Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Parlamentul României adoptă prezenta lege ARTICOL UNIC Se ratifică Acordul dintre România şi Regiunea Administrativă Specială Hong Kong a Republicii Populare Chineze pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit, semnat la Bucureşti la 18 noiembrie 2015. Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR FLORIN IORDACHE p. PREŞEDINTELE SENATULUI, IOAN CHELARU Bucureşti, 7 noiembrie 2016. Nr. 204. ACORD între România şi Regiunea Administrativă Specială Hong Kong a Republicii Populare Chineze pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit*)────────── *) Traducere.────────── România şi Regiunea Administrativă Specială Hong Kong a Republicii Populare Chineze, denumite în continuare părţile contractante, dorind să încheie un acord pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit, au convenit după cum urmează: ART. 1 Persoane vizate Prezentul acord se aplică persoanelor care sunt rezidente ale uneia sau ale ambelor părţi contractante. ART. 2 Impozite vizate 1. Prezentul acord se aplică impozitelor pe venit stabilite în numele unei părţi contractante şi, în cazul României, inclusiv celor stabilite de unităţile administrativ-teritoriale, indiferent de modul în care acestea sunt percepute. 2. Sunt considerate impozite pe venit toate impozitele stabilite pe venitul total sau pe elementele de venit, inclusiv impozitele pe câştigurile provenite din înstrăinarea proprietăţii mobiliare sau imobiliare, precum şi impozitele asupra creşterii capitalului. 3. Impozitele existente asupra cărora se aplică Acordul sunt: (a) în cazul Regiunii Administrative Speciale Hong Kong: (i) impozitul pe profit; (ii) impozitul pe salarii; şi (iii) impozitul pe proprietate, indiferent dacă acestea sunt sau nu sunt stabilite în baza unei decizii de impunere individuale; (b) în cazul României: (i) impozitul pe venit; şi (ii) impozitul pe profit. 4. Acordul se aplică de asemenea oricăror impozite identice sau substanţial similare care sunt stabilite după data semnării Acordului, în plus sau în locul impozitelor existente, precum şi oricăror altor impozite care intră sub incidenţa paragrafelor 1 şi 2 ale prezentului articol pe care o parte contractantă le poate stabili în viitor. Autorităţile competente ale părţilor contractante se vor notifica reciproc cu privire la orice modificări semnificative care au fost făcute în legislaţiile lor fiscale. 5. Impozitele existente, împreună cu impozitele stabilite după semnarea Acordului, sunt denumite în continuare "impozit român" sau "impozit al Regiunii Administrative Speciale Hong Kong", după cum cere contextul. ART. 3 Definiţii generale 1. În sensul prezentului acord, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferită: (a) expresia "Regiunea Administrativă Specială Hong Kong" înseamnă orice loc unde se aplică legislaţia fiscală a Regiunii Administrative Speciale Hong Kong a Republicii Populare Chineze; (b) termenul "România" înseamnă teritoriul de stat al României, inclusiv marea sa teritorială şi spaţiul aerian de deasupra acestora, asupra cărora România îşi exercită suveranitatea, precum şi zona contiguă, platoul continental şi zona economică exclusivă asupra cărora România exercită drepturi suverane şi jurisdicţie, în conformitate cu legislaţia sa şi cu normele şi principiile dreptului internaţional; (c) expresia "activitate de afaceri" include de asemenea prestarea unor servicii profesionale şi a altor activităţi cu caracter independent; (d) termenul "societate" înseamnă orice persoană juridică sau orice entitate care este tratată ca fiind o persoană juridică în scopuri fiscale; (e) expresia "autoritate competentă" înseamnă: (i) în cazul Regiunii Administrative Speciale Hong Kong, comisarul pentru venituri interne sau reprezentantul său autorizat; (ii) în cazul României, ministrul finanţelor publice sau reprezentantul său autorizat; (f) expresiile "o parte contractantă" şi "cealaltă parte contractantă" înseamnă România sau Regiunea Administrativă Specială Hong Kong, după cum cere contextul; (g) termenul "întreprindere" este folosit în cazul desfăşurării oricărei activităţi de afaceri; (h) expresiile "întreprindere a unei părţi contractante" şi "întreprindere a celeilalte părţi contractante" înseamnă, după caz, o întreprindere exploatată de un rezident al unei părţi contractante şi o întreprindere exploatată de un rezident al celeilalte părţi contractante; (i) expresia "trafic internaţional" înseamnă orice transport efectuat cu o navă sau aeronavă exploatată de o întreprindere a unei părţi contractante, cu excepţia cazului când nava sau aeronava este exploatată numai între locuri din cealaltă parte contractantă; (j) termenul "naţional", în legătură cu România, înseamnă orice persoană fizică având cetăţenia română în conformitate cu legislaţia României şi orice persoană juridică, asociere de persoane şi orice altă entitate constituită şi având statutul în conformitate cu legislaţia în vigoare în România; (k) termenul "persoană" include o persoană fizică, o societate, un trust, un parteneriat şi orice altă asociere de persoane; (l) termenul "impozit" înseamnă impozit român sau impozit al Regiunii Administrative Speciale Hong Kong, după cum cere contextul. 2. În Acord, expresiile "impozit român" şi "impozit al Regiunii Administrative Speciale Hong Kong" nu includ penalităţile sau dobânzile percepute în baza legislaţiei oricăreia dintre părţile contractante referitoare la impozitele pentru care se aplică Acordul în temeiul articolului 2. 