Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   LEGE nr. 217 din 22 mai 2003  pentru prevenirea si combaterea violentei in familie    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

LEGE nr. 217 din 22 mai 2003 pentru prevenirea si combaterea violentei in familie

EMITENT: PARLAMENTUL
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 367 din 29 mai 2003
    Parlamentul României adopta prezenta lege.

    CAP. I
    Dispoziţii generale

    ART. 1
    (1) Ocrotirea şi sprijinirea familiei, dezvoltarea şi consolidarea solidaritãţii familiale, bazatã pe prietenie, afecţiune şi întrajutorare morala şi materialã a membrilor familiei, constituie un obiectiv de interes naţional.
    (2) Statul acţioneazã pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, potrivit dispoziţiilor art. 175, 176, 179-183, 189-191, 193, 194, 197, 198, 202, 205, 206, 211, 305-307, 309, 314-316, 318 şi altele asemenea din Codul penal, ale Legii nr. 705/2001 privind sistemul naţional de asistenta socialã şi alte prevederi legale în aceeaşi materie, precum şi prevederilor prezentei legi.
    ART. 2
    (1) In sensul prezentei legi, violenta în familie reprezintã orice acţiune fizica sau verbalã sãvârşitã cu intenţie de cãtre un membru de familie impotriva altui membru al aceleiaşi familii, care provoacã o suferinta fizica, psihicã, sexualã sau un prejudiciu material.
    (2) Constituie, de asemenea, violenta în familie împiedicarea femeii de a-si exercita drepturile şi libertãţile fundamentale.
    ART. 3
    In sensul prezentei legi, prin membru de familie se înţelege:
    a) soţul;
    b) ruda apropiatã, astfel cum este definitã la art. 149 din Codul penal.
    ART. 4
    De efectele prezentei legi beneficiazã şi persoanele care au stabilit relaţii asemãnãtoare acelora dintre soţi sau dintre pãrinţi şi copil, dovedite pe baza anchetei sociale.
    ART. 5
    Ministerele şi celelalte organe centrale de specialitate ale administraţiei publice, prin structurile lor teritoriale, vor desemna personalul specializat sa instrumenteze cu celeritate cazurile de violenta în familie.
    ART. 6
    (1) Autoritãţile prevãzute la art. 5 vor asigura pregãtirea şi perfecţionarea continua a persoanelor desemnate pentru identificarea formelor de abuz şi pentru instrumentarea cazurilor de violenta în familie.
    (2) Serviciul de reintegrare socialã şi supraveghere a infractorilor va pregati personal specializat - asistenţi sociali şi psihologi -, capabil sa desfãşoare programe de terapie şi consiliere a agresorilor. Rezultatele aplicãrii acestor programe se vor prezenta instanţelor, în condiţiile legii.
    ART. 7
    (1) Comunitãţile locale, prin reprezentanţi legali, precum şi autoritãţile administraţiei publice locale asigura condiţii pentru consolidarea familiei, pentru prevenirea conflictelor şi a violentelor în familie.
    (2) In cazul declansarii unor violenţe, comunitãţile locale, prin reprezentanţi legali, precum şi autoritãţile administraţiei publice vor acorda sprijinul logistic, informaţional şi material Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Familiei.
    (3) Primãrii şi consiliile locale vor conlucra cu organizaţiile de cult, organizaţiile neguvernamentale, precum şi cu oricare alte persoane juridice şi fizice implicate în acţiuni caritabile, acordându-le sprijinul necesar în vederea îndeplinirii obiectivelor prevãzute la alin. (1) şi (2).
    (4) Organizaţiile neguvernamentale, precum şi oricare alte persoane juridice implicate în acţiuni caritabile, care fac dovada ca desfãşoarã programe de asistenta pentru victimele violenţei în familie, vor putea beneficia de subvenţii de la bugetul de stat sau, dupã caz, de la bugetele locale, în condiţiile legii.

