Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Parlamentul României adopta prezenta lege.
CAP. 1
Dispoziţii generale
ART. 1
Dreptul de proprietate publica aparţine statului sau unitãţilor administrativ-teritoriale, asupra bunurilor care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public.
ART. 2
Statul sau unitãţile administrativ-teritoriale exercita posesia, folosinta şi dispoziţia asupra bunurilor care alcãtuiesc domeniul public, în limitele şi în condiţiile legii.
ART. 3
(1) Domeniul public este alcãtuit din bunurile prevãzute la art. 135 alin. (4) din Constituţie, din cele stabilite în anexa care face parte integrantã din prezenta lege şi din orice alte bunuri care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public şi sunt dobândite de stat sau de unitãţile administrativ-teritoriale prin modurile prevãzute de lege.
(2) Domeniul public al statului este alcãtuit din bunurile prevãzute la art. 135 alin. (4) din Constituţie, din cele prevãzute la pct. I din anexa, precum şi din alte bunuri de uz sau de interes public naţional, declarate ca atare prin lege.
(3) Domeniul public al judeţelor este alcãtuit din bunurile prevãzute la pct. II din anexa şi din alte bunuri de uz sau de interes public judeţean, declarate ca atare prin hotãrâre a consiliului judeţean, dacã nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau de interes public naţional.
(4) Domeniul public al comunelor, al oraşelor şi al municipiilor este alcãtuit din bunurile prevãzute la pct. III din anexa şi din alte bunuri de uz sau de interes public local, declarate ca atare prin hotãrâre a consiliului local, dacã nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau de interes public naţional ori judeţean.
ART. 4
Domeniul privat al statului sau al unitãţilor administrativ-teritoriale este alcãtuit din bunuri aflate în proprietatea lor şi care nu fac parte din domeniul public.
Asupra acestor bunuri statul sau unitãţile administrativ-teritoriale au drept de proprietate privatã.
ART. 5
(1) Regimul juridic al dreptului de proprietate publica este reglementat de prezenta lege, dacã prin legi organice speciale nu se dispune altfel.
(2) Dreptul de proprietate privatã al statului sau al unitãţilor administrativ-teritoriale asupra bunurilor din domeniul privat este supus regimului juridic de drept comun, dacã legea nu dispune altfel.
ART. 6
(1) Fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unitãţilor administrativ-teritoriale şi bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, dacã au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituţiei, a tratatelor internaţionale la care România era parte şi a legilor în vigoare la data preluãrii lor de cãtre stat.
(2) Bunurile preluate de stat fãrã un titlu valabil, inclusiv cele obţinute prin vicierea consimţãmântului, pot fi revendicate de foştii proprietari sau de succesorii acestora, dacã nu fac obiectul unor legi speciale de reparatie.
(3) Instanţele judecãtoreşti sunt competente sa stabileascã valabilitatea titlului.
CAP. 2
Regimul juridic al proprietãţii publice
ART. 7
Dreptul de proprietate publica se dobândeşte:
a) pe cale naturala;
b) prin achiziţii publice efectuate în condiţiile legii;
c) prin expropriere pentru cauza de utilitate publica;
d) prin acte de donaţie sau legate acceptate de Guvern, de consiliul judeţean sau de consiliul local, dupã caz, dacã bunul în cauza intra în domeniul public;
e) prin trecerea unor bunuri din domeniul privat al statului sau al unitãţilor administrativ-teritoriale în domeniul public al acestora, pentru cauza de utilitate publica;
f) prin alte moduri prevãzute de lege.
ART. 8
(1) Trecerea bunurilor din domeniul privat al statului sau al unitãţilor administrativ-teritoriale în domeniul public al acestora, potrivit art. 7 lit. e), se face, dupã caz, prin hotãrâre a Guvernului, a consiliului judeţean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti ori a consiliului local.
(2) Hotãrârea de trecere a bunurilor poate fi atacatã, în condiţiile legii, la instanta de contencios administrativ competenta în a carei raza teritorialã se afla bunul.
