Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
LEGE nr. 202 din 19 aprilie 2002 (*republicatã*)
privind egalitatea de sanse şi de tratament între femei şi bãrbaţi
EMITENT: PARLAMENTUL
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 150 din 1 martie 2007
_____________
*) Republicatã în temeiul <>art. III din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 56/2006 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 202/2002 privind egalitatea de sanse între femei şi bãrbaţi, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 768 din 8 septembrie 2006, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 507/2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 10 din 8 ianuarie 2007, dându-se textelor o noua numerotare.
<>Legea nr. 202/2002 a mai fost republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 14 februarie 2005, şi ulterior a mai fost modificatã prin <>Legea nr. 340/2006 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 202/2002 privind egalitatea de sanse între femei şi bãrbaţi, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 642 din 25 iulie 2006.
CAP. I
Dispoziţii generale
ART. 1
(1) Prezenta lege reglementeazã mãsurile pentru promovarea egalitãţii de sanse şi de tratament între femei şi bãrbaţi, în vederea eliminãrii tuturor formelor de discriminare bazate pe criteriul de sex, în toate sferele vieţii publice din România.
(2) În sensul prezentei legi, prin egalitate de sanse şi de tratament între femei şi bãrbaţi se înţelege luarea în considerare a capacitãţilor, nevoilor şi aspiratiilor diferite ale persoanelor de sex masculin şi, respectiv, feminin şi tratamentul egal al acestora.
ART. 2
Mãsurile pentru promovarea egalitãţii de sanse şi de tratament între femei şi bãrbaţi şi pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare bazate pe criteriul de sex se aplica în domeniul muncii, educaţiei, sãnãtãţii, culturii şi informãrii, politicii, participãrii la decizie, furnizarii şi accesului la bunuri şi servicii, precum şi în alte domenii reglementate prin legi speciale.
ART. 3
Prevederile prezentei legi nu au aplicabilitate în cadrul cultelor religioase şi nu aduc atingere vieţii private a cetãţenilor.
ART. 4
Termenii şi expresiile de mai jos, în sensul prezentei legi, au urmãtoarele definiţii:
a) prin discriminare directa se înţelege situaţia în care o persoana este tratata mai puţin favorabil, pe criterii de sex, decât este, a fost sau ar fi tratata alta persoana într-o situaţie comparabila;
b) prin discriminare indirecta se înţelege situaţia în care o dispoziţie, un criteriu sau o practica, aparent neutra, ar dezavantaja în special persoanele de un anumit sex în raport cu persoanele de alt sex, cu excepţia cazului în care aceasta dispoziţie, acest criteriu sau aceasta practica este justificatã obiectiv de un scop legitim, iar mijloacele de atingere a acestui scop sunt corespunzãtoare şi necesare;
c) prin hartuire se înţelege situaţia în care se manifesta un comportament nedorit, legat de sexul persoanei, având ca obiect sau ca efect lezarea demnitãţii persoanei în cauza şi crearea unui mediu de intimidare, ostil, degradant, umilitor sau jignitor;
d) prin hartuire sexualã se înţelege situaţia în care se manifesta un comportament nedorit cu conotatie sexualã, exprimat fizic, verbal sau nonverbal, având ca obiect sau ca efect lezarea demnitãţii unei persoane şi, în special, crearea unui mediu de intimidare, ostil, degradant, umilitor sau jignitor;
e) prin acţiuni pozitive se înţelege acele acţiuni speciale care sunt întreprinse temporar pentru a accelera realizarea în fapt a egalitãţii de sanse între femei şi bãrbaţi şi care nu sunt considerate acţiuni de discriminare;
f) prin munca de valoare egala se înţelege activitatea remuneratã care, în urma comparãrii, pe baza aceloraşi indicatori şi a aceloraşi unitãţi de mãsura, cu o alta activitate, reflecta folosirea unor cunoştinţe şi deprinderi profesionale similare sau egale şi depunerea unei cantitãţi egale ori similare de efort intelectual şi/sau fizic;
g) prin discriminare bazatã pe criteriul de sex se înţelege discriminarea directa şi discriminarea indirecta, hartuirea şi hartuirea sexualã a unei persoane de cãtre o alta persoana la locul de munca sau în alt loc în care aceasta isi desfãşoarã activitatea;
h) prin discriminare multipla se înţelege orice fapta de discriminare bazatã pe doua sau mai multe criterii de discriminare.
ART. 5
În materia reglementatã de prezenta lege dispoziţiile prevãzute la art. 4 prevaleazã asupra oricãror prevederi din alte acte normative, iar în caz de conflicte în domeniu prevaleazã dispoziţiile menţionate.
ART. 6
(1) Constituie discriminare dispoziţia de a discrimina o persoana pe baza criteriului de sex.
(2) Orice ordin de discriminare impotriva unor persoane pe criterii de sex este considerat discriminatoriu.
(3) Este interzisã orice forma de discriminare bazatã pe criteriul de sex.
(4) Este interzis ca deciziile privind o persoana sa fie afectate de acceptarea sau respingerea de cãtre persoana în cauza a unui comportament ce tine de hartuirea sau de hartuirea sexualã a acesteia.
(5) Nu sunt considerate discriminãri:
a) mãsurile speciale prevãzute de lege pentru protecţia maternitatii, naşterii şi alaptarii;
b) acţiunile pozitive pentru protecţia anumitor categorii de femei sau bãrbaţi;
c) o diferenţa de tratament bazatã pe o caracteristica de sex când, datoritã naturii activitãţilor profesionale specifice avute în vedere sau a cadrului în care acestea se desfãşoarã, constituie o cerinta profesionalã autenticã şi determinanta atât timp cat obiectivul e legitim şi cerinta proporţionalã.
CAP. II
Egalitatea de sanse şi de tratament între femei şi bãrbaţi în domeniul muncii
ART. 7
(1) Prin egalitatea de sanse şi de tratament între femei şi bãrbaţi în relaţiile de munca se înţelege accesul nediscriminatoriu la:
a) alegerea ori exercitarea libera a unei profesii sau activitãţi;
b) angajare în toate posturile sau locurile de munca vacante şi la toate nivelurile ierarhiei profesionale;
c) venituri egale pentru munca de valoare egala;
d) informare şi consiliere profesionalã, programe de iniţiere, calificare, perfecţionare, specializare şi recalificare profesionalã;
e) promovare la orice nivel ierarhic şi profesional;
f) condiţii de munca ce respecta normele de sãnãtate şi securitate în munca, conform prevederilor legislaţiei în vigoare;
g) beneficii, altele decât cele de natura salariala, precum şi la sistemele publice şi private de securitate socialã;
h) organizaţii patronale, sindicale şi organisme profesionale, precum şi la beneficiile acordate de acestea;
i) prestaţii şi servicii sociale, acordate în conformitate cu legislaţia în vigoare.
