Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   LEGE nr. 215 din 11 noiembrie 2010  privind aderarea Romaniei la Conventia internationala pentru simplificarea si armonizarea regimurilor vamale, adoptata la Kyoto la 18 mai 1973, si la Protocolul de modificare a Conventiei internationale pentru simplificarea si armonizarea regimurilor vamale, adoptat la Bruxelles la 26 iunie 1999    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

LEGE nr. 215 din 11 noiembrie 2010 privind aderarea Romaniei la Conventia internationala pentru simplificarea si armonizarea regimurilor vamale, adoptata la Kyoto la 18 mai 1973, si la Protocolul de modificare a Conventiei internationale pentru simplificarea si armonizarea regimurilor vamale, adoptat la Bruxelles la 26 iunie 1999

EMITENT: PARLAMENTUL
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 865 din 23 decembrie 2010
    Parlamentul României adoptã prezenta lege.

    ART. 1
    România aderã la Convenţia internaţionalã pentru simplificarea şi armonizarea regimurilor vamale, adoptatã la Kyoto la 18 mai 1973.
    ART. 2
    România aderã la <>Protocolul de modificare a <>Convenţiei internaţionale pentru simplificarea şi armonizarea regimurilor vamale, din anul 1973, adoptat la Bruxelles la 26 iunie 1999.

    Aceastã lege a fost adoptatã de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor <>art. 75 şi ale <>art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicatã.

                        PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
                             ROBERTA ALMA ANASTASE

                           p. PREŞEDINTELE SENATULUI,
                            TEODOR VIOREL MELEŞCANU

    Bucureşti, 11 noiembrie 2010.
    Nr. 215.



                                    PROTOCOL
       de modificare a Convenţiei internaţionale pentru simplificarea şi
     armonizarea regimurilor vamale, adoptat la Bruxelles la 26 iunie 1999

    Pãrţile contractante la Convenţia internaţionalã pentru simplificarea şi armonizarea regimurilor vamale, adoptatã la Kyoto la 18 mai 1973 şi intratã în vigoare la 25 septembrie 1974, denumitã în continuare convenţia, încheiatã sub auspiciile Consiliului de Cooperare Vamalã, denumit în continuare Consiliul,
    având în vedere faptul cã, în vederea atingerii obiectivelor care vizeazã:
    - eliminarea diferenţelor dintre regimurile vamale şi practicile vamale ale pãrţilor contractante care pot împiedica comerţul internaţional şi alte schimburi internaţionale;
    - sã rãspundã nevoilor comerţului internaţional şi ale controlului vamal în ceea ce priveşte facilitarea, simplificarea şi armonizarea regimurilor şi a practicilor vamale;
    - sã asigure stabilirea unor standarde adecvate în domeniul controlului vamal; şi
    - sã permitã administraţiei vamale sã facã faţã schimbãrilor majore care au intervenit în domeniul comerţului şi în cadrul metodelor şi tehnicilor administrative,
    convenţia trebuie modificatã,
    având în vedere faptul cã, de asemenea, convenţia modificatã:
    - trebuie sã garanteze cã principiile fundamentale care reglementeazã aceastã simplificare şi armonizare au un caracter obligatoriu pentru pãrţile contractante la convenţie;
    - trebuie sã permitã administraţiei vamale sã instituie proceduri eficiente, susţinute de metode de control adecvate şi eficiente; şi
    - va permite atingerea unui nivel înalt de simplificare şi de armonizare a regimurilor şi practicilor vamale, ceea ce constituie un obiectiv esenţial al Consiliului, aducând astfel o contribuţie majorã la facilitarea comerţului internaţional,

    convin dupã cum urmeazã:

    ART. 1
    Preambulul şi articolele convenţiei se modificã în conformitate cu textul din apendicele I la prezentul protocol.
    ART. 2
    Anexele la convenţie se înlocuiesc cu anexa generalã din apendicele II şi cu anexele specifice din apendicele III*) la prezentul protocol.
----------
    *) Decizia privind aderarea la anexele specifice revizuite, cuprinse în apendicele III la prezentul protocol, va interveni ulterior, conform Deciziei Consiliului Uniunii Europene din 17 martie 2003 privind aderarea Comunitãţii Europene la Protocolul de modificare a Convenţiei internaţionale pentru simplificarea şi armonizarea regimurilor vamale (Convenţia Kyoto).
    ART. 3
    (1) Orice parte contractantã la convenţie îşi poate exprima consimţãmântul de a fi parte la prezentul protocol, inclusiv la apendicele I şi II:
    a) semnându-l fãrã rezerva ratificãrii;
    b) depunând un instrument de ratificare dupã semnarea protocolului sub rezerva ratificãrii; sau
    c) aderând la protocol.
    (2) Prezentul protocol este deschis pânã la 30 iunie 2000 pentru semnarea de cãtre pãrţile contractante la convenţie, la sediul Consiliului din Bruxelles. Dupã aceastã datã, prezentul protocol va fi deschis pentru aderare.
    (3) Prezentul protocol, inclusiv apendicele I şi II, intrã în vigoare la 3 luni de la data la care 40 de pãrţi contractante au semnat protocolul, fãrã rezerva ratificãrii, sau au depus instrumentele de ratificare ori de aderare.
    (4) Dupã ce 40 de pãrţi contractante şi-au exprimat consimţãmântul de a fi parte la prezentul protocol, în conformitate cu alin. (1), o parte contractantã la convenţie acceptã modificãrile aduse convenţiei numai devenind parte la prezentul protocol. Prezentul protocol intrã în vigoare pentru partea contractantã vizatã la 3 luni dupã ce l-a semnat fãrã rezerva ratificãrii sau dupã ce a depus un instrument de ratificare ori de aderare.
    ART. 4
    În momentul în care îşi exprimã consimţãmântul de a fi parte la prezentul protocol, o parte contractantã la convenţie poate accepta una/unul sau mai multe dintre anexele specifice ori dintre capitolele acestora prevãzute în apendicele III, informând secretarul general al Consiliului cu privire la aceastã acceptare, precum şi cu privire la practicile recomandate faţã de care a emis rezerve.
    ART. 5
    Dupã intrarea în vigoare a prezentului protocol, secretarul general al Consiliului nu acceptã niciun instrument de ratificare sau de aderare la convenţie.
    ART. 6
    În cadrul relaţiilor dintre pãrţile la prezentul protocol, prezentul protocol şi apendicele sale se substituie convenţiei.
    ART. 7
    Secretarul general al Consiliului este depozitarul prezentului protocol şi îşi asumã responsabilitãţile prevãzute în art. 19 din apendicele I la prezentul protocol.
    ART. 8
    Prezentul protocol va fi deschis pentru semnare de cãtre pãrţile contractante la convenţie, la sediul Consiliului din Bruxelles, de la 26 iunie 1999.
    ART. 9
    În conformitate cu art. 102 din Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite, prezentul protocol şi apendicele sale vor fi înregistrate la Secretariatul Organizaţiei Naţiunilor Unite, la cererea secretarului general al Consiliului.


    APENDICELE I
    la protocol


                            CONVENŢIA INTERNAŢIONALÃ
             pentru simplificarea şi armonizarea regimurilor vamale
                                  (modificatã)

    PREAMBUL
    Pãrţile contractante la prezenta convenţie, întocmitã sub auspiciile Consiliului de Cooperare Vamalã,
    depunând eforturi pentru a elimina diferenţele dintre regimurile şi practicile vamale ale pãrţilor contractante, care pot obstrucţiona comerţul internaţional şi alte schimburi internaţionale,
    dorind sã aducã o contribuţie eficientã la dezvoltarea comerţului şi a acestor schimburi prin simplificarea şi armonizarea regimurilor şi a practicilor vamale şi prin favorizarea cooperãrii internaţionale,
    constatând cã avantajele semnificative determinate de facilitarea comerţului internaţional pot fi obţinute fãrã a aduce atingere standardelor care reglementeazã în mod normal controlul vamal,
    recunoscând faptul cã simplificarea şi armonizarea se pot realiza în special prin aplicarea principiilor expuse în continuare:
    - punerea în aplicare a unor programe în vederea modernizãrii constante a regimurilor şi practicilor vamale şi a ameliorãrii eficienţei şi randamentului acestora;
    - aplicarea regimurilor şi practicilor vamale în mod previzibil, coerent şi transparent;
    - punerea la dispoziţia pãrţilor interesate a tuturor informaţiilor necesare privind actele cu putere de lege, normele administrative, regimurile şi practicile vamale;
    - adoptarea tehnicilor moderne, cum ar fi sistemele de management al riscurilor şi controalele prin audit, precum şi utilizarea pe scarã cât mai largã a tehnologiei informaţiei;
    - cooperarea, dacã este cazul, cu celelalte autoritãţi naţionale, cu alte autoritãţi vamale şi cu mediile comerciale;
    - punerea în aplicare a standardelor internaţionale relevante;
    - deschiderea, pentru pãrţile vãtãmate, a unor cãi de recurs administrative şi judiciare uşor accesibile,
    convinse de faptul cã un instrument internaţional care reia obiectivele şi principiile de mai sus, pe care pãrţile contractante se angajeazã sã le punã în aplicare, poate determina un grad înalt de simplificare şi de armonizare a regimurilor şi practicilor vamale, ceea ce constituie unul dintre scopurile principale ale Consiliului de Cooperare Vamalã, aducând astfel o contribuţie majorã la facilitarea comerţului internaţional,

    convin dupã cum urmeazã:

    CAP. I
    Definiţii

    ART. 1
    În sensul prezentei convenţii, se definesc urmãtorii termeni:
    a) standard: o dispoziţie a cãrei punere în aplicare se considerã a fi necesarã pentru armonizarea şi simplificarea regimurilor şi practicilor vamale;
    b) standard tranzitoriu: un standard din anexa generalã, pentru care se acordã un termen mai lung de punere în aplicare;
    c) practicã recomandatã: o dispoziţie dintr-o anexã specificã, recunoscutã ca fiind un progres în calea armonizãrii şi simplificãrii regimurilor şi practicilor vamale şi a cãrei aplicare pe scarã cât mai largã este recomandatã;
    d) legislaţie naţionalã: actele cu putere de lege, normele administrative şi alte mãsuri impuse de o autoritate competentã a unei pãrţi contractante şi aplicabile pe întregul teritoriu al pãrţii contractante în cauzã sau tratatele în vigoare care angajeazã partea respectivã;
    e) anexã generalã: totalitatea dispoziţiilor aplicabile tuturor regimurilor şi practicilor vamale menţionate de prezenta convenţie;
    f) anexã specificã: o serie de dispoziţii aplicabile unuia sau mai multor regimuri şi practici vamale menţionate de prezenta convenţie;
    g) directive: o serie de explicaţii ale dispoziţiilor anexei generale, anexelor specifice şi ale capitolelor acestora, care indicã anumite linii de conduitã ce pot fi urmate pentru aplicarea standardelor, standardelor tranzitorii şi a practicilor recomandate şi care precizeazã practicile recomandate, precum şi exemple de facilitãţi mai mari recomandate;
    h) comitet tehnic permanent: comitetul tehnic permanent al Consiliului;
    i) Consiliu: organizaţia înfiinţatã prin Convenţia de instituire a unui Consiliu de Cooperare Vamalã, încheiatã la Bruxelles la 15 decembrie 1950;
    j) uniune vamalã sau economicã: o uniune constituitã şi formatã din statele care au competenţa de a adopta propriile reglementãri obligatorii pentru aceste state în domeniile vizate de prezenta convenţie şi de a decide, conform procedurilor lor interne, semnarea sau ratificarea prezentei convenţii ori aderarea la aceasta.