(3) Trecerea în domeniul public a unor bunuri din patrimoniul societãţilor comerciale, la care statul sau o unitate administrativ-teritorialã este acţionar, se poate face numai cu plata şi cu acordul adunãrii generale a actionarilor societãţii comerciale respective. În lipsa acordului menţionat, bunurile societãţii comerciale respective pot fi trecute în domeniul public numai prin procedura exproprierii pentru cauza de utilitate publica şi dupã o justa şi prealabilã despãgubire.
ART. 9
(1) Trecerea unui bun din domeniul public al statului în domeniul public al unei unitãţi administrativ-teritoriale se face la cererea consiliului judeţean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau a consiliului local, dupã caz, prin hotãrâre a Guvernului.
(2) Trecerea unui bun din domeniul public al unei unitãţi administrativ-teritoriale în domeniul public al statului se face, la cererea Guvernului, prin hotãrâre a consiliului judeţean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau a consiliului local.
ART. 10
(1) Dreptul de proprietate publica înceteazã, dacã bunul a pierit ori a fost trecut în domeniul privat.
(2) Trecerea din domeniul public în domeniul privat se face, dupã caz, prin hotãrâre a Guvernului, a consiliului judeţean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau a consiliului local, dacã prin Constituţie sau prin lege nu se dispune altfel.
(3) Hotãrârea de trecere a bunului în domeniul privat poate fi atacatã în condiţiile art. 8 alin. (2).
ART. 11
(1) Bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile, dupã cum urmeazã:
a) nu pot fi înstrãinate; ele pot fi date numai în administrare, concesionate sau închiriate, în condiţiile legii;
b) nu pot fi supuse executãrii silite şi asupra lor nu se pot constitui garanţii reale;
c) nu pot fi dobândite de cãtre alte persoane prin uzucapiune sau prin efectul posesiei de buna-credinţa asupra bunurilor mobile.
(2) Actele juridice încheiate cu încãlcarea prevederilor alin. (1) privind regimul juridic al bunurilor din domeniul public sunt lovite de nulitate absolutã.
ART. 12
(1) Bunurile din domeniul public pot fi date, dupã caz, în administrarea regiilor autonome, a prefecturilor, a autoritãţilor administraţiei publice centrale şi locale, a altor instituţii publice de interes naţional, judeţean sau local.
(2) Darea în administrare se realizeazã, dupã caz, prin hotãrâre a Guvernului sau a consiliului judeţean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau a consiliului local.
(3) Titularul dreptului de administrare poate sa posede, sa foloseascã bunul şi sa dispunã de acesta, în condiţiile actului prin care i-a fost dat bunul în administrare. Dreptul de administrare va putea fi revocat numai dacã titularul sau nu-şi exercita drepturile şi nu-şi executa obligaţiile nãscute din actul de transmitere.
(4) În litigiile privitoare la dreptul de administrare, în instanta titularul acestui drept va sta în nume propriu. În litigiile referitoare la dreptul de proprietate asupra bunului, titularul dreptului de administrare are obligaţia sa arate instanţei cine este titularul dreptului de proprietate, potrivit prevederilor Codului de procedura civilã. Titularul dreptului de administrare rãspunde, în condiţiile legii, pentru prejudiciile cauzate ca urmare a neîndeplinirii acestei obligaţii. De asemenea, neîndeplinirea acestei obligaţii poate atrage revocarea dreptului de administrare.
(5) În litigiile prevãzute la alin. (4), statul este reprezentat de Ministerul Finanţelor, iar unitãţile administrativ-teritoriale, de cãtre consiliile judeţene, de Consiliul General al Municipiului Bucureşti sau de consiliile locale, care dau mandat scris, în fiecare caz, preşedintelui consiliului judeţean sau primarului. Acesta poate desemna un alt funcţionar de stat sau un avocat care sa-l reprezinte în fata instanţei.
(6) Dispoziţiile alin. (4) şi (5) sunt aplicabile şi în litigiile privitoare la dreptul de concesiune, închiriere sau la dreptul de proprietate asupra bunurilor concesionate sau închiriate.