(2) În conformitate cu prevederile alin. (1), de egalitatea de sanse şi de tratament între femei şi bãrbaţi în relaţiile de munca beneficiazã toţi lucrãtorii, inclusiv persoanele care exercita o activitate independenta, precum şi lucrãtorii din agricultura.
(3) Prevederile prezentei legi se aplica tuturor persoanelor, funcţionari publici şi personal contractual, din sectorul public şi privat, inclusiv din instituţiile publice.
ART. 8
(1) Angajatorii sunt obligaţi sa asigure egalitatea de sanse şi de tratament între angajaţi, femei şi bãrbaţi, în cadrul relaţiilor de munca de orice fel, inclusiv prin introducerea de dispoziţii pentru interzicerea discriminarilor bazate pe criteriul de sex în regulamentele de organizare şi funcţionare şi în regulamentele interne ale unitãţilor.
(2) Angajatorii sunt obligaţi sa îi informeze permanent pe angajaţi, inclusiv prin afişare în locuri vizibile, asupra drepturilor pe care aceştia le au în ceea ce priveşte respectarea egalitãţii de sanse şi de tratament între femei şi bãrbaţi în relaţiile de munca.
ART. 9
(1) Este interzisã discriminarea prin utilizarea de cãtre angajator a unor practici care dezavantajeaza persoanele de un anumit sex, în legatura cu relaţiile de munca, referitoare la:
a) anunţarea, organizarea concursurilor sau examenelor şi selecţia candidaţilor pentru ocuparea posturilor vacante din sectorul public sau privat;
b) încheierea, suspendarea, modificarea şi/sau încetarea raportului juridic de munca ori de serviciu;
c) stabilirea sau modificarea atribuţiilor din fişa postului;
d) stabilirea remuneraţiei;
e) beneficii, altele decât cele de natura salariala, precum şi la securitate socialã;
f) informare şi consiliere profesionalã, programe de iniţiere, calificare, perfecţionare, specializare şi recalificare profesionalã;
g) evaluarea performantelor profesionale individuale;
h) promovarea profesionalã;
i) aplicarea mãsurilor disciplinare;
j) dreptul de aderare la sindicat şi accesul la facilitãţile acordate de acesta;
k) orice alte condiţii de prestare a muncii, potrivit legislaţiei în vigoare.
(2) Sunt exceptate de la aplicarea prevederilor alin. (1) lit. a) locurile de munca în care, datoritã naturii activitãţilor profesionale respective sau cadrului în care acestea sunt desfãşurate, o caracteristica legatã de sex este o cerinta profesionalã autenticã şi determinanta, cu condiţia ca obiectivul urmãrit sa fie legitim şi cerinta sa fie proporţionalã.
(3) Este consideratã discriminare orice dispoziţie de a discrimina o persoana pe criteriu de sex.
ART. 10
(1) Maternitatea nu poate constitui un motiv de discriminare.
(2) Orice tratament mai puţin favorabil aplicat unei femei legat de sarcina sau de concediul de maternitate constituie discriminare în sensul prezentei legi.
(3) Este interzis sa i se solicite unei candidate, în vederea angajãrii, sa prezinte un test de graviditate şi/sau sa semneze un angajament ca nu va rãmâne insarcinata sau ca nu va naşte pe durata de valabilitate a contractului individual de munca.
(4) Sunt exceptate de la aplicarea prevederilor alin. (1) acele locuri de munca interzise femeilor gravide şi/sau care alapteaza, datoritã naturii ori condiţiilor particulare de prestare a muncii.
(5) Concedierea nu poate fi dispusã pe durata în care:
a) femeia salariata este gravida sau se afla în concediu de maternitate;
b) angajatul se afla în concediu de creştere şi îngrijire a copilului în varsta de pana la 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copilului cu handicap.
(6) Este exceptatã de la aplicarea prevederilor alin. (5) concedierea pentru motive ce intervin ca urmare a reorganizãrii judiciare sau a falimentului angajatorului, în condiţiile legii.
(7) La încetarea concediului de maternitate sau a concediului de creştere şi îngrijire a copilului în varsta de pana la 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copilului cu handicap, salariata/salariatul are dreptul de a se întoarce la ultimul loc de munca sau la un loc de munca echivalent, având condiţii de munca echivalente şi, de asemenea, de a beneficia de orice imbunatatire a condiţiilor de munca la care ar fi avut dreptul în timpul absentei.
ART. 11
Constituie discriminare bazatã pe criteriul de sex orice comportament nedorit, definit drept hartuire sau hartuire sexualã, având ca scop sau efect:
a) de a crea la locul de munca o atmosfera de intimidare, de ostilitate sau de descurajare pentru persoana afectatã;
b) de a influenta negativ situaţia persoanei angajate în ceea ce priveşte promovarea profesionalã, remuneraţia sau veniturile de orice natura ori accesul la formarea şi perfecţionarea profesionalã, în cazul refuzului acesteia de a accepta un comportament nedorit, ce tine de viata sexualã.
ART. 12
Pentru prevenirea şi eliminarea oricãror comportamente, definite drept discriminare bazatã pe criteriul de sex, angajatorul are urmãtoarele obligaţii:
a) sa prevadã în regulamentele interne ale unitãţilor sancţiuni disciplinare, în condiţiile prevãzute de lege, pentru angajaţii care incalca demnitatea personalã a altor angajaţi prin crearea de medii degradante, de intimidare, de ostilitate, de umilire sau ofensatoare, prin acţiuni de discriminare, definite la art. 4 lit. a)-e) şi la art. 11;
b) sa asigure informarea tuturor angajaţilor cu privire la interzicerea hartuirii şi a hartuirii sexuale la locul de munca, inclusiv prin afişarea în locuri vizibile a prevederilor regulamentelor interne ale unitãţilor pentru prevenirea oricãrui act de discriminare bazat pe criteriul de sex;
c) sa informeze imediat dupã ce a fost sesizat autoritãţile publice abilitate cu aplicarea şi controlul aplicãrii legislaţiei privind egalitatea de sanse şi de tratament între femei şi bãrbaţi.