    CAP. II
    Sfera de aplicare şi structura

    Sfera de aplicare a convenţiei

    ART. 2
    Fiecare parte contractantã se angajeazã sã promoveze simplificarea şi armonizarea regimurilor vamale şi, în acest scop, sã se conformeze, în condiţiile prevãzute de prezenta convenţie, standardelor, standardelor tranzitorii şi practicilor recomandate care fac obiectul anexelor la prezenta convenţie. Cu toate acestea, fiecare parte contractantã poate acorda facilitãţi mai mari decât cele prevãzute în convenţie, iar fiecãrei pãrţi contractante i se recomandã sã acorde astfel de facilitãţi în cea mai mare mãsurã posibilã.
    ART. 3
    Dispoziţiile prezentei convenţii nu aduc atingere aplicãrii legislaţiei naţionale în ceea ce priveşte interdicţiile sau restricţiile privind mãrfurile supuse unui control vamal.

    Structura convenţiei

    ART. 4
    (1) Convenţia conţine un cuprins, o anexã generalã şi anexe specifice.
    (2) Anexa generalã şi fiecare anexã specificã la prezenta convenţie sunt formate din capitole care constituie o subdiviziune a anexei şi conţin:
    a) definiţii; şi
    b) standarde, dintre care unele, cuprinse în anexa generalã, sunt tranzitorii.
    (3) Fiecare anexã specificã conţine, de asemenea, practici recomandate.
    (4) Fiecare anexã este însoţitã de directive ale cãror texte nu sunt obligatorii pentru pãrţile contractante.
    ART. 5
    În sensul prezentei convenţii, anexele specifice şi capitolele acestora în vigoare pentru o parte contractantã se considerã ca fãcând parte integrantã din convenţie şi, în ceea ce priveşte partea contractantã vizatã, orice trimitere la convenţie se considerã ca fãcând trimitere, de asemenea, la aceste anexe şi capitole.

    CAP. III
    Administrarea convenţiei

    Comitetul de gestionare

    ART. 6
    (1) Se instituie un comitet de gestionare pentru a examina punerea în aplicare a prezentei convenţii şi a studia orice mãsurã care are scopul de a asigura o interpretare şi o aplicare uniformã a acesteia, precum şi orice modificare propusã.
    (2) Pãrţile contractante sunt membre ale Comitetului de gestionare.
    (3) Administraţia competentã a oricãrei entitãţi care, în sensul art. 8, îndeplineşte condiţiile necesare pentru a deveni parte contractantã la prezenta convenţie sau a oricãrui membru al Organizaţiei Mondiale a Comerţului poate asista la şedinţele Comitetului de gestionare în calitate de observator. Statutul şi drepturile acestor observatori sunt definite printr-o decizie a Consiliului. Drepturile menţionate anterior nu se pot exercita înainte de intrarea în vigoare a deciziei.
    (4) Comitetul de gestionare poate invita reprezentanţi ai organizaţiilor internaţionale, guvernamentale şi neguvernamentale sã asiste la şedinţele Comitetului de gestionare în calitate de observatori.
    (5) Comitetul de gestionare:
    a) recomandã pãrţilor contractante:
    (i) modificãrile care trebuie aduse corpului prezentei convenţii;
    (ii) modificãrile care trebuie aduse anexei generale, anexelor specifice şi capitolelor acestora, adãugarea unor capitole noi la anexa generalã; şi
    (iii) adãugarea de noi anexe specifice şi de noi capitole la anexele specifice;
    b) poate decide sã modifice practicile recomandate sau sã includã noi practici recomandate în anexele specifice ori în capitolele acestora, în conformitate cu art. 16;
    c) planificã punerea în aplicare a dispoziţiilor prezentei convenţii în conformitate cu art. 13 alin. (4);
    d) efectueazã revizuiri şi actualizãri ale directivelor;
    e) ia în considerare orice altã problemã care este supusã atenţiei sale în legãturã cu prezenta convenţie;
    f) informeazã comitetul tehnic permanent şi Consiliul cu privire la deciziile sale.
    (6) Administraţiile competente ale pãrţilor contractante comunicã secretarului general al Consiliului propunerile menţionate la alin. (5) lit. a), b), c) sau d) şi motivele care le justificã, precum şi cererile de înscriere a punctelor pe ordinea de zi a şedinţelor Comitetului de gestionare. Secretarul general al Consiliului aduce propunerile de modificãri la cunoştinţa administraţiilor competente ale pãrţilor contractante şi a observatorilor menţionaţi la alin. (2), (3) şi (4).
    (7) Comitetul de gestionare se reuneşte cel puţin o datã pe an. Comitetul îşi alege anual preşedintele şi vicepreşedintele. Secretarul general al Consiliului distribuie invitaţia şi proiectul de ordine de zi administraţiilor competente ale pãrţilor contractante şi observatorilor menţionaţi la alin. (2), (3) şi (4) cu cel puţin 6 sãptãmâni înainte de şedinţa Comitetului de gestionare.
    (8) În cazul în care o decizie nu se poate lua prin consens, problemele înaintate Comitetului de gestionare se supun votului pãrţilor contractante prezente. Propunerile fãcute în conformitate cu alin. (5) lit. a), b) sau c) din prezentul articol se aprobã cu o majoritate de douã treimi din voturile exprimate. Comitetul de gestionare decide asupra tuturor celorlalte probleme cu majoritatea voturilor exprimate.
    (9) În cazul aplicãrii art. 8 alin. (5) din prezenta convenţie, uniunile vamale sau economice care sunt pãrţi contractante dispun, în caz de vot, doar de un numãr de voturi egal cu numãrul total de voturi care pot fi acordate membrilor acestora care sunt pãrţi contractante.
    (10) Comitetul de gestionare adoptã un raport înainte de închiderea şedinţei. Acest raport se transmite Consiliului, precum şi pãrţilor contractante şi observatorilor menţionaţi la alin. (2), (3) şi (4).
    (11) În absenţa dispoziţiilor specifice la prezentul articol, se aplicã regulamentul de procedurã al Consiliului, cu excepţia cazului în care Comitetul de gestionare decide altfel.
    ART. 7
    În sensul votului din cadrul Comitetului de gestionare, se voteazã separat pe fiecare anexã specificã şi fiecare capitol al unei anexe specifice.
    a) Fiecare parte contractantã are competenţa de a vota cu privire la aspecte legate de interpretarea, aplicarea şi modificarea cuprinsului şi anexei generale ale convenţiei.
    b) În ceea ce priveşte problemele referitoare la o anexã specificã sau la un capitol al unei anexe specifice deja în vigoare, au competenţa de a vota numai pãrţile contractante care au acceptat anexa în cauzã sau capitolul în cauzã.
    c) Fiecare parte contractantã are competenţa de a vota cu privire la proiecte de noi anexe specifice sau de noi capitole ale unei anexe specifice.

    CAP. IV
    Partea contractantã

    Ratificarea convenţiei

    ART. 8
    (1) Orice membru al Consiliului sau orice membru al Organizaţiei Naţiunilor Unite ori al instituţiilor sale specializate poate deveni parte contractantã la prezenta convenţie:
    a) semnând-o, fãrã rezerva ratificãrii;
    b) depunând un instrument de ratificare dupã semnarea sub rezerva ratificãrii; sau
    c) aderând la aceasta.
    (2) Prezenta convenţie este deschisã pentru semnare de cãtre membrii menţionaţi la alin. (1) pânã la 30 iunie 1974 la sediul Consiliului, la Bruxelles. Dupã aceastã datã, ea va fi deschisã pentru aderarea acestor membri.
    (3) Fiecare parte contractantã precizeazã, în momentul semnãrii sau ratificãrii prezentei convenţii ori al aderãrii la aceasta, anexa sau anexele specifice ori capitolele acestora pe care le acceptã. Fiecare parte contractantã poate notifica ulterior depozitarul cu privire la acceptarea uneia sau mai multor alte anexe specifice ori capitole ale acestora.
    (4) Pãrţile contractante care acceptã o nouã anexã specificã sau un nou capitol al unei anexe specifice notificã acest fapt depozitarului, în conformitate cu alin. (3) din prezentul articol.
    (5) a) Orice uniune vamalã sau economicã poate deveni, în conformitate cu dispoziţiile alin. (1), (2) şi (3) din prezentul articol, parte contractantã la prezenta convenţie. Aceasta informeazã depozitarul cu privire la competenţa sa în raport cu domeniile vizate de prezenta convenţie. Ea informeazã, de asemenea, depozitarul cu privire la orice modificare semnificativã adusã sferei sale de competenţã.
    b) Uniunile vamale sau economice pãrţi contractante la prezenta convenţie exercitã, pentru problemele ce ţin de competenţa lor, în nume propriu, drepturile şi se achitã de responsabilitãţile pe care le conferã prezenta convenţie membrilor acestor uniuni care sunt pãrţi contractante la prezenta convenţie. În asemenea cazuri, membrii acestor uniuni nu au competenţa de a exercita individual aceste drepturi, inclusiv dreptul la vot.
    ART. 9
    (1) Orice parte contractantã care ratificã prezenta convenţie sau aderã la aceasta este angajatã prin modificãrile aduse prezentei convenţii, inclusiv la anexa generalã, intrate în vigoare la data depunerii instrumentului sãu de ratificare ori de aderare.
    (2) Orice parte contractantã care acceptã o anexã specificã sau un capitol al acesteia este angajatã prin modificãrile aduse standardelor prevãzute în anexa specificã vizatã ori în capitolul vizat, intrate în vigoare la data la care partea contractantã notificã acceptarea depozitarului. Orice parte contractantã care acceptã o anexã specificã ori un capitol din aceasta este angajatã de modificãrile aduse practicilor recomandate prevãzute în anexa specificã ori capitolul în cauzã, care au intrat în vigoare la data la care partea contractantã notificã acceptarea depozitarului, cu excepţia cazului în care aceasta formuleazã rezerve, în conformitate cu art. 12, cu privire la una sau mai multe dintre practicile recomandate.