ART. 13
(1) Servituţile asupra bunurilor din domeniul public sunt valabile numai în mãsura în care aceste servituţi sunt compatibile cu uzul sau interesul public cãruia îi sunt destinate bunurile afectate.
(2) Servituţile valabil constituite anterior intrãrii bunului în domeniul public se menţin în condiţiile prevãzute la alin. (1).
ART. 14
(1) Închirierea bunurilor proprietate publica a statului sau a unitãţilor administrativ-teritoriale se aproba, dupã caz, prin hotãrâre a Guvernului, a consiliului judeţean, a Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau a consiliului local, iar contractul de închiriere va cuprinde clauze de natura sa asigure exploatarea bunului închiriat, potrivit specificului acestuia.
(2) Contractul de închiriere se poate încheia, dupã caz, cu orice persoana fizica sau juridicã, romana sau strãinã, de cãtre titularul dreptului de proprietate sau de administrare.
ART. 15
Concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate publica se face prin licitaţie publica, în condiţiile legii.
ART. 16
(1) Sumele încasate din închirierea sau din concesionarea bunurilor proprietate publica se fac, dupã caz, venit la bugetul de stat sau la bugetele locale.
(2) În cazul în care contractul de închiriere se încheie de cãtre titularul dreptului de administrare, acesta are dreptul sa încaseze din chirie o cota-parte între 20-50%, stabilitã, dupã caz, prin hotãrâre a Guvernului, a consiliului judeţean, a Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau a consiliului local prin care s-a aprobat închirierea.
ART. 17
Statul şi unitãţile administrativ-teritoriale pot da imobile din patrimoniul lor, în folosinta gratuita, pe termen limitat, persoanelor juridice fãrã scop lucrativ, care desfãşoarã activitate de binefacere sau de utilitate publica, ori serviciilor publice.
CAP. 3
Dispoziţii finale
ART. 18
Evidenta contabil-financiarã a bunurilor care alcãtuiesc domeniul public al statului şi al unitãţilor administrativ-teritoriale se tine distinct în contabilitate, potrivit normelor metodologice elaborate de Ministerul Finanţelor şi aprobate prin hotãrâre a Guvernului.
ART. 19
(1) Inventarul bunurilor din domeniul public se întocmeşte în termen de 9 luni de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi.
(2) În termen de 45 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, Departamentul pentru Administraţie Publica Localã va elabora, pe baza propunerilor consiliilor judeţene, ale Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau ale consiliilor locale, dupã caz, normele tehnice pentru întocmirea inventarului, pe care le va supune spre aprobare Guvernului.
ART. 20
(1) Inventarul bunurilor din domeniul public al statului se întocmeşte, dupã caz, de ministere, de celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, precum şi de autoritãţile publice centrale care au în administrare asemenea bunuri.
(2) Centralizarea inventarului menţionat la alin. (1) se realizeazã de cãtre Ministerul Finanţelor şi se supune spre aprobare Guvernului.
ART. 21
(1) Inventarul bunurilor care alcãtuiesc domeniul public al unitãţilor administrativ-teritoriale se întocmeşte, dupã caz, de comisii special constituite, conduse de preşedinţii consiliilor judeţene, respectiv de primarul general al municipiului Bucureşti sau de primari.
(2) Inventarele întocmite potrivit prevederilor alin. (1) se insusesc, dupã caz, de consiliile judeţene, de Consiliul General al Municipiului Bucureşti sau de consiliile locale.
(3) Inventarele astfel însuşite se centralizeazã de consiliul judeţean, respectiv de Consiliul General al Municipiului Bucureşti, şi se trimit Guvernului, pentru ca, prin hotãrâre, sa se ateste apartenenţa bunurilor la domeniul public judeţean sau de interes local.