3. În ceea ce priveşte aplicarea Acordului în orice moment de o parte contractantă, orice termen care nu este definit în acesta va avea, dacă contextul nu cere o interpretare diferită, înţelesul pe care îl are la momentul respectiv în baza legislaţiei acelei părţi referitoare la impozitele pentru care se aplică Acordul, orice înţeles pe care îl are în baza legislaţiei fiscale aplicabile în acea parte prevalând asupra înţelesului dat termenului în baza altor legi ale acelei părţi. ART. 4 Rezident 1. În sensul prezentului acord, expresia "rezident al unei părţi contractante" înseamnă: (a) în cazul Regiunii Administrative Speciale Hong Kong: (i) orice persoană fizică care locuieşte în mod obişnuit în Regiunea Administrativă Specială Hong Kong; (ii) orice persoană fizică care se află în Regiunea Administrativă Specială Hong Kong pentru mai mult de 180 de zile în timpul unui an fiscal sau pentru mai mult de 300 de zile în 2 ani fiscali consecutivi dintre care unul este anul fiscal relevant; (iii) o societate încorporată în Regiunea Administrativă Specială Hong Kong sau una care este condusă sau controlată în mod normal în Regiunea Administrativă Specială Hong Kong, atunci când aceasta este încorporată în afara Regiunii Administrative Speciale Hong Kong; (iv) orice altă persoană constituită în baza legislaţiei Regiunii Administrative Speciale Hong Kong sau una care este condusă sau controlată în mod normal în Regiunea Administrativă Specială Hong Kong, atunci când aceasta este constituită în afara Regiunii Administrative Speciale Hong Kong; (v) Guvernul Regiunii Administrative Speciale Hong Kong; (b) în cazul României, orice persoană care, în baza legislaţiei României, este supusă impozitării datorită domiciliului său, reşedinţei sale, locului său de conducere, locului său de înregistrare sau oricărui altui criteriu de natură similară şi include de asemenea România şi orice unitate administrativ-teritorială a acesteia. Totuşi, această expresie nu include o persoană care este supusă impozitării în România numai pentru faptul că realizează venituri din surse situate în România. 2. Când, în conformitate cu prevederile paragrafului 1, o persoană fizică este rezidentă a ambelor părţi contractante, atunci statutul său se determină după cum urmează: (a) aceasta va fi considerată rezidentă numai a părţii în care are o locuinţă permanentă la dispoziţia sa; dacă aceasta dispune de o locuinţă permanentă în ambele părţi, ea va fi considerată rezidentă numai a părţii cu care legăturile sale personale şi economice sunt mai strânse (centrul intereselor vitale); (b) dacă partea în care aceasta are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinată sau dacă aceasta nu dispune de o locuinţă permanentă în niciuna dintre părţi, ea va fi considerată rezidentă numai a părţii în care locuieşte în mod obişnuit; (c) dacă aceasta locuieşte în mod obişnuit în ambele părţi sau în niciuna dintre ele, ea va fi considerată rezidentă numai a părţii în care aceasta are drept de şedere, în cazul Regiunii Administrative Speciale Hong Kong, sau al cărei naţional este aceasta, în cazul României; (d) dacă aceasta are drept de şedere în Regiunea Administrativă Specială Hong Kong şi este de asemenea un naţional al României sau dacă aceasta nu are drept de şedere în Regiunea Administrativă Specială Hong Kong şi nici nu este un naţional al României, autorităţile competente ale părţilor contractante vor rezolva problema de comun acord. 3. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoană, alta decât o persoană fizică, este rezidentă a ambelor părţi contractante, atunci aceasta va fi considerată rezidentă numai a părţii în care este situat locul conducerii sale efective. ART. 5 Sediu permanent 1. În sensul prezentului acord, expresia "sediu permanent" înseamnă un loc fix de afaceri prin care întreprinderea îşi desfăşoară în întregime sau în parte activitatea sa. 2. Expresia "sediu permanent" include, în special: (a) un loc de conducere; (b) o sucursală; (c) un birou; (d) o fabrică; (e) un atelier; şi (f) o mină, un puţ petrolier sau de gaze, o carieră sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale. 3. Un şantier de construcţii sau un proiect de construcţii sau de instalare constituie sediu permanent numai atunci când acesta durează mai mult de 12 luni. 4. Prin derogare de la prevederile anterioare ale prezentului articol, expresia "sediu permanent" se consideră că nu include: (a) folosirea de instalaţii numai în scopul depozitării sau expunerii de bunuri sau mărfuri aparţinând întreprinderii; (b) menţinerea unui stoc de bunuri sau mărfuri aparţinând întreprinderii numai în scopul depozitării sau expunerii; (c) menţinerea unui stoc de bunuri sau mărfuri aparţinând întreprinderii numai în scopul prelucrării de către o altă întreprindere; (d) menţinerea unui stoc de bunuri sau mărfuri aparţinând întreprinderii care sunt expuse în cadrul unui târg comercial sau expoziţii temporare şi care sunt vândute de întreprindere la închiderea unui astfel de târg sau expoziţie; (e) menţinerea unui loc fix de afaceri numai în scopul cumpărării de bunuri sau mărfuri ori al colectării de informaţii pentru întreprindere; (f) menţinerea unui loc fix de afaceri numai în scopul desfăşurării pentru întreprindere a oricărei altei activităţi cu caracter pregătitor sau auxiliar; (g) menţinerea unui loc fix de afaceri numai pentru orice combinare a activităţilor menţionate în subparagrafele de la (a) la (f), cu condiţia ca întreaga activitate a locului fix de afaceri ce rezultă din această combinare să aibă un caracter pregătitor sau auxiliar. 5. Prin derogare de la prevederile paragrafelor 1 şi 2, atunci când o persoană - alta decât un agent cu statut independent căruia i se aplică paragraful 6 - acţionează într-o parte contractantă în numele unei întreprinderi a celeilalte părţi contractante, acea întreprindere se consideră că are un sediu permanent în prima parte contractantă menţionată în privinţa oricăror activităţi pe care acea persoană le exercită pentru întreprindere, dacă o astfel de persoană: (a) are şi exercită în mod obişnuit în prima parte contractantă menţionată împuternicirea de a încheia contracte în numele întreprinderii, în afară de cazul când activităţile unei astfel de persoane sunt limitate la cele menţionate în paragraful 4 care, dacă sunt exercitate printr-un loc fix de afaceri, nu fac din acest loc fix de afaceri un sediu permanent în baza prevederilor acelui paragraf; sau (b) nu are o astfel de împuternicire, însă menţine în mod obişnuit în prima parte menţionată un stoc de bunuri sau mărfuri din care aceasta livrează în mod regulat bunuri sau mărfuri în numele întreprinderii. 