Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Parlamentul României adoptã prezenta lege.
CAP. I
Dispoziţii generale
ART. 1
(1) Prevederile prezentei legi se aplicã oricãrui cetãţean al unui stat membru al Uniunii Europene, denumitã în continuare U.E., sau al Spaţiului Economic European, denumit în continuare S.E.E., care doreşte sã exercite în România, în mod independent sau ca salariat, o profesie reglementatã de legea românã.
(2) Prevederile prezentei legi se aplicã, de asemenea, pentru atestarea de cãtre autoritãţile române competente a unui titlu oficial de calificare român, eventual completat cu o experienţã profesionalã sau cu o formare reglementatã, în vederea accesului sau exercitãrii unei profesii reglementate într-un stat membru al U.E. sau al S.E.E.
(3) Prevederile prezentei legi nu se aplicã în cazul profesiilor de medic, medic dentist/stomatolog, farmacist, asistent medical, moaşã, medic veterinar şi arhitect, precum şi activitãţilor prevãzute în anexa nr. 1.
ART. 2
(1) Activitatea profesionalã reglementatã reprezintã activitatea profesionalã pentru care accesul sau exercitarea în România este condiţionatã, direct sau indirect, în conformitate cu legislaţia românã în vigoare, de deţinerea unui document care sã ateste nivelul de formare profesionalã.
(2) Sunt considerate activitãţi profesionale reglementate activitãţile exercitate cu titlu profesional, dacã utilizarea unui astfel de titlu este rezervatã doar titularilor unor documente care atestã nivelul de formare profesionalã.
(3) Sunt considerate, de asemenea, activitãţi profesionale reglementate activitãţile desfãşurate de membrii unei organizaţii profesionale, dacã organizaţia respectivã:
a) are ca obiectiv fundamental promovarea şi menţinerea unui nivel ridicat într-un anumit domeniu profesional;
b) este recunoscutã prin legea românã în vederea realizãrii acestui obiectiv;
c) elibereazã membrilor sãi un document care atestã nivelul de formare profesionalã;
d) impune membrilor sãi respectarea unor reguli de conduitã profesionalã elaborate de aceasta;
e) conferã membrilor sãi dreptul de a folosi un titlu profesional sau abrevierea acestuia şi de a beneficia de un statut corespunzãtor nivelului de formare profesionalã.
ART. 3
(1) Profesia reglementatã reprezintã activitatea sau ansamblul de activitãţi profesionale reglementate conform legii române, care compun respectiva profesie în România.
(2) Lista profesiilor reglementate în România este prevãzutã în anexa nr. 2.
(3) Autoritãţile competente corespunzãtoare fiecãrei profesii reglementate sunt prevãzute în anexa nr. 3.
(4) La data aderãrii, coordonatorul naţional va comunica Comisiei Europene şi statelor membre lista profesiilor reglementate şi autoritãţile competente corespunzãtoare fiecãreia.
ART. 4
Experienţa profesionalã reprezintã exercitarea efectivã şi legalã a unei profesii într-un stat membru al U.E. sau al S.E.E.
ART. 5
Formarea profesionalã reglementatã reprezintã orice formare care, într-un stat membru al U.E. sau al S.E.E.:
a) este direct orientatã spre exercitarea unei anumite profesii şi constã într-un ciclu de studii de învãţãmânt superior cu o duratã minimã de 3 ani sau cu o duratã echivalentã în învãţãmântul fãrã frecvenţã, efectuat în cadrul unei universitãţi sau în cadrul unei instituţii de învãţãmânt superior ori în cadrul unei alte instituţii de nivel echivalent de pregãtire şi, eventual, completat cu o formare profesionalã, un stagiu profesional sau o practicã profesionalã cerute pe lângã ciclul de studii superioare; structura şi nivelul formãrii profesionale, ale stagiului profesional sau ale practicii profesionale trebuie sã fie determinate de dispoziţiile legale, de reglementare ori administrative ale statului membru în cauzã sau sã facã obiectul unui control ori al unui consimţãmânt din partea autoritãţii desemnate în acest scop;
b) este orientatã specific cãtre exercitarea unei anumite profesii şi constã într-un ciclu de studii completat eventual cu o formare profesionalã, stagiu profesional sau practicã profesionalã, ale cãror structurã şi nivel sunt determinate de dispoziţiile legislative din statul membru de origine ori de provenienţã sau care fac obiectul unui control ori al unei aprobãri din partea unei autoritãţi desemnate în conformitate cu legea statului membru de origine.
