Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
LEGE nr. 21 din 1 martie 1991 (*republicata*) cetateniei romane nr. 21/1991*)
-------------- *) Republicatã în temeiul <>art. 21 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 5/2010 pentru înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autoritãţii Naţionale pentru Cetãţenie, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 93 din 10 februarie 2010, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 112/2010 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 405 din 17 iunie 2010, dându-se textelor o nouã numerotare. <>Legea cetãţeniei române nr. 21/1991 a mai fost republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 6 martie 2000, iar ulterior a mai fost modificatã şi completatã prin: - <>Ordonanţa Guvernului nr. 84/2001 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea serviciilor publice comunitare de evidenţã a persoanelor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 544 din 1 septembrie 2001, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 372/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 447 din 26 iunie 2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare; - <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 167/2001 privind suspendarea aplicãrii prevederilor <>art. 35 din Legea cetãţeniei române nr. 21/1991 , republicatã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 802 din 14 decembrie 2001, aprobatã prin <>Legea nr. 225/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 290 din 29 aprilie 2002; - <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 68/2002 pentru modificarea şi completarea <>Legii cetãţeniei române nr. 21/1991 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 18 iunie 2002, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 542/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 726 din 4 octombrie 2002; - <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 160/2002 privind suspendarea aplicãrii unor dispoziţii din <>Legea cetãţeniei române nr. 21/1991 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 850 din 25 noiembrie 2002, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 165/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 305 din 7 mai 2003; - <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2003 pentru modificarea şi completarea <>Legii cetãţeniei române nr. 21/1991 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 399 din 9 iunie 2003, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 405/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 721 din 15 octombrie 2003; - <>Legea nr. 248/2003 pentru completarea <>Legii cetãţeniei române nr. 21/1991 , republicatã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 414 din 13 iunie 2003; - <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 87/2007 pentru modificarea <>Legii cetãţeniei române nr. 21/1991 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 634 din 14 septembrie 2007, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 70/2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 283 din 11 aprilie 2008; - <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 147/2008 pentru modificarea şi completarea <>Legii cetãţeniei române nr. 21/1991 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 765 din 13 noiembrie 2008, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 171/2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 321 din 14 mai 2009; - <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 36/2009 pentru modificarea şi completarea <>Legii cetãţeniei române nr. 21/1991 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 21 aprilie 2009, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 354/2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 781 din 16 noiembrie 2009.
CAP. I Dispoziţii generale
ART. 1 (1) Cetãţenia românã este legãtura şi apartenenţa unei persoane fizice la statul român. (2) Cetãţenii români sunt egali în faţa legii; numai ei vor fi admişi în funcţiile publice civile şi militare. (3) Cetãţenii României se bucurã de protecţia statului român. ART. 2 Modurile de dobândire şi de pierdere a cetãţeniei române sunt cele prevãzute în prezenta lege. ART. 3 Încheierea, declararea nulitãţii, anularea sau desfacerea cãsãtoriei între un cetãţean român şi un strãin nu produce efecte asupra cetãţeniei soţilor.
CAP. II Dobândirea cetãţeniei române
