Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Parlamentul României adopta prezenta lege.
CAP. 1
Dispoziţii generale
ART. 1
(1) Prezenta lege reglementeazã mãsurile pentru promovarea egalitãţii de sanse între femei şi bãrbaţi, în vederea eliminãrii discriminarii directe şi indirecte dupã criteriul de sex, în toate sferele vieţii publice din România.
(2) În sensul prezentei legi, prin egalitate de sanse între femei şi bãrbaţi se înţelege luarea în considerare a capacitãţilor, nevoilor şi aspiratiilor diferite ale persoanelor de sex masculin şi, respectiv, feminin şi tratamentul egal al acestora.
ART. 2
Mãsurile pentru promovarea egalitãţii de sanse între femei şi bãrbaţi şi pentru eliminarea discriminarii directe şi indirecte dupã criteriul de sex se aplica în domeniul muncii, educaţiei, sãnãtãţii, culturii şi informãrii, participãrii la decizie, precum şi în alte domenii, reglementate prin legi specifice.
ART. 3
Prevederile prezentei legi nu au aplicabilitate în cadrul cultelor religioase şi nu aduc atingere vieţii private a cetãţenilor.
ART. 4
Termenii şi expresiile de mai jos, în sensul prezentei legi, au urmãtoarele definiţii:
a) prin discriminare directa se înţelege diferenţa de tratament a unei persoane în defavoarea acesteia, datoritã apartenentei sale la un anumit sex sau datoritã graviditatii, naşterii, maternitatii ori acordãrii concediului paternal;
b) prin discriminare indirecta se înţelege aplicarea de prevederi, criterii sau practici, în aparenta neutre, care, prin efectele pe care le genereazã, afecteazã persoanele de un anumit sex, exceptând situaţia în care aplicarea acestor prevederi, criterii sau practici poate fi justificatã prin factori obiectivi, fãrã legatura cu sexul;
c) prin hartuire sexualã se înţelege orice forma de comportament în legatura cu sexul, despre care cel care se face vinovat ştie ca afecteazã demnitatea persoanelor, dacã acest comportament este refuzat şi reprezintã motivatia pentru o decizie care afecteazã acele persoane;
d) prin mãsuri stimulative sau de discriminare pozitiva se înţelege acele mãsuri speciale care sunt adoptate temporar pentru a accelera realizarea în fapt a egalitãţii de sanse între femei şi bãrbaţi şi care nu sunt considerate acţiuni de discriminare;
e) prin munca de valoare egala se înţelege activitatea remuneratã care, în urma comparãrii, pe baza aceloraşi indicatori şi a aceloraşi unitãţi de mãsura, cu o alta activitate, reflecta folosirea unor cunoştinţe şi deprinderi profesionale similare sau egale şi depunerea unei cantitãţi egale ori similare de efort intelectual şi/sau fizic.
ART. 5
(1) Este interzisã discriminarea directa sau indirecta dupã criteriul de sex.
(2) Nu sunt considerate discriminãri:
a) mãsurile speciale prevãzute de lege pentru protecţia maternitatii, naşterii şi alaptarii;
b) mãsurile stimulative, temporare, pentru protecţia anumitor categorii de femei sau bãrbaţi;
c) cerinţele de calificare pentru activitãţi în care particularitãţile de sex constituie un factor determinant datoritã specificului condiţiilor şi modului de desfãşurare a activitãţilor respective.
CAP. 2
Egalitatea de sanse şi tratament între femei şi bãrbaţi în domeniul muncii
ART. 6
(1) Prin egalitatea de sanse şi tratament între femei şi bãrbaţi în relaţiile de munca se înţelege accesul nediscriminatoriu la:
a) alegerea ori exercitarea libera a unei profesii sau activitãţi;
b) angajare în toate posturile sau locurile de munca vacante şi la toate nivelurile ierarhiei profesionale;
c) venituri egale pentru munca de valoare egala;
d) informare şi consiliere profesionalã, programe de iniţiere, calificare, perfecţionare, specializare şi recalificare profesionalã;
e) promovare la orice nivel ierarhic şi profesional;
f) condiţii de munca ce respecta normele de sãnãtate şi securitate în munca, conform prevederilor legislaţiei în vigoare;
g) beneficii, altele decât cele de natura salariala şi mãsuri de protecţie şi asigurãri sociale.