ART. 13
(1) Constituie discriminare şi este interzisã modificarea unilaterala de cãtre angajator a relaţiilor sau a condiţiilor de munca, inclusiv concedierea persoanei angajate care a înaintat o sesizare ori o reclamaţie la nivelul unitãţii sau care a depus o plângere, în condiţiile prevãzute la art. 39 alin. (2), la instanţele judecãtoreşti competente, în vederea aplicãrii prevederilor prezentei legi şi dupã ce sentinta judecãtoreascã a rãmas definitiva, cu excepţia unor motive întemeiate şi fãrã legatura cu cauza.
(2) Prevederile alin. (1) se aplica în mod corespunzãtor şi membrilor organizaţiei sindicale sau reprezentanţilor salariaţilor care au competenta sa acorde sprijin în rezolvarea situaţiei la locul de munca potrivit art. 39 alin. (1).
ART. 14
Pentru prevenirea acţiunilor de discriminare bazate pe criteriul de sex în domeniul muncii, atât la negocierea contractului colectiv de munca unic la nivel naţional, de ramura, cat şi la negocierea contractelor colective de munca la nivel de unitãţi, pãrţile contractante vor stabili introducerea de clauze de interzicere a faptelor de discriminare şi, respectiv, clauze privind modul de soluţionare a sesizarilor/reclamatiilor formulate de persoanele prejudiciate prin asemenea fapte.
CAP. III
Egalitatea de sanse şi de tratament în ceea ce priveşte accesul la educaţie, la sãnãtate, la cultura şi la informare
ART. 15
(1) Este interzisã orice forma de discriminare bazatã pe criteriul de sex în ceea ce priveşte accesul femeilor şi bãrbaţilor la toate nivelurile de instruire şi de formare profesionalã, inclusiv ucenicia la locul de munca, la perfecţionare şi, în general, la educaţia continua.
(2) Instituţiile de învãţãmânt de toate gradele, factorii sociali care se implica în procese instructiv-educative, precum şi toţi ceilalţi furnizori de servicii de formare şi de perfecţionare, autorizaţi conform legii, vor include în programele naţionale de educaţie teme şi activitãţi referitoare la egalitatea de sanse între femei şi bãrbaţi.
(3) Instituţiile prevãzute la alin. (2) au obligaţia de a institui, în activitatea lor, practici nediscriminatorii bazate pe criteriul de sex, precum şi mãsuri concrete de garantare a egalitãţii de sanse şi de tratament între femei şi bãrbaţi, conform legislaţiei în vigoare.
(4) Restrictionarea accesului unuia dintre sexe în instituţii de învãţãmânt publice sau private se face pe criterii obiective, anunţate public, în conformitate cu prevederile legislaţiei antidiscriminare.
(5) Este interzis sa se solicite candidatelor, la orice forma de învãţãmânt, sa prezinte un test de graviditate şi/sau sa semneze un angajament ca nu vor rãmâne însãrcinate sau ca nu vor naşte pe durata studiilor.
ART. 16
(1) Ministerul Educaţiei şi Cercetãrii asigura, prin mijloace specifice, instruirea, pregãtirea şi informarea corespunzãtoare a cadrelor didactice, la toate formele de învãţãmânt, public şi privat, pe tema egalitãţii de sanse pentru femei şi bãrbaţi.
(2) Ministerul Educaţiei şi Cercetãrii va promova acele manuale şcolare, cursuri universitare, ghiduri pentru aplicarea programelor analitice care sa nu cuprindã aspectele de discriminare între sexe, precum şi modelele şi stereotipurile comportamentale negative în ceea ce priveşte rolul femeilor şi al bãrbaţilor în viata publica şi familialã.
ART. 17
Este interzisã orice forma de discriminare bazatã pe criteriul de sex în ceea ce priveşte accesul femeilor şi bãrbaţilor la toate nivelurile de asistenta medicalã şi la programele de prevenire a imbolnavirilor şi de promovare a sãnãtãţii.
ART. 18
Direcţiile de sãnãtate publica judeţene şi a municipiului Bucureşti sunt responsabile pentru aplicarea mãsurilor de respectare a egalitãţii de sanse şi de tratament între femei şi bãrbaţi în domeniul sãnãtãţii, în ceea ce priveşte accesul la serviciile medicale şi calitatea acestora, precum şi sãnãtatea la locul de munca.
ART. 19
(1) Instituţiile publice de cultura, precum şi orice alte structuri şi formaţiuni care promoveazã actul cultural sub orice forma au obligaţia sa aplice mãsurile necesare pentru accesul tuturor persoanelor, fãrã discriminare bazatã pe criteriul de sex, la productiile culturale.
(2) Sursele de cultura menţionate la alin. (1) asigura nediscriminatoriu condiţiile necesare de manifestare şi de valorificare a aptitudinilor persoanelor de sex masculin şi, respectiv, feminin şi tratamentul egal al acestora în domeniul creatiei culturale.
ART. 20
(1) Publicitatea care prejudiciazã dupã criteriul de sex respectul pentru demnitatea umanã, aducând atingere imaginii unei persoane în viata publica şi/sau particularã, precum şi a unor grupuri de persoane este interzisã.
(2) Este interzisã utilizarea în publicitate a situaţiilor în care persoanele, indiferent de apartenenţa la un sex, sunt prezentate în atitudini degradante, umilitoare şi cu caracter pornografic.
(3) Firmele de publicitate au obligaţia de a cunoaşte şi de a respecta aplicarea principiului egalitãţii de sanse şi de tratament pentru eliminarea stereotipurilor de gen din productiile publicitare.
ART. 21
(1) Instituţiile publice, autoritãţile publice, precum şi organizaţiile guvernamentale asigura accesul la informaţiile din sferele lor de activitate, în limitele legii, solicitanţilor, femei sau bãrbaţi, fãrã discriminare.
(2) Informaţiile distribuite prin mass-media vor respecta egalitatea de sanse şi de tratament între femei şi bãrbaţi şi nu vor conţine, promova sau provoca nicio forma de discriminare bazatã pe criteriul de sex.