    CAP. II
    Agenţia Naţionala pentru Protecţia Familiei

    ART. 8
    (1) Se înfiinţeazã Agenţia Naţionala pentru Protecţia Familiei, denumita în continuare agenţie, ca organ de specialitate în subordinea Ministerului Sãnãtãţii şi Familiei.
    (2) Obiectivele agenţiei sunt:
    a) promovarea valorilor familiale, a înţelegerii şi intrajutorarii în familie, prevenirea şi combaterea violenţei în relaţiile dintre membri;
    b) sprijinirea membrilor de familie aflaţi în dificultate ca urmare a actelor de violenta în familie;
    c) sprijinirea victimelor prin programe de recuperare a sãnãtãţii şi de reinsertie socialã;
    d) asistarea agresorilor prin tratamente de dezalcoolizare, dezintoxicare, psihologice şi psihiatrice;
    e) protejarea victimelor si, în special, a minorilor, prin mãsuri de pãstrare a confidentialitati identitãţii lor, precum şi prin mãsuri de protecţie psihologicã a acestora, în timpul instrumentarii cazului;
    f) iniţierea şi coordonarea parteneriatelor sociale, în scopul prevenirii şi combaterii violenţei în familie.
    (3) Sediul agenţiei, organizarea, funcţionarea şi finanţarea acesteia se stabilesc prin hotãrâre a Guvernului.
    (4) La nivelul fiecãrui judeţ şi al sectoarelor municipiului Bucureşti se constituie, prin hotãrâre a Guvernului, structuri în subordinea Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Familiei.
    ART. 9
    (1) Pentru realizarea obiectivelor în domeniul îngrijirii şi protecţiei victimelor violenţei în familie, agenţia are urmãtoarele atribuţii:
    a) elaborarea, fundamentarea şi aplicarea strategiei şi a programelor în domeniul îngrijirii şi protecţiei victimelor violenţei în familie;
    b) controlarea aplicãrii reglementãrilor din domeniul propriu, precum şi al activitãţii unitãţilor care îşi desfãşoarã activitatea sub autoritatea sa;
    c) finanţarea sau, dupã caz, cofinanţarea programelor specifice în domeniul apãrãrii şi consolidãrii familiei, precum şi a îngrijirii şi protecţiei victimelor violenţei în familie;
    d) înfiinţarea de adaposturi şi de linii telefonice de urgenta pentru victimele violenţei în familie;
    e) instruirea, autorizarea şi coordonarea activitãţii profesionale a asistenţilor familiali;
    f) organizarea de cursuri de cunoaştere a formelor de violenta în familie;
    g) efectuarea de studii şi cercetãri, elaborarea de strategii, prognoze, realizarea şi publicarea de materiale ştiinţifice şi promotionale specifice;
    h) realizarea bazei de date pentru gestionarea situaţiilor de violenta în familie;
    i) implicarea şi sprijinirea iniţiativelor partenerilor sociali în rezolvarea problemei violenţei în familie;
    j) înfiinţarea de centre de recuperare pentru victimele violenţei în familie;
    k) înfiinţarea de centre de asistenta destinate agresorilor.
    (2) Agenţia deconteazã cheltuielile legate de adaposturi, consiliere juridicã şi psihosociala, servicii medicale de urgenta, telefoane de urgenta şi de eliberare a certificatelor medico-legale pentru victimele violenţei în familie.
    ART. 10
    (1) Agenţia stabileşte procedurile şi criteriile de evaluare a nevoilor sociale în domeniul violenţei în familie şi reglementeazã metodologia de acţiune în cazurile care necesita intervenţia asistenţilor familiali.
    (2) Agenţia elaboreazã standardele de calitate a serviciilor sociale din domeniul protecţiei victimelor violenţei în familie şi normele metodologice corespunzãtoare, care se aproba prin hotãrâre a Guvernului.
    (3) Ministrul sãnãtãţii şi familiei prezintã anual Guvernului un raport privind aplicarea standardelor şi a metodologiei prevãzute la alin. (2).
    ART. 11
    (1) Agenţia este condusã de un director, cu rang de secretar de stat, care este numit prin decizie a primului-ministru, la propunerea ministrului sãnãtãţii şi familiei, cu avizul ministrului muncii şi solidaritãţii sociale.
    (2) Pe lângã director funcţioneazã un consiliu de coordonare, cu rol consultativ, numit de ministrul sãnãtãţii şi familiei.