(2) În conformitate cu alin. (1), de egalitatea de sanse şi tratament între femei şi bãrbaţi în relaţiile de munca beneficiazã toţi lucrãtorii, inclusiv cei care exercita o activitate independenta, precum şi lucrãtorii din agricultura.
ART. 7
(1) Angajatorii sunt obligaţi sa asigure egalitatea de sanse şi tratament între angajaţi, femei şi bãrbaţi, în cadrul relaţiilor de munca de orice fel, inclusiv prin introducerea de dispoziţii pentru interzicerea discriminarilor în regulamentele de organizare şi funcţionare şi în cele de ordine interioarã ale unitãţilor.
(2) Angajatorii sunt obligaţi sa îi informeze sistematic pe angajaţi, inclusiv prin afişare în locuri vizibile, asupra drepturilor pe care aceştia le au în ceea ce priveşte respectarea egalitãţii de sanse şi tratament între femei şi bãrbaţi în relaţiile de munca.
ART. 8
(1) Este interzisã discriminarea prin utilizarea de cãtre angajator a unor practici care dezavantajeaza persoanele de un anumit sex, în legatura cu relaţiile de munca, referitoare la:
a) anunţarea, organizarea concursurilor sau examenelor şi selecţia candidaţilor pentru ocuparea posturilor vacante din sectorul public sau privat;
b) încheierea, suspendarea, modificarea şi/sau încetarea raportului juridic de munca ori de serviciu;
c) stabilirea sau modificarea atribuţiilor din fişa postului;
d) stabilirea remuneraţiei;
e) beneficii, altele decât cele de natura salariala şi mãsuri de protecţie şi asigurãri sociale;
f) informare şi consiliere profesionalã, programe de iniţiere, calificare, perfecţionare, specializare şi recalificare profesionalã;
g) evaluarea performantelor profesionale individuale;
h) promovarea profesionalã;
i) aplicarea mãsurilor disciplinare;
j) dreptul de aderare la sindicat şi accesul la facilitãţile acordate de acesta;
k) orice alte condiţii de prestare a muncii, potrivit legislaţiei în vigoare.
(2) Sunt exceptate de la aplicarea prevederilor alin. (1) lit. a) locurile de munca în care, datoritã naturii sau condiţiilor particulare de prestare a muncii, prevãzute de lege, particularitãţile de sex sunt determinante.
ART. 9
(1) Maternitatea nu constituie un motiv de discriminare pentru selecţia candidatelor la angajare.
(2) Este interzis sa i se solicite unei candidate, în vederea angajãrii, sa prezinte un test de graviditate.
(3) Sunt exceptate de la aplicarea prevederilor alin. (1) acele locuri de munca interzise femeilor gravide şi/sau care alapteaza, datoritã naturii ori condiţiilor particulare de prestare a muncii.
ART. 10
(1) Este consideratã discriminare dupã criteriul de sex şi hartuirea sexualã a unei persoane de cãtre o alta persoana la locul de munca sau în alt loc în care aceasta îşi desfãşoarã activitatea.
(2) Constituie discriminare dupã criteriul de sex orice comportament definit drept hartuire sexualã, având ca scop:
a) de a crea la locul de munca o atmosfera de intimidare, de ostilitate sau de descurajare pentru persoana afectatã;
b) de a influenta negativ situaţia persoanei angajate în ceea ce priveşte promovarea profesionalã, remuneraţia sau veniturile de orice natura ori accesul la formarea şi perfecţionarea profesionalã, în cazul refuzului acesteia de a accepta un comportament nedorit, ce tine de viata sexualã.