6. O întreprindere nu se consideră că are un sediu permanent într-o parte contractantă numai pentru faptul că aceasta îşi exercită activitatea de afaceri în acea parte printr-un broker, agent comisionar general sau orice alt agent cu statut independent, cu condiţia ca astfel de persoane să acţioneze în cadrul activităţii lor obişnuite de afaceri. 7. Faptul că o societate care este rezidentă a unei părţi contractante controlează sau este controlată de o societate care este rezidentă a celeilalte părţi contractante sau care îşi exercită activitatea de afaceri în cealaltă parte (printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este suficient pentru a face una din aceste societăţi un sediu permanent al celeilalte. ART. 6 Venituri din proprietăţi imobiliare 1. Veniturile realizate de un rezident al unei părţi contractante din proprietăţi imobiliare (inclusiv veniturile din agricultură sau din silvicultură) situate în cealaltă parte contractantă sunt impozabile în cealaltă parte. 2. Expresia "proprietăţi imobiliare" are înţelesul care este atribuit de legislaţia părţii contractante în care proprietăţile în cauză sunt situate. Expresia include, în orice caz, accesoriile proprietăţii imobiliare, inventarul viu şi echipamentul utilizat în agricultură şi în silvicultură, drepturile asupra cărora se aplică prevederile dreptului comun cu privire la proprietatea funciară, uzufructul proprietăţilor imobiliare şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, izvoarelor şi a altor resurse naturale; navele şi aeronavele nu sunt considerate proprietăţi imobiliare. 3. Prevederile paragrafului 1 se aplică veniturilor obţinute din exploatarea directă, din închirierea sau din folosirea în orice altă formă a proprietăţilor imobiliare. 4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se aplică de asemenea veniturilor provenind din proprietăţi imobiliare ale unei întreprinderi. ART. 7 Profiturile din activitatea de afaceri 1. Profiturile unei întreprinderi a unei părţi contractante sunt impozabile numai în acea parte, în afară de cazul când întreprinderea exercită activitate de afaceri în cealaltă parte contractantă printr-un sediu permanent situat acolo. Dacă întreprinderea exercită activitate de afaceri în acest mod, profiturile întreprinderii pot fi impuse în cealaltă parte, dar numai acea parte a lor care este atribuibilă acelui sediu permanent. 2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, când o întreprindere a unei părţi contractante exercită activitate de afaceri în cealaltă parte contractantă printr-un sediu permanent situat acolo, atunci se atribuie în fiecare parte contractantă acelui sediu permanent profiturile pe care acesta le-ar fi putut realiza dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă şi separată, exercitând activităţi identice sau similare, în condiţii identice sau similare şi tratând cu toată independenţa cu întreprinderea al cărei sediu permanent este. 3. La determinarea profiturilor unui sediu permanent sunt admise ca deductibile cheltuielile efectuate pentru scopurile sediului permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare efectuate, indiferent de faptul că s-au efectuat în partea în care se află situat sediul permanent sau în altă parte. 4. În măsura în care într-o parte contractantă se obişnuieşte ca profitul care se atribuie unui sediu permanent să fie determinat prin repartizarea profitului total al întreprinderii în diversele sale părţi componente, nicio prevedere a paragrafului 2 nu împiedică acea parte contractantă să determine profitul impozabil în conformitate cu repartiţia uzuală; metoda de repartizare adoptată trebuie să fie totuşi aceea prin care rezultatul obţinut să fie în concordanţă cu principiile enunţate în prezentul articol. 5. Niciun profit nu se atribuie unui sediu permanent numai pentru faptul că acel sediu permanent cumpără produse sau mărfuri pentru întreprindere. 6. În sensul paragrafelor precedente, profitul care se atribuie unui sediu permanent se determină în fiecare an prin aceeaşi metodă, dacă nu există motive temeinice şi suficiente de a proceda altfel. 7. Când profiturile includ elemente de venit care sunt tratate separat în alte articole ale prezentului acord, atunci prevederile acelor articole nu sunt afectate de prevederile prezentului articol. ART. 8 Transport naval şi aerian 1. Profiturile unei întreprinderi a unei părţi contractante obţinute din exploatarea în trafic internaţional a navelor sau aeronavelor sunt impozabile numai în acea parte. 2. Prevederile paragrafului 1 se aplică de asemenea profiturilor obţinute din participarea la un pool, la o activitate de afaceri desfăşurată în comun sau la o agenţie internaţională de transport. ART. 9 Întreprinderi asociate 1. Când (a) o întreprindere a unei părţi contractante participă direct sau indirect la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celeilalte părţi contractante; sau (b) aceleaşi persoane participă direct sau indirect la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unei părţi contractante şi a unei întreprinderi a celeilalte părţi contractante şi, fie într-un caz, fie în celălalt, cele două întreprinderi sunt legate în relaţiile lor comerciale sau financiare de condiţii acceptate sau impuse care diferă de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci profiturile care fără aceste condiţii ar fi fost obţinute de una din întreprinderi, dar nu au putut fi obţinute de fapt datorită acestor condiţii, pot fi incluse în profiturile acelei întreprinderi şi impozitate în consecinţă. 