    Aplicarea convenţiei

    ART. 10
    (1) Orice parte contractantã poate, în momentul semnãrii fãrã rezerva ratificãrii, al ratificãrii sau al aderãrii ori ulterior, sã notifice depozitarului cã prezenta convenţie se extinde asupra tuturor sau asupra anumitor teritorii ale cãror relaţii internaţionale se aflã în rãspunderea sa. Aceastã notificare intrã în vigoare la 3 luni de la data primirii de cãtre depozitar. Cu toate acestea, convenţia nu se poate aplica teritoriilor desemnate în notificare înainte sã fi intrat în vigoare pentru partea contractantã în cauzã.
    (2) Orice parte contractantã care a notificat, în conformitate cu alin. (1) din prezentul articol, faptul cã prezenta convenţie se extinde asupra unui teritoriu ale cãrui relaţii internaţionale se aflã în responsabilitatea sa poate notifica depozitarului, în condiţiile prevãzute la art. 19, cã teritoriul în cauzã va înceta sã aplice convenţia.
    ART. 11
    În sensul aplicãrii prezentei convenţii, uniunile vamale şi economice care sunt pãrţi contractante notificã secretarului general al Consiliului teritoriile care intrã în componenţa uniunii vamale sau economice, iar aceste teritorii trebuie considerate ca fiind un singur teritoriu.

    Acceptarea dispoziţiilor şi formularea rezervelor

    ART. 12
    (1) Anexa generalã angajeazã fiecare parte contractantã.
    (2) O parte contractantã poate accepta una sau mai multe anexe specifice ori doar unul sau mai multe capitole dintr-o anexã specificã. O parte contractantã care acceptã o anexã specificã ori unul sau mai multe capitole din aceasta se angajeazã sã respecte toate standardele cuprinse în anexa ori în capitolele menţionate. O parte contractantã care acceptã o anexã specificã ori unul sau mai multe capitole din aceasta se angajeazã sã respecte toate practicile recomandate cuprinse în anexa ori capitolul sau capitolele menţionate, cu excepţia cazului în care partea contractantã notificã depozitarului, în momentul acceptãrii ori ulterior, practica sau practicile recomandate pentru care formuleazã rezerve, indicând diferenţele care existã între dispoziţiile din legislaţia naţionalã şi cele prevãzute în practica ori practicile recomandate în cauzã. Orice parte contractantã care a formulat rezerve poate sã le retragã în orice moment, total sau parţial, prin notificarea depozitarului, indicând data la care rezervele au fost retrase.
    (3) Fiecare parte contractantã care este angajatã în temeiul unei anexe specifice sau al unuia ori mai multor capitole din aceasta examineazã posibilitatea de a renunţa la rezervele formulate cu privire la practicile recomandate, în conformitate cu alin. (2), şi notificã secretarului general al Consiliului rezultatele acestei examinãri la sfârşitul fiecãrei perioade de 3 ani începând cu intrarea în vigoare a prezentei convenţii pentru partea contractantã vizatã, precizând care sunt dispoziţiile din legislaţia naţionalã care se opun, în opinia sa, retragerii rezervelor formulate.

    Punerea în aplicare a dispoziţiilor

    ART. 13
    (1) Fiecare parte contractantã pune în aplicare standardele din anexa generalã, precum şi anexele specifice sau capitolele din acestea pe care le-a acceptat, în termen de 36 de luni de la intrarea în vigoare a acestor anexe ori capitole pentru acea parte contractantã.
    (2) Fiecare parte contractantã pune în aplicare standardele tranzitorii din anexa generalã în termen de 60 de luni de la intrarea în vigoare a anexei generale pentru acea parte contractantã.
    (3) Fiecare parte contractantã pune în aplicare practicile recomandate din anexele specifice sau din capitolele acestora pe care le-a acceptat, în termen de 36 de luni de la intrarea în vigoare a anexelor specifice ori a capitolelor pentru acea parte contractantã, cu excepţia cazului în care s-au emis rezerve cu privire la una sau mai multe dintre aceste practici recomandate.
    (4) a) În cazul în care perioada prevãzutã la alin. (1) sau (2) din prezentul articol s-ar putea dovedi, în practicã, insuficientã pentru o parte contractantã care doreşte sã punã în aplicare dispoziţiile anexei generale, partea contractantã în cauzã poate, înainte de sfârşitul perioadei menţionate la alin. (1) sau (2) din prezentul articol, sã solicite Comitetului de gestionare prelungirea acestei perioade. În momentul depunerii cererii sale, partea contractantã indicã dispoziţia sau dispoziţiile din anexa generalã pentru care se solicitã prelungirea termenului, precizând motivele acestei cereri.
    b) În cazuri excepţionale, Comitetul de gestionare poate decide sã acorde prelungirea solicitatã. Orice decizie a Comitetului de gestionare de a acorda prelungirea va conţine o descriere a circumstanţelor excepţionale care au motivat decizia sa, iar acest termen nu va depãşi în niciun caz un an. La expirarea termenului acordat, partea contractantã informeazã depozitarul cu privire la intrarea în vigoare a dispoziţiilor pentru care s-a acordat prelungirea.

    Soluţionarea litigiilor

    ART. 14
    (1) Orice litigiu între douã sau mai multe pãrţi contractante în ceea ce priveşte interpretarea ori aplicarea prezentei convenţii se soluţioneazã, în mãsura în care este posibil, pe calea negocierii directe între pãrţile vizate.
    (2) Orice litigiu care nu se soluţioneazã pe calea negocierilor directe este înaintat de cãtre pãrţile contractante în cauzã Comitetului de gestionare care îl examineazã şi formuleazã recomandãri în vederea soluţionãrii litigiului.
    (3) Pãrţile contractante în cauzã pot conveni în prealabil sã accepte recomandãrile Comitetului de gestionare şi sã le considere ca fiind obligatorii.

    Modificãri la convenţie

    ART. 15
    (1) Textul oricãrei modificãri recomandate pãrţilor contractante de cãtre Comitetul de gestionare în conformitate cu art. 6 alin. (5) lit. a) pct. (i) şi (ii) este comunicat de cãtre secretarul general al Consiliului tuturor pãrţilor contractante şi membrilor Consiliului care nu sunt pãrţi contractante.
    (2) Modificãrile aduse cuprinsului convenţiei intrã în vigoare pentru toate pãrţile contractante la 12 luni de la depunerea instrumentelor de acceptare de cãtre pãrţile contractante prezente la şedinţa Comitetului de gestionare în cadrul cãreia s-au recomandat modificãrile, cu condiţia ca niciuna dintre pãrţile contractante sã nu fi formulat obiecţii în termen de 12 luni de la data comunicãrii acestor modificãri.
    (3) Orice modificare recomandatã în anexa generalã, în anexele specifice şi în capitolele acestora se considerã ca fiind acceptatã la 6 luni de la data comunicãrii recomandãrii de modificare pãrţilor contractante, cu excepţia cazului în care:
    a) s-a formulat o obiecţie de cãtre o parte contractantã sau, în cazul unei anexe specifice ori al unui capitol, de cãtre o parte contractantã care este angajatã în temeiul anexei specifice ori al capitolului în cauzã; sau
    b) o parte contractantã informeazã secretarul general al Consiliului cã, deşi are intenţia sã accepte modificarea recomandatã, condiţiile necesare acestei acceptãri nu sunt încã îndeplinite.
    (4) Atât timp cât o parte contractantã care a adresat comunicarea prevãzutã la alin. (3) lit. b) din prezentul articol nu şi-a notificat acceptarea secretarului general al Consiliului, aceasta poate, în termen de 18 luni de la expirarea termenului de 6 luni prevãzut la alin. (3), sã prezinte o obiecţie la modificarea recomandatã.
    (5) În cazul în care se notificã o obiecţie la modificarea recomandatã în condiţiile prevãzute la alin. (3) lit. a) sau alin. (4) din prezentul articol, se considerã cã modificarea nu a fost acceptatã şi cã nu este aplicabilã.
    (6) În cazul în care o parte contractantã a adresat o comunicare în sensul alin. (3) lit. b) din prezentul articol, se considerã cã modificarea a fost acceptatã la cea mai apropiatã dintre urmãtoarele date:
    a) data la care toate pãrţile contractante care au adresat o astfel de comunicare au notificat secretarului general al Consiliului acceptarea modificãrii recomandate, aceastã datã fiind, cu toate acestea, amânatã pânã la expirarea termenului de 6 luni menţionat la alin. (3), dacã toate acceptãrile au fost notificate anterior acestei expirãri;
    b) data expirãrii termenului de 18 luni menţionat la alin. (4) din prezentul articol.
    (7) Orice modificare consideratã acceptatã, privind anexa generalã sau anexele specifice şi capitolele acestora, intrã în vigoare la 6 luni de la data la care s-a considerat acceptatã ori, dacã modificarea recomandatã are un termen de intrare în vigoare diferit, la expirarea acestui termen, dupã data la care a fost consideratã acceptatã.
    (8) Secretarul general al Consiliului notificã pãrţilor contractante la prezenta convenţie, cât mai curând posibil, orice obiecţie la modificarea recomandatã, formulatã în conformitate cu alin. (3) lit. a) din prezentul articol, precum şi orice comunicare adresatã în conformitate cu alin. (3) lit. b). El comunicã ulterior pãrţilor contractante dacã partea sau pãrţile contractante care au adresat o astfel de comunicare ridicã obiecţii faţã de modificarea recomandatã ori dacã o acceptã.
    ART. 16
    (1) Indiferent de procedura de modificare prevãzutã la art. 15, Comitetul de gestionare poate, în conformitate cu art. 6, sã decidã modificarea oricãrei practici recomandate dintr-o anexã specificã sau dintr-un capitol al acesteia ori introducerea de noi practici recomandate. Secretarul general al Consiliului invitã fiecare parte contractantã sã ia parte la deliberãrile Comitetului de gestionare. Secretarul general al Consiliului comunicã textul oricãrei modificãri sau al oricãrei practici noi recomandate, adoptat în acest fel, pãrţilor contractante şi membrilor Consiliului care nu sunt pãrţi contractante la prezenta convenţie.
    (2) Orice modificare sau adãugare de noi practici recomandate care a fãcut obiectul unei decizii în conformitate cu alin. (1) din prezentul articol intrã în vigoare la 6 luni de la efectuarea comunicãrii de cãtre secretarul general al Consiliului. Se considerã cã fiecare parte contractantã care este angajatã în temeiul unei anexe specifice sau al unui capitol al unei anexe specifice care face obiectul acestor modificãri ori adãugãri de noi practici recomandate a acceptat modificãrile sau noile practici recomandate, cu excepţia cazului în care formuleazã rezerve în condiţiile prevãzute la art. 12 din prezenta convenţie.