ART. 11
Pentru prevenirea şi eliminarea oricãror comportamente, definite drept hartuire sexualã la art. 4 lit. c) şi la art. 10, angajatorul are urmãtoarele obligaţii:
a) sa prevadã în regulamentele de ordine interioarã ale unitãţilor sancţiuni disciplinare, în condiţiile prevãzute de lege, pentru angajaţii care incalca demnitatea personalã a altor angajaţi, comitand acţiuni de discriminare definite la art. 4 lit. a)-c) şi la art. 10;
b) sa asigure informarea tuturor angajaţilor cu privire la interzicerea hartuirii sexuale la locul de munca, inclusiv prin afişarea în locuri vizibile a prevederilor regulamentare de ordine interioarã pentru prevenirea oricãrui act de hartuire sexualã;
c) sa aplice imediat dupã sesizare sancţiunile disciplinare impotriva oricãrei manifestãri de hartuire sexualã la locul de munca, stabilite conform lit. a).
ART. 12
Constituie discriminare şi este interzisã modificarea unilaterala de cãtre angajator a relaţiilor sau a condiţiilor de munca, inclusiv concedierea persoanei angajate care a înaintat o sesizare ori o reclamaţie la nivelul unitãţii sau care a depus o plângere, în condiţiile prevãzute la art. 33 alin. (2), la instanţele judecãtoreşti competente, în vederea aplicãrii prevederilor prezentei legi şi dupã ce sentinta judecãtoreascã a rãmas definitiva, cu excepţia unor motive întemeiate şi fãrã legatura cu cauza.
ART. 13
Pentru prevenirea acţiunilor de discriminare dupã criteriul de sex în domeniul muncii, atât la negocierea contractului colectiv de munca unic la nivel naţional, cat şi la negocierea contractelor colective de munca la nivel de unitãţi, pãrţile contractante vor stabili introducerea de clauze de interzicere a faptelor de discriminare şi, respectiv, clauze privind modul de soluţionare a sesizarilor/reclamatiilor formulate de persoanele prejudiciate prin asemenea fapte.
CAP. 3
Egalitatea de sanse şi tratament în ceea ce priveşte accesul la educaţie, la sãnãtate, la cultura şi la informare
ART. 14
(1) Este interzisã orice forma de discriminare dupã criteriul de sex în ceea ce priveşte accesul femeilor şi bãrbaţilor la toate nivelurile de instruire şi de formare profesionalã, la perfecţionare şi, în general, la educaţia continua.
(2) Instituţiile de învãţãmânt de stat şi particulare, factorii sociali care se implica în procese instructiv-educative, precum şi toţi ceilalţi furnizori de servicii de formare şi de perfecţionare, autorizaţi conform legii, vor include în planurile de învãţãmânt, în programele analitice şi în alte instrumente curriculare mãsuri de respectare a principiului egalitãţii de sanse şi tratament între femei şi bãrbaţi.
(3) Instituţiile menţionate la alin. (2) vor aplica mãsuri de promovare a egalitãţii de sanse şi tratament între femei şi bãrbaţi în activitatea lor curenta.
ART. 15
(1) Ministerul Educaţiei şi Cercetãrii asigura, prin mijloace specifice, instruirea şi educarea în spiritul egalitãţii de sanse între sexe.
(2) Ministerul Educaţiei şi Cercetãrii va promova acele manuale şcolare, cursuri universitare, ghiduri pentru aplicarea programelor analitice care sa nu cuprindã aspectele de discriminare între sexe, precum şi modelele şi stereotipurile comportamentale negative în ceea ce priveşte rolul femeilor şi al bãrbaţilor în viata publica şi familialã.