ART. 6
În sensul prezentei legi, prin stat membru se înţelege orice stat membru al U.E. sau alte state membre ale S.E.E.
CAP. II
Recunoaşterea diplomelor de învãţãmânt superior acordate pentru o perioadã de formare cu o duratã de cel puţin 3 ani
ART. 7
Prevederile prezentului capitol se aplicã oricãrui cetãţean al unui stat membru al U.E. sau al S.E.E., care doreşte sã exercite în România, în mod independent ori ca salariat, o profesie reglementatã care necesitã o diplomã de învãţãmânt superior cu o duratã de cel puţin 3 ani.
ART. 8
(1) Diploma, în sensul prevederilor art. 7, reprezintã orice document sau ansamblu de documente atestând nivelul de pregãtire, care:
a) a fost eliberat de o autoritate competentã dintr-un stat membru al U.E. sau al S.E.E.;
b) certificã faptul cã titularul a încheiat un ciclu de studii superioare cu o duratã minimã de 3 ani sau cu o duratã echivalentã în învãţãmântul fãrã frecvenţã în cadrul unei universitãţi, al unei instituţii de învãţãmânt superior sau al unei alte instituţii cu nivel similar, parcurgând şi o formare profesionalã, pe lângã ciclul de studii superioare, dacã în statul membru de origine sau de provenienţã este prevãzutã o asemenea cerinţã;
c) atestã faptul cã titularul are calificarea profesionalã necesarã pentru a accede la o profesie reglementatã ori pentru a o exercita în statul membru de origine sau de provenienţã, dacã pregãtirea atestatã prin documentele prevãzute în prezentul alineat a fost obţinutã cu preponderenţã în U.E. sau S.E.E. ori dacã titularul unor asemenea documente are o experienţã profesionalã de cel puţin 3 ani, atestatã de un stat membru care i-a recunoscut titlul eliberat de un stat terţ.
(2) Sunt, de asemenea, considerate diplome orice documente acordate de o autoritate competentã dintr-un stat membru, dacã se referã la o pregãtire dobânditã în cadrul U.E. sau S.E.E. şi sunt recunoscute de autoritatea competentã din respectivul stat membru ca având un nivel echivalent celui prevãzut la alin. (1) şi numai dacã conferã aceleaşi drepturi de acces la o profesie reglementatã sau de exercitare a acesteia în statul membru de origine sau de provenienţã.
ART. 9
(1) În vederea accesului la o profesie reglementatã sau a exercitãrii acesteia în România, sunt recunoscute, ca şi diplomele prevãzute la art. 8 eliberate în România, diplomele prevãzute la art. 8 obţinute într-un stat membru, care dau dreptul titularului sã exercite aceeaşi profesie în statul membru de origine sau de provenienţã.
(2) În vederea accesului la o profesie reglementatã sau a exercitãrii acesteia în România, sunt recunoscute, de asemenea, ca şi diplomele prevãzute la art. 8 eliberate în România, toate diplomele reglementate la art. 14 eliberate într-un stat membru, care dau titularului dreptul de a exercita aceastã profesie în respectivul stat membru. Aceastã dispoziţie nu se aplicã în cazul în care accesul la o profesie reglementatã sau exercitarea acesteia este condiţionatã, în România, de absolvirea unui ciclu de studii de învãţãmânt superior cu o duratã mai mare de 4 ani.