    CAP. III
    Asistenţii familiali

    ART. 12
    (1) Asistenţii familiali sunt asistenţi sociali autorizaţi de agenţie pentru asigurarea asistenţei specifice relaţiilor familiale.
    (2) Instruirea asistenţilor familiali şi coordonarea activitãţii lor se realizeazã de cãtre agenţie.
    (3) Agenţia stabileşte criterii de vârsta, pregãtire profesionalã, sãnãtate fizica şi mentala, precum şi de moralitate pentru ocuparea funcţiei de asistent familial.
    ART. 13
    (1) In activitatea lor asistenţii familiali au urmãtoarele atribuţii:
    a) identifica şi ţin evidenta familiilor în care apar conflicte ce pot cauza violenţe;
    b) urmãresc desfãşurarea activitãţii de prevenire a violenţei în familie;
    c) identifica soluţii neviolente prin legãtura cu persoanele în cauza;
    d) solicita sprijinul unor persoane fizice sau juridice pentru rezolvarea situaţiilor care genereazã violenta în familie;
    e) monitorizeazã respectarea drepturilor persoanelor nevoite sa recurgã la serviciile adaposturilor.
    (2) In cazul în care constata acte de violenta în familie impotriva minorilor, asistenţii familiali sunt obligaţi sa acorde de îndatã asistenta necesarã şi sa sesizeze Autoritatea Naţionala pentru Protecţia Copilului şi Adopţie, respectiv serviciul public specializat de la nivel local.
    ART. 14
    Asistenţii familiali instrumenteaza cazul împreunã cu persoana desemnatã de Ministerul de Interne, în condiţiile prevãzute la art. 5.
    ART. 15
    Ministerul de Interne şi agenţia vor stabili împreunã procedura de conlucrare a persoanelor desemnate şi a asistenţilor familiali în prevenirea şi monitorizarea cazurilor de violenta în familie.

    CAP. IV
    Mãsuri de prevenire şi combatere a violenţei în familie

    ART. 16
    (1) Persoanele desemnate de autoritãţile publice pentru instrumentarea cazurilor de violenta în familie vor avea urmãtoarele atribuţii principale:
    a) monitorizarea cazurilor de violenta în familie din sectorul sau unitatea teritorialã deservitã; culegerea informaţiilor asupra acestora; întocmirea unei evidente separate; asigurarea accesului la informaţii la cererea organelor judiciare şi a pãrţilor sau reprezentanţilor acestora;
    b) informarea şi sprijinirea lucrãtorilor poliţiei care în cadrul activitãţii lor specifice întâlnesc situaţii de violenta în familie;
    c) identificarea situaţiilor de risc pentru pãrţile implicate în conflict şi îndrumarea acestora spre servicii de specialitate;
    d) colaborarea cu instituţii locale de protecţie a copilului şi raportarea cazurilor, în conformitate cu legislaţia în vigoare;
    e) îndrumarea pãrţilor aflate în conflict în vederea medierii;
    f) solicitarea de informaţii cu privire la rezultatul medierii;
    g) instrumentarea cazului împreunã cu asistentul familial.
    (2) In cazul comiterii actelor de violenta în familie, organele de poliţie intervin la sesizarea victimei, a altui membru de familie sau a unei autoritãţi.
    (3) Lucrãtorul de poliţie va anunţa imediat autoritatea competenta la nivel local, în legãtura cu situaţia victimei.
    ART. 17
    Ministerul Sãnãtãţii şi Familiei împreunã cu Ministerul de Interne elaboreazã şi difuzeazã materiale documentare privind cauzele şi consecinţele violenţei în familie.
    ART. 18
    Ministerul Educaţiei şi Cercetãrii realizeazã, cu sprijinul celorlalte ministere implicate şi în colaborare cu organizaţiile neguvernamentale cu activitate în domeniu, programe educative pentru pãrinţi şi copii, în vederea prevenirii violenţei în familie.

    CAP. V
    Medierea în cazurile de violenta în familie

    ART. 19
    Cazurile de violenta în familie pot fi supuse medierii la cererea pãrţilor. Persoanele cu atribuţii în instrumentarea unui caz de violenta în familie vor îndruma pãrţile în acest sens.
    ART. 20
    (1) Prevenirea situaţiilor conflictuale şi medierea între membrii familiei se realizeazã prin intermediul consiliului de familie sau de cãtre mediatori autorizaţi.
    (2) Medierea nu împiedica desfãşurarea procesului penal sau aplicarea dispoziţiilor prezentei legi.
    ART. 21
    (1) Consiliul de familie este asociaţia fãrã personalitate juridicã şi fãrã scop patrimonial, formatã din membrii familiei care au capacitate deplina de exerciţiu, conform legii.
    (2) Nu pot exercita calitatea de membru al consiliului de familie cei care, potrivit legii, sunt în executarea unei pedepse sau mãsuri privative de libertate ori care, pentru a participa la lucrãrile consiliului de familie, ar trebui sa încalce interdicţia de a pãrãsi localitatea.
    (3) In consiliul de familie participa şi tutorii, pentru membrul de familie pe care îl reprezintã.
    ART. 22
    Întrunirea consiliului de familie se poate face la propunerea unuia dintre membrii acestuia sau a asistentului familial.