    Durata aderãrii

    ART. 17
    (1) Prezenta convenţie se încheie pe o duratã nelimitatã. Cu toate acestea, orice parte contractantã poate sã o denunţe în orice moment dupã data intrãrii în vigoare prevãzutã la art. 18 din prezenta convenţie.
    (2) Denunţarea se notificã printr-un instrument scris depus la depozitar.
    (3) Denunţarea intrã în vigoare la 6 luni de la primirea de cãtre depozitar a instrumentului de denunţare.
    (4) Dispoziţiile alin. (2) şi (3) din prezentul articol se aplicã, de asemenea, în ceea ce priveşte anexele specifice sau capitolele acestora, cu privire la care orice parte contractantã îşi poate retrage acceptarea în orice moment dupã data intrãrii lor în vigoare.
    (5) Se va considera cã orice parte contractantã care îşi retrage acceptarea faţã de anexa generalã denunţã convenţia. În acest caz, dispoziţiile alin. (2) şi (3) se aplicã în egalã mãsurã.

    CAP. V
    Dispoziţii finale

    Intrarea în vigoare a convenţiei

    ART. 18
    (1) Prezenta convenţie intrã în vigoare la 3 luni de la data la care cele 5 entitãţi menţionate la art. 8 alin. (1) şi (5) au semnat prezenta convenţie fãrã rezerva ratificãrii sau şi-au depus instrumentul de ratificare ori de aderare.
    (2) Prezenta convenţie intrã în vigoare pentru orice parte contractantã la 3 luni dupã ce aceasta a devenit parte contractantã în conformitate cu dispoziţiile art. 8.
    (3) Anexele specifice la prezenta convenţie sau capitolele lor intrã în vigoare la 3 luni dupã ce au fost acceptate de cãtre cele 5 pãrţi contractante.
    (4) Dupã intrarea în vigoare a unei anexe specifice sau a unui capitol al acesteia în conformitate cu alin. (3) din prezentul articol, anexa specificã ori capitolul în cauzã intrã în vigoare pentru orice parte contractantã la 3 luni de la notificarea acceptãrii de cãtre partea contractantã. Cu toate acestea, anexele specifice sau capitolele nu intrã în vigoare pentru o parte contractantã decât dacã însãşi convenţia intrã în vigoare pentru partea contractantã în cauzã.

    Depozitarul convenţiei

    ART. 19
    (1) Prezenta convenţie, toate semnãturile sub sau fãrã rezerva ratificãrii şi toate instrumentele de ratificare ori de aderare se depun la secretarul general al Consiliului.
    (2) Depozitarul:
    a) primeşte textele originale ale prezentei convenţii şi asigurã pãstrarea lor;
    b) face copii certificate pentru conformitate ale textelor originale ale prezentei convenţii şi le transmite pãrţilor contractante, membrilor Consiliului care nu sunt pãrţi contractante şi secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite;
    c) primeşte toate semnãturile sub sau fãrã rezerva ratificãrii, ratificãrile ori aderãrile la prezenta convenţie, primeşte şi asigurã pãstrarea tuturor instrumentelor, notificãrilor şi comunicãrilor referitoare la prezenta convenţie;
    d) examineazã dacã semnãtura sau orice instrument, notificare ori comunicare referitoare la prezenta convenţie este formulatã în mod corespunzãtor şi, dupã caz, aduce problema în atenţia pãrţii contractante în cauzã;
    e) notificã pãrţilor contractante, membrilor Consiliului care nu sunt pãrţi contractante şi secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite:
    - semnãturile, ratificãrile, aderãrile şi acceptãrile anexelor şi capitolelor menţionate la art. 8 din prezenta convenţie;
    - noile capitole din anexa generalã şi noile anexe specifice sau noile capitole ale acestora pe care Comitetul de gestionare decide sã le recomande în vederea includerii în prezenta convenţie;
    - data la care prezenta convenţie, anexa generalã şi fiecare anexã specificã sau capitol al acesteia intrã în vigoare în conformitate cu art. 18 din prezenta convenţie;
    - notificãrile primite în conformitate cu art. 8, 10, 11, 12 şi 13;
    - retragerea acceptãrii anexelor/capitolelor de cãtre pãrţile contractante;
    - denunţãrile primite în conformitate cu art. 17; şi
    - modificãrile acceptate în conformitate cu art. 15, precum şi data intrãrii lor în vigoare.
    (3) În cazul în care apare o divergenţã între o parte contractantã şi depozitar în ceea ce priveşte îndeplinirea funcţiilor acestuia din urmã, depozitarul sau partea contractantã în cauzã trebuie sã aducã problema în atenţia celorlalte pãrţi contractante şi a semnatarilor ori, dupã caz, a Comitetului de gestionare sau Consiliului.

    Înregistrarea şi textele autentice

    ART. 20
    În conformitate cu art. 102 din Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite, prezenta convenţie va fi înregistratã la Secretariatul Organizaţiei Naţiunilor Unite, la cererea secretarului general al Consiliului.

    Drept care subsemnaţii, deplin autorizaţi, am semnat prezenta convenţie.
    Încheiatã la Kyoto la 18 mai 1973, în limbile francezã şi englezã, ambele texte fiind egal autentice, într-un singur exemplar, ce va fi depus pe lângã secretarul general al Consiliului, care va trimite copii certificate conforme ale acestuia tuturor entitãţilor vizate la art. 8 alin. (1) al prezentei convenţii.


    APENDICELE II
    la protocol


                                 ANEXA GENERALÃ

    Cuprins
    Capitolul 1: Principii generale
    Capitolul 2: Definiţii
    Capitolul 3: Formalitãţi de vãmuire şi alte formalitãţi vamale
    Capitolul 4: Drepturi şi taxe
    A. Stabilirea, încasarea şi plata drepturilor şi taxelor
    B. Amânarea plãţii drepturilor şi taxelor
    C. Rambursarea drepturilor şi taxelor
    Capitolul 5: Garanţia
    Capitolul 6: Controlul vamal
    Capitolul 7: Aplicarea tehnologiei informaţiei
    Capitolul 8: Relaţii între administraţia vamalã şi terţi
    Capitolul 9: Informaţii şi decizii comunicate de administraţia vamalã
    A. Informaţii de interes general
    B. Informaţii specifice
    C. Decizii
    Capitolul 10: Recursul în domeniul vamal
    A. Dreptul la recurs
    B. Forma şi motivele recursului
    C. Examinarea recursului

    CAP. 1
    Principii generale

    1.1. Standard
    Definiţiile, standardele şi standardele tranzitorii din prezenta anexã se aplicã regimurilor şi practicilor vamale reglementate de aceasta şi, în mãsura în care sunt aplicabile, regimurilor şi practicilor reglementate de anexele specifice.
    1.2. Standard
    Condiţiile şi formalitãţile vamale care trebuie îndeplinite în temeiul regimurilor şi practicilor reglementate de prezenta anexã şi de anexele specifice sunt definite în legislaţia naţionalã şi sunt cât mai simple cu putinţã.
    1.3. Standard
    Administraţia vamalã instituie şi întreţine oficial relaţii de consultare cu sectorul comerţului pentru a consolida cooperarea şi a facilita participarea, stabilind, în funcţie de dispoziţiile naţionale şi de acordurile internaţionale, metodele de lucru cele mai eficiente.