(3) Dreptul de a accede la o profesie reglementatã sau de a o exercita în România nu poate fi interzis dacã solicitantul face dovada cã a exercitat cu normã întreagã aceastã profesie timp de 2 ani în ultimii 10 ani într-un stat membru în care respectiva profesie nu este reglementatã, dacã deţine unul sau mai multe titluri de calificare profesionalã, în sensul prevederilor art. 8 alin. (1) lit. b), acordate de o autoritate competentã dintr-un stat membru, care atestã cã s-a pregãtit pentru exercitarea acestei profesii.
(4) Prin excepţie de la prevederile alin. (3), autoritatea românã competentã nu poate sã cearã solicitantului sã facã dovada celor 2 ani de experienţã profesionalã în cazul în care titlul deţinut de solicitant atestã o formare reglementatã în sensul art. 5 lit. a).
ART. 10
(1) Dacã durata formãrii profesionale a solicitantului este mai scurtã cu cel puţin un an decât cea cerutã în România, autoritatea românã competentã poate cere acestuia, în compensare, sã facã dovada experienţei profesionale.
(2) Durata experienţei profesionale cerutã în condiţiile alin. (1) nu poate depãşi:
a) dublul diferenţei dintre perioada de formare cerutã în România şi perioada efectuatã de solicitant, dacã perioada neefectuatã se referã la ciclul de studii de învãţãmânt superior şi/sau la un stagiu profesional efectuat sub autoritatea unui îndrumãtor de stagiu şi încheiat printr-un examen;
b) diferenţa dintre perioada de formare cerutã în România şi perioada efectuatã de solicitant, dacã perioada neefectuatã se referã la o practicã profesionalã realizatã sub îndrumarea unui membru calificat al profesiei respective.
(3) În aplicarea prevederilor prezentului articol, autoritatea românã competentã va scãdea din calculul duratei de experienţã cerute experienţa profesionalã prevãzutã la art. 9 alin. (3).
(4) În orice situaţie, autoritatea românã competentã nu poate cere solicitantului sã facã dovada unei experienţe profesionale cu o duratã mai mare de 4 ani.
ART. 11
(1) Autoritatea românã competentã poate cere solicitantului, la alegerea acestuia, sã urmeze un stagiu de adaptare care sã nu depãşeascã 3 ani sau sã dea o probã de aptitudine, în urmãtoarele cazuri:
a) dacã formarea solicitantului priveşte domenii teoretice sau practice substanţial diferite faţã de cele cerute în România pentru obţinerea diplomei de învãţãmânt superior, necesarã pentru a practica respectiva profesie;
b) dacã profesia respectivã include în România exercitarea uneia sau mai multor activitãţi profesionale care nu se regãsesc în cadrul aceleiaşi profesii în statul membru de origine sau de provenienţã al solicitantului şi dacã diferenţa corespunde unei formãri specifice cerute în România şi acoperã domenii care diferã substanţial de cele acoperite de diploma deţinutã de solicitant.
(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), în cazul profesiilor care necesitã, conform reglementãrilor legislaţiei române, o cunoaştere precisã a dreptului român şi care au ca element esenţial şi constant furnizarea de informaţii şi/sau de asistenţã privind dreptul român, autoritatea românã competentã decide dacã solicitantul va urma un stagiu de adaptare sau va trece o probã de aptitudini. Lista profesiilor reglementate în România care necesitã cunoaşterea dreptului român este prevãzutã în anexa nr. 4.
(3) Dacã autoritatea românã competentã are în vedere sã cearã solicitantului sã efectueze un stagiu de adaptare sau sã treacã o probã de aptitudini, trebuie mai întâi sã verifice dacã cunoştinţele dobândite de cãtre solicitant pe parcursul experienţei sale profesionale acoperã, total sau parţial, diferenţa substanţialã menţionatã la alin. (1).