CAP. IV
Egalitatea de sanse între femei şi bãrbaţi în ceea ce priveşte participarea la luarea deciziei
ART. 22
(1) Instituţiile şi autoritãţile publice centrale şi locale, civile şi militare, unitãţile economice şi sociale, precum şi partidele politice, organizaţiile patronale şi sindicale şi alte entitãţi nonprofit, care isi desfãşoarã activitatea în baza unor statute proprii, promoveazã şi susţin participarea echilibrata a femeilor şi bãrbaţilor la conducere şi la decizie şi adopta mãsurile necesare pentru asigurarea participãrii echilibrate a femeilor şi bãrbaţilor la conducere şi decizie.
(2) Prevederile alin. (1) se aplica şi la nominalizarea membrilor şi/sau participanţilor în orice consiliu, grup de experţi şi alte structuri lucrative manageriale şi/sau de consultanţa.
ART. 23
(1) Pentru realizarea în fapt a egalitãţii de sanse şi de tratament între femei şi bãrbaţi, instituţiile şi autoritãţile publice centrale şi locale, structurile de dialog social, patronatele şi sindicatele, partidele politice asigura reprezentarea echitabila şi echilibrata a femeilor şi bãrbaţilor la toate nivelurile decizionale.
(2) Toate comisiile şi comitetele guvernamentale şi parlamentare asigura reprezentarea echitabila şi paritara a femeilor şi bãrbaţilor în componenta lor.
(3) Partidele politice au obligaţia sa prevadã în statutele şi regulamentele interne acţiuni pozitive în favoarea sexului subreprezentat la nivel de decizie, precum şi sa asigure reprezentarea echilibrata a femeilor şi bãrbaţilor în propunerea candidaţilor la alegerile locale, generale şi pentru Parlamentul European.
CAP. V
Autoritãţile publice abilitate cu aplicarea şi controlul aplicãrii legislaţiei privind egalitatea de sanse şi de tratament între femei şi bãrbaţi
ART. 24
(1) Se înfiinţeazã Agenţia Nationala pentru Egalitatea de Sanse între Femei şi Bãrbaţi (ANES), denumita în continuare Agenţia, ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridicã, în subordinea Ministerului Muncii, Solidaritãţii Sociale şi Familiei, finanţatã de la bugetul de stat, cu sediul în municipiul Bucureşti.
(2) Agenţia elaboreazã şi propune proiectul de buget propriu şi îl înainteazã ministrului muncii, solidaritãţii sociale şi familiei spre aprobare, în condiţiile legii.
(3) Agenţia promoveazã principiul egalitãţii de sanse şi de tratament între bãrbaţi şi femei şi asigura integrarea activa a perspectivei de gen în toate politicile şi programele naţionale.
(4) Instituţiile şi autoritãţile prevãzute la art. 22 alin. (1):
a) elaboreazã semestrial planuri de acţiune pentru aplicarea prevederilor legale privind egalitatea de sanse şi de tratament între femei şi bãrbaţi atât în politicile interne de gestionare a resurselor umane, cat şi în politicile, programele şi proiectele specifice domeniului de activitate;
b) raporteazã anual Agenţiei progresele obţinute.
(5) Instituţiile, autoritãţile şi organizaţiile prevãzute la art. 23 alin. (1) şi (2) raporteazã anual Agenţiei stadiul privind reprezentarea femeilor şi bãrbaţilor la nivel decizional, precum şi mãsurile propuse şi realizate pentru îmbunãtãţirea situaţiilor care nu respecta principiul reprezentãrii paritare.
(6) Planurile de acţiune sunt evaluate şi avizate de Agenţie, care urmãreşte aplicarea lor în practica.
(7) Agenţia va elabora trimestrial analize şi rapoarte privind participarea femeilor şi bãrbaţilor la activitatea decizionala, în administraţia publica, la nivel central şi local, în sfera economicã, socialã şi politica.
ART. 25
Agenţia îndeplineşte urmãtoarele funcţii:
a) de strategie, prin care se asigura fundamentarea, elaborarea şi aplicarea strategiei şi politicilor Guvernului în domeniul egalitãţii de sanse şi de tratament între femei şi bãrbaţi;
b) de armonizare cu reglementãrile Uniunii Europene a cadrului legislativ din domeniul sau de activitate;
c) de reprezentare, prin care se asigura, în numele statului roman, reprezentarea pe plan intern şi extern în domeniul sau de activitate;
d) de autoritate de stat, prin care se asigura integrarea activa şi vizibila a perspectivei de gen în toate politicile şi programele naţionale, controlul aplicãrii şi respectãrii reglementãrilor din domeniul sau de activitate şi funcţionarea organismelor din subordinea şi coordonarea sa.