    CAP. 2
    Definiţii
    În sensul anexelor la prezenta convenţie, se definesc urmãtorii termeni:


    F1/E21 asistenţã administrativã reciprocã - mãsurile
            luate de o administraţie vamalã în contul altei
            administraţii vamale sau în colaborare cu
            aceasta în vederea aplicãrii corecte a legislaţiei
            vamale şi a prevenirii, cercetãrii şi sancţionãrii
            infracţiunilor vamale;
    F2/E11 birou vamal - unitatea administrativã
            competentã pentru realizarea formalitãţilor
            vamale, precum şi localurile şi alte
            amplasamente aprobate în acest scop de
            autoritãţile competente;
    F3/E7 control vamal - ansamblul mãsurilor luate de
            vamã pentru a asigura aplicarea legislaţiei
            vamale;
    F4/E3 control prin audit - mãsurile prin care vama se
            asigurã de exactitatea şi autenticitatea
            declaraţiilor prin analiza registrelor, evidenţelor,
            sistemelor contabile şi a datelor comerciale
            pertinente deţinute de persoanele în cauzã;
    F5/E15 datã scadentã - data la care plata drepturilor
            şi taxelor este exigibilã;
    F6/E13 decizie - actul specific prin care vama
            soluţioneazã o problemã referitoare la legislaţia
            vamalã;
    F7/E14 declarant - orice persoanã care face o
            declaraţie a mãrfurilor sau în numele cãreia
            este fãcutã aceastã declaraţie;
    F8/E19 declaraţia mãrfurilor - actul întocmit în forma
            stabilitã de vamã, prin care persoanele
            interesate indicã regimul vamal care trebuie
            acordat mãrfurilor şi comunicã elementele pe
            care vama le cere sã fie trecute în declaraţi;
    F9/E5 vãmuire - îndeplinirea formalitãţilor vamale
            necesare pentru importul definitiv al mãrfurilor,
            pentru exportul sau pentru plasarea lor sub un
            alt regim vamal;
    F10/E6 vamã - serviciile administrative responsabile
            cu aplicarea legislaţiei vamale şi cu încasarea
            drepturilor şi taxelor şi care sunt însãrcinate cu
            aplicarea altor legi şi regulamente privind
            importul, exportul, transportul sau stocarea
            mãrfurilor;
    F11/E8 drepturi vamale - drepturile înscrise în Tariful
            vamal şi care se aplicã mãrfurilor care intrã pe
            teritoriul vamal sau ies de pe acesta;
    F12/E16 drepturi şi taxe - drepturile şi taxele de import
            şi/sau drepturile şi taxele de export;
    F13/E18 drepturi şi taxe de export - drepturile vamale şi
            orice alte drepturi, taxe sau impozite diverse
            care sunt încasate la export ori cu ocazia
            exportului de mãrfuri, cu excepţia impozitelor al
            cãror cuantum este limitat la costul aproximativ
            al serviciilor prestate sau încasate de vamã în
            contul altei autoritãţi naţionale;
    F14/E20 drepturi şi taxe de import - drepturile vamale şi
            orice alte drepturi, taxe sau impozite diverse
            care sunt încasate la import ori cu ocazia
            importului de mãrfuri, cu excepţia impozitelor al
            cãror cuantum este limitat la costul aproximativ
            al serviciilor prestate sau încasate de vamã în
            contul altei autoritãţi naţionale;
    F15/E4 verificarea declaraţiei mãrfurilor - operaţiunile
            efectuate de vamã pentru a verifica dacã
            declaraţia mãrfurilor a fost corect fãcutã şi dacã
            documentele justificative solicitate corespund
            condiţiilor stabilite;
    F16/E9 formalitãţi vamale - ansamblul operaţiunilor
            care trebuie efectuate de persoanele interesate
            sau de vamã în conformitate cu prevederile
            legislaţiei vamale;
    F17/E26 garanţie - ceea ce asigurã, în conformitate cu
            cerinţele vãmii, îndeplinirea unei obligaţii faţã
            de vamã. Garanţia este "globalã" atunci când
            asigurã îndeplinirea obligaţiilor care rezultã din
            mai multe operaţiuni;
    F18/E10 legislaţie vamalã - ansamblul prevederilor
            legale şi reglementãrilor privind importul,
            exportul, transportul sau stocarea mãrfurilor pe
            care vama trebuie sã le aplice în mod expres şi
            orice alte decizii interne emise de vamã în
            virtutea drepturilor conferite de lege;
    F19/E2 stabilirea drepturilor şi taxelor - determinarea
            cuantumului drepturilor şi taxelor de încasat;
    F20/E24 liber de vamã - acţiunea prin care vama
            permite persoanelor interesate sã dispunã de
            mãrfurile care fac obiectul unei vãmuiri;
    F21/E22 omisiune - neluarea sau neîndeplinirea într-un
            termen rezonabil a mãsurilor cerute de
            legislaţia vamalã în legãturã cu o problemã
            adusã la cunoştinţa vãmii în mod regulat;
    F22/E23 persoanã - atât o persoanã fizicã, cât şi o
            persoanã juridicã, dacã în context nu se
            prevede altfel;
    F23/E1 recurs - acţiunea prin care o persoanã direct
            vizatã se poate adresa unei autoritãţi
            competente în cazul în care se considerã
            prejudiciatã de o decizie sau de o omisiune a
            vãmii;
    F24/E25 rambursare - restituirea, totalã sau parţialã, a
            drepturilor şi taxelor achitate pentru mãrfuri şi
            remiterea, totalã sau parţialã, a drepturilor şi
            taxelor în cazul în care acestea nu au fost
            achitate;
    F25/E12 teritoriu vamal - teritoriul pe care se aplicã
            legislaţia vamalã a unei pãrţi contractante;
    F26/E27 terţ - orice persoanã care, acţionând în contul
            altei persoane, trateazã direct cu vama în
            legãturã cu importul, exportul, transportul sau
            stocarea mãrfurilor;
    F27/E17 controlul mãrfurilor - operaţiunea prin care
            vama procedeazã la controlul fizic al mãrfurilor
            pentru a verifica dacã mãrfurile corespund, din
            punct de vedere al naturii, originii, stãrii,
            cantitãţii şi valorii, datelor înscrise în declaraţia
            mãrfurilor.



    CAP. 3
    Formalitãţi de vãmuire şi alte formalitãţi vamale

    Birourile vamale competente

    3.1. Standard
    Administraţia vamalã desemneazã birourile vamale în care mãrfurile pot fi prezentate sau vãmuite. Aceasta determinã competenţa şi localizarea acestor birouri vamale şi fixeazã zilele şi orele de deschidere, ţinând seama, în special, de cerinţele comerţului.
    3.2. Standard
    La cererea persoanei în cauzã, din motive considerate valabile de cãtre administraţia vamalã, aceasta din urmã îşi îndeplineşte funcţiile care îi revin în temeiul unui regim sau al unei practici vamale, în afara orelor de deschidere fixate de administraţie ori în alt loc decât biroul vamal, în mãsura resurselor disponibile. Eventualele taxe pe care le percepe administraţia vamalã se limiteazã la costul aproximativ al serviciilor prestate.
    3.3. Standard
    În cazul în care birourile vamale sunt situate în acelaşi punct de trecere a unei frontiere comune, administraţiile vamale în cauzã îşi armonizeazã orele de deschidere, precum şi competenţele acestor birouri.
    3.4. Standard tranzitoriu
    La punctele de trecere a frontierelor comune, administraţiile vamale în cauzã efectueazã, ori de câte ori este posibil, controale comune.
    3.5. Standard tranzitoriu
    În cazul în care administraţia vamalã doreşte sã stabileascã un nou birou vamal sau sã transforme un birou existent într-un punct de trecere comun, aceasta colaboreazã, ori de câte ori este posibil, cu administraţia vamalã vecinã, în vederea stabilirii unui birou vamal juxtapus care sã permitã facilitarea controalelor comune.

    Declarantul
    a) Persoanele care pot acţiona în calitate de declarant
    3.6. Standard
    Legislaţia naţionalã prevede condiţiile în care o persoanã este autorizatã sã acţioneze în calitate de declarant.
    3.7. Standard
    Orice persoanã care are dreptul sã dispunã de mãrfuri poate acţiona în calitate de declarant.
    b) Responsabilitatea declarantului
    3.8. Standard
    Declarantul are responsabilitatea faţã de administraţia vamalã sã furnizeze informaţii exacte în declaraţia de mãrfuri şi de platã a drepturilor şi taxelor.
    c) Drepturile declarantului
    3.9. Standard
    Înainte de depunerea declaraţiei de mãrfuri şi în condiţiile stabilite de administraţia vamalã, declarantul este autorizat:
    a) sã examineze mãrfurile; şi
    b) sã recolteze eşantioane.
    3.10. Standard
    Administraţia vamalã nu cere ca eşantioanele a cãror recoltare este autorizatã sub controlul sãu sã figureze într-o declaraţie de mãrfuri distinctã, cu condiţia ca eşantioanele în cauzã sã fie indicate în declaraţia de mãrfuri referitoare la lotul de mãrfuri din care sunt originare.

    Declaraţia de mãrfuri
    a) Formatul şi conţinutul declaraţiei de mãrfuri
    3.11. Standard
    Conţinutul declaraţiei de mãrfuri este stabilit de administraţia vamalã. Declaraţiile de mãrfuri redactate pe hârtie trebuie sã fie conforme cu formatul-cadru al Organizaţiei Naţiunilor Unite. În cazul unei proceduri de vãmuire informatizate, formatul declaraţiei de mãrfuri depuse pe cale electronicã trebuie stabilit în conformitate cu standardele internaţionale care reglementeazã transmiterea electronicã a datelor, în conformitate cu indicaţiile din recomandãrile Consiliului de cooperare vamalã privind tehnologia informaţiei.
    3.12. Standard
    Administraţia vamalã trebuie sã îşi limiteze cerinţele, în ceea ce priveşte informaţiile care trebuie furnizate în declaraţia de mãrfuri, la informaţiile considerate indispensabile pentru a permite stabilirea şi perceperea drepturilor şi taxelor, întocmirea statisticilor şi aplicarea legislaţiei vamale.
    3.13. Standard
    Declarantul care, din motive considerate valabile de cãtre administraţia vamalã, nu dispune de toate informaţiile necesare pentru a întocmi o declaraţie de mãrfuri este autorizat sã depunã o declaraţie de mãrfuri provizorie sau incompletã, cu condiţia ca aceasta sã conţinã elementele considerate necesare de cãtre administraţia vamalã, iar declarantul sã se angajeze sã completeze declaraţia de mãrfuri într-un termen stabilit.
    3.14. Standard
    Înregistrarea de cãtre administraţia vamalã a unei declaraţii de mãrfuri provizorii sau incomplete nu determinã aplicarea unui tratament tarifar diferit de cel care ar fi fost aplicat mãrfurilor dacã s-ar fi depus direct o declaraţie de mãrfuri completã şi exactã.
    Acordarea liberului de vamã pentru mãrfuri nu se amânã cu condiţia sã se fi furnizat garanţia eventual solicitatã pentru a asigura recuperarea drepturilor şi taxelor exigibile.
    3.15. Standard
    Administraţia vamalã solicitã depunerea declaraţiei de mãrfuri în original şi numãrul minim de exemplare suplimentare necesare.
    b) Documentele justificative în sprijinul declaraţiei de mãrfuri
    3.16. Standard
    În sprijinul declaraţiei de mãrfuri, administraţia vamalã solicitã doar documentele indispensabile pentru a permite controlul operaţiunii şi pentru a se asigura cã s-au respectat toate cerinţele referitoare la aplicarea legislaţiei vamale.
    3.17. Standard
    În cazul în care anumite documente justificative nu pot fi prezentate la depunerea declaraţiei de mãrfuri din motive considerate valabile de cãtre administraţia vamalã, aceasta din urmã autorizeazã întocmirea documentelor vizate într-un termen stabilit.
    3.18. Standard tranzitoriu
    Administraţia vamalã permite depunerea documentelor justificative pe cale electronicã.
    3.19. Standard
    Administraţia vamalã solicitã o traducere a informaţiilor cuprinse în documentele justificative numai dacã acest lucru se dovedeşte a fi necesar pentru a permite procesarea declaraţiei de mãrfuri.