ART. 16
Este interzisã orice forma de discriminare dupã criteriul de sex în ceea ce priveşte accesul femeilor şi bãrbaţilor la toate nivelurile de asistenta medicalã şi la programele de prevenire a imbolnavirilor şi de promovare a sãnãtãţii.
ART. 17
Direcţiile de sãnãtate publica judeţene şi a municipiului Bucureşti creeazã condiţii pentru aplicarea mãsurilor de respectare a egalitãţii de sanse şi tratament între femei şi bãrbaţi în domeniul sãnãtãţii, în ceea ce priveşte accesul la serviciile medicale şi calitatea acestora, precum şi sãnãtatea la locul de munca.
ART. 18
(1) Instituţiile publice de cultura, precum şi orice alte structuri şi formaţiuni care promoveazã actul cultural sub orice forma au obligaţia sa creeze condiţii pentru accesul tuturor persoanelor, fãrã discriminare dupã criteriul de sex, la productiile culturale.
(2) Sursele de cultura menţionate la alin. (1) asigura nediscriminatoriu condiţiile necesare de manifestare şi de valorificare a aptitudinilor persoanelor de sex masculin şi, respectiv, feminin şi tratamentul egal al acestora în domeniul creatiei culturale.
ART. 19
Publicitatea care prejudiciazã, dupã criteriul de sex, respectul pentru demnitatea umanã, aducând atingere imaginii şi onoarei unei persoane în viata publica şi/sau particularã, este interzisã.
ART. 20
(1) Instituţiile publice, precum şi organizaţiile guvernamentale şi neguvernamentale permit accesul la informaţiile din sferele lor de activitate, în limitele legii, solicitanţilor, femei sau bãrbaţi, fãrã discriminare.
(2) Informaţiile distribuite prin mass-media vor respecta egalitatea de sanse şi tratament între femei şi bãrbaţi şi nu vor conţine, promova sau provoca nici o forma de discriminare bazatã pe criteriul de sex.
CAP. 4
Egalitatea de sanse între femei şi bãrbaţi în ceea ce priveşte participarea la luarea deciziei
ART. 21
(1) Autoritãţile publice, centrale şi locale, unitãţile economice şi sociale, precum şi partidele politice şi alte entitãţi nonprofit, care îşi desfãşoarã activitatea în baza unor statute proprii, promoveazã şi susţin participarea echilibrata a femeilor şi bãrbaţilor la conducere şi la decizie.
(2) Prevederile alin. (1) se aplica şi la nominalizarea membrilor şi/sau participanţilor în orice consiliu, grup de experţi şi alte structuri lucrative manageriale şi/sau de consultanţa.
ART. 22
Pentru a accelera realizarea în fapt a egalitãţii de sanse între femei şi bãrbaţi autoritãţile publice centrale şi locale vor adopta mãsuri stimulative de reprezentare echitabila şi echilibrata a femeilor şi bãrbaţilor în cadrul autoritãţilor decizionale ale partenerilor sociali, cu respectarea criteriilor de competenta.
CAP. 5
Autoritãţile publice abilitate cu aplicarea şi controlul aplicãrii legislaţiei privind egalitatea de sanse şi tratament între femei şi bãrbaţi
ART. 23
Ministerul Muncii şi Solidaritãţii Sociale este autoritatea publica responsabilã cu aplicarea şi controlul respectãrii reglementãrilor prezentei legi în domeniul sau de activitate, precum şi în ceea ce priveşte:
a) eliminarea dispoziţiilor din cuprinsul actelor normative sau administrative contrare egalitãţii de sanse şi tratament între femei şi bãrbaţi;
b) amendarea dispoziţiilor contrare egalitãţii de sanse şi tratament între femei şi bãrbaţi din contractele colective de munca, din contractele individuale de munca, din regulamentele de ordine interioarã ale unitãţilor, precum şi din statutele profesiunilor independente.