ART. 4 Cetãţenia românã se dobândeşte prin: a) naştere; b) adopţie; c) acordare la cerere. A. Prin naştere ART. 5 (1) Copiii nãscuţi pe teritoriul României, din pãrinţi cetãţeni români, sunt cetãţeni români. (2) Sunt, de asemenea, cetãţeni români cei care: a) s-au nãscut pe teritoriul statului român, chiar dacã numai unul dintre pãrinţi este cetãţean român; b) s-au nãscut în strãinãtate şi ambii pãrinţi sau numai unul dintre ei are cetãţenia românã. (3) Copilul gãsit pe teritoriul statului român este considerat cetãţean român, pânã la proba contrarie, dacã niciunul dintre pãrinţi nu este cunoscut. B. Prin adopţie ART. 6 (1) Cetãţenia românã se dobândeşte de cãtre copilul cetãţean strãin sau fãrã cetãţenie prin adopţie, dacã adoptatorii sunt cetãţeni români. În cazul în care adoptatul este major, este necesar consimţãmântul acestuia. (2) În cazul în care numai unul dintre adoptatori este cetãţean român, cetãţenia adoptatului minor va fi hotãrâtã, de comun acord, de cãtre adoptatori. În situaţia în care adoptatorii nu cad de acord, instanţa judecãtoreascã competentã sã încuviinţeze adopţia va decide asupra cetãţeniei minorului, ţinând seama de interesele acestuia. În cazul copilului care a împlinit vârsta de 14 ani este necesar consimţãmântul acestuia. (3) Dacã adopţia se face de cãtre o singurã persoanã, iar aceasta este cetãţean român, minorul dobândeşte cetãţenia adoptatorului. ART. 7 (1) În cazul declarãrii nulitãţii sau anulãrii adopţiei, copilul care nu a împlinit vârsta de 18 ani este considerat cã nu a fost niciodatã cetãţean român, dacã domiciliazã în strãinãtate sau dacã pãrãseşte ţara pentru a domicilia în strãinãtate. (2) În cazul desfacerii adopţiei copilul care nu a împlinit vârsta de 18 ani pierde cetãţenia românã pe data desfacerii adopţiei, dacã acesta domiciliazã în strãinãtate sau dacã pãrãseşte ţara pentru a domicilia în strãinãtate. C. Prin acordare la cerere ART. 8 (1) Cetãţenia românã se poate acorda, la cerere, persoanei fãrã cetãţenie sau cetãţeanului strãin, dacã îndeplineşte urmãtoarele condiţii: a) s-a nãscut şi domiciliazã, la data cererii, pe teritoriul României sau, deşi nu s-a nãscut pe acest teritoriu, domiciliazã în condiţiile legii pe teritoriul statului român de cel puţin 8 ani sau, în cazul în care este cãsãtorit şi convieţuieşte cu un cetãţean român, de cel puţin 5 ani de la data cãsãtoriei; b) dovedeşte, prin comportament, acţiuni şi atitudine, loialitate faţã de statul român, nu întreprinde sau sprijinã acţiuni împotriva ordinii de drept sau a securitãţii naţionale şi declarã cã nici în trecut nu a întreprins asemenea acţiuni; c) a împlinit vârsta de 18 ani; d) are asigurate în România mijloace legale pentru o existenţã decentã, în condiţiile stabilite de legislaţia privind regimul strãinilor; e) este cunoscut cu o bunã comportare şi nu a fost condamnat în ţarã sau în strãinãtate pentru o infracţiune care îl face nedemn de a fi cetãţean român; f) cunoaşte limba românã şi posedã noţiuni elementare de culturã şi civilizaţie româneascã, în mãsurã suficientã pentru a se integra în viaţa socialã; g) cunoaşte prevederile Constituţiei României şi imnul naţional. (2) Termenele prevãzute la alin. (1) lit. a) pot fi reduse pânã la jumãtate în urmãtoarele situaţii: a) solicitantul este o personalitate recunoscutã pe plan internaţional; b) solicitantul este cetãţeanul unui stat membru al Uniunii Europene; c) solicitantul a dobândit statut de refugiat potrivit prevederilor legale în vigoare; d) solicitantul a investit în România sume care depãşesc 1.000.000 de euro. (3) Dacã cetãţeanul strãin sau persoana fãrã cetãţenie care a solicitat sã i se acorde cetãţenia românã se aflã în afara teritoriului statului român o perioadã mai mare de 6 luni în cursul unui an, anul respectiv nu se ia în calcul la stabilirea perioadei prevãzute la alin. (1) lit. a). ART. 9 (1) Copilul nãscut din pãrinţi cetãţeni strãini sau fãrã cetãţenie şi care nu a împlinit vârsta de 18 ani dobândeşte cetãţenia românã o datã cu pãrinţii sãi. (2) În cazul în care numai unul dintre pãrinţi dobândeşte cetãţenia românã, pãrinţii vor hotãrî, de comun acord, cu privire la cetãţenia copilului. În situaţia în care pãrinţii nu cad de acord, tribunalul de la domiciliul minorului va decide, ţinând seama de interesele acestuia. În cazul copilului care a împlinit vârsta de 14 ani este necesar consimţãmântul acestuia. (3) Copilul dobândeşte cetãţenia românã pe aceeaşi datã cu pãrintele sãu. (4) În cazul în care minorul a dobândit cetãţenia românã în condiţiile alin. (1) sau (2) şi nu a fost inclus în certificatul de cetãţenie al pãrintelui sau nu i s-a eliberat certificat de cetãţenie potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (5) sau (7), pãrinţii sau, dupã caz, pãrintele, cetãţeni români, pot solicita transcrierea ori înscrierea în registrele de stare civilã române a certificatelor sau extraselor de stare civilã eliberate de autoritãţile strãine în condiţiile <>Legii nr. 119/1996 *) cu privire la actele de stare civilã, republicatã. ------------ *) <>Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilã a fost republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 743 din 2 noiembrie 2009.