ART. 26
(1) În exercitarea funcţiilor prevãzute la art. 25, Agenţia îndeplineşte, în principal, urmãtoarele atribuţii:
a) coordoneazã aplicarea strategiei şi politicilor Guvernului în domeniul egalitãţii de sanse între femei şi bãrbaţi;
b) propune Ministerului Muncii, Solidaritãţii Sociale şi Familiei proiecte de acte normative, planuri naţionale de acţiune pentru egalitatea de sanse între femei şi bãrbaţi şi asigura aplicarea acestora;
c) avizeazã, prin intermediul Ministerului Muncii, Solidaritãţii Sociale şi Familiei, proiectele de acte normative, iniţiate de alte autoritãţi, în vederea integrãrii şi respectãrii principiului egalitãţii de sanse şi de tratament între femei şi bãrbaţi;
d) elaboreazã rapoarte, studii, analize şi prognoze independente privind aplicarea principiului egalitãţii de sanse şi de tratament între femei şi bãrbaţi în toate domeniile de activitate;
e) elaboreazã, propune şi implementeaza proiecte şi programe de parteneriat cu finanţare interna şi/sau externa;
f) elaboreazã, fundamenteazã şi dezvolta programe şi proiecte, aprobate potrivit legii, în domeniul egalitãţii de sanse şi de tratament între femei şi bãrbaţi;
g) coordoneazã implementarea şi, dupã caz, implementeaza programele Uniunii Europene privind egalitatea de sanse şi de tratament între femei şi bãrbaţi;
h) este reprezentatã în structurile de coordonare sau gestionare a fondurilor ori programelor derulate în România de cãtre instituţiile Uniunii Europene, în vederea respectãrii principiului egalitãţii de sanse şi de tratament între femei şi bãrbaţi la alocarea resurselor;
i) reprezintã Guvernul României în organismele europene şi internaţionale din domeniu şi colaboreazã cu structuri similare din alte tari;
j) primeşte reclamaţii/plângeri privind încãlcarea dispoziţiilor normative referitoare la principiul egalitãţii de sanse şi de tratament între femei şi bãrbaţi şi al discriminarii dupã criteriul de sex, de la persoane fizice, persoane juridice, instituţii publice şi private şi le transmite instituţiilor competente în vederea soluţionãrii şi aplicãrii sancţiunii;
k) coopereazã cu autoritãţi centrale şi locale, cu instituţii de învãţãmânt şi de cercetare, cu organizaţii neguvernamentale;
l) colaboreazã permanent cu partenerii sociali, inclusiv cu organizaţiile neguvernamentale implicate în domeniul egalitãţii de gen, la elaborarea şi implementarea politicilor publice, în vederea realizãrii egalitãţii de sanse şi de tratament între femei şi bãrbaţi;
m) poate contribui financiar la susţinerea proiectelor în parteneriat cu organizaţiile neguvernamentale care desfãşoarã activitãţi în domeniul egalitãţii de gen, în condiţiile legii;
n) sprijinã formarea funcţionarilor publici şi salariaţilor instituţiilor sau organismelor publice ori private în domeniul aplicãrii principiului egalitãţii de sanse şi de tratament între femei şi bãrbaţi;
o) elaboreazã, tipareste şi difuzeazã, în ţara şi în strãinãtate, materiale de informare privind politicile guvernamentale în domeniu, precum şi materiale publicitare ori publicaţii periodice din domeniu;
p) asigura comunicarea informaţiilor din sfera guvernamentalã necesare Comisiei Europene în vederea redactarii raportului de implementare a directivelor europene;
r) urmãreşte, împreunã cu instituţiile şi autoritãţile publice responsabile, aplicarea şi respectarea prevederilor tratatelor şi convenţiilor internaţionale la care România este parte, în domeniul drepturilor omului şi al egalitãţii de sanse. Agenţia contribuie la elaborarea rapoartelor periodice de evaluare a progreselor în aplicarea documentelor juridice internaţionale.
(2) În scopul îndeplinirii atribuţiilor sale, Agenţia poate solicita informaţii de la autoritãţi ale administraţiei publice centrale şi locale, alte instituţii şi autoritãţi publice, societãţi comerciale la care statul este acţionar sau asociat, organizaţii patronale şi sindicale reprezentative la nivel naţional, acestea având obligaţia de a furniza datele solicitate.
ART. 27
(1) Agenţia este condusã de un preşedinte, cu rang de secretar de stat, numit prin decizie a primului-ministru, la propunerea ministrului muncii, solidaritãţii sociale şi familiei, în condiţiile legii.
(2) Mandatul preşedintelui este de 5 ani şi poate fi reînnoit o singura data.
(3) Mandatul preşedintelui înceteazã înainte de termen numai în caz de demisie, incompatibilitate cu alte funcţii publice sau private ori în caz de deces.
(4) Revocarea din funcţie a preşedintelui poate fi dispusã, prin decizie a primului-ministru, în cazul neîndeplinirii corespunzãtoare a atribuţiilor ce deriva din exercitarea mandatului, potrivit legii.
(5) Preşedintele conduce intreaga activitate a Agenţiei şi reprezintã Agenţia în raporturile cu Guvernul, cu ministerele, cu alte autoritãţi ale administraţiei publice, cu organizaţii, precum şi în raporturile cu persoane fizice şi juridice, romane sau strãine.
(6) În exercitarea atribuţiilor sale preşedintele emite ordine, norme şi instrucţiuni. Ordinele, normele şi instrucţiunile cu caracter normativ se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I, în condiţiile legii.
(7) Preşedintele este ordonator tertiar de credite.
(8) În îndeplinirea atribuţiilor sale, preşedintele Agenţiei poate consulta experţi/experte în domeniul egalitãţii de gen, cu recunoaştere la nivel naţional şi internaţional.
ART. 28
(1) Organizarea, funcţionarea, precum şi alte atribuţii ale Agenţiei, în afarã celor prevãzute în mod expres în prezenta lege, se stabilesc prin statut.
(2) Coordonarea şi atribuţiile compartimentelor din cadrul Agenţiei se stabilesc prin regulamentul de organizare şi funcţionare, aprobat prin ordin al preşedintelui.
ART. 29
(1) Agenţia va funcţiona cu un numãr maxim de 156 de posturi de funcţionari publici şi personal contractual inclusiv preşedintele, din care: 30 de posturi existente la începerea functionarii acesteia, 42 de posturi se asigura prin redistribuire din cadrul numãrului maxim de posturi aprobat Ministerului Muncii, Solidaritãţii Sociale şi Familiei şi 84 de posturi prin suplimentare ca urmare a prezentei legi.
(2) Repartizarea numãrului de posturi prevãzut la alin. (1) se stabileşte prin ordin al preşedintelui Agenţiei.
(3) Salarizarea personalului Agenţiei se face în conformitate cu prevederile legale aplicabile personalului din organele de specialitate ale administraţiei publice.
(4) Agenţia coordoneazã activitatea structurilor specifice pentru egalitatea de sanse între femei şi bãrbaţi prevãzute la alin. (1).
ART. 30
(1) Agenţia poate beneficia de donaţii şi sponsorizãri în condiţiile legii.
(2) Pentru finanţarea activitãţii Agenţiei pot fi utilizate şi fonduri externe rambursabile şi nerambursabile.
ART. 31
(1) Se înfiinţeazã Comisia nationala în domeniul egalitãţii de sanse între femei şi bãrbaţi (CONES) a carei activitate este coordonata de preşedintele Agenţiei care este şi preşedintele CONES.