ART. 24
Ministerul Muncii şi Solidaritãţii Sociale asigura respectarea şi exercita controlul asupra aplicãrii prevederilor prezentei legi în domeniul sau de activitate, prin instituţiile coordonate sau subordonate care au în responsabilitate aplicarea de mãsuri de promovare a egalitãţii de sanse şi tratament între femei şi bãrbaţi şi de eliminare a discriminarii directe şi indirecte dupã criteriul de sex, dupã cum urmeazã:
a) Agenţia Nationala pentru Ocuparea Forţei de Munca asigura aplicarea mãsurilor de respectare a egalitãţii de sanse şi tratament între femei şi bãrbaţi în domeniul furnizarii de servicii pentru ocuparea şi formarea profesionalã de munca, precum şi în domeniul protecţiei sociale a persoanelor neincadrate în munca;
b) Casa Nationala de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurãri Sociale asigura aplicarea mãsurilor de respectare a egalitãţii de sanse şi tratament între femei şi bãrbaţi în domeniul administrãrii şi gestionãrii sistemului public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale;
c) Inspecţia Muncii asigura controlul aplicãrii mãsurilor de respectare a egalitãţii de sanse şi tratament între femei şi bãrbaţi în domeniul stabilirii relaţiilor de munca şi al securitãţii şi sãnãtãţii în munca;
d) Consiliul Naţional de Formare Profesionalã a Adulţilor, autoritate administrativã autonomã cu rol consultativ, asigura aplicarea mãsurilor de respectare a egalitãţii de sanse şi tratament între femei şi bãrbaţi în elaborarea politicilor şi strategiilor privind formarea profesionalã a adulţilor.
ART. 25
Institutul Naţional de Cercetare Ştiinţificã în Domeniul Muncii şi Protecţiei Sociale şi Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecţia Muncii, aflate în coordonarea Ministerului Muncii şi Solidaritãţii Sociale, sunt responsabile cu promovarea şi asigurarea egalitãţii de sanse şi tratament între femei şi bãrbaţi în domeniile lor specifice de activitate şi pun la dispoziţie datele şi informaţiile pe care le deţin, necesare elaborãrii strategiilor şi politicilor în domeniu.
ART. 26
Inspecţia Muncii efectueazã controlul aplicãrii prevederilor prezentei legi, conform art. 24 lit. c), atât în sectorul public, cat şi în cel privat, prin inspectoratele teritoriale de munca.
ART. 27
Ministerul Educaţiei şi Cercetãrii, prin inspectoratele şcolare teritoriale, efectueazã controlul privind includerea în planurile de învãţãmânt şi în alte instrumente curriculare, precum şi în activitatea curenta a unitãţilor de învãţãmânt a mãsurilor de respectare a principiului egalitãţii de sanse şi tratament între femei şi bãrbaţi.
ART. 28
Ministerul Sãnãtãţii şi Familiei, prin direcţiile de sãnãtate publica judeţene şi a municipiului Bucureşti, exercita controlul aplicãrii mãsurilor de respectare a egalitãţii de sanse şi tratament între femei şi bãrbaţi în domeniul sãnãtãţii, în ceea ce priveşte accesul la serviciile medicale şi calitatea acestora, precum şi sãnãtatea la locul de munca.
ART. 29
Avocatul Poporului colaboreazã cu Ministerul Muncii şi Solidaritãţii Sociale pentru soluţionarea plangerilor privind egalitatea de sanse şi tratament între femei şi bãrbaţi, pentru combaterea discriminarii pe baza de sex în domeniile reglementate prin prezenta lege.
ART. 30
Institutul Naţional de Statistica va dezvolta statistica de gen, în cadrul activitãţii sale curente, pentru sprijinirea promovãrii egalitãţii de sanse şi tratament între femei şi bãrbaţi.
ART. 31
Consiliul Economic şi Social, prin Comisia pentru egalitatea de sanse şi tratament, sprijinã, în conformitate cu atribuţiile sale, integrarea principiului egalitãţii de sanse şi tratament între femei şi bãrbaţi în actele normative cu implicaţii asupra vieţii economico-sociale.