(5) Copilul care a împlinit vârsta de 14 ani poate formula în nume propriu cererea de transcriere sau înscriere a certificatului ori extrasului de naştere. În acest caz, dovada cetãţeniei minorului se face cu cartea de identitate sau paşaportul emisã/emis de autoritãţile române pãrintelui ori cu certificatul prevãzut la art. 20 alin. (4). ART. 10 (1) Cetãţenia românã se poate acorda şi persoanelor care au pierdut aceastã cetãţenie, precum şi descendenţilor acestora pânã la gradul II inclusiv şi care cer redobândirea ei, cu pãstrarea cetãţeniei strãine şi stabilirea domiciliului în ţarã sau cu menţinerea acestuia în strãinãtate, dacã îndeplinesc în mod corespunzãtor condiţiile prevãzute la art. 8 alin. (1) lit. b)-e). (2) Dispoziţiile alin. (1) se aplicã şi apatrizilor foşti cetãţeni români şi descendenţilor acestora pânã la gradul II inclusiv. (3) Redobândirea cetãţeniei de cãtre unul dintre soţi nu are nicio consecinţã asupra cetãţeniei celuilalt soţ. Soţul cetãţean strãin sau fãrã cetãţenie al persoanei care redobândeşte cetãţenia românã poate cere acordarea cetãţeniei române în condiţiile prezentei legi. ART. 11 (1) Persoanele care au dobândit cetãţenia românã prin naştere sau prin adopţie şi care au pierdut-o din motive neimputabile lor sau aceastã cetãţenie le-a fost ridicatã fãrã voia lor, precum şi descendenţii acestora pânã la gradul III, la cerere, pot redobândi sau li se poate acorda cetãţenia românã, cu posibilitatea pãstrãrii cetãţeniei strãine şi stabilirea domiciliului în ţarã sau cu menţinerea acestuia în strãinãtate, dacã îndeplinesc condiţiile prevãzute la art. 8 alin. (1) lit. b), c) şi e). (2) Dispoziţiile art. 10 alin. (2) şi (3) se aplicã în mod corespunzãtor.
CAP. III Procedura acordãrii cetãţeniei române
ART. 12 Aprobarea cererilor de acordare ori de redobândire a cetãţeniei române se face prin ordin al preşedintelui Autoritãţii Naţionale pentru Cetãţenie, pe baza propunerilor Comisiei pentru cetãţenie. ART. 13 (1) Cererea de acordare sau, dupã caz, de redobândire a cetãţeniei române se formuleazã în limba românã, se adreseazã Comisiei pentru cetãţenie şi se depune personal sau, în cazuri temeinic justificate, prin mandatar cu procurã specialã şi autenticã la sediul Autoritãţii Naţionale pentru Cetãţenie, fiind însoţitã de acte care dovedesc îndeplinirea condiţiilor prevãzute de prezenta lege. (2) Cererile de redobândire sau de acordare a cetãţeniei române întemeiate pe dispoziţiile art. 10 alin. (1) şi art. 11 pot fi depuse şi la misiunile diplomatice sau la oficiile consulare ale României. În cazul în care cererile au fost depuse la misiunile diplomatice sau la oficiile consulare ale României, acestea vor fi trimise de îndatã Comisiei pentru cetãţenie din cadrul Autoritãţii Naţionale pentru Cetãţenie. ART. 14 (1) Comisia pentru cetãţenie, denumitã în continuare Comisia, entitate fãrã personalitate juridicã din cadrul Autoritãţii Naţionale pentru Cetãţenie, verificã îndeplinirea condiţiilor prevãzute de lege pentru acordarea, redobândirea, retragerea sau renunţarea la cetãţenia românã. (2) Comisia are un secretariat tehnic constituit în cadrul Autoritãţii Naţionale pentru Cetãţenie. (3) Membrii Comisiei şi preşedintele acesteia se numesc prin ordin al ministrului justiţiei, pentru un mandat de 2 ani, şi pot fi revocaţi pe toatã durata mandatului prin ordin al ministrului justiţiei. (4) Comisia are activitate permanentã, este formatã dintr-un preşedinte şi din 20 de membri, personal din cadrul Autoritãţii Naţionale pentru Cetãţenie. Lucrãrile Comisiei nu sunt publice, acestea se desfãşoarã în prezenţa a cel puţin 3 membri şi sunt prezidate de preşedinte, iar în lipsa acestuia, de cãtre un membru desemnat de acesta. (5) Îndeplinirea sau, dupã caz, neîndeplinirea condiţiilor prevãzute de lege pentru acordarea ori redobândirea cetãţeniei române se constatã printr-un raport motivat, care se adoptã de Comisie cu votul majoritãţii celor prezenţi. În caz de paritate, votul preşedintelui Comisiei sau al înlocuitorului acestuia este decisiv. ART. 15 (1) Cererea de acordare sau de redobândire a cetãţeniei este înregistratã la secretariatul tehnic al Comisiei. În cazul în care constatã lipsa unor documente necesare soluţionãrii cererii, preşedintele Comisiei solicitã, prin rezoluţie, completarea dosarului. În cazul în care, în termen de cel mult 6 luni de la primirea solicitãrii, nu sunt transmise