(2) CONES preia, de la data constituirii legale, atribuţiile Comisiei consultative interministeriale în domeniul egalitãţii de sanse între femei şi bãrbaţi (CODES). Atribuţiile CONES, inclusiv cele stipulate de prezenta lege, sunt prevãzute de regulamentul propriu de organizare şi funcţionare, elaborat de cãtre Agenţie şi aprobat de CONES, care va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(3) CONES este alcãtuitã din reprezentanţi ai ministerelor şi ai altor organe de specialitate ale administraţiei publice centrale din subordinea Guvernului sau ai autoritãţilor administrative autonome, ai organizaţiilor sindicale şi ai asociaţiilor patronale reprezentative la nivel naţional, precum şi din reprezentanţi ai organizaţiilor neguvernamentale, cu activitate recunoscuta în domeniu, desemnaţi prin consens de acestea.
(4) Componenta CONES este propusã de preşedintele Agenţiei, în termen de maximum 30 de zile de la data numirii acestuia, cu consultarea autoritãţilor publice, organizaţiilor şi asociaţiilor prevãzute la alin. (3), şi se aproba prin decizie a primului-ministru. CONES este legal constituitã la data aprobãrii de cãtre primul-ministru a componentei acesteia.
(5) CONES asigura coordonarea activitãţii comisiilor judeţene şi a municipiului Bucureşti în domeniul egalitãţii de sanse între femei şi bãrbaţi (COJES).
(6) Reuniunile CONES se desfãşoarã trimestrial la sediul Agenţiei. Secretariatul CONES este asigurat de compartimentul desemnat prin ordin al preşedintelui Agenţiei.
(7) În cadrul şedinţelor trimestriale, CONES analizeazã rapoartele periodice transmise de comisiile judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, în domeniul egalitãţii de sanse între femei şi bãrbaţi (COJES) şi decide asupra mãsurilor necesare pentru eliminarea deficienţelor în asigurarea egalitãţii de sanse între sexe, constatate în teritoriu, în anumite domenii de activitate.
(8) Preşedintele Agenţiei prezintã, semestrial, comisiilor parlamentare pentru egalitatea de sanse între femei şi bãrbaţi raportul privind activitatea desfasurata şi utilizarea fondurilor bugetare şi extrabugetare, precum şi planul anual de mãsuri adoptat de fiecare instituţie membra a CONES pentru promovarea egalitãţii de sanse între bãrbaţi şi femei în domeniul sectorial de activitate.
ART. 32
(1) În fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti funcţioneazã comisia judeteana, respectiv a municipiului Bucureşti, în domeniul egalitãţii de sanse între femei şi bãrbaţi (COJES).
(2) COJES este alcãtuitã din reprezentanţi ai serviciilor publice deconcentrate şi ai altor organe de specialitate ale administraţiei publice locale sau ai autoritãţilor administrative locale, ai organizaţiilor sindicale şi ai asociaţiilor patronale, precum şi din reprezentanţi ai ONG-urilor, de la nivel local, desemnaţi de acestea.
(3) Atribuţiile COJES şi programul de activitate se stabilesc de cãtre preşedintele Agenţiei.
(4) COJES-urile colecteazã date relevante în vederea elaborãrii şi publicãrii, trimestrial, a rapoartelor privind condiţia femeilor şi bãrbaţilor în diferite domenii de activitate.
(5) Rapoartele sunt înaintate de cãtre preşedintele COJES preşedintelui ANES pentru a fi dezbãtute în şedinţele CONES, precum şi pentru a fi date publicitãţii.
(6) Preşedintele COJES este reprezentantul în teritoriu al ANES şi este desemnat în condiţiile prevãzute de Regulamentul de organizare şi funcţionare al comisiilor judeţene şi a municipiului Bucureşti, în domeniul egalitãţii de sanse între femei şi bãrbaţi, aprobat prin hotãrâre a Guvernului.
ART. 33
Agenţia asigura respectarea şi exercita controlul asupra aplicãrii prevederilor prezentei legi în domeniul sau de activitate, prin instituţiile aflate în subordinea, sub autoritatea sau în coordonarea Ministerului Muncii, Solidaritãţii Sociale şi Familiei, care au în responsabilitate aplicarea de mãsuri de promovare a egalitãţii de sanse şi de tratament între femei şi bãrbaţi şi de eliminare a discriminarii directe şi indirecte bazate pe criteriul de sex, dupã cum urmeazã:
a) Agenţia Nationala pentru Ocuparea Forţei de Munca asigura respectarea principiului egalitãţii de sanse şi de tratament între femei şi bãrbaţi în domeniul aplicãrii mãsurilor pentru stimularea ocupãrii forţei de munca, precum şi în domeniul protecţiei sociale a persoanelor neincadrate în munca;
b) Casa Nationala de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurãri Sociale asigura aplicarea mãsurilor de respectare a egalitãţii de sanse şi de tratament între femei şi bãrbaţi în domeniul administrãrii şi gestionãrii sistemului public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale;
c) Inspecţia Muncii asigura controlul aplicãrii mãsurilor de respectare a egalitãţii de sanse şi de tratament între femei şi bãrbaţi în domeniul sau de competenta;
d) Consiliul Naţional de Formare Profesionalã a Adulţilor, autoritate administrativã autonomã cu rol consultativ, asigura aplicarea mãsurilor de respectare a egalitãţii de sanse şi de tratament între femei şi bãrbaţi în elaborarea politicilor şi strategiilor privind formarea profesionalã a adulţilor;
e) Agenţia Nationala pentru Protecţia Familiei asigura aplicarea mãsurilor de respectare a egalitãţii de sanse şi de tratament între femei şi bãrbaţi în domeniul combaterii violenţei în familie;
f) Institutul Naţional de Cercetare Ştiinţificã în Domeniul Muncii şi Protecţiei Sociale şi Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecţia Muncii "Alexandru Darabont" - Bucureşti, aflate în coordonarea Ministerului Muncii, Solidaritãţii Sociale şi Familiei, sunt responsabile cu promovarea şi asigurarea egalitãţii de sanse şi de tratament între femei şi bãrbaţi în domeniile lor specifice de activitate şi pun la dispoziţie datele şi informaţiile pe care le deţin, necesare elaborãrii strategiilor şi politicilor în domeniu.
ART. 34
Ministerul Educaţiei şi Cercetãrii, prin inspectoratele şcolare teritoriale, asigura includerea în planurile de învãţãmânt şi în alte instrumente curriculare, precum şi în activitatea curenta a unitãţilor de învãţãmânt a mãsurilor de respectare a principiului egalitãţii de sanse şi de tratament între femei şi bãrbaţi.