    Depunerea, înregistrarea şi examinarea declaraţiei de mãrfuri

    3.20. Standard
    Administraţia vamalã permite depunerea declaraţiei de mãrfuri în toate birourile desemnate.
    3.21. Standard tranzitoriu
    Administraţia vamalã permite depunerea declaraţiei de mãrfuri pe cale electronicã.
    3.22. Standard
    Declaraţia de mãrfuri trebuie depusã în timpul programului stabilit de administraţia vamalã.
    3.23. Standard
    Dacã legislaţia naţionalã prevede cã declaraţia mãrfurilor trebuie sã fie depusã într-un anumit termen, termenul este stabilit astfel încât sã permitã declarantului sã completeze declaraţia mãrfurilor şi sã obţinã documentele justificative solicitate.
    3.24. Standard
    La cererea declarantului şi din motive considerate valabile de cãtre administraţia vamalã, aceasta din urmã prelungeşte termenul stabilit pentru depunerea declaraţiei de mãrfuri.
    3.25. Standard
    Legislaţia naţionalã prevede condiţiile de depunere şi de înregistrare sau de examinare a declaraţiei de mãrfuri şi a documentelor justificative înainte de sosirea mãrfurilor.
    3.26. Standard
    În cazul în care administraţia vamalã nu poate înregistra declaraţia de mãrfuri, aceasta prezintã declarantului motivele refuzului.
    3.27. Standard
    Administraţia vamalã permite declarantului sã rectifice declaraţia de mãrfuri care a fost depusã, cu condiţia ca, în momentul depunerii cererii, sã nu fi început examinarea declaraţiei de mãrfuri sau verificarea mãrfurilor.
    3.28. Standard tranzitoriu
    Administraţia vamalã permite declarantului sã rectifice declaraţia de mãrfuri dacã el solicitã acest lucru dupã începerea examinãrii declaraţiei de mãrfuri şi dacã administraţia vamalã considerã cã motivele invocate de declarant sunt valabile.
    3.29. Standard tranzitoriu
    Declarantul poate sã îşi retragã declaraţia de mãrfuri şi sã solicite aplicarea unui alt regim vamal, cu condiţia ca cererea sã fie depusã la administraţia vamalã înainte de acordarea liberului de vamã, iar motivele invocate sã fie considerate valabile de cãtre administraţia vamalã.
    3.30. Standard
    Examinarea declaraţiei de mãrfuri se efectueazã în momentul înregistrãrii sau în cel mai scurt timp dupã înregistrare.
    3.31. Standard
    Administraţia vamalã îşi limiteazã operaţiunile de examinare a declaraţiei de mãrfuri la cele pe care le considerã indispensabile pentru a asigura aplicarea legislaţiei vamale.

    Proceduri speciale pentru persoanele autorizate
    3.32. Standard tranzitoriu
    În cazul persoanelor autorizate care îndeplinesc anumite criterii stabilite de administraţia vamalã, datoritã, în special, faptului cã au antecedente satisfãcãtoare în domeniul vamal şi utilizeazã un sistem eficient de gestiune a registrelor lor comerciale, administraţia vamalã prevede:
    - acordarea liberului de vamã pentru mãrfuri pe baza unui numãr minim de informaţii necesare pentru a identifica mãrfurile şi a permite întocmirea ulterioarã a declaraţiei definitive de bunuri;
    - vãmuirea mãrfurilor la sediul declarantului sau în orice alt loc autorizat de administraţia vamalã;
şi, în plus, în mãsura posibilitãţilor, alte proceduri speciale precum:
    - depunerea unei singure declaraţii de mãrfuri pentru toate importurile sau exporturile efectuate într-o perioadã determinatã, în cazul în care aceste operaţiuni sunt realizate în mod frecvent de aceeaşi persoanã;
    - posibilitatea pentru persoanele autorizate de a stabili ele însele drepturile şi taxele folosind propriile registre comerciale, consultate, dupã caz, de cãtre administraţia vamalã pentru a se asigura de conformitatea cu celelalte cerinţe vamale;
    - depunerea declaraţiei de mãrfuri prin intermediul unei menţiuni în registrele persoanei autorizate, care se completeazã ulterior cu o declaraţie de mãrfuri suplimentarã.

    Controlul mãrfurilor

    a) Termenul pentru verificarea mãrfurilor
    3.33. Standard
    În cazul în care administraţia vamalã decide sã supunã mãrfurile declarate unei verificãri, aceasta are loc în cel mai scurt timp dupã înregistrarea declaraţiei de mãrfuri.
    3.34. Standard
    La planificarea verificãrilor mãrfurilor se acordã prioritate verificãrii animalelor vii şi mãrfurilor perisabile şi a altor mãrfuri al cãror caracter urgent este acceptat de administraţia vamalã.
    3.35. Standard tranzitoriu
    În cazul în care mãrfurile trebuie supuse unui control efectuat de cãtre alte autoritãţi competente în acelaşi timp cu o verificare prevãzutã de administraţia vamalã, aceasta din urmã ia mãsurile necesare pentru o efectuare coordonatã şi, dacã este posibil, simultanã a controalelor.
    b) Prezenţa declarantului la verificarea mãrfurilor
    3.36. Standard
    Administraţia vamalã ia în considerare cererile declarantului care doreşte sã fie prezent sau sã fie reprezentat la verificarea mãrfurilor. Aceste cereri se acceptã, în afara cazurilor excepţionale.
    3.37. Standard
    În cazul în care administraţia vamalã considerã necesar, aceasta solicitã declarantului sã asiste la verificarea mãrfurilor sau sã trimitã un reprezentant, pentru a furniza administraţiei vamale asistenţa necesarã pentru a facilita aceastã verificare.
    c) Recoltarea de eşantioane de cãtre administraţia vamalã
    3.38. Standard
    Recoltarea de eşantioane se limiteazã la cazurile în care administraţia vamalã considerã cã aceastã operaţiune este necesarã pentru a stabili descrierea tarifarã sau valoarea mãrfurilor declarate ori pentru a asigura aplicarea altor dispoziţii ale legislaţiei naţionale. Cantitãţile din mãrfuri care se recolteazã în calitate de eşantioane trebuie reduse la minimum.

    Erori
    3.39. Standard
    Administraţia vamalã nu aplicã penalizãri mari în caz de erori dacã se constatã, în beneficiul sãu, cã aceste erori au fost comise de bunã credinţã, fãrã intenţie de fraudã sau neglijenţã gravã. Dacã se considerã necesar pentru evitarea oricãrei recidive, administraţia vamalã poate aplica o penalizare care nu va fi totuşi prea mare în raport cu scopul urmãrit.

    Acordarea liberului de vamã pentru mãrfuri
    3.40. Standard
    Liberul de vamã se acordã pentru mãrfurile declarate de îndatã ce administraţia vamalã a finalizat verificarea sau a luat decizia de a nu le supune unei verificãri, cu condiţia:
    - sã nu se fi constatat vreo infracţiune;
    - sã fi fost prezentate licenţa de import ori de export sau celelalte documente necesare;
    - sã fi fost prezentate toate autorizaţiile referitoare la regimul în cauzã; şi
    - sã fi fost plãtite toate drepturile şi taxele sau sã fi fost luate în considerare toate mãsurile necesare pentru a asigura recuperarea lor.
    3.41. Standard
    În cazul în care administraţia vamalã s-a asigurat cã toate formalitãţile de vãmuire vor fi îndeplinite ulterior de cãtre declarant, aceasta acordã liber de vamã, cu condiţia ca declarantul sã prezinte un document comercial sau administrativ acceptabil pentru administraţia vamalã şi care sã conţinã principalele date referitoare la lotul vizat, precum şi o garanţie, dacã este cazul, pentru a asigura recuperarea drepturilor şi taxelor exigibile.
    3.42. Standard
    În cazul în care administraţia vamalã decide cã mãrfurile necesitã o analizã a eşantioanelor în laborator, o documentare tehnicã detaliatã sau avizul experţilor, aceasta acordã liber de vamã pentru mãrfuri înainte sã cunoascã rezultatele acestei verificãri, cu condiţia sã fi fost depusã garanţia cerutã în caz de necesitate, dupã ce s-a asigurat cã mãrfurile nu fac obiectul vreunei interdicţii sau restricţii.
    3.43. Standard
    Dacã s-a constatat o infracţiune, administraţia vamalã acordã liberul de vamã fãrã sã aştepte rezolvarea acţiunii administrative sau judiciare, cu condiţia ca mãrfurile sã nu fie pasibile de confiscare ori susceptibile sã fie prezentate ca probe materiale într-o fazã ulterioarã a procedurii, iar declarantul achitã toate drepturile şi taxele şi furnizeazã o garanţie pentru a asigura recuperarea tuturor drepturilor şi taxelor suplimentare exigibile, precum şi a oricãrei penalitãţi de care ar putea fi pasibil.