actele necesare, cererea se va respinge ca nesusţinutã. (2) Preşedintele Comisiei, prin rezoluţie, stabileşte termenul la care se va dezbate cererea de acordare sau redobândire a cetãţeniei, dispunând totodatã solicitarea de relaţii de la orice autoritãţi cu privire la îndeplinirea condiţiilor prevãzute la art. 8 alin. (1) lit. b) şi e). (3) La termenul stabilit în vederea dezbaterii cererii, Comisia verificã îndeplinirea condiţiilor necesare acordãrii sau redobândirii cetãţeniei, cu excepţia condiţiilor prevãzute la art. 8 alin. (1) lit. f) şi g). (4) În cazul în care Comisia constatã necesitatea audierii unor persoane care ar putea da informaţii utile în vederea soluţionãrii cererii, dispune citarea acestora, stabilind un nou termen. (5) În cazul în care sunt întrunite condiţiile pentru acordarea cetãţeniei române, Comisia stabileşte, într-un termen ce nu va depãşi 6 luni, programarea persoanei la interviul organizat pentru verificarea condiţiilor prevãzute la art. 8 alin. (1) lit. f) şi g). ART. 16 (1) Cererea de acordare sau de redobândire a cetãţeniei române, formulatã potrivit art. 11, este înregistratã la secretariatul tehnic al Comisiei. (2) Preşedintele Comisiei pentru cetãţenie, prin rezoluţie, dispune: a) solicitarea de relaţii de la orice autoritãţi cu privire la îndeplinirea condiţiilor prevãzute la art. 8 alin. (1) lit. b) şi e); b) completarea dosarului, în termen de cel mult douã luni de la primirea solicitãrii secretariatului tehnic al Comisiei de cãtre petent, în cazul în care se constatã lipsa unor documente necesare soluţionãrii cererii, sub sancţiunea respingerii cererii ca nesusţinutã; c) fixarea termenului la care Comisia va verifica îndeplinirea condiţiilor necesare acordãrii sau redobândirii cetãţeniei române potrivit art. 11, termen care nu va depãşi 5 luni de la data înregistrãrii cererii. ART. 17 (1) În cazul în care nu sunt îndeplinite condiţiile cerute de lege pentru acordarea ori redobândirea cetãţeniei, precum şi în cazul nepromovãrii interviului prevãzut la art. 15 alin. (5) ori al neprezentãrii, în mod nejustificat, la susţinerea acestuia, Comisia, printr-un raport motivat, propune preşedintelui Autoritãţii Naţionale pentru Cetãţenie respingerea cererii. (2) O nouã cerere de acordare sau de redobândire a cetãţeniei române se poate depune dupã 6 luni de la respingerea cererii anterioare. ART. 18 (1) Dacã solicitantul este declarat admis la interviu, Comisia va întocmi un raport în care va menţiona întrunirea condiţiilor legale pentru acordarea sau, dupã caz, redobândirea cetãţeniei. (2) Raportul, însoţit de cererea de acordare ori de redobândire a cetãţeniei, va fi înaintat preşedintelui Autoritãţii Naţionale pentru Cetãţenie. ART. 19 (1) Preşedintele Autoritãţii Naţionale pentru Cetãţenie, constatând îndeplinite condiţiile prevãzute de prezenta lege, emite ordinul de acordare sau de redobândire a cetãţeniei române, dupã caz. Ordinul de acordare sau de redobândire a cetãţeniei române se comunicã solicitantului, prin scrisoare recomandatã cu confirmare de primire, de îndatã, de la data emiterii ordinului. (2) În cazul în care constatã neîndeplinirea condiţiilor prevãzute de lege, preşedintele Autoritãţii Naţionale pentru Cetãţenie respinge, prin ordin, cererea de acordare sau de redobândire a cetãţeniei. (3) Ordinul preşedintelui Autoritãţii Naţionale pentru Cetãţenie de acordare sau de redobândire a cetãţeniei române, respectiv ordinul de respingere a cererii de acordare sau de redobândire a cetãţeniei române se comunicã, de îndatã, solicitantului, prin scrisoare recomandatã cu confirmare de primire. (4) Ordinul de respingere a cererii de acordare sau redobândire a cetãţeniei române poate fi atacat, în termen de 15 zile de la data comunicãrii, la Curtea de Apel Bucureşti, Secţia contencios administrativ. Hotãrârea curţii de apel este definitivã şi poate fi supusã recursului la Secţia de contencios administrativ a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. ART. 20 (1) Cetãţenia românã se acordã sau se redobândeşte la data depunerii jurãmântului de credinţã. (2) În termen de 3 luni de la data comunicãrii ordinului preşedintelui Autoritãţii Naţionale pentru Cetãţenie de acordare sau redobândire a cetãţeniei române, persoanele cãrora li s-a acordat sau care au redobândit cetãţenia românã vor depune jurãmântul de credinţã faţã de România. (3) Jurãmântul de credinţã