Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   LEGE Nr. 21 din 1 martie 1991  LEGEA cetateniei romane    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

LEGE Nr. 21 din 1 martie 1991 LEGEA cetateniei romane

EMITENT: PARLAMENT
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL 44 DIN 06/03/91
Parlamentul României adopta prezenta lege.

CAP. 1
Dispoziţii generale

ART. 1
Cetãţenia romana exprima apartenenţa unei persoane la statul roman.
Cetãţenii romani sînt egali în drepturi în fata legii; numai ei pot fi admişi în funcţiile publice civile şi în cele militare.
Cetãţenii României se bucura de protecţia statului roman.
ART. 2
Modurile de dobîndire şi pierdere a cetateniei romane sînt cele prevãzute în prezenta lege.
ART. 3
Încheierea, declararea nulitãţii, anularea sau desfacerea cãsãtoriei, între un cetãţean roman şi un strãin nu produce efecte aspra cetateniei soţilor.

CAP. 2
Dobindirea cetateniei romane

ART. 4
Cetãţenia romana se dobîndeşte prin:
a) naştere;
b) înfiere;
c) repatriere;
d) acordarea la cerere.

A. Prin naştere
ART. 5
Copiii nãscuţi pe teritoriul României, din pãrinţi cetãţeni romani, sînt cetãţeni romani.
Sînt, de asemenea, cetãţeni romani cei care:
a) s-au nãscut pe teritoriul statului roman, chiar dacã numai unul dintre pãrinţi este cetãţean roman;
b) s-au nãscut în strãinãtate şi ambii pãrinţi sau numai unul dintre ei are cetãţenia romana.
Copilul gãsit pe teritoriul statului roman este cetãţean roman, dacã nici unul dintre pãrinţi nu este cunoscut.

B. Prin înfiere
ART. 6
Cetãţenia romana se dobîndeşte de cãtre copilul cetãţean strãin sau fãrã cetãţenie prin înfiere, dacã infietorii sînt cetãţeni romani, iar infiatul nu a împlinit virsta de 18 ani.
În cazul în care numai unul din infietori este cetãţean roman, cetãţenia înfiatului minor va fi hotarita, de comun acord, de cãtre infietori. În situaţia în care infietorii nu cad de acord, instanta judecãtoreascã competenta sa încuviinţeze înfierea va decide asupra cetateniei minorului, ţinînd seama de interesele acestuia. În cazul copilului care a împlinit virsta de 14 ani este necesar consimţãmîntul acestuia.
Dacã înfierea se face de cãtre o singura persoana, iar aceasta este cetãţean roman, minorul dobîndeşte cetãţenia înfietorului.
ART. 7
În cazul declarãrii nulitãţii sau anulãrii înfierii, copilul care nu a împlinit virsta de 18 ani este considerat ca nu a fost niciodatã cetãţean roman, dacã domiciliazã în strãinãtate sau dacã pãrãseşte ţara pentru a domicilia în strãinãtate.