ART. 12
(1) Autoritatea românã competentã nu poate, în nici o situaţie, sã aplice cumulativ cerinţele prevãzute la art. 10 şi 11.
(2) Fãrã a aduce atingere dispoziţiilor art. 10 şi 11, autoritatea românã competentã poate permite solicitantului, în scopul ameliorãrii posibilitãţilor sale de adaptare la mediul profesional, sã urmeze, cu statut de echivalare, acea parte a formãrii profesionale constituitã dintr-o practicã profesionalã, realizatã cu asistenţa personalului calificat, pe care nu a urmat-o în statul membru de origine sau de provenienţã.
CAP. III
Recunoaşterea altor forme profesionale
SECŢIUNEA 1
ART. 13
Prevederile prezentului capitol se aplicã oricãrui cetãţean al unui stat membru al U.E. sau al S.E.E. care doreşte sã exercite în România, în mod independent sau ca salariat, o profesie reglementatã pentru care se solicitã deţinerea unei diplome, a unui certificat sau atestat de competenţã.
ART. 14
(1) Diploma reprezintã orice document sau ansamblu de documente atestând nivelul de formare, care:
a) a fost acordat de o autoritate competentã dintr-un stat membru;
b) certificã faptul cã titularul a încheiat:
- fie un ciclu de studii postliceale, cu o duratã de cel puţin un an, dar nu mai mare de 3 ani, sau cu o duratã echivalentã în învãţãmântul fãrã frecvenţã, pentru care una dintre condiţiile de admitere presupune încheierea unui ciclu de studii liceale necesar pentru a avea acces la învãţãmântul universitar sau superior, parcurgând şi o formare profesionalã, pe lângã ciclul de studii postliceale, dacã în statul membru de origine sau de provenienţã este prevãzutã o asemenea cerinţã;
- fie unul dintre ciclurile de formare profesionalã prevãzute în anexa nr. 5;
c) atestã faptul cã titularul are calificarea profesionalã necesarã pentru a accede la o profesie reglementatã ori pentru a o exercita în statul membru de origine sau de provenienţã, dacã formarea profesionalã atestatã de asemenea documente a fost obţinutã cu preponderenţã în U.E. sau S.E.E. ori în afara spaţiului U.E. sau S.E.E., însã în unitãţi de învãţãmânt care asigurã o formare profesionalã în conformitate cu legislaţia unui stat membru, ori dacã titularul unor asemenea documente are o experienţã profesionalã de cel puţin 3 ani, atestatã de un stat membru care i-a recunoscut titlul eliberat de un stat terţ.
(2) În sensul prezentului articol, sunt considerate diplome orice documente eliberate de o autoritate competentã dintr-un stat membru, dacã se referã la o formare profesionalã dobânditã în cadrul U.E. sau S.E.E. şi este recunoscutã de autoritatea competentã din respectivul stat membru ca având un nivel echivalent celor menţionate la alin. (1) şi care conferã aceleaşi drepturi de acces la o profesie reglementatã ori de exercitare a acesteia în statul membru de origine sau de provenienţã.
ART. 15
(1) Certificatul reprezintã un document sau un ansamblu de documente atestând nivelul de formare, care:
a) a fost acordat de o autoritate competentã dintr-un stat membru al U.E. sau al S.E.E.;
b) certificã faptul cã titularul, dupã ce a urmat un ciclu de studii gimnaziale sau liceale ori un ciclu de studii gimnaziale sau liceale cu caracter tehnic ori profesional, a încheiat: fie un ciclu de formare profesionalã, altul decât cel la care se referã art. 14 alin. (1) lit. b), desfãşurat într-o unitate de învãţãmânt şi/sau într-o întreprindere, parcurgând, în completare, şi un stagiu ori o perioadã de practicã profesionalã, dacã în statul membru respectiv este prevãzutã o asemenea cerinţã, fie un stagiu sau o perioadã de practicã profesionalã;
c) atestã faptul cã titularul are calificarea profesionalã necesarã pentru a accede la o profesie reglementatã ori pentru a o exercita în statul membru de origine sau de provenienţã, dacã formarea profesionalã atestatã de asemenea documente a fost obţinutã cu preponderenţã în U.E. sau S.E.E. ori în afara spaţiului U.E. sau S.E.E., însã în unitãţi de învãţãmânt care asigurã o formare profesionalã în conformitate cu legislaţia unui stat membru, ori dacã titularul unor asemenea documente are o experienţã profesionalã de cel puţin 2 ani, atestatã de un stat membru care i-a recunoscut titlul eliberat de un stat terţ.