ART. 35
Ministerul Sãnãtãţii Publice, celelalte ministere şi instituţiile centrale cu reţea sanitarã proprie asigura, prin direcţiile de sãnãtate publica judeţene şi a municipiului Bucureşti, respectiv structurile similare ale acestor direcţii, aplicarea mãsurilor de respectare a egalitãţii de sanse şi de tratament între femei şi bãrbaţi în domeniul sãnãtãţii, în ceea ce priveşte accesul la serviciile medicale şi calitatea acestora, precum şi sãnãtatea la locul de munca.
ART. 36
(1) Institutul Naţional de Statistica sprijinã activitatea şi colaboreazã cu Agenţia pentru dezvoltarea statisticii de gen şi pentru implementarea în România a indicatorilor de gen promovati de Comisia Europeanã.
(2) Institutul Naţional de Statistica introduce indicatorul de sex în toate documentele şi lucrãrile privind viata economicã, socialã, politica şi culturalã şi publica periodic date statistice, segregate pe sexe, referitoare la condiţia femeilor şi bãrbaţilor în societatea româneascã.
ART. 37
Consiliul Economic şi Social, prin Comisia pentru egalitatea de sanse şi tratament, sprijinã, în conformitate cu atribuţiile sale, integrarea principiului egalitãţii de sanse şi de tratament între femei şi bãrbaţi în actele normative cu implicaţii asupra vieţii economico-sociale.
ART. 38
(1) Confederatiile sindicale desemneazã, în cadrul organizaţiilor sindicale din unitãţi, reprezentanţi cu atribuţii pentru asigurarea respectãrii egalitãţii de sanse şi de tratament între femei şi bãrbaţi la locul de munca.
(2) Reprezentanţii sindicali desemnaţi primesc de la persoanele care se considera discriminate pe baza criteriului de sex sesizãri/reclamaţii, aplica procedurile de soluţionare a acestora şi solicita angajatorului rezolvarea cererilor angajaţilor, în conformitate cu prevederile art. 39 alin. (1).
(3) În unitãţile în care nu exista organizaţie sindicala unul dintre reprezentanţii aleşi ai salariaţilor are atribuţii pentru asigurarea respectãrii egalitãţii de sanse şi de tratament între femei şi bãrbaţi la locul de munca.
(4) Opinia reprezentanţilor sindicali din unitãţi, cu atribuţii pentru asigurarea respectãrii egalitãţii de sanse şi de tratament între femei şi bãrbaţi la locul de munca, se menţioneazã în mod obligatoriu în raportul de control privind respectarea prevederilor prezentei legi.
CAP. VI
Soluţionarea sesizarilor şi reclamatiilor privind discriminarea bazatã pe criteriul de sex
ART. 39
(1) Angajaţii au dreptul ca, în cazul în care se considera discriminati pe baza criteriului de sex, sa formuleze sesizãri/reclamaţii cãtre angajator sau impotriva lui, dacã acesta este direct implicat, şi sa solicite sprijinul organizaţiei sindicale sau al reprezentanţilor salariaţilor din unitate pentru rezolvarea situaţiei la locul de munca.
(2) În cazul în care aceasta sesizare/reclamaţie nu a fost rezolvatã la nivelul angajatorului prin mediere, persoana angajata care prezintã elemente de fapt ce conduc la prezumţia existenţei unei discriminãri directe sau indirecte bazate pe criteriul de sex în domeniul muncii, pe baza prevederilor prezentei legi, are dreptul atât sa sesizeze instituţia competenta, cat şi sa introducã cerere cãtre instanta judecãtoreascã competenta în a carei circumscripţie teritorialã isi are domiciliul sau resedinta, respectiv la secţia/completul pentru conflicte de munca şi drepturi de asigurãri sociale din cadrul tribunalului sau, dupã caz, instanta de contencios administrativ, dar nu mai târziu de un an de la data sãvârşirii faptei.
ART. 40
(1) Persoana care prezintã elemente de fapt ce conduc la prezumţia existenţei unei discriminãri directe sau indirecte bazate pe criteriul de sex, în alte domenii decât cel al muncii, are dreptul sa se adreseze instituţiei competente sau sa introducã cerere cãtre instanta judecãtoreascã competenta, potrivit dreptului comun, şi sa solicite despãgubiri materiale şi/sau morale, precum şi/sau înlãturarea consecinţelor faptelor discriminatorii de la persoana care le-a sãvârşit.
(2) Cererile persoanelor care se considera discriminate pe baza criteriului de sex, adresate instanţelor judecãtoreşti competente, sunt scutite de taxa de timbru.
ART. 41
Instanta judecãtoreascã competenta sesizatã cu un litigiu, în vederea aplicãrii prevederilor prezentei legi, poate, din oficiu, sa dispunã ca persoanele responsabile sa punã capãt situaţiei discriminatorii într-un termen pe care îl stabileşte.
ART. 42
(1) Instanta de judecata competenta potrivit legii va dispune ca persoana vinovata sa plãteascã despãgubiri persoanei discriminate dupã criteriul de sex, într-un cuantum ce reflecta în mod corespunzãtor prejudiciul pe care aceasta l-a suferit.
(2) Valoarea despãgubirilor va fi stabilitã de cãtre instanta potrivit legii.
ART. 43
(1) Angajatorul care reintegreazã în unitate sau la locul de munca o persoana, pe baza unei sentinţe judecãtoreşti rãmase definitive, în temeiul prevederilor prezentei legi, este obligat sa plãteascã remuneraţia pierdutã datoritã modificãrii unilaterale a relaţiilor sau a condiţiilor de munca, precum şi toate sarcinile de plata cãtre bugetul de stat şi cãtre bugetul asigurãrilor sociale de stat, ce le revin atât angajatorului, cat şi angajatului.
(2) Dacã nu este posibila reintegrarea în unitate sau la locul de munca a persoanei pentru care instanta judecãtoreascã a decis ca i s-au modificat unilateral şi nejustificat, de cãtre angajator, relaţiile sau condiţiile de munca, angajatorul va plati angajatului o despãgubire egala cu prejudiciul real suferit de angajat.
(3) Valoarea prejudiciului va fi stabilitã potrivit legii.
ART. 44
(1) Sarcina probei revine persoanei impotriva cãreia s-a formulat sesizarea/reclamaţia sau, dupã caz, cererea de chemare în judecata, pentru fapte care permit a se prezuma existenta unei discriminãri directe sau indirecte, care trebuie sa dovedeascã neincalcarea principiului egalitãţii de tratament.