ART. 22
Ministerele, celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, autoritãţile publice centrale, consiliile judeţene, Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi consiliile locale, dupã caz, sunt obligate sa facã înregistrarea operaţiunilor de modificare a regimului juridic al bunurilor din domeniul public al statului sau al unitãţilor administrativ-teritoriale.
ART. 23
Litigiile cu privire la delimitarea domeniului public al statului, judeţelor, comunelor, oraşelor sau al municipiilor sunt de competenta instanţelor de contencios administrativ.
ART. 24
În termen de 30 de zile de la data publicãrii prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Ministerul Finanţelor va elabora normele metodologice prevãzute la art. 18, pe care le va supune spre aprobare Guvernului.
ART. 25
În accepţiunea prezentei legi, prin sintagma domeniu public, cuprinsã în art. 477 din Codul civil, se înţelege domeniul privat al statului sau al unitãţilor administrativ-teritoriale, dupã caz.
ART. 26
În termen de 6 luni de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, Guvernul va elabora un proiect de lege privind restituirea în natura sau în echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
ART. 27
Prezenta lege intra în vigoare la 60 de zile de la data publicãrii ei în Monitorul Oficial al României. Pe aceeaşi data se abroga orice dispoziţie contrarã.
Aceasta lege a fost adoptatã de Senat în şedinţa din 14 septembrie 1998, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE SENATULUI,
ULM SPINEANU
Aceasta lege a fost adoptatã de Camera Deputaţilor în şedinţa din 14 septembrie 1998, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,
ANDREI CHILIMAN
ANEXA 1
LISTA
cuprinzând unele bunuri care alcãtuiesc domeniul public al statului şi al unitãţilor administrativ-teritoriale
I. Domeniul public al statului este alcãtuit din urmãtoarele bunuri:
1. bogãţiile de orice natura ale subsolului, în stare de zacamant;
2. spaţiul aerian;
3. apele de suprafata, cu albiile lor minore, malurile şi cuvetele lacurilor, apele subterane, apele maritime interioare, faleza şi plaja marii, cu bogãţiile lor naturale şi cu potenţialul energetic valorificabil, marea teritorialã şi fundul apelor maritime, cãile navigabile interioare;
4. pãdurile şi terenurile destinate impaduririi, cele care servesc nevoilor de cultura, de producţie ori de administraţie silvicã, iazurile, albiile paraielor, precum şi terenurile neproductive incluse în amenajamentele silvice, care fac parte din fondul forestier naţional şi nu sunt proprietate privatã;
5. terenurile care au aparţinut domeniului public al statului înainte de 6 martie 1945; terenurile obţinute prin lucrãri de îndiguiri, de desecãri şi de combatere a eroziunii solului; terenurile institutelor şi staţiunilor de cercetãri ştiinţifice şi ale unitãţilor de învãţãmânt agricol şi silvic, destinate cercetãrii şi producerii de seminţe şi de material sãditor din categoriile biologice şi de animale de rasa;
6. parcurile naţionale;
7. rezervaţiile naturale şi monumentele naturii;
8. patrimoniul natural al Rezervatiei Biosferei "Delta Dunãrii";
9. resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, împreunã cu platoul continental;
10. infrastructura cãilor ferate, inclusiv tunelele şi lucrãrile de arta;
11. tunelele şi casetele de metrou, precum şi instalaţiile aferente acestuia;
12. drumurile naţionale - autostrazi, drumuri expres, drumuri naţionale europene, principale, secundare;
13. canalele navigabile, cuvetele canalului, construcţiile hidrotehnice aferente canalului, ecluzele, apãrãrile şi consolidãrile de maluri şi de taluzuri, zonele de siguranta de pe malurile canalului, drumurile de acces şi teritoriile pe care sunt realizate acestea;
14. reţelele de transport al energiei electrice;
15. spectre de frecventa şi reţelele de transport şi de distribuţie de telecomunicaţii;
16. canalele magistrale şi reţelele de distribuţie pentru irigaţii, cu prizele aferente;