(2) În sensul prezentului articol, sunt considerate certificate orice documente acordate de o autoritate competentã dintr-un stat membru, dacã se referã la o formare profesionalã dobânditã în cadrul U.E. sau S.E.E., sunt recunoscute de autoritatea competentã din respectivul stat membru ca având un nivel echivalent celor menţionate la alin. (1) şi numai dacã conferã aceleaşi drepturi de acces la o profesie reglementatã ori de exercitare a acesteia în statul membru de origine sau de provenienţã.
ART. 16
Atestatul de competenţã reprezintã orice document certificând formarea profesionalã, care nu face parte din cele prevãzute la art. 8, 14 şi 15, sau orice document care este acordat de o autoritate competentã dintr-un stat membru în baza unei aprecieri a calitãţilor personale, aptitudinilor sau cunoştinţelor titularului, considerate esenţiale pentru exercitarea unei profesii, fãrã a solicita dovada unei pregãtiri ori formãri profesionale prealabile.
ART. 17
În vederea accesului la o profesie reglementatã sau a exercitãrii acesteia în România, vor fi recunoscute, cu aceleaşi efecte ca cele obţinute în România, orice diplomã, certificat sau atestat de competenţã obţinute într-un stat membru, care dau dreptul titularului sã exercite aceeaşi profesie în statul membru respectiv.
SECŢIUNEA a 2-a
Recunoaşterea în cazul în care în România se solicitã deţinerea unei diplome în sensul art. 14
ART. 18
Dreptul de a accede la o profesie reglementatã sau de a o exercita în România, pentru care se solicitã deţinerea unei diplome în sensul art. 14, nu poate fi interzis dacã:
a) solicitantul deţine o diplomã în sensul art. 8, eliberatã într-un stat membru, care îi permite sã acceadã ori sã exercite respectiva profesie în statul membru de origine sau de provenienţã;
b) solicitantul posedã o diplomã în sensul art. 14, eliberatã de un stat membru, care îi permite sã acceadã ori sã exercite respectiva profesie în statul membru de origine sau de provenienţã;
c) solicitantul face dovada cã a exercitat cu normã întreagã aceastã profesie timp de 2 ani sau cu normã redusã pe durata unei perioade echivalente în ultimii 10 ani într-un stat membru în care respectiva profesie nu este reglementatã, deţinând în acest sens unul sau mai multe documente care atestã formarea profesionalã, acordate de o autoritate competentã dintr-un stat membru, care l-a pregãtit pentru exercitarea acestei profesii; în acest scop, vor fi luate în considerare fie documentele prevãzute la art. 14 alin. (1) lit. b) prima liniuţã, fie documentele care confirmã o formare profesionalã reglementatã, prevãzutã în anexa nr. 6;
d) prin excepţie de la prevederile lit. c), autoritatea românã competentã nu poate sã cearã solicitantului sã facã dovada celor 2 ani de experienţã profesionalã menţionaţi la lit. c) în cazul în care documentul deţinut de solicitant este acordat la sfârşitul perioadei de formare profesionalã reglementatã în sensul art. 5 lit. b).
ART. 19
(1) Dacã durata formãrii profesionale a solicitantului este mai scurtã cu cel puţin un an decât cea cerutã în România, prevederile art. 10 se aplicã în mod corespunzãtor.