(2) Agenţia, sindicatele, organizaţiile neguvernamentale care urmãresc protecţia drepturilor omului, precum şi alte persoane juridice care au un interes legitim în respectarea principiului egalitãţii de sanse şi de tratament între femei şi bãrbaţi au, la cererea persoanelor discriminate, calitate procesuala activa în justiţie şi pot asista în cadrul procedurilor administrative aceste persoane.
CAP. VII
Sancţiuni
ART. 45
Încãlcarea prevederilor prezentei legi atrage rãspunderea disciplinarã, materialã, civilã, contravenţionalã sau penalã, dupã caz, a persoanelor vinovate.
ART. 46
(1) Constituie contravenţii şi se sancţioneazã cu amenda contravenţionalã de la 1.500 lei la 15.000 lei încãlcarea dispoziţiilor art. 6 alin. (2) - (4), art. 8, art. 9 alin. (1), art. 10 alin. (1) şi (3), art. 11-14 şi ale art. 15-23.
(2) Discriminarea bazatã pe doua sau mai multe criterii, constatatã prin acelaşi proces-verbal, se sancţioneazã potrivit dispoziţiilor <>art. 10 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 , aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 180/2002 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(3) Constatarea şi sancţionarea contravenţiilor prevãzute de prezenta lege se fac de cãtre:
a) inspectorii de munca din cadrul inspectoratelor teritoriale de munca, în cazul contravenţiilor constând în încãlcarea dispoziţiilor art. 8, art. 9 alin. (1), art. 10 alin. (1) şi (3), precum şi ale art. 11-14;
b) Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminarii, în cazul contravenţiilor constând în încãlcarea dispoziţiilor art. 6 alin. (2)-(4), precum şi ale art. 15-23.
CAP. VIII
Dispoziţii finale
ART. 47
Dispoziţiile prezentei legi referitoare la contravenţii se completeazã cu cele ale <>Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 , aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 180/2002 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
ART. 48
Prezenta lege intra în vigoare la 30 de zile de la data publicãrii ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.
ART. 49
Prezenta lege transpune:
a) Directiva Consiliului nr. 76/207/CEE din 9 februarie 1976 pentru implementarea principiului egalitãţii de tratament pentru bãrbaţi şi femei referitor la accesul la ocupare, pregãtire profesionalã, promovare şi condiţii de munca, publicatã în Jurnalul Oficial al Comunitãţilor Europene (JOCE) nr. L 39 din 14 februarie 1976, cu modificãrile şi completãrile aduse prin Directiva Parlamentului European şi a Consiliului nr. 2002/73/CE din 23 septembrie 2002, publicatã în Jurnalul Oficial al Comunitãţilor Europene (JOCE) nr. L 269 din 5 octombrie 2002;
b) art. 1, 2, 4, 5, 6 şi 7 din Directiva 75/117/CEE din 10 februarie 1975 pentru aplicarea principiului plãţii egale pentru femei şi bãrbaţi, publicatã în Jurnalul Oficial al Comunitãţilor Europene (JOCE) nr. L 45 din 19 februarie 1975;
c) art. 10 şi 12 din Directiva Consiliului nr. 92/85/CEE din 19 octombrie 1992 privind implementarea mãsurilor de încurajare a îmbunãtãţirii securitãţii şi sãnãtãţii în munca a lucratoarelor gravide, lauze sau care alapteaza;
d) Directiva 97/80/CE din 15 decembrie 1997 privind sarcina probatorie în cazurile de discriminare bazatã pe criteriul de sex, publicatã în Jurnalul Oficial al Comunitãţilor Europene (JOCE) nr. L 14 din 20 ianuarie 1998;
e) Clauza 2, pct. 5 şi 6 din Directiva Consiliului nr. 96/34/CE din 3 iunie 1996 privind Acordul-cadru referitor la concediul pentru creşterea copilului, încheiat de UNICEF, CEIP şi CES, publicatã în Jurnalul Oficial al Comunitãţilor Europene (JOCE) nr. L 145 din 19 iunie 1996;
f) Directiva 86/613/CEE din 11 decembrie 1986 privind aplicarea principiului egalitãţii de tratament între bãrbaţi şi femei angajaţi într-o activitate independenta, inclusiv agricolã, precum şi protecţia lucratoarelor independente în timpul sarcinii şi al maternitatii.
NOTA:
Reproducem mai jos prevederi care nu sunt încorporate în forma republicatã a <>Legii nr. 202/2002 şi care se aplica, în continuare, ca dispoziţii proprii ale actelor modificatoare:
- <>art. IV din Ordonanta Guvernului nr. 84/2004 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 202/2002 privind egalitatea de sanse între femei şi bãrbaţi:
"<>Art. IV. - Pe data de 15 aprilie 2005 se abroga Hotãrârea Guvernului nr. 967/1999 privind constituirea şi funcţionarea Comisiei consultative interministeriale în domeniul egalitãţii de sanse între femei şi bãrbaţi (CODES), publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 583 din 30 noiembrie 1999, cu modificãrile ulterioare."
- <>art. II şi III din Legea nr. 340/2006 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 202/2002 privind egalitatea de sanse între femei şi bãrbaţi:
"Art. II. - Prevederile <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de sanse între femei şi bãrbaţi, republicatã, astfel cum sunt modificate prin prezenta lege, se aplica începând cu data de 1 ianuarie 2007.
Art. III. - Orice dispoziţii care incalca principiul egalitãţii de sanse şi de tratament între femei şi bãrbaţi, cuprinse în contractele individuale sau colective de munca, în regulamentele interne ale unitãţilor, în statutele profesiilor independente şi ale organizaţiilor sindicale şi patronale ori ale asociaţiilor nonprofit sau ale celor cu scop lucrativ sunt şi rãmân abrogate."
- <>art. II din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 56/2006 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 202/2002 privind egalitatea de sanse între femei şi bãrbaţi:
"Art. II. - În termen de 60 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenta, Guvernul, la propunerea Ministerului Muncii, Solidaritãţii Sociale şi Familiei, va aproba prin hotãrâre Statutul Agenţiei Naţionale pentru Egalitatea de Sanse între Femei şi Bãrbaţi."
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