    Abandonarea sau distrugerea mãrfurilor

    3.44. Standard
    În cazul în care mãrfurile nu au obţinut încã liberul de vamã pentru introducerea pe piaţã sau au fost plasate sub un alt regim vamal şi nu s-a constatat nicio infracţiune, persoana în cauzã este scutitã de plata drepturilor şi taxelor sau trebuie sã poatã obţine rambursarea lor:
    - în cazul în care, la cererea sa şi în conformitate cu decizia administraţiei vamale, aceste mãrfuri au fost abandonate în favoarea bugetului statului sau distruse ori tratate astfel încât sã îşi piardã orice valoare comercialã, sub controlul administraţiei vamale. Orice cheltuieli determinate de aceste operaţiuni trebuie suportate de persoana în cauzã;
    - în cazul în care aceste mãrfuri sunt distruse sau pierdute iremediabil ca urmare a unui accident ori a unui caz de forţã majorã, cu condiţia ca aceastã distrugere sau aceastã pierdere sã fie constatatã în beneficiul administraţiei vamale;
    - în cazul în care o parte din mãrfuri lipseşte din motive care ţin de natura lor, cu condiţia ca aceastã lipsã sã fie constatatã în beneficiul administraţiei vamale.
    Deşeurile şi resturile care rezultã, dupã caz, din distrugere se supun, în caz de introducere pe piaţã sau export, drepturilor şi taxelor care li s-ar aplica acestor deşeuri şi resturi dacã ar fi importate sau exportate în aceastã stare.
    3.45. Standard tranzitoriu
    În cazul în care administraţia vamalã recurge la vânzarea mãrfurilor care nu au fost declarate în termenul stabilit sau pentru care nu s-a putut acorda liberul de vamã, fãrã sã se fi constatat vreo infracţiune, veniturile din vânzare se ramburseazã, dupã deducerea tuturor drepturilor şi taxelor aplicabile, precum şi a tuturor cheltuielilor şi costurilor generate, persoanelor în drept sau, dacã acest lucru nu este posibil, se pãstreazã la dispoziţia acestora pe o perioadã determinatã.

    CAP. 4
    Drepturi şi taxe

    A. Stabilirea, încasarea şi plata drepturilor şi taxelor
    4.1. Standard
    Legislaţia naţionalã defineşte condiţiile în care sunt exigibile drepturile şi taxele.
    4.2. Standard
    Termenul acordat pentru stabilirea drepturilor şi taxelor exigibile este precizat în legislaţia naţionalã. Stabilirea se efectueazã în cel mai scurt timp dupã depunerea declaraţiei de mãrfuri sau din momentul în care drepturile şi taxele devin exigibile.
    4.3. Standard
    Elementele care servesc drept bazã pentru stabilirea drepturilor şi taxelor şi condiţiile în care trebuie determinate acestea sunt prevãzute în legislaţia naţionalã.
    4.4. Standard
    Valoarea drepturilor şi taxelor este prevãzutã în publicaţiile oficiale.
    4.5. Standard
    Legislaţia naţionalã prevede momentul care trebuie luat în considerare pentru determinarea sumei drepturilor şi taxelor.
    4.6. Standard
    Legislaţia naţionalã desemneazã modalitãţile de platã care pot fi utilizate pentru plata drepturilor şi taxelor.
    4.7. Standard
    Legislaţia naţionalã precizeazã persoana sau persoanele care rãspunde/rãspund de plata drepturilor şi taxelor.
    4.8. Standard
    Legislaţia naţionalã determinã data scadenţei, precum şi locul unde trebuie efectuatã plata.
    4.9. Standard
    În cazul în care legislaţia naţionalã precizeazã cã data scadenţei poate fi fixatã dupã acordarea liberului de vamã pentru mãrfuri, aceastã datã trebuie stabilitã la cel puţin 10 zile dupã acordarea liberului de vamã. Nu se percepe nicio dobândã pentru perioada scursã între data acordãrii liberului de vamã şi data scadenţei.
    4.10. Standard
    Legislaţia naţionalã stabileşte termenul în care administraţia vamalã poate continua recuperarea drepturilor şi taxelor care nu au fost plãtite la data scadenţei.
    4.11. Standard
    Legislaţia naţionalã stabileşte rata dobânzii pentru întârziere şi condiţiile în care se aplicã aceasta în cazul în care drepturile şi taxele nu au fost plãtite la data scadenţei.
    4.12. Standard
    În cazul în care drepturile şi taxele au fost plãtite, iniţiatorului plãţii i se elibereazã o chitanţã care constituie dovada plãţii, cu excepţia cazului în care plata este doveditã în alt mod.
    4.13. Standard tranzitoriu
    Legislaţia naţionalã stabileşte o valoare minimã sau o sumã minimã a drepturilor şi taxelor ori ambele, sub care nu se percepe niciun drept sau taxã.
    4.14. Standard
    În cazul în care administraţia vamalã constatã cã erorile comise la întocmirea declaraţiei de mãrfuri sau la stabilirea drepturilor şi taxelor vor determina ori au determinat perceperea sau recuperarea unei sume de drepturi şi taxe mai micã decât cea care este exigibilã legal, aceasta rectificã erorile şi iniţiazã recuperarea sumei neplãtite. Cu toate acestea, în cazul în care suma vizatã este mai micã decât suma minimã prevãzutã de legislaţia naţionalã, administraţia vamalã nu întreprinde nicio acţiune pentru perceperea sau recuperarea acesteia.

    B. Amânarea plãţii drepturilor şi taxelor
    4.15. Standard
    În cazul în care legislaţia naţionalã prevede amânarea plãţii drepturilor şi taxelor, aceasta precizeazã condiţiile în care este acordatã o asemenea facilitate.
    4.16. Standard
    Amânarea plãţii este acordatã, în mãsura posibilului, fãrã calcularea unor dobânzi.
    4.17. Standard
    Termenul acordat pentru plata amânatã a drepturilor şi taxelor este de cel puţin 14 zile.

    C. Rambursarea drepturilor şi taxelor
    4.18. Standard
    Rambursarea se efectueazã în cazul în care se constatã cã plata excedentarã a drepturilor şi taxelor rezultã dintr-o eroare comisã la stabilirea valorii drepturilor şi taxelor.
    4.19. Standard
    Rambursarea se efectueazã pentru mãrfurile importate ori exportate în cazul cãrora se constatã, în momentul importului sau exportului, cã au prezentat defecte ori au fost, din orice alt motiv, neconforme cu caracteristicile prevãzute şi care se returneazã furnizorului sau unei alte persoane desemnate de furnizor, cu condiţia ca:
    - mãrfurile sã fie reexportate într-un termen rezonabil, fãrã sã fi fãcut obiectul vreunei prelucrãri sau reparaţii şi fãrã sã fi fost utilizate în ţara de import;
    - mãrfurile sã fie reimportate într-un termen rezonabil, fãrã sã fi fãcut obiectul vreunei prelucrãri sau reparaţii şi fãrã sã fi fost utilizate în ţara în care au fost exportate.
    Cu toate acestea, utilizarea mãrfurilor nu interzice rambursarea atunci când aceasta a fost indispensabilã pentru constatarea defectelor mãrfurilor sau a altui motiv pentru reexportarea ori reimportarea lor.
    În loc sã fie reexportate sau reimportate, mãrfurile pot fi abandonate, în conformitate cu decizia administraţiei vamale, în favoarea bugetului statului ori distruse sau tratate astfel încât sã îşi piardã orice valoare comercialã sub controlul administraţiei vamale. Abandonul sau distrugerea în cauzã nu trebuie sã genereze cheltuieli pentru bugetul statului.
    4.20. Standard tranzitoriu
    În cazul în care administraţia vamalã permite ca mãrfurile care au fost iniţial declarate pentru un regim vamal cu plata drepturilor şi taxelor sã fie plasate sub un alt regim vamal, rambursarea se efectueazã pentru drepturile şi taxele care depãşesc suma datoratã în cadrul noului regim.
    4.21. Standard
    Decizia privind cererea de rambursare se ia şi se notificã în scris persoanei în cauzã în cel mai scurt termen, iar rambursarea sumei excedentare se face de îndatã ce elementele cererii au fost verificate.
    4.22. Standard
    În cazul în care administraţia vamalã constatã cã suma excedentarã rezultã dintr-o eroare comisã de cãtre administraţia vamalã la stabilirea valorii drepturilor şi taxelor, rambursarea se efectueazã în mod prioritar.
    4.23. Standard
    În cazul în care se stabilesc termene dupã care nu se mai acceptã cereri de rambursare, aceste termene trebuie sã fie suficient de extinse pentru a ţine seama de circumstanţele speciale pentru diferite cazuri în care se poate acorda rambursarea drepturilor şi taxelor.
    4.24. Standard
    Rambursarea nu se acordã în cazul în care suma în cauzã este mai micã decât suma minimã stabilitã de legislaţia naţionalã.

    CAP. 5
    Garanţia

    5.1. Standard
    Legislaţia naţionalã prevede cazurile în care se solicitã o garanţie şi determinã modul în care trebuie constituitã aceastã garanţie.
    5.2. Standard
    Administraţia vamalã determinã valoarea garanţiei.
    5.3. Standard
    Orice persoanã care are obligaţia de a constitui o garanţie trebuie sã poatã alege una dintre formele de garanţie propuse, cu condiţia ca aceasta sã fie acceptatã de administraţia vamalã.
    5.4. Standard
    În cazul în care legislaţia naţionalã permite acest lucru, administraţia vamalã nu solicitã constituirea unei garanţii dacã este convinsã de faptul cã persoana în cauzã îşi va respecta toate obligaţiile pe care le are faţã de ea.
    5.5. Standard
    În cazul în care se solicitã constituirea unei garanţii pentru a asigura îndeplinirea obligaţiilor care decurg dintr-un regim vamal, administraţia vamalã acceptã o garanţie globalã, în special din partea oricãrui declarant care declarã cu regularitate mãrfuri în diferite birouri de pe teritoriul vamal.
    5.6. Standard
    În cazul în care se solicitã constituirea unei garanţii, suma acestei garanţii este cea mai micã cu putinţã şi, în ceea ce priveşte plata drepturilor şi taxelor, nu depãşeşte suma eventual exigibilã.
    5.7. Standard
    În cazul în care s-a constituit o garanţie, eliberarea acesteia se efectueazã în cel mai scurt timp posibil dupã ce administraţia vamalã a estimat cã obligaţiile care au impus constituirea garanţiei au fost îndeplinite în mod corespunzãtor.