(2) Dispoziţiile prezentului articol nu se aplicã profesiilor prevãzute în anexa nr. 5.
ART. 20
(1) Autoritatea românã competentã poate cere solicitantului, la alegerea acestuia, sã urmeze un stagiu de adaptare care sã nu depãşeascã 3 ani sau sã dea o probã de aptitudine în urmãtoarele cazuri:
a) dacã formarea solicitantului priveşte domenii teoretice şi/sau practice substanţial diferite faţã de cele cerute în România pentru obţinerea unei diplome în sensul art. 8 sau a unei diplome în sensul art. 14, necesarã pentru a practica respectiva profesie;
b) dacã profesia respectivã include în România exercitarea uneia sau mai multor activitãţi profesionale care nu se regãsesc în cadrul aceleiaşi profesii în statul membru de origine sau de provenienţã al solicitantului şi diferenţa corespunde unei formãri specifice cerute în România şi acoperã domenii teoretice şi/sau practice care diferã substanţial de cele acoperite de diploma deţinutã de solicitant.
(2) Dacã autoritatea românã competentã are în vedere sã cearã solicitantului sã efectueze un stagiu de adaptare sau sã treacã o probã de aptitudini, trebuie mai întâi sã verifice dacã cunoştinţele dobândite de cãtre solicitant pe parcursul experienţei sale profesionale acoperã, total sau parţial, diferenţa substanţialã prevãzutã la alin. (1).
ART. 21
Autoritatea românã competentã nu poate, în nici o situaţie, sã aplice cumulativ cerinţele prevãzute la art. 19 şi 20.
SECŢIUNEA a 3-a
Recunoaşterea în cazul în care în România se solicitã deţinerea unei diplome în sensul art. 14, iar solicitantul deţine un certificat sau un titlu de formare profesionalã corespunzãtor
ART. 22
(1) Dreptul de a accede la o profesie reglementatã sau de a o exercita în România, pentru care se solicitã deţinerea unei diplome în sensul art. 14, nu poate fi interzis dacã:
a) solicitantul posedã un certificat în sensul art. 15, eliberat de un stat membru, care îi permite accesul la respectiva profesie reglementatã sau la exercitarea acesteia în statul membru;
b) solicitantul a exercitat cu normã întreagã aceastã profesie timp de 2 ani în ultimii 10 ani într-un stat membru în care respectiva profesie nu este reglementatã, deţinând în acest sens unul sau mai multe documente care atestã o formare dintre cele la care se referã art. 15 alin. (1) lit. b), acordate de o autoritate competentã dintr-un stat membru, prin care s-a pregãtit pentru exercitarea acestei profesii.
(2) Prevederile art. 18 lit. d) se aplicã în mod corespunzãtor.
(3) Autoritatea românã competentã poate totuşi sã cearã solicitantului, la alegerea acestuia, sã efectueze un stagiu de adaptare de cel mult 3 ani sau sã se supunã unei probe de aptitudini.
(4) Dacã autoritatea românã competentã are în vedere sã cearã solicitantului sã efectueze un stagiu de adaptare sau sã treacã o probã de aptitudini, trebuie mai întâi sã verifice dacã cunoştinţele dobândite de cãtre solicitant pe parcursul experienţei sale profesionale acoperã, total sau parţial, diferenţa substanţialã dintre diplomã şi certificat.