2. Când o parte contractantă include în profiturile unei întreprinderi a acelei părţi - şi impozitează în consecinţă - profiturile asupra cărora o întreprindere a celeilalte părţi contractante a fost supusă impozitării în cealaltă parte şi profiturile astfel incluse sunt profituri care ar fi revenit întreprinderii primei părţi menţionate dacă condiţiile stabilite între cele două întreprinderi ar fi fost acelea care ar fi fost convenite între întreprinderi independente, atunci cealaltă parte va proceda la modificarea corespunzătoare a sumei impozitului stabilit asupra acelor profituri. La efectuarea acestei modificări se va ţine seama de celelalte prevederi ale prezentului acord şi, dacă este necesar, autorităţile competente ale părţilor contractante se vor consulta reciproc. ART. 10 Dividende 1. Dividendele plătite de o societate care este rezidentă a unei părţi contractante unui rezident al celeilalte părţi contractante sunt impozabile în cealaltă parte. 2. Totuşi, aceste dividende sunt de asemenea impozabile în partea contractantă în care este rezidentă societatea plătitoare de dividende şi potrivit legislaţiei acelei părţi, dar dacă beneficiarul efectiv al dividendelor este rezident al celeilalte părţi contractante, impozitul astfel stabilit nu va depăşi: (a) 3 la sută din suma brută a dividendelor dacă beneficiarul efectiv este o societate (alta decât un parteneriat) care deţine în mod direct cel puţin 15 la sută din capitalul societăţii plătitoare de dividende; (b) 5 la sută din suma brută a dividendelor în toate celelalte cazuri. Prezentul paragraf nu afectează impunerea societăţii cu privire la profiturile din care se plătesc dividendele. 3. Prin derogare de la prevederile paragrafului 2, dividendele provenind dintr-o parte contractantă sunt scutite de impozit în acea parte dacă sunt realizate şi obţinute efectiv de: (a) în cazul Regiunii Administrative Speciale Hong Kong: (i) Guvernul Regiunii Administrative Speciale Hong Kong; (ii) Autoritatea Monetară din Hong Kong; (iii) Fondul de Schimb Valutar; (iv) o instituţie financiară deţinută în întregime sau în principal de Guvernul Regiunii Administrative Speciale Hong Kong şi convenită de autorităţile competente ale părţilor contractante; (b) în cazul României: (i) România sau o unitate administrativ-teritorială a acesteia; (ii) Banca Naţională a României; (iii) Banca de Export-Import a României (EXIMBANK); (iv) o instituţie financiară deţinută în întregime sau în principal de România şi convenită de autorităţile competente ale părţilor contractante. 4. Termenul "dividende" folosit în prezentul articol înseamnă venituri provenind din acţiuni sau din alte drepturi, care nu sunt titluri de creanţă, din participarea la profituri, precum şi veniturile din alte drepturi care sunt supuse aceluiaşi regim de impunere ca veniturile din acţiuni de către legislaţia părţii în care este rezidentă societatea care le distribuie. 5. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unei părţi contractante, desfăşoară activitate de afaceri în cealaltă parte contractantă în care societatea plătitoare de dividende este rezidentă, printr-un sediu permanent situat acolo, şi deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legătură cu care sunt plătite dividendele este efectiv legată de un asemenea sediu permanent. În această situaţie se aplică prevederile articolului 7. 6. Când o societate care este rezidentă a unei părţi contractante realizează profituri sau venituri din cealaltă parte contractantă, cealaltă parte nu poate percepe niciun impozit asupra dividendelor plătite de societate, cu excepţia cazului când asemenea dividende sunt plătite unui rezident al celeilalte părţi sau când deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legătură cu care dividendele sunt plătite este efectiv legată de un sediu permanent situat în cealaltă parte, nici să supună profiturile nedistribuite ale societăţii unui impozit asupra profiturilor nedistribuite ale societăţii, chiar dacă dividendele plătite sau profiturile nedistribuite reprezintă în întregime sau în parte profituri sau venituri provenind din cealaltă parte. 7. Prevederile prezentului articol nu se aplică dacă scopul principal sau unul din scopurile principale ale oricărei persoane care are legătură cu emiterea sau cesionarea acţiunilor sau a altor drepturi în legătură cu care este plătit dividendul este acela de a profita de prezentul articol prin intermediul acelei emiteri sau cesionări. ART. 11 Dobânzi 1. Dobânzile provenind dintr-o parte contractantă şi plătite unui rezident al celeilalte părţi contractante sunt impozabile în cealaltă parte. 2. Totuşi, aceste dobânzi sunt de asemenea impozabile în partea contractantă din care provin şi potrivit legislaţiei acelei părţi, dar dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor este rezident al celeilalte părţi contractante, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 3 la sută din suma brută a dobânzilor. 3. Prin derogare de la prevederile paragrafului 2, dacă şi atât timp cât Regiunea Administrativă Specială Hong Kong nu percepe un impozit cu reţinere la sursă asupra dobânzilor în baza legislaţiei sale interne, procentul prevăzut la paragraful 2 se reduce la zero. Autoritatea competentă a Regiunii Administrative Speciale Hong Kong va informa autoritatea competentă a României cu privire la orice modificări aduse legislaţiei interne a Regiunii Administrative Speciale Hong Kong referitoare la introducerea unui impozit cu reţinere la sursă asupra dobânzilor. 4. Prin derogare de la prevederile paragrafului 2, dobânzile provenind dintr-o parte contractantă sunt scutite de impozit în acea parte dacă sunt realizate şi obţinute efectiv de: (a) în cazul Regiunii Administrative Speciale Hong Kong: (i) Guvernul Regiunii Administrative Speciale Hong Kong; (ii) Autoritatea Monetară din Hong Kong; (iii) Fondul de Schimb Valutar; (iv) o instituţie financiară deţinută în întregime sau în principal de Guvernul Regiunii Administrative Speciale Hong Kong şi convenită de autorităţile competente ale părţilor contractante; (b) în cazul României: (i) România sau o unitate administrativ-teritorială a acesteia; (ii) Banca Naţională a României; (iii) Banca de Export-Import a României (EXIMBANK); (iv) o instituţie financiară deţinută în întregime sau în principal de România şi convenită de autorităţile competente ale părţilor contractante. 