În cazul desfacerii înfierii, copilul care nu a împlinit virsta de 18 ani pierde cetãţenia romana pe data desfacerii înfierii, dacã acesta domiciliazã în strãinãtate sau dacã pãrãseşte ţara pentru a domicilia în strãinãtate.
C. Prin repatriere
ART. 8
Persoana care a pierdut cetãţenia romana o poate redobindi prin efectul repatrierii, dacã îşi exprima dorinta în acest sens.
Pãrinţii care se repatriaza hotãrãsc pentru copiii lor minori privind cetãţenia. În situaţia în care pãrinţii nu cad de acord, tribunalul de la domiciliul minorului va decide, ţinînd seama de interesele acestuia. În cazul copilului care a împlinit virsta de 14 ani este necesar consimţãmîntul acestuia.
Redobindirea cetateniei de cãtre unul dintre soţi nu are nici o consecinta asupra cetateniei celuilalt soţ. Soţul cetãţean strãin sau fãrã cetãţenie al persoanei care se repatriaza poate cere dobindirea cetateniei romane, în condiţiile prezentei legi.
D. Prin acordarea la cerere
ART. 9
Cetãţenia romana se poate acorda, la cerere, cetãţeanului strãin sau persoanei fãrã cetãţenie care:
a) s-a nãscut şi domiciliazã la data cererii pe teritoriul României sau, deşi nu s-a nãscut pe acest teritoriu, domiciliazã pe teritoriul statului roman de cel puţin cinci ani sau, în cazul în care este cãsãtorit cu un cetãţean roman, de cel puţin 3 ani;
b) dovedeşte prin comportarea şi atitudinea sa atasament fata de statul şi poporul roman;
c) a împlinit 18 ani;
d) are asigurate mijloacele legale de existenta;
e) este cunoscut cu o buna comportare şi nu a fost condamnat în ţara sau în strãinãtate pentru o infracţiune care îl face nedemn de a fi cetãţean roman;
f) cunoaşte limba romana în mãsura suficienta pentru a se integra în viata socialã.
În cazuri bine justificate, termenele prevãzute la alin. 1 lit. a) pot fi reduse.
ART. 10
Copilul nãscut din pãrinţi cetãţeni strãini sau fãrã cetãţenie şi care nu a împlinit virsta de 18 ani dobîndeşte cetãţenia romana o data cu pãrinţii sãi.
În cazul în care numai unul dintre pãrinţi dobîndeşte cetãţenia romana, pãrinţii vor hotãrî, de comun acord, cu privire la cetãţenia copilului. În situaţia în care pãrinţii nu cad de acord, tribunalul de la domiciliul minorului va decide, ţinînd seama de interesele acestuia. În cazul copilului care a împlinit virsta de 14 ani este necesar consimţãmîntul acestuia.
Copilul dobîndeşte cetãţenia romana pe aceeaşi data cu pãrintele sau.
ART. 11
Cetãţenia romana se poate acorda şi persoanei care a avut aceasta cetãţenie şi care cere redobindirea ei, cu pãstrarea domiciliului în strãinãtate, dacã îndeplineşte în mod corespunzãtor condiţiile prevãzute la art. 9 lit. b), c) şi e).