se depune în şedinţã solemnã în faţa ministrului justiţiei şi a preşedintelui Autoritãţii Naţionale pentru Cetãţenie sau a unuia dintre cei 2 vicepreşedinţi ai autoritãţii delegaţi în acest sens şi are urmãtorul conţinut: "Jur sã fiu devotat patriei şi poporului român, sã apãr drepturile şi interesele naţionale, sã respect Constituţia şi legile României." (4) Dupã depunerea jurãmântului, Comisia elibereazã certificatul de cetãţenie românã, care va fi întocmit în douã exemplare, semnate de preşedintele Autoritãţii Naţionale pentru Cetãţenie, dintre care un exemplar va fi înmânat titularului. Ambele exemplare ale certificatului conţin elemente de siguranţã şi au aplicate fotografii ale titularului. (5) În situaţia în care copiii minori dobândesc cetãţenia românã odatã cu pãrinţii sau cu unul dintre ei, aceştia vor fi înscrişi în certificatul de cetãţenie al pãrinţilor şi nu depun jurãmântul. (6) Persoana care a obţinut cetãţenia românã în condiţiile prevãzute la art. 10 şi 11, cu menţinerea domiciliului în strãinãtate, va depune jurãmântul de credinţã în faţa şefului misiunii diplomatice sau al oficiului consular al României din ţara în care domiciliazã, în termenul prevãzut la alin. (2). În acest caz, certificatul de cetãţenie românã va fi eliberat de şeful misiunii diplomatice sau al oficiului consular respectiv. (7) În cazul în care copilul devine major în timpul procesului de soluţionare a cererii şi pânã la data dobândirii de cãtre pãrinţi a cetãţeniei române, acesta va depune jurãmântul şi i se va elibera certificat de cetãţenie distinct. ART. 21 (1) Nedepunerea, din motive imputabile persoanei care a obţinut cetãţenia românã, a jurãmântului de credinţã, în termenul prevãzut la art. 20 alin. (2), atrage încetarea efectelor ordinului de acordare sau de redobândire a cetãţeniei române faţã de persoana în cauzã. (2) Constatarea încetãrii efectelor ordinului de acordare sau de redobândire a cetãţeniei române faţã de persoanele care nu au depus jurãmântul în condiţiile legii se face de cãtre preşedintele Autoritãţii Naţionale pentru Cetãţenie, la sesizarea direcţiei de specialitate din cadrul autoritãţii, sau, dupã caz, de şeful misiunii diplomatice ori al oficiului consular. (3) Persoana care decedeazã înaintea depunerii jurãmântului de credinţã faţã de România este recunoscutã ca fiind cetãţean român, la cererea succesorilor sãi legali, de la data emiterii ordinului preşedintelui Autoritãţii Naţionale pentru Cetãţenie de acordare sau de redobândire a cetãţeniei române, urmând a fi eliberat certificatul de cetãţenie de cãtre Comisie. Cererea poate fi depusã în termen de un an de la data decesului titularului cererii de acordare sau de redobândire a cetãţeniei române. (4) Persoana care nu poate depune jurãmântul de credinţã faţã de România din cauza unui handicap permanent sau a unei boli cronice obţine cetãţenia românã de la data emiterii ordinului preşedintelui Autoritãţii Naţionale pentru Cetãţenie de acordare sau, dupã caz, de redobândire a cetãţeniei române, pe baza cererii şi a înscrisurilor medicale, transmise în acest sens, personal sau prin reprezentantul legal ori convenţional cu mandat special, pânã la data finalizãrii procedurii de acordare sau, dupã caz, de redobândire a cetãţeniei. Cererea adresatã Comisiei privind eliberarea certificatului de cetãţenie poate fi formulatã în termen de un an de la data luãrii la cunoştinţã a termenului de depunere a jurãmântului de credinţã. Nedepunerea cererii în termenul de un an atrage încetarea efectelor ordinului preşedintelui Autoritãţii Naţionale pentru Cetãţenie de acordare sau de redobândire a cetãţeniei române.
CAP. IV Dovada cetãţeniei române
ART. 22 (1) Dovada cetãţeniei române se face cu cartea de identitate sau, dupã caz, cu buletinul de identitate, paşaportul ori cu certificatul prevãzut la art. 20 alin. (4). (2) Cetãţenia copilului pânã la vârsta de 14 ani se dovedeşte cu certificatul sãu de naştere, însoţit de buletinul ori cartea de identitate, dupã caz, sau paşaportul oricãruia dintre pãrinţi. (3) În cazul în care copilul este înscris în paşaportul unuia dintre pãrinţi sau, dupã caz, în buletinul de identitate, dovada cetãţeniei se face cu oricare dintre aceste acte. ART. 23 În caz de nevoie misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României elibereazã, la cerere, dovezi de cetãţenie pentru cetãţenii români aflaţi în strãinãtate.