    CAP. 6
    Controlul vamal

    6.1. Standard
    Toate mãrfurile, inclusiv mijloacele de transport, care se introduc pe teritoriul vamal sau pãrãsesc acest teritoriu sunt supuse controlului vamal, indiferent dacã sunt pasibile ori nu de plata unor drepturi şi taxe.
    6.2. Standard
    Controalele vamale se limiteazã la un minimum necesar pentru a asigura aplicarea legislaţiei vamale.
    6.3. Standard
    Pentru aplicarea controalelor vamale, administraţia vamalã recurge la managementul riscurilor.
    6.4. Standard
    Administraţia vamalã recurge la analiza riscurilor pentru a desemna persoanele şi mãrfurile care trebuie examinate, inclusiv mijloacele de transport, precum şi amploarea acestei verificãri.
    6.5. Standard
    Administraţia vamalã adoptã, în sprijinul managementului riscurilor, o strategie care constã în evaluarea gradului de aplicare a legislaţiei.
    6.6. Standard
    Sistemele de control vamal includ controalele prin audit.
    6.7. Standard
    Administraţia vamalã cautã sã coopereze cu alte administraţii vamale şi sã încheie acorduri de asistenţã administrativã reciprocã pentru a ameliora controalele vamale.
    6.8. Standard
    Administraţia vamalã cautã sã coopereze cu mediile comerciale şi sã încheie memorandumuri de înţelegere pentru a ameliora controalele vamale.
    6.9. Standard tranzitoriu
    Administraţia vamalã apeleazã, în mãsura posibilitãţilor, la tehnologia informaţiei şi la comerţul electronic pentru a ameliora controalele vamale.
    6.10. Standard
    Administraţia vamalã evalueazã sistemele comerciale ale întreprinderilor care au incidenţã asupra operaţiunilor vamale pentru a se asigura cã sistemele vizate sunt conforme cu cerinţele vamale.

    CAP. 7
    Aplicarea tehnologiei informaţiei

    7.1. Standard
    Administraţia vamalã utilizeazã tehnologia informaţiei în sprijinul operaţiunilor vamale dacã aceasta este eficientã şi rentabilã atât pentru administraţia vamalã, cât şi pentru sectorul comerţului. Administraţia vamalã stabileşte condiţiile de aplicare a acesteia.
    7.2. Standard
    În cazul în care administraţia vamalã adoptã sisteme informatizate, aceasta utilizeazã standardele relevante în acest sens, acceptate la nivel internaţional.
    7.3. Standard
    Tehnologia informaţiei se adoptã în colaborare cu toate pãrţile vizate direct, în mãsura în care este posibil.
    7.4. Standard
    Toate actele legislative naţionale noi sau revizuite prevãd:
    - metode de comerţ electronic ca soluţie alternativã la documentele care trebuie întocmite pe hârtie;
    - metode de autentificare electronicã, precum şi metode de autentificare pe hârtie;
    - dreptul administraţiei vamale de a deţine informaţii pentru nevoile sale proprii şi, dupã caz, de a face schimb de astfel de informaţii cu alte administraţii vamale şi cu orice altã parte autorizatã în condiţiile prevãzute de lege, prin intermediul tehnicilor de comerţ electronic.

    CAP. 8
    Relaţiile între administraţia vamalã şi terţi

    8.1. Standard
    Persoanele în cauzã au posibilitatea sã comunice cu administraţia vamalã, fie direct, fie prin intermediul unui terţ desemnat sã acţioneze în numele lor.
    8.2. Standard
    Legislaţia naţionalã precizeazã condiţiile în care o persoanã poate acţiona în numele unei alte persoane în relaţiile acesteia cu administraţia vamalã şi prevede, în special, responsabilitãţile terţilor faţã de administraţia vamalã în ceea ce priveşte plata drepturilor şi taxelor şi eventualele nereguli.
    8.3. Standard
    Operaţiunile vamale pe care persoana în cauzã decide sã le efectueze în nume propriu nu fac obiectul unui tratament mai puţin favorabil şi nu sunt supuse unor condiţii mai riguroase decât operaţiunile care sunt efectuate de un terţ în numele persoanei în cauzã.
    8.4. Standard
    Orice persoanã desemnatã în calitate de terţ are aceleaşi drepturi, în ceea ce priveşte operaţiunile de efectuat cu administraţia vamalã, ca şi persoana care a desemnat-o.
    8.5. Standard
    Administraţia vamalã prevede participarea terţilor la consultãrile oficiale pe care le are cu sectorul comerţului.
    8.6. Standard
    Administraţia vamalã precizeazã circumstanţele în care nu este dispusã sã trateze cu un terţ.
    8.7. Standard
    Administraţia vamalã notificã în scris terţilor orice decizie de a nu trata cu aceştia.

    CAP. 9
    Informaţiile şi deciziile comunicate de administraţia vamalã

    A. Informaţii de interes general
    9.1. Standard
    Administraţia vamalã procedeazã astfel încât orice persoanã interesatã sã poatã obţine fãrã dificultate orice informaţie utilã de interes general privind legislaţia vamalã.
    9.2. Standard
    În cazul în care informaţiile deja difuzate trebuie modificate din cauza unor modificãri aduse legislaţiei vamale sau dispoziţiilor ori cerinţelor administrative, administraţia vamalã aduce noile informaţii la cunoştinţa publicului într-un termen rezonabil înainte de intrarea lor în vigoare pentru ca persoanele interesate sã poatã ţine seama de acestea, cu excepţia cazului în care publicarea lor anticipatã nu este permisã.
    9.3. Standard
    Administraţia vamalã utilizeazã tehnologia informaţiei pentru a ameliora comunicarea informaţiilor.

    B. Informaţii specifice
    9.4. Standard
    La cererea persoanei în cauzã, administraţia vamalã furnizeazã, în modul cel mai rapid şi mai exact posibil, informaţii cu privire la aspecte speciale aduse în atenţie de persoana în cauzã care se referã la legislaţia vamalã.
    9.5. Standard
    Administraţia vamalã furnizeazã nu numai informaţii solicitate în mod expres, ci şi orice altã informaţie relevantã pe care o considerã utilã pentru a fi adusã la cunoştinţa persoanei interesate.
    9.6. Standard
    În cazul în care administraţia vamalã furnizeazã informaţii, aceasta are grijã sã nu divulge niciun element al informaţiei cu caracter privat sau confidenţial care sã afecteze administraţia vamalã ori persoane terţe, cu excepţia cazului în care o astfel de divulgare este solicitatã sau permisã de legislaţia naţionalã.
    9.7. Standard
    În cazul în care administraţia vamalã nu este în mãsurã sã furnizeze informaţii gratuit, remuneraţia cerutã se limiteazã la costul aproximativ al serviciilor prestate.

    C. Decizii
    9.8. Standard
    La cererea scrisã a persoanei interesate, administraţia vamalã îşi comunicã decizia în scris, în termenele stabilite de legislaţia naţionalã. În cazul în care aceastã decizie este defavorabilã persoanei interesate, aceasta este informatã cu privire la motivele deciziei şi posibilitãţile de înaintare a unui recurs.
    9.9. Standard
    Administraţia vamalã comunicã deciziile obligatorii la cererea persoanelor interesate, cu condiţia sã dispunã de toate informaţiile pe care le considerã necesare.

    CAP. 10
    Recursul în domeniul vamal

    A. Dreptul la recurs
    10.1. Standard
    Legislaţia naţionalã prevede un drept la recurs în domeniul vamal.
    10.2. Standard
    Orice persoanã vizatã direct de o decizie sau o omisiune a administraţiei vamale are dreptul la recurs.
    10.3. Standard
    Persoana interesatã direct de o decizie sau o omisiune a administraţiei vamale este informatã, dupã ce a înaintat o cerere în acest sens cãtre administraţia vamalã, cu privire la motivele care au stat la baza deciziei sau a omisiunii, în termenele stabilite de legislaţia naţionalã. Aceasta poate decide sã înainteze sau nu recurs în acel moment.
    10.4. Standard
    Legislaţia naţionalã prevede dreptul de a înainta primul recurs la administraţia vamalã.
    10.5. Standard
    În cazul în care recursul înaintat la administraţia vamalã este respins, solicitantul are dreptul de a înainta un nou recurs în faţa unei autoritãţi independente de administraţia vamalã.
    10.6. Standard
    În ultimã instanţã, solicitantul are dreptul la recurs în faţa unei instanţe judecãtoreşti.

    B. Forma şi motivele recursului
    10.7. Standard
    Recursul se înainteazã în scris; acesta este motivat.
    10.8. Standard
    Se stabileşte un termen de recurs împotriva unei decizii a administraţiei vamale, iar acest termen trebuie sã fie suficient pentru a permite solicitantului sã analizeze decizia contestatã şi sã pregãteascã recursul.
    10.9. Standard
    În cazul în care se înainteazã un recurs la administraţia vamalã, aceasta nu solicitã prezentarea, din oficiu, a unor eventuale probe în momentul înaintãrii recursului, ci acordã în acest scop, dupã caz, un termen rezonabil.

    C. Examinarea recursului
    10.10. Standard
    Administraţia vamalã se pronunţã cu privire la recurs şi îşi notificã decizia solicitantului, în scris, în cel mai scurt timp posibil.
    10.11. Standard
    În cazul în care un recurs adresat administraţiei vamale este respins, aceasta din urmã notificã solicitantului, în scris, şi motivele care au stat la baza deciziei sale şi îl informeazã cu privire la dreptul sãu de a înainta eventual un nou recurs în faţa unei autoritãţi administrative sau independente, precizându-i, dupã caz, termenul înainte de expirarea cãruia trebuie înaintat un nou recurs.
    10.12. Standard
    În cazul în care se acceptã recursul, administraţia vamalã se conformeazã deciziei sale sau hotãrârii autoritãţilor independente ori judecãtoreşti în cel mai scurt timp posibil, cu excepţia cazului în care ea însãşi înainteazã un recurs împotriva hotãrârii respective.

                                  -------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016