CAP. 3
Procedura acordãrii cetateniei

ART. 12
Acordarea cetateniei romane, atît la cerere cît şi în cazul repatrierii, se face la propunerea ministrului justiţiei, prin hotãrîre a Guvernului, care se publica în Monitorul Oficial al României.
ART. 13
Cererea de acordare a cetateniei romane se face personal sau prin mandatar cu procura specialã şi autenticã şi va fi însoţitã de acte care dovedesc îndeplinirea condiţiilor prevãzute la prezenta lege.
ART. 14
Cererea de acordare a cetateniei romane se adreseazã comisiei pentru constatarea condiţiilor de acordare a cetateniei, care funcţioneazã pe lîngã Ministerul Justiţiei.
Comisia, formatã din 5 magistraţi de la Tribunalul municipiului Bucureşti, este desemnatã, pe o perioada de patru ani, de cãtre preşedintele acestei instanţe.
Preşedintele comisiei este magistratul cu funcţia cea mai mare sau, la funcţii egale, magistratul cu cea mai mare vechime în funcţie.
Comisia are un secretariat condus de un consilier din Ministerul Justiţiei, desemnat de cãtre ministru.
ART. 15
Comisia dispune, pe cheltuiala petitionarului, publicarea în extras a cererii de acordare a cetateniei în Monitorul Oficial al României.
Examinarea cererii de cãtre comisie se va putea face numai dupã trecerea a 30 de zile de la data publicãrii acesteia.
ART. 16
În vederea soluţionãrii cererii, comisia poate dispune:
a) completarea actelor, precum şi orice explicaţii din partea petitionarului;
b) solicitarea de relaţii de la orice autoritãţi;
c) citarea oricãrei persoane care ar putea da informaţii folositoare.
ART. 17
Autoritãţile publice, care deţin date sau informaţii din care rezulta ca solicitantul nu întruneşte condiţiile legale pentru acordarea cetateniei, sînt obligate sa le comunice comisiei.
Orice persoana poate face intimpinare la comisia prevãzutã la art. 14, cu privire la cererea de obţinere a cetateniei, în cazul prevãzut la alin. 1.
ART. 18
Dupã examinarea cererii, comisia va întocmi un raport pe care-l va inainta, împreunã cu cererea de acordare a cetateniei, ministrului justiţiei.
În raport se va mentiona, în mod obligatoriu, dacã sînt sau nu întrunite condiţiile legale pentru acordarea cetateniei.
ART. 19
Pe baza raportului comisiei, ministrul justiţiei va prezenta Guvernului proiectul de hotãrîre pentru acordarea cetateniei.
În cazul în care nu sînt îndeplinite condiţiile cerute de lege pentru acordarea cetateniei, pe baza raportului comisiei, ministrul justiţiei va comunica aceasta petitionarului.
ART. 20
Persoana cãreia i se acorda cetãţenia romana potrivit art. 8 alin. 1 şi 3 şi art. 9 depune, în termen de 6 luni, în fata ministrului justiţiei sau a subsecretarului de stat delegat anume în acest scop, jurãmîntul de credinţa fata de România.
Jurãmîntul are urmãtorul conţinut:
"Jur sa fiu devotat patriei şi poporului roman, sa apar drepturile şi interesele naţionale, sa respect Constituţia şi legile României".
Persoanele care au obţinut cetãţenia romana în condiţiile prevãzute la art. 11 vor depune jurãmîntul de credinţa în fata şefului misiunii diplomatice sau al oficiului consular al României din ţara în care domiciliazã.
ART. 21
Cetãţenia romana se dobîndeşte pe data depunerii jurãmîntului de credinţa.
Dupã depunerea jurãmîntului, ministrul justiţiei ori, dupã caz, şeful misiunii diplomatice sau al oficiului consular va elibera persoanei cãreia i s-a acordat cetãţenia romana un certificat constatator.

CAP. 4
Dovada cetateniei

ART. 22
Dovada cetateniei romane se face cu buletinul de identitate, pasaportul sau certificatul prevãzut la art. 21 alin. 2.
Cetãţenia copilului pînã la virsta de 14 ani se dobîndeşte cu certificatul sau de naştere, însoţit de buletinul de identitate sau pasaportul oricãruia dintre pãrinţi.
În cazul în care copilul este înscris în buletinul de identitate sau pasaportul unuia dintre pãrinţi, dovada cetateniei se face cu oricare din aceste acte.
Dacã dovada cetateniei copilului pînã la virsta de 14 ani nu se poate face în condiţiile alineatului precedent, dovada se va putea face cu certificatul eliberat de organele de evidenta a populaţiei.
Dovada cetateniei copiilor gasiti se face, pînã la virsta de 14 ani, cu certificatul de naştere.
ART. 23
În caz de nevoie, misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României elibereazã, la cerere, dovezi de cetãţenie pentru cetãţenii romani aflaţi în strãinãtate.