CAP. V Pierderea cetãţeniei române
ART. 24 Cetãţenia românã se pierde prin: a) retragerea cetãţeniei române; b) aprobarea renunţãrii la cetãţenia românã; c) în alte cazuri prevãzute de lege. A. Prin retragerea cetãţeniei române ART. 25 (1) Cetãţenia românã se poate retrage persoanei care: a) aflatã în strãinãtate, sãvârşeşte fapte deosebit de grave prin care vatãmã interesele statului român sau lezeazã prestigiul României; b) aflatã în strãinãtate, se înroleazã în forţele armate ale unui stat cu care România a rupt relaţiile diplomatice sau cu care este în stare de rãzboi; c) a obţinut cetãţenia românã prin mijloace frauduloase; d) este cunoscutã ca având legãturi cu grupãri teroriste sau le-a sprijinit, sub orice formã, ori a sãvârşit alte fapte care pun în pericol siguranţa naţionalã. (2) Cetãţenia românã nu poate fi retrasã persoanei care a dobândit-o prin naştere. ART. 26 Retragerea cetãţeniei române nu produce efecte asupra cetãţeniei soţului sau copiilor persoanei cãreia i s-a retras cetãţenia. B. Prin aprobarea renunţãrii la cetãţenia românã ART. 27 Pentru motive temeinice se poate aproba renunţarea la cetãţenia românã persoanei care a împlinit vârsta de 18 ani şi care: a) nu este învinuitã sau inculpatã într-o cauzã penalã ori nu are de executat o pedeapsã penalã; b) nu este urmãritã pentru debite cãtre stat, persoane fizice sau juridice din ţarã sau, având astfel de debite, le achitã ori prezintã garanţii corespunzãtoare pentru achitarea lor; c) a dobândit ori a solicitat şi are asigurarea cã va dobândi o altã cetãţenie. ART. 28 (1) Pierderea cetãţeniei române prin aprobarea renunţãrii nu produce niciun efect asupra cetãţeniei soţului sau copiilor minori. (2) Cu toate acestea, în cazul în care ambii pãrinţi obţin aprobarea renunţãrii la cetãţenia românã, iar copilul minor se aflã împreunã cu ei în strãinãtate ori pãrãseşte împreunã cu ei ţara, minorul pierde cetãţenia românã odatã cu pãrinţii sãi, iar dacã aceştia au pierdut cetãţenia românã la date diferite, pe ultima dintre aceste date. Copilul minor care, pentru a domicilia în strãinãtate, pãrãseşte ţara dupã ce ambii pãrinţi au pierdut cetãţenia românã pierde cetãţenia românã pe data plecãrii sale din ţarã. (3) Dispoziţiile alin. (2) se aplicã în mod corespunzãtor şi în cazul în care numai unul dintre pãrinţi este cunoscut sau este în viaţã. (4) Copilul minor, încredinţat prin hotãrâre judecãtoreascã pãrintelui care are domiciliul în strãinãtate şi care renunţã la cetãţenie, pierde cetãţenia românã pe aceeaşi datã cu pãrintele cãruia i-a fost încredinţat şi la care locuieşte, cu condiţia obţinerii acordului celuilalt pãrinte, cetãţean român. (5) În situaţiile prevãzute la alin. (2)-(4) copilului care a împlinit vârsta de 14 ani i se cere consimţãmântul. C. Alte cazuri de pierdere a cetãţeniei române ART. 29 (1) Copilul minor, cetãţean român, adoptat de un cetãţean strãin, pierde cetãţenia românã, dacã, la cererea adoptatorului sau, dupã caz, a adoptatorilor, dobândeşte cetãţenia acestora în condiţiile prevãzute de legea strãinã. Minorului care a împlinit vârsta de 14 ani i se cere consimţãmântul. (2) Data pierderii cetãţeniei române în condiţiile alin. (1) este data dobândirii de cãtre minor a cetãţeniei adoptatorului. (3) În cazul declarãrii nulitãţii sau anulãrii adopţiei, copilul care nu a împlinit vârsta de 18 ani este considerat cã nu a pierdut niciodatã cetãţenia românã. ART. 30 (1) În situaţia prevãzutã la art. 5 alin. (3) copilul gãsit pierde cetãţenia românã, dacã pânã la împlinirea vârstei de 18 ani i s-a stabilit filiaţia faţã de ambii pãrinţi, iar aceştia sunt cetãţeni strãini. (2) Cetãţenia românã se pierde şi în cazul în care filiaţia s-a stabilit numai faţã de un pãrinte cetãţean strãin, celãlalt pãrinte rãmânând necunoscut. (3) Data pierderii cetãţeniei române în condiţiile alin. (1) şi (2) este data stabilirii filiaţiei copilului.
