiesc un atac armat sau în grup, care pune în pericol viata sau integritatea corporalã a uneia ori mai multor persoane.
ART. 37
(1) Poliţia Romana poate interveni în forta, în condiţiile legii, impotriva celor care pun în pericol viata, integritatea sau sãnãtatea persoanelor ori a organelor de ordine, precum şi impotriva celor care ameninta cu distrugerea unor clãdiri sau bunuri de interes public ori privat.
(2) Folosirea mijloacelor din dotare se face numai dupã avertizarea şi somarea, prin mijloace de amplificare sonora, a participanţilor la dezordine asupra necesitãţii respectãrii legii şi ordinii publice. Dacã dupã avertizare se incalca în continuare ordinea publica şi legile, politistul numit ca şef al dispozitivului de ordine sau şefii ierarhici îi someaza pe participanţi folosind formula: Prima somaţie: Atentiune, va rugãm sa parasiti ... Vom folosi forta!, urmatã de semnale sonore şi luminoase. Dacã dupã trecerea perioadei de timp necesare dispersarii cei somati nu se supun, se foloseşte o ultima somaţie, astfel: Ultima somaţie: Parasiti ... Se va folosi forta!
(3) Dacã în astfel de situaţii, precum şi în cele prevãzute de <>art. 47 din Legea nr. 17/1996 privind regimul armelor de foc şi al muniţiilor se impune uzul de arma, în prealabil se va folosi o ultima somaţie, astfel: Parasiti ... Se vor folosi armele de foc!
(4) Folosirea mijloacelor de împiedicare şi constrângere înceteazã de îndatã ce s-a restabilit ordinea publica.
ART. 38
Fiecare situaţie în care s-a fãcut uz de arma se raporteazã de urgenta ierarhic. De îndatã ce va fi posibil, raportul va fi întocmit în scris. Dacã în urma uzului de arma s-a produs moartea sau vãtãmarea unei persoane, fapta se comunica de îndatã procurorului competent, potrivit legii.
ART. 39
Politistul este obligat sa ia mãsurile necesare pentru înlãturarea pericolelor care ameninta ordinea publica sau siguranta persoanelor, în toate situaţiile în care ia cunostinta direct ori când este sesizat despre acestea.
ART. 40
Politistul este obligat sa ia mãsurile necesare pentru ocrotirea vieţii, sãnãtãţii şi integritãţii corporale a persoanelor a cãror paza o asigura şi, în special, sa ia imediat mãsuri ca ingrijirile medicale sa le fie acordate de fiecare dacã când acestea se impun.
ART. 41
(1) În exercitarea atribuţiilor de serviciu politistul este obligat sa prezinte insigna sau legitimatia de serviciu, dupã caz, pentru a-şi face cunoscutã, în prealabil, calitatea, cu excepţia situaţiilor în care rezultatul intervenţiei sau siguranta ulterioara a politistului ar fi periclitata.
(2) Înainte de intrarea în acţiune sau efectuarea intervenţiei ce nu suferã amânare politistul este obligat sa se prezinte verbal, iar dupã încheierea oricãrei acţiuni sau intervenţii, sa se legitimeze şi sa îşi declare funcţia şi unitatea de poliţie din care face parte.
ART. 42
(1) Politistul este obligat sa verifice permanent competenta acţiunilor sale.
(2) În efectuarea investigatiilor politistul este obligat sa se bazeze pe date sau informaţii privind sãvârşirea unor fapte ilegale.
CAP. 6
Asigurarea logistica, materialã şi financiarã
ART. 43
(1) Poliţia Romana poate deţine în folosinta imobile, armament, munitie, echipamente şi aparatura tehnica specifica, necesare pentru îndeplinirea atribuţiilor prevãzute de lege.
(2) Unitãţile de poliţie utilizeazã, potrivit legii, un parc propriu de mijloace de transport, animale de serviciu şi alte mijloace necesare pentru îndeplinirea atribuţiilor prevãzute de lege.
(3) Pe lângã unitãţile de poliţie se pot constitui secţii sau asociaţii sportive.
(4) Inspectoratul General al Poliţiei Romane şi unitãţile teritoriale ale poliţiei pot avea cabinete medicale care sa asigure asistenta medicalã la locul de munca, pot deţine în folosinta baze de tratament şi unitãţi de cazare a personalului şi a membrilor lor de familie pe timpul cat se afla în misiune, concedii de odihna sau tratament medical.
ART. 44
Inspectoratul General al Poliţiei Romane şi unitãţile teritoriale ale poliţiei folosesc locuinţe de protocol, de serviciu, de intervenţie şi sociale ce pot fi repartizate politistilor, celorlalţi funcţionari publici şi personalului contractual, precum şi familiilor acestora.
ART. 45
Dotarea Poliţiei Romane se realizeazã de cãtre Ministerul de Interne din fondurile alocate cu aceasta destinaţie prin legea bugetului de stat şi din alte surse constituite potrivit legii.
ART. 46
Inspectorul general al Inspectoratului General al Poliţiei Romane este abilitat:
a) sa aprobe, în limitele competentelor sale, documentaţiile tehnico-economice pentru lucrãrile proprii de investiţii şi sa urmãreascã executarea acestora la termenele stabilite;
b) sa stabileascã normele de întrebuinţare, întreţinere şi reparare pentru tehnica specialã din dotare;
c) sa execute controlul mijloacelor materiale şi bãneşti repartizate unitãţilor subordonate;
d) sa exercite orice alte atribuţii conferite prin actele normative, în domeniile asigurãrii materiale şi financiare.
CAP. 7
Dispoziţii finale
ART. 47
Poliţia Romana coopereazã cu instituţii similare din alte state şi cu organisme internaţionale de profil, pe baza înţelegerilor la care România este parte, inclusiv prin ofiţeri de legatura.
ART. 48
(1) În interesul asigurãrii ordinii publice şi securitãţii colective, la solicitarea Preşedintelui României, cu aprobarea Parlamentului, efective ale Poliţiei Romane pot participa, în afarã teritoriului naţional, la constituirea forţelor internaţionale de poliţie destinate unor misiuni de instruire, asistenta şi cooperare politieneasca, precum şi pentru acţiuni umanitare.
(2) Pe timpul îndeplinirii misiunilor prevãzute la alin. (1) efectivele de poliţie participante vor avea statutul personalului detaşat la organizaţii internaţionale şi vor beneficia de drepturile cuvenite potrivit legii.
ART. 49
Înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea poliţiei comunitare pentru ordinea publica la nivelul unitãţilor administrativ-teritoriale se reglementeazã prin lege.
ART. 50
Ziua Poliţiei Romane este 25 martie.
ART. 51
Uniforma de poliţist, forma şi conţinutul insignei şi ale documentelor de legitimare a politistilor se stabilesc prin hotãrâre a Guvernului.
ART. 52
Pe data intrãrii în vigoare a prezentei legi se abroga <>Legea nr. 26/1994 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Romane, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 18 mai 1994, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
Aceasta lege a fost adoptatã de Camera Deputaţilor şi de Senat în şedinţa comuna din 20 martie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,
VIOREL HREBENCIUC
PREŞEDINTELE SENATULUI
NICOLAE VACAROIU
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