CAP. 5
Pierderea cetateniei romane

ART. 24
Cetãţenia romana se poate pierde prin:
a) retragerea cetateniei romane;
b) aprobarea renunţãrii la cetãţenia romana;
c) în alte cazuri prevãzute de lege.
A. Prin retragerea cetateniei
ART. 25
Cetãţenia romana se poate retrage persoanei care:
a) aflatã în strãinãtate, sãvîrşeşte fapte deosebit de grave prin care vãtãma interesele statului roman sau lezeaza prestigiul României;
b) aflatã în strãinãtate, se inroleaza în forţele armate ale unui stat cu care România a rupt relaţiile diplomatice sau cu care este în stare de rãzboi;
c) a obţinut cetãţenia prin mijloace frauduloase.
ART. 26
Retragerea cetateniei romane nu produce efecte asupra cetateniei soţului sau copiilor persoanei cãreia i s-a retras cetãţenia.
B. Prin aprobarea renunţãrii la cetãţenie
ART. 27
Pentru motive temeinice, se poate aproba renunţarea la cetãţenia romana persoanei care a împlinit virsta de 18 ani şi care:
a) nu este invinuita sau inculpata într-o cauza penalã ori nu are de executat o pedeapsa penalã;
b) nu este urmãritã pentru debite cãtre stat, persoane fizice sau juridice din ţara sau, avînd astfel de debite, le achitã ori prezintã garanţii corespunzãtoare pentru achitarea lor.
ART. 28
Pierderea cetateniei romane prin aprobarea renunţãrii nu produce nici un efect asupra cetateniei soţului sau copiilor minori.
Cu toate acestea, în cazul în care ambii pãrinţi obţin aprobarea renunţãrii la cetãţenia romana, iar copilul minor se afla împreunã cu ei în strãinãtate ori pãrãseşte împreunã cu ei ţara, minorul pierde cetãţenia romana o data cu pãrinţii sãi, iar dacã aceştia au pierdut cetãţenia romana la date diferite, pe ultima dintre aceste date. Copilul minor care, pentru a domicilia în strãinãtate, pãrãseşte ţara dupã ce ambii pãrinţi au pierdut cetãţenia romana, pierde cetãţenia romana pe data plecãrii sale din ţara.
Dispoziţiile alineatului precedent se aplica în mod corespunzãtor şi în cazul în care numai unul dintre pãrinţi este cunoscut sau în viata.
În situaţiile prevãzute la alin. 2 şi 3, copilului care a împlinit virsta de 14 ani i se cere consimţãmîntul.
C. Alte cazuri de pierdere a cetateniei romane
ART. 29
Copilul minor cetãţean roman, înfiat de un cetãţean strãin, pierde cetãţenia romana dacã infietorii sau, dupã caz, infietorul solicita aceasta în mod expres, iar legea strãinã prevede dobindirea cetateniei înfietorului de cãtre cel înfiat.
În cazul declarãrii nulitãţii sau anulãrii înfierii, copilul care nu a împlinit virsta de 18 ani este considerat ca nu a pierdut niciodatã cetãţenia romana.
ART. 30
În situaţia prevãzutã de art. 5 alin. 3, copilul gãsit pierde cetãţenia romana dacã, pînã la împlinirea virstei de 18 ani, i s-a stabilit filiaţia fata de ambii pãrinţi, iar aceştia sînt cetãţeni strãini.
Cetãţenia romana se pierde şi în cazul în care filiaţia s-a stabilit numai fata de un pãrinte cetãţean strãin, celãlalt pãrinte raminind necunoscut.
Data pierderii cetateniei romane în condiţiile alin. 1 şi 2 este data stabilirii filiaţiei copilului.

CAP. 6
Procedura retragerii şi aprobãrii renunţãrii la cetãţenia romana

ART. 31
Guvernul României dispune, prin hotãrîre, retragerea sau, dupã caz, aprobarea renunţãrii la cetãţenia romana, la propunerea ministrului justiţiei, facuta potrivit procedurii prevãzute la art. 14-19.
ART. 32
Orice autoritate sau persoana care are cunostinta de existenta unui motiv pentru retragerea cetateniei romane poate sesiza, în scris, comisia de pe lîngã Ministerul Justiţiei, avînd obligaţia sa producã dovezile de care dispune.
Comisia sesizatã poate cere date sau informaţii de la orice autoritate sau persoana care are cunostinta despre existenta situaţiei prevãzute la art. 25.
ART. 33
Cererea de renunţare la cetãţenia romana se face personal sau prin mandatar cu procura specialã şi autenticã şi se depune la comisia care funcţioneazã pe lîngã Ministerul Justiţiei, care va proceda potrivit prevederilor art. 14-19.
ART. 34
Data pierderii cetateniei romane prin retragere sau aprobarea renunţãrii la aceasta este data publicãrii în Monitorul Oficial al României a hotãrîrii Guvernului.
ART. 35
Dispoziţiile cuprinse în art. 33 se aplica, în mod corespunzãtor, şi cazurilor prevãzute la art. 29 şi 30.