CAP. VI Procedura retragerii cetãţeniei române şi aprobãrii renunţãrii la cetãţenia românã
ART. 31 (1) Cererea de renunţare la cetãţenia românã, însoţitã de actele doveditoare prevãzute la art. 27, se depune la secretariatul tehnic al Comisiei sau la misiunile diplomatice ori oficiile consulare ale României din ţara în care solicitantul îşi are domiciliul sau reşedinţa. (2) În cazul în care constatã lipsa documentelor necesare soluţionãrii cererii, preşedintele Comisiei solicitã, prin rezoluţie, completarea dosarului. În cazul în care, în termen de cel mult 6 luni de la comunicare, nu sunt transmise actele necesare, cererea va fi respinsã ca nesusţinutã. (3) În cazul în care dosarul cuprinde toate documentele necesare soluţionãrii cererii de renunţare la cetãţenia românã, preşedintele Comisiei, prin rezoluţie, dispune solicitarea de relaţii de la orice autoritãţi cu privire la îndeplinirea condiţiei prevãzute, dupã caz, la art. 27 lit. a) şi b). (4) Preşedintele Autoritãţii Naţionale pentru Cetãţenie dispune, prin ordin, aprobarea sau, dupã caz, respingerea cererii de renunţare la cetãţenia românã, pe baza raportului Comisiei, prin care aceasta constatã îndeplinirea sau neîndeplinirea condiţiilor prevãzute la art. 27. (5) Ordinul preşedintelui Autoritãţii Naţionale pentru Cetãţenie de aprobare sau, dupã caz, de respingere a cererii de renunţare la cetãţenia românã se comunicã solicitantului, prin scrisoare recomandatã cu confirmare de primire. (6) Ordinul de respingere a cererii de renunţare la cetãţenia românã poate fi atacat, în termen de 15 zile de la data comunicãrii, la Curtea de Apel Bucureşti. Hotãrârea curţii de apel este definitivã şi este supusã recursului la Secţia de contencios administrativ a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. (7) Pierderea cetãţeniei române prin renunţare are loc la data eliberãrii adeverinţei de renunţare la cetãţenia românã. (8) Dovada renunţãrii la cetãţenia românã se face cu adeverinţã eliberatã de secretariatul Comisiei, pentru persoanele cu domiciliul în România, ori de misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României, pentru persoanele cu domiciliul sau reşedinţa în strãinãtate, în baza ordinului preşedintelui Autoritãţii Naţionale pentru Cetãţenie. ART. 32 (1) Orice autoritate sau persoanã care are cunoştinţã de existenţa unui motiv pentru retragerea cetãţeniei române poate sesiza, în scris, Comisia, având obligaţia sã prezinte dovezile de care dispune. (2) Preşedintele Comisiei stabileşte, prin rezoluţie, termenul la care se va dezbate sesizarea de retragere, dispunând totodatã: a) solicitarea punctului de vedere al autoritãţilor competente cu privire la îndeplinirea condiţiilor legale privind retragerea cetãţeniei; b) invitarea persoanei care a formulat sesizarea, precum şi a oricãrei persoane care ar putea da informaţii utile soluţionãrii cererii; c) citarea persoanei în cauzã la domiciliul cunoscut sau, dacã acesta nu se cunoaşte, prin publicarea citaţiei în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a. Citarea persoanei are loc cu cel puţin 6 luni înainte de termenul fixat pentru dezbaterea sesizãrii. (3) La termenul stabilit pentru dezbaterea sesizãrii, Comisia verificã îndeplinirea condiţiilor necesare retragerii cetãţeniei române. Aceasta audiazã persoanele citate potrivit alin. (2) lit. b), precum şi persoana în cauzã. Lipsa persoanei legal citate nu împiedicã desfãşurarea procedurilor de retragere a cetãţeniei române. (4) În cazul în care constatã îndeplinirea sau, dupã caz, neîndeplinirea condiţiilor legale de retragere a cetãţeniei române, Comisia va propune preşedintelui Autoritãţii Naţionale pentru Cetãţenie, printr-un raport motivat, aprobarea retragerii cetãţeniei române sau, dupã caz, respingerea sesizãrii. (5) Preşedintele Autoritãţii Naţionale pentru Cetãţenie, constatând îndeplinite condiţiile prevãzute de lege, emite ordinul de retragere a cetãţeniei române, respectiv de respingere a sesizãrii de retragere a cetãţeniei, în cazul în care constatã neîndeplinirea condiţiilor prevãzute de lege. (6) Ordinul preşedintelui Autoritãţii Naţionale pentru Cetãţenie de admitere sau de respingere a sesizãrii de retragere a cetãţeniei se comunicã persoanei în cauzã, precum şi persoanei care a fãcut sesizarea, prin scrisoare recomandatã cu confirmare de primire. (7) Ordinul poate fi atacat, în termen de 15 zile de la data comunicãrii, la secţia de contencios administrativ a curţii de apel de la domiciliul sau, dupã caz, reşedinţa solicitantului. Dacã solicitantul nu are domiciliul sau reşedinţa în România, ordinul poate fi atacat, în acelaşi termen, la Secţia de contencios administrativ a Curţii de Apel Bucureşti. Hotãrârea curţii de apel este definitivã şi irevocabilã. (8) Pierderea cetãţeniei române prin retragere are loc la data emiterii ordinului preşedintelui Autoritãţii Naţionale pentru Cetãţenie de aprobare a retragerii cetãţeniei române.