    CAP. VI
    Centrele pentru adãpostirea victimelor violenţei în familie

    ART. 23
    (1) Centrele pentru adãpostirea victimelor violenţei în familie, denumite în continaure adaposturi, sunt unitãţi de asistenta socialã, de regula fãrã personalitate juridicã, care asigura protecţie, gazduire, îngrijire şi consiliere victimelor violenţei în familie, nevoite sa recurgã la acest serviciu de asistenta socialã.
    (2) Primirea victimelor în adapost se face numai în caz de urgenta sau cu aprobarea scrisã a asistentului familial, atunci când izolarea victimei de agresor se impune ca mãsura de protecţie. Persoanelor care au comis actul de agresiune le este interzis accesul în incinta adapostului unde se gãsesc victimele.
    (3) Izolarea de agresori a victimelor se face cu consimţãmântul acestora sau, dupã caz, al reprezentantului legal.
    (4) Organizarea şi funcţionarea adaposturilor publice se stabilesc prin hotãrâre a consiliilor locale, cu avizul agenţiei şi cu respectarea standardelor de calitate a serviciilor sociale în domeniu şi a normelor metodologice prevãzute la art. 10 alin. (2).
    (5) Adãposturile pot fi publice sau private, în funcţie de natura finanţãrii. Înfiinţarea adaposturilor publice revine consiliilor judeţene, respectiv Consiliului General al Municipiului Bucureşti, şi consiliilor locale, cu avizul agenţiei.
    (6) In cazul acordãrii de subvenţii adaposturilor private, instituţia care a acordat subvenţia participa la administrarea acestora sau, dupã caz, controleazã folosirea fondurilor astfel alocate.
    (7) Adãposturile publice constituie domeniul privat al comunitãţii. Prevederile alin. (6) se aplica şi pentru aceste adaposturi.
    (8) Adãposturile publice trebuie sa asigure gratuit urmãtoarele servicii sociale, cu respectarea standardelor de calitate, atât victimei, cat şi minorilor aflaţi în îngrijirea acesteia: protecţie impotriva agresorului, îngrijire medicalã, hrana, cazare, asistenta psihologicã şi consiliere juridicã, pe o perioada determinata, pana la rezolvarea situaţiei familiale. In cazul persoanelor care nu îşi pot asigura singure cazarea şi hrana, acestea vor avea drept de şedere în adapost pana la rezolvarea acestor deziderate de cãtre stat sau de cãtre organizaţiile neguvernamentale, prin cursuri de calificare profesionalã, internarea minorilor în aşezãminte sociale etc.
    ART. 24
    (1) Corpurile gardienilor publici înfiinţate pe lângã consiliile judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti asigura paza adaposturilor publice din zona de competenta.
    (2) La primirea în adapost se aduc la cunoştinţa victimei mijloacele juridice prin care sa-si protejeze bunurile rãmase la agresor, cum ar fi: notificarea prin executor judecãtoresc a inlaturarii acordului tacit pentru înstrãinarea bunurilor comune sau asigurarea de dovada, prin expertiza judiciarã. Consultanţa juridicã este gratuita, iar primarul poate asigura suportarea, cel puţin în parte, a cheltuielilor corespunzãtoare.
    (3) Prevederile alin. (2) se aplica şi pentru obţinerea certificatelor medico-legale.
    (4) Toate adãposturile trebuie arondate la un spital sau alta unitate sanitarã, care sa asigure îngrijirea medicalã şi psihiatrica. Arondarea se face de cãtre consiliul local sau, dupã caz, de cãtre consiliul judeţean, cu acordul Ministerului Sãnãtãţii şi Familiei şi al proprietarului adapostului. Arondarea este o condiţie fãrã de care nu se poate acorda avizul de funcţionare a adapostului, prevãzut la art. 23 alin. (4).
    (5) Ministerul de Interne, prin unitãţile de poliţie, va sprijini corpurile gardienilor publici pentru exercitarea atribuţiilor ce le revin, în condiţiile prevãzute de lege.
    ART. 25
    Internarea victimelor sau a agresorilor în centre de tratament şi reabilitare se face numai cu acordul acestora. Pentru minori acordul este dat de pãrinţi sau de tutorele legal.