ART. 32
(1) Confederatiile sindicale desemneazã, în cadrul organizaţiilor sindicale din unitãţi, reprezentanţi cu atribuţii pentru asigurarea respectãrii egalitãţii de sanse şi tratament între femei şi bãrbaţi la locul de munca.
(2) Reprezentanţii sindicali desemnaţi primesc de la persoanele care se considera discriminate dupã criteriul de sex sesizãri/reclamaţii, aplica procedurile de soluţionare a acestora şi solicita angajatorului rezolvarea cererilor angajaţilor, în conformitate cu prevederile art. 33 alin. (1).
(3) În unitãţile în care nu exista organizaţie sindicala unul dintre reprezentanţii aleşi ai salariaţilor are atribuţii pentru asigurarea respectãrii egalitãţii de sanse şi tratament între femei şi bãrbaţi la locul de munca.
CAP. 6
Soluţionarea sesizarilor, reclamatiilor şi plangerilor privind discriminarea dupã criteriul de sex
ART. 33
(1) Angajaţii au dreptul ca în cazul în care se considera discriminati dupã criteriul de sex sa formuleze sesizãri, reclamaţii ori plângeri cãtre angajator sau impotriva lui, dacã acesta este direct implicat, şi sa solicite sprijinul organizaţiei sindicale sau al reprezentanţilor salariaţilor din unitate pentru rezolvarea situaţiei la locul de munca.
(2) În cazul în care aceasta sesizare/reclamaţie nu a fost rezolvatã la nivelul unitãţii prin mediere, persoana angajata care justifica o lezare a drepturilor sale în domeniul muncii, în baza prevederilor prezentei legi, are dreptul sa introducã plângere cãtre instanta judecãtoreascã competenta, la secţiile sau completele specializate pentru conflicte de munca şi litigii de munca ori de asigurãri sociale în a cãror raza teritorialã de competenta îşi desfãşoarã activitatea angajatorul sau fãptuitorul ori, dupã caz, la instanta de contencios administrativ, dar nu mai târziu de un an de la data sãvârşirii faptei.
(3) Prin plângerea introdusã în condiţiile prevãzute la alin. (2) persoana angajata care se considera discriminata dupã criteriul de sex are dreptul sa solicite despãgubiri materiale şi/sau morale, precum şi/sau înlãturarea consecinţelor faptelor discriminatorii de la persoana care le-a sãvârşit.
ART. 34
(1) Persoana care justifica o lezare a drepturilor sale în baza prevederilor prezentei legi, în alte domenii decât cel al muncii, are dreptul sa introducã plângere cãtre instanta judecãtoreascã competenta, potrivit dreptului comun.
(2) Prin plângerea introdusã în condiţiile prevãzute la alin. (1) persoana care se considera discriminata dupã criteriul de sex are dreptul sa solicite despãgubiri materiale şi/sau morale, precum şi/sau înlãturarea consecinţelor faptelor discriminatorii de la persoana care le-a sãvârşit.
ART. 35
Instanta judecãtoreascã competenta sesizatã cu un litigiu, în vederea aplicãrii prevederilor prezentei legi, poate, din oficiu, sa dispunã ca persoanele responsabile sa punã capãt situaţiei discriminatorii într-un termen pe care îl stabileşte.
ART. 36
(1) Instanta de judecata poate dispune ca persoana vinovata sa plãteascã despãgubiri persoanei care se considera discriminata dupã criteriul de sex şi îşi emite pretenţiile în fata instanţei judecãtoreşti, într-un cuantum ce reflecta în mod corespunzãtor prejudiciul suferit.
(2) Valoarea prejudiciului va fi stabilitã de cãtre instanta potrivit dreptului comun.