CAP. 7
Dispoziţii finale şi tranzitorii

ART. 36
Sînt şi rãmîn cetãţeni romani persoanele care au dobîndit şi pãstrat aceasta cetãţenie potrivit legislaţiei anterioare.
ART. 37
Foştii cetãţeni romani care, înainte de data de 22 decembrie 1989, au pierdut cetãţenia romana din diferite motive, o pot redobindi la cerere, în baza unei declaraţii autentificate, în strãinãtate, la misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României, iar în ţara, la Notariatul de Stat al municipiului Bucureşti, chiar dacã au alta cetãţenie şi nu-şi stabilesc domiciliul în România.
Beneficiazã de dispoziţiile alin. 1 şi cei cãrora li s-a ridicat cetãţenia romana fãrã voia lor sau din alte motive neimputabile lor, precum şi descendenţii acestora.
ART. 38
Cererile privind acordarea cetateniei şi aprobarea renunţãrii la cetãţenie sînt supuse unei taxe prevãzute de lege.
Prin derogare de la prevederile alin. 1, redobindirea cetateniei potrivit prevederilor art. 37 este scutitã de plata taxelor consulare.
ART. 39
Persoanele cãrora li s-a acordat cetãţenia romana, potrivit legii, au toate drepturile şi libertãţile, precum şi obligaţiile prevãzute prin Constituţie şi legile tarii pentru cetãţenii romani.
ART. 40
Cetãţenia romana cu titlu de "cetãţenie de onoare" se poate acorda unor strãini pentru servicii deosebite aduse tarii şi naţiunii romane, la propunerea Guvernului, fãrã nici o alta formalitate, de cãtre Parlamentul României.
Persoanele care au dobîndit cetãţenia de onoare se bucura de toate drepturile civile şi politice recunoscute cetãţenilor romani, cu excepţia dreptului de a alege şi de a fi ales şi de a ocupa o funcţie publica.
ART. 41
Pentru situaţiile în care se cere consimţãmîntul minorului care a împlinit virsta de 14 ani, acesta trebuie fãcut în forma unei declaraţii autentice date în fata notarului.
ART. 42
Prezenta lege intra în vigoare la 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României.
Cererile aflate în curs de soluţionare la data intrãrii în vigoare a prezentei legi se vor rezolva în conformitate cu prevederile acesteia, cu excepţia cererilor de redobindire a cetateniei romane, depuse, pînã la aceasta data, în temeiul <>Decretului-lege nr. 137/1990 .
ART. 43
Pe data intrãrii în vigoare a <>legii de fata se abroga Legea nr. 24/1971 - Legea cetateniei romane -, <>Decretul-lege nr. 137/1990 privind unele dispoziţii referitoare la cetãţenia romana, prevederile art. 3 şi ale <>art. 8 din Decretul-lege nr. 7/1989 privind repatrierea cetãţenilor romani şi a foştilor cetãţeni romani, precum şi orice alte dispoziţii contrare prevederilor prezentei legi.

Aceasta lege a fost adoptatã de Senat în şedinţa din 25 februarie 1991.

PREŞEDINTELE SENATULUI
academician ALEXANDRU BÎRLĂDEANU

Aceasta lege a fost adoptatã de Adunarea Deputaţilor în şedinţa din 25 februarie 1991.

PREŞEDINTELE ADUNĂRII DEPUTAŢILOR
MARŢIAN DAN

În temeiul art. 82 lit. m) din Decretul-lege nr. 92/1990 pentru alegerea parlamentului şi a Preşedintelui României, promulgãm Legea, cetateniei romane şi dispunem publicarea sa în Monitorul Oficial al României.

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI
ION ILIESCU

------------------------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016