5. Termenul "dobânzi" folosit în prezentul articol înseamnă venituri din titluri de creanţă de orice fel însoţite sau nu de garanţii ipotecare sau de o clauză de participare la profiturile debitorului şi în special veniturile din titluri de stat şi veniturile din titluri sau obligaţiuni, inclusiv primele şi premiile legate de asemenea titluri sau obligaţiuni. Penalităţile pentru plata cu întârziere nu sunt considerate dobânzi în sensul prezentului articol. 6. Prevederile paragrafelor 1, 2 şi 3 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor, fiind un rezident al unei părţi contractante, desfăşoară activitate de afaceri în cealaltă parte contractantă din care provin dobânzile printr-un sediu permanent situat acolo şi creanţa în legătură cu care sunt plătite dobânzile este efectiv legată de un asemenea sediu permanent. În această situaţie se aplică prevederile articolului 7. 7. Dobânzile se consideră că provin dintr-o parte contractantă când plătitorul este rezident al acelei părţi. Totuşi, când plătitorul dobânzilor, fie că este sau nu este rezident al unei părţi contractante, are într-o parte contractantă un sediu permanent în legătură cu care a fost contractată creanţa generatoare de dobânzi şi aceste dobânzi se suportă de un asemenea sediu permanent, atunci astfel de dobânzi se consideră că provin din partea contractantă în care este situat sediul permanent. 8. Când, datorită relaţiilor speciale existente între plătitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altă persoană, suma dobânzilor, ţinând seama de creanţa pentru care sunt plătite, depăşeşte suma care ar fi fost convenită între plătitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplică numai la ultima sumă menţionată. În acest caz, partea excedentară a plăţilor este impozabilă potrivit legislaţiei fiecărei părţi contractante, ţinând seama de celelalte prevederi ale prezentului acord. 9. Prevederile prezentului articol nu se aplică dacă scopul principal sau unul din scopurile principale ale oricărei persoane care are legătură cu emiterea sau cesionarea titlului de creanţă în legătură cu care sunt plătite dobânzile este acela de a profita de prezentul articol prin intermediul acelei emiteri sau cesionări. ART. 12 Redevenţe 1. Redevenţele provenind dintr-o parte contractantă şi plătite unui rezident al celeilalte părţi contractante sunt impozabile în cealaltă parte. 2. Totuşi, aceste redevenţe sunt de asemenea impozabile în partea contractantă din care provin şi potrivit legislaţiei acelei părţi, dar dacă beneficiarul efectiv al redevenţelor este rezident al celeilalte părţi contractante, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 3 la sută din suma brută a redevenţelor. 3. Termenul "redevenţe" folosit în prezentul articol înseamnă plăţi de orice fel primite pentru folosirea sau dreptul de a folosi orice drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv asupra programelor de calculator, filmelor de cinematograf şi filmelor sau benzilor folosite pentru emisiunile de radio sau de televiziune, orice patent, marcă de comerţ, desen sau model, plan, formulă sau procedeu secret sau pentru utilizarea sau dreptul de a utiliza orice echipament industrial, comercial sau ştiinţific sau pentru informaţii referitoare la experienţa în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific. 4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al redevenţelor, fiind un rezident al unei părţi contractante, desfăşoară activitate de afaceri în cealaltă parte contractantă din care provin redevenţele printr-un sediu permanent situat acolo şi dreptul sau proprietatea în legătură cu care sunt plătite redevenţele este efectiv legată de un asemenea sediu permanent. În această situaţie se aplică prevederile articolului 7. 5. Redevenţele se consideră că provin dintr-o parte contractantă când plătitorul este rezident al acelei părţi. Totuşi, când plătitorul redevenţelor, fie că este sau nu este rezident al unei părţi contractante, are într-o parte contractantă un sediu permanent de care este legată obligaţia de a plăti redevenţele şi acestea sunt suportate de un asemenea sediu permanent, atunci astfel de redevenţe se consideră că provin din partea contractantă în care este situat sediul permanent. 6. Când, datorită relaţiilor speciale existente între plătitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altă persoană, suma redevenţelor, având în vedere utilizarea, dreptul sau informaţia pentru care sunt plătite, depăşeşte suma care ar fi fost convenită între plătitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplică numai la ultima sumă menţionată. În acest caz, partea excedentară a plăţilor este impozabilă potrivit legislaţiei fiecărei părţi contractante, ţinând seama de celelalte prevederi ale prezentului acord. 7. Prevederile prezentului articol nu se aplică dacă scopul principal sau unul din scopurile principale ale oricărei persoane care are legătură cu crearea sau cesionarea drepturilor în legătură cu care sunt plătite redevenţele este acela de a profita de prezentul articol prin intermediul acelei creări sau cesionări. ART. 13 Câştiguri de capital 1. Câştigurile realizate de un rezident al unei părţi contractante din înstrăinarea proprietăţilor imobiliare menţionate la articolul 6 şi situate în cealaltă parte contractantă sunt impozabile în cealaltă parte. 2. Câştigurile din înstrăinarea proprietăţii mobiliare făcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unei părţi contractante îl are în cealaltă parte contractantă, inclusiv astfel de câştiguri din înstrăinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere), sunt impozabile în cealaltă parte. 