CAP. VII Dispoziţii finale şi tranzitorii
ART. 33 Sunt şi rãmân cetãţeni români persoanele care au dobândit şi au pãstrat aceastã cetãţenie potrivit legislaţiei anterioare. ART. 34 (1) Cererile privind acordarea cetãţeniei române şi aprobarea renunţãrii la cetãţenia românã sunt supuse unei taxe prevãzute de lege. (2) Prin derogare de la prevederile alin. (1), redobândirea cetãţeniei române potrivit art. 10 alin. (2) şi art. 11 este scutitã de plata taxelor prevãzute de lege. ART. 35 Persoanele cãrora li s-a acordat cetãţenia românã, potrivit legii, au toate drepturile şi libertãţile, precum şi obligaţiile prevãzute prin Constituţie şi prin legile ţãrii pentru cetãţenii români. ART. 36 (1) Cetãţenia românã cu titlu de "cetãţenie de onoare" se poate acorda unor strãini pentru servicii deosebite aduse ţãrii şi naţiunii române, la propunerea Guvernului, fãrã nicio altã formalitate, de cãtre Parlamentul României. (2) Persoanele care au dobândit cetãţenia de onoare se bucurã de toate drepturile civile şi politice recunoscute cetãţenilor români, cu excepţia dreptului de a alege şi de a fi ales şi de a ocupa o funcţie publicã. ART. 37 Pentru situaţiile în care se cere consimţãmântul celuilalt pãrinte sau al minorului care a împlinit vârsta de 14 ani, acesta trebuie fãcut în forma unei declaraţii autentice date în faţa notarului public sau, în strãinãtate, la misiunile diplomatice ori oficiile consulare ale României. ART. 38 (1) Prezenta lege intrã în vigoare la 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României. (2) Cererile aflate în curs de soluţionare la data intrãrii în vigoare a prezentei legi se vor rezolva în conformitate cu prevederile acesteia. Condiţiile de dobândire a cetãţeniei române rãmân supuse reglementãrilor în vigoare la data depunerii cererii. ART. 39 Pe data intrãrii în vigoare a prezentei legi se abrogã <>Legea nr. 24/1971 - Legea cetãţeniei române, <>Decretul-lege nr. 137/1990 privind unele dispoziţii referitoare la cetãţenia românã, prevederile art. 3 şi ale <>art. 8 din Decretul-lege nr. 7/1989 privind repatrierea cetãţenilor români şi a foştilor cetãţeni români, precum şi orice alte dispoziţii contrare prevederilor prezentei legi.
NOTĂ: Reproducem mai jos prevederi care nu sunt încorporate în forma republicatã a <>Legii nr. 21/1991 şi care se aplicã, în continuare, ca dispoziţii proprii ale actelor modificatoare: 1. <>Art. IV din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 87/2007 pentru modificarea <>Legii cetãţeniei române nr. 21/1991 : "<>Art. IV. - Litera n) a articolului 11 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 2 aprilie 2001, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, se abrogã." 2. <>Art. II din Legea nr. 354/2009 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 36/2009 pentru modificarea şi completarea <>Legii cetãţeniei române nr. 21/1991 : "Art. II*). - Începând cu data de 1 ianuarie 2010, în vederea înregistrãrii cererilor de redobândire sau acordare a cetãţeniei române, formulate în temeiul dispoziţiilor <>art. 101**) din Legea cetãţeniei române nr. 21/1991 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, se vor înfiinţa birouri teritoriale în subordinea Autoritãţii Naţionale pentru Cetãţenie." ----------- *) <>Art. II a fost modificat prin Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 5/2010 pentru înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autoritãţii Naţionale pentru Cetãţenie, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 93 din 10 februarie 2010. **) Art. 101 a devenit în urma renumerotãrii art. 11.
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