    CAP. VII
    Mãsuri de protejare a victimelor violenţei în familie

    ART. 26
    (1) In cursul urmãririi penale sau al judecaţii instanta de judecata, la cererea victimei sau din oficiu, ori de câte ori exista probe sau indicii temeinice ca un membru de familie a sãvârşit un act de violenta cauzator de suferinţe fizice sau psihice asupra unui alt membru, poate dispune, în mod provizoriu, una dintre mãsurile prevãzute la art. 113 şi 114 din Codul penal, precum şi mãsura interzicerii de a reveni în locuinţa familiei.
    (2) Mãsurile prevãzute la alin. (1) înceteazã la dispariţia stãrii de pericol care a determinat luarea acestora.
    ART. 27
    (1) Mãsurile prevãzute la art. 26 se dispun de instanta de judecata prin încheiere motivatã.
    (2) Câte un exemplar al încheierii se înmâneazã pãrţilor, iar în cazul lipsei unei pãrţi, încheierea se afişeazã la usa locuinţei.
    (3) Încheierea instanţei poate fi atacatã separat cu recurs, în termen de 3 zile de la pronunţare pentru cei prezenţi şi de la comunicare pentru cei lipsa. Recursul nu este suspensiv de executare.
    ART. 28
    Persoana cu privire la care s-a luat una dintre mãsurile prevãzute la art. 26 poate cere oricând, în cursul procesului penal, instanţei competente sa judece fondul cauzei revocarea mãsurii când temeiurile care au impus luarea acesteia au încetat.

    CAP. VIII
    Sancţiuni

    ART. 29
    (1) Constituie contravenţii, dacã, potrivit legii penale, nu constituie infracţiuni, şi se sancţioneazã cu amenda între 10.000.000 lei şi 50.000.000 lei urmãtoarele fapte:
    a) refuzul primirii în adapost ori refuzul de a acorda, la solicitarea motivatã a asistentului familial, îngrijire medicalã gratuita celui aflat în suferinta vizibila, pentru înlãturarea consecinţelor violentelor;
    b) nesesizarea de cãtre asistentul familial, în condiţiile prevãzute la art. 13 alin. (2), a Autoritãţii Naţionale pentru Protecţia Copilului şi Adopţie, respectiv a serviciului public specializat de la nivel local;
    c) schimbarea destinaţiei adapostului.
    (2) Constituie contravenţie şi se sancţioneazã cu amenda între 5.000.000 lei şi 10.000.000 lei refuzul pãrãsirii adapostului, indiferent de motiv, în momentul în care condiţiile care au determinat internarea au dispãrut.
    (3) Constituie contravenţie şi se sancţioneazã cu amenda între 5.000.000 lei şi 10.000.000 lei încercarea persoanei care a comis acte de agresiune de a pãtrunde în incinta adapostului în care se afla sau crede ca se afla victima.
    (4) Contravenţiile se constata şi sancţiunile se aplica, conform legii, de cãtre asistenţii familiali, primar sau împuterniciţii acestuia.
    (5) Contravenţiilor le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 180/2002, cu modificãrile ulterioare, cu excepţia art. 28 şi 29.
    ART. 30
    Agenţia poate aplica, atunci când constata încãlcarea de cãtre asistenţii familiali a obligaţiilor ce le revin sau nerespectarea normelor de organizare şi funcţionare a adaposturilor, urmãtoarele sancţiuni:
    a) avertisment;
    b) suspendarea autorizãrii asistentului familial sau a funcţionarii adapostului pe termen de 1-3 luni;
    c) anularea autorizãrii asistentului familial sau închiderea adapostului.

    CAP. IX
    Dispoziţii finale

    ART. 31
    (1) In termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Guvernul va aproba, prin hotãrâre, la propunerea Ministerului Sãnãtãţii şi Familiei, standardele şi normele metodologice prevãzute la art. 10 alin. (2).
    (2) Prezenta lege intra în vigoare la 90 de zile de la data publicãrii ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.

    Aceasta lege a fost adoptatã de Senat în şedinţa din 24 aprilie 2003, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

                           p. PREŞEDINTELE SENATULUI,
                              ALEXANDRU ATHANASIU

    Aceasta lege a fost adoptatã de Camera Deputaţilor în şedinţa din 6 mai 2003, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

                        PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
                                 VALER DORNEANU

    Bucureşti, 22 mai 2003.
    Nr. 217.
                                 ------------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016