3. Câştigurile realizate de o întreprindere a unei părţi contractante din înstrăinarea navelor sau aeronavelor exploatate în trafic internaţional sau a proprietăţilor mobiliare necesare exploatării unor astfel de nave sau aeronave sunt impozabile numai în acea parte. 4. Câştigurile realizate de un rezident al unei părţi contractante din înstrăinarea acţiunilor a căror valoare provine în proporţie de peste 50 la sută, direct sau indirect, din proprietăţi imobiliare situate în cealaltă parte contractantă sunt impozabile în cealaltă parte. 5. Câştigurile din înstrăinarea oricăror proprietăţi, altele decât cele menţionate la paragrafele 1, 2, 3 şi 4, sunt impozabile numai în partea contractantă în care este rezident cel care înstrăinează. ART. 14 Venituri din activitatea salariată 1. Sub rezerva prevederilor articolelor 15, 17 şi 18, salariile şi alte remuneraţii similare obţinute de un rezident al unei părţi contractante pentru o activitate salariată sunt impozabile numai în acea parte, în afară de cazul când activitatea salariată este exercitată în cealaltă parte contractantă. Dacă activitatea salariată este astfel exercitată, asemenea remuneraţii sunt impozabile în cealaltă parte. 2. Prin derogare de la prevederile paragrafului 1, remuneraţiile obţinute de un rezident al unei părţi contractante pentru o activitate salariată exercitată în cealaltă parte contractantă sunt impozabile numai în prima parte menţionată dacă: (a) beneficiarul este prezent în cealaltă parte pentru o perioadă sau perioade care nu depăşesc în total 183 de zile în orice perioadă de 12 luni începând sau sfârşind în perioada impozabilă vizată; şi (b) remuneraţiile sunt plătite de un angajator sau în numele unui angajator care nu este rezident al celeilalte părţi; şi (c) remuneraţiile nu sunt suportate de un sediu permanent pe care angajatorul îl are în cealaltă parte. 3. Prin derogare de la prevederile anterioare ale prezentului articol, remuneraţiile obţinute pentru o activitate salariată exercitată la bordul unei nave sau aeronave exploatate în trafic internaţional de o întreprindere a unei părţi contractante sunt impozabile numai în acea parte. ART. 15 Remuneraţiile membrilor consiliului de administraţie Remuneraţiile şi alte plăţi similare obţinute de un rezident al unei părţi contractante în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie al unei societăţi care este rezidentă a celeilalte părţi contractante sunt impozabile în cealaltă parte. ART. 16 Artişti şi sportivi 1. Prin derogare de la prevederile articolelor 7 şi 14, veniturile obţinute de un rezident al unei părţi contractante în calitate de artist de spectacol cum sunt artiştii de teatru, de film, de radio sau de televiziune ori ca muzician sau ca sportiv, din activităţile lui personale desfăşurate în această calitate în cealaltă parte contractantă, sunt impozabile în cealaltă parte. 2. Când veniturile în legătură cu activităţile personale desfăşurate de un artist de spectacol sau de un sportiv, în această calitate, nu revin artistului de spectacol sau sportivului, ci unei alte persoane, acele venituri, prin derogare de la prevederile articolelor 7 şi 14, sunt impozabile în partea contractantă în care sunt desfăşurate activităţile artistului de spectacol sau ale sportivului. 3. Prin derogare de la prevederile paragrafelor 1 şi 2, veniturile obţinute din activităţile menţionate la paragraful 1 în cadrul schimburilor culturale sau sportive agreate de guvernele părţilor contractante şi care nu sunt desfăşurate în scopul de a obţine profit sunt scutite de impozit în partea contractantă în care sunt desfăşurate aceste activităţi. ART. 17 Pensii Pensiile şi alte remuneraţii similare, inclusiv sumele forfetare, provenind dintr-o parte contractantă şi plătite unui rezident al celeilalte părţi contractante pentru activitatea salariată sau activitatea independentă desfăşurată în trecut, sunt impozabile numai în prima parte menţionată. ART. 18 Funcţii publice 1. (a) Salariile şi alte remuneraţii similare, altele decât pensiile, plătite de o parte contractantă şi, în cazul României, inclusiv de o unitate administrativ-teritorială a acesteia, unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelei părţi sau unităţi, sunt impozabile numai în acea parte. (b) Totuşi, aceste salarii şi alte remuneraţii similare sunt impozabile numai în cealaltă parte contractantă dacă serviciile sunt prestate în acea parte şi persoana fizică este rezidentă a acelei părţi şi, (i) în cazul Regiunii Administrative Speciale Hong Kong, are drept de şedere în aceasta şi, în cazul României, este un naţional al acesteia; sau (ii) nu a devenit rezidentă a acelei părţi numai în scopul prestării serviciilor. 2. Prevederile articolelor 14, 15 şi 16 se aplică salariilor şi altor remuneraţii similare plătite pentru serviciile prestate în legătură cu o activitate de afaceri desfăşurată de o parte contractantă şi, în cazul României, inclusiv de o unitate administrativ-teritorială a acesteia. ART. 19 Studenţi Sumele pe care le primeşte pentru întreţinere, educaţie sau pregătire un student sau un practicant care este sau a fost imediat anterior vizitei sale într-o parte contractantă un rezident al celeilalte părţi contractante şi care este prezent în prima parte menţionată numai în scopul educaţiei sau pregătirii sale nu sunt impozabile în acea parte, cu condiţia ca astfel de sume să provină din surse situate în afara acelei părţi. ART. 20 Alte venituri 1. Elementele de venit ale unui rezident al unei părţi contractante, indiferent de unde provin, care nu sunt tratate la articolele precedente ale prezentului acord sunt impozabile numai în acea parte. 2. Prevederile paragrafului 1 nu se aplică asupra veniturilor, altele decât veniturile provenind din proprietăţile imobiliare aşa cum sunt definite în paragraful 2 al articolului 6, dacă beneficiarul unor astfel de venituri, fiind rezident al unei părţi contractante, desfăşoară activitate de afaceri în cealaltă parte contractantă printr-un sediu permanent situat acolo şi dreptul sau proprietatea în legătură cu care sunt plătite veniturile este efectiv legată de un asemenea sediu permanent. În această situaţie se aplică prevederile articolului 7. 