ART. 37
(1) Angajatorul care reintegreazã în unitate sau la locul de munca o persoana, pe baza unei sentinţe judecãtoreşti rãmase definitive, în temeiul prevederilor prezentei legi, este obligat sa plãteascã remuneraţia pierdutã datoritã modificãrii unilaterale a relaţiilor sau a condiţiilor de munca, precum şi toate sarcinile de plata cãtre bugetul de stat şi cãtre bugetul asigurãrilor sociale de stat, ce le revin atât angajatorului, cat şi angajatului.
(2) Dacã nu este posibila reintegrarea în unitate sau la locul de munca a persoanei pentru care instanta judecãtoreascã a decis ca i s-au modificat unilateral şi nejustificat, de cãtre angajator, relaţiile sau condiţiile de munca, angajatorul va plati angajatului o despãgubire egala cu prejudiciul real suferit de angajat.
(3) Valoarea prejudiciului va fi stabilitã potrivit legii.
ART. 38
(1) Plângerile persoanelor care se considera discriminate dupã criteriul de sex, adresate instanţelor judecãtoreşti competente, sunt scutite de taxa de timbru.
(2) Sindicatele şi organizaţiile neguvernamentale care urmãresc protecţia drepturilor omului au calitatea sa reprezinte în justiţie persoanele discriminate, la cererea acestora.
(3) Sindicatele şi organizaţiile neguvernamentale care au calitatea sa reprezinte în justiţie persoanele discriminate întreprind acţiunea în mod gratuit atunci când persoana discriminata nu dispune de mijloacele materiale necesare.
CAP. 7
Sancţiuni
ART. 39
Încãlcarea prevederilor prezentei legi atrage rãspunderea disciplinarã, materialã, civilã, contravenţionalã sau penalã, dupã caz, a persoanelor vinovate.
ART. 40
(1) Constituie contravenţii, dacã faptele nu sunt sãvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, sa constituie infracţiune, şi se sancţioneazã cu amenda contravenţionalã de la 1.500.000 lei la 15.000.000 lei încãlcarea dispoziţiilor art. 8 alin. (1), art. 9 alin. (1) şi (2), art. 10, art. 12 şi ale art. 14-20.
(2) Constatarea contravenţiilor prevãzute de prezenta lege şi aplicarea amenzilor contravenţionale se fac de cãtre:
a) inspectorii de munca din cadrul inspectoratelor teritoriale de munca în a cãror raza teritorialã se afla sediul sau, dupã caz, domiciliul angajatorului şi, respectiv, de cãtre personalul împuternicit al Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, în cazul contravenţiilor constând în încãlcarea dispoziţiilor art. 8 alin. (1), art. 9 alin. (1) şi (2), art. 10 şi ale art. 12;
b) inspectorii din inspectoratele şcolare judeţene şi al municipiului Bucureşti, în cazul contravenţiilor constând în încãlcarea dispoziţiilor art. 14 şi 15;
c) inspectorii din direcţiile de sãnãtate publica judeţene şi a municipiului Bucureşti, conform legislaţiei sanitare în vigoare, în cazul contravenţiilor constând în încãlcarea dispoziţiilor art. 16 şi 17;
d) personalul împuternicit din cadrul inspectoratelor teritoriale pentru cultura şi culte, Autoritãţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor sau/şi din cadrul autoritãţilor administraţiei publice locale, în cazul contravenţiilor constând în încãlcarea dispoziţiilor art. 18-20.
CAP. 8
Dispoziţii finale
ART. 41
Dispoziţiile prezentei legi referitoare la contravenţii se completeazã cu cele ale <>Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.
ART. 42
Prezenta lege intra în vigoare la 30 de zile de la data publicãrii ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Aceasta lege a fost adoptatã de Senat în şedinţa din 25 martie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE SENATULUI,
PAUL PACURARU
Aceasta lege a fost adoptatã de Camera Deputaţilor în şedinţa din 25 martie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,
BOGDAN NICULESCU-DUVAZ
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