17. conductele de transport al ţiţeiului, al produselor petroliere şi al gazelor naturale;
18. lacurile de acumulare şi barajele acestora, în cazul în care activitatea de producere a energiei electrice este racordata la sistemul energetic naţional, sau cele cu transe pentru atenuarea undelor de viitura;
19. digurile de apãrare impotriva inundatiilor;
20. lucrãrile de regularizare a cursurilor de ape;
21. cantoanele hidrotehnice, staţiile hidrologice, meteorologice şi de calitate a apelor;
22. porturile maritime şi fluviale, civile şi militare - terenurile pe care sunt situate acestea, diguri, cheiuri, pereuri şi alte construcţii hidrotehnice pentru acostarea navelor şi pentru alte activitãţi din navigaţia civilã, bazine, acvatorii şi senale de acces, drumuri tehnologice în porturi, monumente istorice aflate în porturi, cheiuri şi pereuri situate pe malul cãilor navigabile, în fãrã incintelor portuare destinate activitãţilor de navigaţie;
23. terenurile destinate exclusiv instrucţiei militare;
24. pichetele de graniceri şi fortificatiile de apãrare a tarii;
25. pistele de decolare, aterizare, cãile de rulare şi platformele pentru imbarcare-debarcare situate pe acestea şi terenurile pe care sunt amplasate;
26. statuile şi monumentele declarate de interes public naţional;
27. ansamblurile şi siturile istorice şi arheologice;
28. muzeele, colectiile de arta declarate de interes public naţional;
29. terenurile şi clãdirile în care îşi desfãşoarã activitatea: Parlamentul, Preşedinţia, Guvernul, ministerele şi celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi instituţiile publice subordonate acestora; instanţele judecãtoreşti şi parchetele de pe lângã acestea; unitãţi ale ministerului Apãrãrii Naţionale şi ale Ministerului de Interne, ale serviciilor publice de informaţii, precum şi cele ale Direcţiei generale a penitenciarelor; serviciile publice descentralizate ale ministerelor şi ale celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, precum şi prefecturile, cu excepţia celor dobândite din venituri proprii extrabugetare, care constituie proprietatea privatã a acestora.
II. Domeniul public judeţean este alcãtuit din urmãtoarele bunuri:
1. drumurile judeţene;
2. terenurile şi clãdirile în care îşi desfãşoarã activitatea consiliul judeţean şi aparatul propriu al acestuia, precum şi instituţiile publice de interes judeţean, cum sunt: biblioteci, muzee, spitale judeţene şi alte asemenea bunuri, dacã nu au fost declarate de uz sau interes public naţional sau local;
3. reţelele de alimentare cu apa realizate în sistem zonal sau microzonal, precum şi staţiile de tratare cu instalaţiile, construcţiile şi terenurile aferente acestora.
III. Domeniul public local al comunelor, oraşelor şi municipiilor este alcãtuit din urmãtoarele bunuri:
1. drumurile comunale, vicinale şi strazile;
2. pieţele publice, comerciale, târgurile, oboarele şi parcurile publice, precum şi zonele de agrement;
3. lacurile şi plajele care nu sunt declarate de interes public naţional sau judeţean;
4. reţelele de alimentare cu apa, canalizare, termoficare, gaze, staţiile de tratare şi epurare a apelor uzate, cu instalaţiile, construcţiile şi terenurile aferente;
5. terenurile şi clãdirile în care îşi desfãşoarã activitatea consiliul local şi primãria, precum şi instituţiile publice de interes local, cum sunt: teatrele, bibliotecile, muzeele, spitalele, policlinicile şi altele asemenea;
6. locuintele sociale;
7. statuile şi monumentele, dacã nu au fost declarate de interes public naţional;
8. bogãţiile de orice natura ale subsolului, în stare de zacamant, dacã nu au fost declarate de interes public naţional;
9. terenurile cu destinaţie forestierã, dacã nu fac parte din domeniul privat al statului şi dacã nu sunt proprietatea persoanelor fizice ori a persoanelor juridice de drept privat;
10. cimitirele orãşeneşti şi comunale.
-----------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