3. Prevederile prezentului articol nu se aplică dacă scopul principal sau unul din scopurile principale ale oricărei persoane care are legătură cu crearea sau cesionarea drepturilor în legătură cu care sunt plătite veniturile este acela de a profita de prezentul articol prin intermediul acelei creări sau cesionări. ART. 21 Eliminarea dublei impuneri 1. S-a convenit ca dubla impunere să fie evitată în conformitate cu următoarele paragrafe ale prezentului articol. 2. Sub rezerva prevederilor legislaţiei Regiunii Administrative Speciale Hong Kong referitoare la deducerea din impozitul Regiunii Administrative Speciale Hong Kong a impozitului plătit într-o jurisdicţie din afara Regiunii Administrative Speciale Hong Kong (care nu afectează principiul general al prezentului articol), impozitul român plătit în baza legislaţiei României şi în conformitate cu prezentul acord, direct sau prin deducere, în legătură cu veniturile obţinute de o persoană care este rezidentă a Regiunii Administrative Speciale Hong Kong din surse situate în România, va fi dedus din impozitul Regiunii Administrative Speciale Hong Kong plătibil în legătură cu acele venituri, cu condiţia ca această deducere să nu depăşească suma impozitului Regiunii Administrative Speciale Hong Kong care este calculată în legătură cu acele venituri în conformitate cu legislaţia fiscală a Regiunii Administrative Speciale Hong Kong. 3. Când un rezident al României obţine venituri care, în conformitate cu prevederile Acordului, sunt impozitate în Regiunea Administrativă Specială Hong Kong, România va acorda ca o deducere din impozitul pe venitul acelui rezident o sumă egală cu impozitul pe venit plătit în Regiunea Administrativă Specială Hong Kong. Totuşi, această deducere nu va putea depăşi acea parte a impozitului pe venit, astfel cum este calculată înainte ca deducerea să fie acordată, care este atribuibilă veniturilor care sunt impozitate în Regiunea Administrativă Specială Hong Kong. ART. 22 Nediscriminarea 1. Persoanele care, în cazul Regiunii Administrative Speciale Hong Kong, au drept de şedere sau sunt încorporate sau constituite în alt mod în aceasta şi care, în cazul României, sunt naţionali români nu vor fi supuse în cealaltă parte contractantă la nicio impozitare sau obligaţie legată de aceasta, diferită sau mai împovărătoare decât impozitarea şi obligaţiile conexe la care sunt sau pot fi supuse persoanele care au drept de şedere sau sunt încorporate sau constituite în alt mod în cealaltă parte (atunci când cealaltă parte este Regiunea Administrativă Specială Hong Kong) sau naţionalii celeilalte părţi (atunci când cealaltă parte este România) aflaţi în aceeaşi situaţie, mai ales în ceea ce priveşte rezidenţa. Prin derogare de la prevederile articolului 1, această prevedere se aplică de asemenea persoanelor care nu sunt rezidente ale uneia sau ale ambelor părţi contractante. 2. Impozitarea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unei părţi contractante îl are în cealaltă parte contractantă nu va fi stabilită în condiţii mai puţin favorabile în cealaltă parte contractantă decât impozitarea stabilită întreprinderilor celeilalte părţi care desfăşoară aceleaşi activităţi. Această prevedere nu va fi interpretată ca obligând o parte contractantă să acorde rezidenţilor celeilalte părţi contractante vreo deducere personală, înlesnire sau reducere în ceea ce priveşte impozitarea, pe considerente legate de statutul civil sau de responsabilităţile familiale, pe care le acordă propriilor săi rezidenţi. 3. Cu excepţia cazului când se aplică prevederile paragrafului 1 al articolului 9, paragrafului 8 al articolului 11 sau paragrafului 6 al articolului 12, dobânzile, redevenţele şi alte plăţi efectuate de o întreprindere a unei părţi contractante unui rezident al celeilalte părţi contractante sunt deductibile, în scopul determinării profiturilor impozabile ale unei asemenea întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi cum ar fi fost plătite unui rezident al primei părţi menţionate. 4. Întreprinderile unei părţi contractante, al căror capital este deţinut sau controlat în întregime sau în parte, direct sau indirect, de unul sau de mai mulţi rezidenţi ai celeilalte părţi contractante, nu vor fi supuse în prima parte contractantă menţionată la nicio impozitare sau obligaţie legată de aceasta care să fie diferită sau mai împovărătoare decât impozitarea şi obligaţiile conexe la care sunt sau pot fi supuse alte întreprinderi similare ale primei părţi menţionate. 5. Prevederile prezentului articol se aplică numai impozitelor care fac obiectul articolului 2 al prezentului acord. ART. 23 Procedura amiabilă 1. Când o persoană consideră că datorită măsurilor luate de una sau de ambele părţi contractante rezultă sau va rezulta pentru ea o impozitare care nu este conformă cu prevederile prezentului acord, ea poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislaţia internă a acelor părţi, să supună cazul său autorităţii competente a părţii contractante al cărei rezident este sau, dacă situaţia sa se încadrează în prevederile paragrafului 1 al articolului 22, acelei autorităţi competente a părţii contractante în care aceasta are drept de şedere sau este încorporată sau constituită în alt mod, în cazul Regiunii Administrative Speciale Hong Kong, sau al cărei naţional este aceasta, în cazul României. Cazul trebuie prezentat în termen de 3 ani de la prima notificare a acţiunii din care rezultă o impozitare care nu este în conformitate cu prevederile prezentului acord. 2. Autoritatea competentă se va strădui, dacă reclamaţia îi pare întemeiată şi dacă ea însăşi nu este în măsură să ajungă la o soluţionare corespunzătoare, să rezolve cazul pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competentă a celeilalte părţi contractante în vederea evitării unei impozitări care nu este în conformitate cu Acordul. Orice înţelegere realizată va fi aplicată indiferent de perioada de prescripţie prevăzută în legislaţia internă a părţilor contractante. 3. Autorităţile competente ale părţilor contractante se vor strădui să rezolve pe calea înţelegerii amiabile orice dificultăţi sau dubii rezultate ca urmare a interpretării sau aplicării Acordului. De asemenea, acestea se pot consulta reciproc pentru eliminarea dublei impuneri în cazuri care nu sunt prevăzute de Acord. 4. Autorităţile competente ale părţilor contractante pot comunica direct între ele, inclusiv în cadrul unei comisii mixte formate din acestea sau din reprezentanţii lor, în scopul realizării unei înţelegeri în sensul paragrafelor anterioare. ART. 24 Schimbul de informaţii 1. Autorităţile competente ale părţilor contractante vor schimba astfel de informaţii care se consideră că sunt relevante pentru aplicarea prevederilor prezentului acord sau pentru administrarea ori implementarea legislaţiilor interne ale părţilor contractante referitoare la impozitele care fac obiectul articolului 2 din prezentul acord şi, în cazul României, inclusiv taxa pe valoarea adăugată şi accizele, în măsura în care impozitarea la care se referă nu este contrară Acordului. Schimbul de informaţii nu este limitat de articolul 1. 2. Orice informaţie primită în baza paragrafului 1 de o parte contractantă va fi tratată ca fiind secretă în acelaşi mod ca şi informaţia obţinută în baza legislaţiei interne a acelei părţi şi va fi dezvăluită numai persoanelor sau autorităţilor (inclusiv instanţelor judecătoreşti şi organelor administrative) însărcinate cu stabilirea, încasarea, aplicarea, urmărirea sau soluţionarea contestaţiilor cu privire la impozitele care fac obiectul paragrafului 1. Asemenea persoane sau autorităţi vor folosi informaţia numai în astfel de scopuri. Acestea pot dezvălui informaţia în procedurile judecătoreşti sau în deciziile judiciare. Informaţiile nu vor putea fi dezvăluite unei terţe jurisdicţii, indiferent de scop. 3. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu vor fi interpretate în niciun caz ca impunând unei părţi contractante obligaţia: (a) de a lua măsuri administrative contrare legislaţiei şi practicii administrative a acelei sau a celeilalte părţi contractante; (b) de a furniza informaţii care nu pot fi obţinute în baza legislaţiei sau în cadrul practicii administrative obişnuite a acelei sau a celeilalte părţi contractante; (c) de a furniza informaţii care ar dezvălui un secret comercial, de afaceri, industrial sau profesional ori un procedeu de fabricaţie sau informaţii a căror divulgare ar fi contrară ordinii publice (ordre public). 4. Dacă o parte contractantă solicită informaţii în conformitate cu prezentul articol, cealaltă parte contractantă va utiliza măsurile sale de culegere a informaţiilor pentru a obţine informaţiile solicitate, chiar dacă cealaltă parte nu are nevoie de astfel de informaţii pentru scopurile sale fiscale. Obligaţia prevăzută în propoziţia anterioară este supusă limitărilor prevăzute de paragraful 3, însă aceste limitări nu vor fi interpretate în niciun caz ca permiţând unei părţi contractante să refuze furnizarea de informaţii doar pentru faptul că aceasta nu are niciun interes naţional faţă de informaţiile respective. 5. Prevederile paragrafului 3 nu vor fi interpretate în niciun caz ca permiţând unei părţi contractante să refuze furnizarea de informaţii doar pentru faptul că informaţiile sunt deţinute de o bancă, de o altă instituţie financiară, de un împuternicit sau de o persoană care acţionează ca agent sau în calitate fiduciară sau pentru că acestea se referă la drepturile de proprietate deţinute în cadrul unei persoane. ART. 25 Privilegii fiscale Prevederile prezentului acord nu afectează privilegiile fiscale acordate în baza regulilor generale ale dreptului internaţional sau a prevederilor unor acorduri speciale. ART. 26 Măsuri antiabuz Prevederile prezentului acord nu afectează dreptul fiecărei părţi contractante de a aplica legislaţia sa internă referitoare la evaziunea fiscală, indiferent dacă este sau nu este descrisă astfel. ART. 27 Intrarea în vigoare 1. Fiecare dintre părţile contractante va notifica în scris celeilalte părţi îndeplinirea procedurilor cerute de legislaţia sa pentru intrarea în vigoare a prezentului acord. 2. Acordul va intra în vigoare la data ultimei notificări şi va produce efecte pentru veniturile obţinute în sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care acordul a intrat în vigoare. ART. 28 Încetarea valabilităţii Prezentul acord va rămâne în vigoare pe o perioadă nedeterminată, însă, după expirarea unei perioade de 5 ani de la data intrării sale în vigoare, la sau înainte de 30 iunie a oricărui an calendaristic, fiecare dintre părţile contractante poate transmite celeilalte părţi contractante o notificare scrisă de încetare a valabilităţii. Acordul îşi încetează valabilitatea la data primirii notificării scrise de încetare a valabilităţii. Totuşi, în această situaţie, Acordul va continua să producă efecte pentru veniturile obţinute în sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic în care Acordul îşi încetează valabilitatea. Acordul va înceta să mai producă efecte pentru veniturile obţinute în sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului calendaristic în care Acordul îşi încetează valabilitatea. Drept care subsemnaţii, autorizaţi în mod corespunzător în acest scop, au semnat prezentul acord. Semnat la Bucureşti la 18 noiembrie 2015, în două exemplare originale, în limba engleză.
Pentru România, Pentru Regiunea Administrativă Specială
Attila Gyorgy, Hong Kong a Republicii Populare Chineze,
secretar de stat, John C. Tsang,
Ministerul Finanţelor Publice secretar financiar
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