SECŢIUNEA a 4-a
Recunoaşterea în cazul în care în România se solicitã deţinerea unui certificat
ART. 23
(1) Dreptul de a accede la o profesie reglementatã sau de a o exercita în România, pentru care se solicitã deţinerea unui certificat, nu poate fi interzis dacã survine unul dintre urmãtoarele cazuri:
a) solicitantul posedã o diplomã în sensul art. 8, o diplomã în sensul art. 14 sau un certificat, eliberat de un stat membru, care îi permite sã acceadã sau sã exercite respectiva profesie în statul membru respectiv;
b) solicitantul a exercitat cu normã întreagã aceastã profesie timp de 2 ani sau cu normã redusã pe durata unei perioade echivalente, în ultimii 10 ani, într-un stat membru în care respectiva profesie nu este reglementatã, deţinând în acest sens unul sau mai multe documente care atestã o formare dintre cele prevãzute la art. 14 alin. (1) lit. b) prima liniuţã sau la art. 15 alin. (1) lit. b), acordate de o autoritate competentã dintr-un stat membru şi care l-au pregãtit pentru exercitarea acestei profesii; prevederile art. 18 lit. d) se aplicã în mod corespunzãtor;
c) solicitantul nu posedã o diplomã în sensul art. 8, o diplomã în sensul art. 14, un certificat sau alt document care sã ateste formarea, însã a exercitat cu normã întreagã aceastã profesie timp de 3 ani consecutivi sau cu normã redusã pe durata unei perioade echivalente, în ultimii 10 ani, într-un stat membru în care respectiva profesie nu este reglementatã.
(2) Autoritatea românã competentã poate cere solicitantului, la alegerea acestuia, sã urmeze un stagiu de adaptare de cel mult 2 ani sau sã dea o probã de aptitudine, dacã formarea de care a beneficiat conform alin. (1) lit. a) şi b) cuprinde domenii teoretice şi/sau practice diferite de cele la care se referã certificatul cerut în România sau atunci când existã diferenţe în sferele de activitate caracterizate în România printr-o formare specificã, referitoare la domenii teoretice şi/sau practice care diferã substanţial de cele acoperite de documentul solicitantului ce atestã formarea profesionalã; autoritatea românã competentã este obligatã în acest caz sã verifice dacã cunoştinţele dobândite de solicitant pe parcursul experienţei sale profesionale acoperã, total sau parţial, diferenţele menţionate mai sus.
(3) Prin excepţie de la dispoziţiile alin. (2), în cazul prevãzut la alin. (1) lit. c) autoritatea românã competentã decide dacã solicitantul va urma un stagiu de adaptare de cel mult 2 ani sau va fi supus unei probe de aptitudini.
SECŢIUNEA a 5-a
Recunoaşterea altor calificãri
ART. 24
(1) Dreptul de a accede la o profesie reglementatã sau de a o exercita în România, pentru care se solicitã deţinerea unui atestat de competenţã, nu poate fi interzis dacã:
a) solicitantul posedã un atestat de competenţã eliberat de un stat membru, care îi permite accesul la respectiva profesie sau la exercitarea acesteia în statul membru şi oferã garanţiile echivalente celor cerute de legea românã pentru practicarea profesiei, în special în domeniul sãnãtãţii, securitãţii, protecţiei mediului şi protecţiei consumatorilor;
b) solicitantul face dovada calificãrilor dobândite într-un stat membru pentru practicarea respectivei profesii şi oferã garanţiile echivalente celor cerute de legea românã pentru practicarea profesiei, în special în domeniul sãnãtãţii, securitãţii, protecţiei mediului şi protecţiei consumatorilor.
(2) Dacã în România accesul la o profesie reglementatã sau exercitarea ei este condiţionatã doar de deţinerea unui document care atestã educaţia şi confirmã o pregãtire generalã la nivelul învãţãmântului primar, gimnazial sau liceal, autoritatea competentã nu poate sã refuze unui cetãţean al unui stat membru, pe motivul unor calificãri inadecvate, accesul la aceastã profesie sau exercitarea în aceleaşi condiţii ca şi cetãţenii români, dacã solicitantul posedã calificãri oficiale de nivel corespondent acordate într-un stat membru.
(3) Dacã solicitantul nu posedã atestatul de competenţã sau calificãrile prevãzute la alin. (1), se vor aplica dispoziţiile legii române care reglementeazã profesia respectivã.
CAP. IV
Dispoziţii şi proceduri comune
ART. 25
(1) Stagiul de adaptare constã în exercitarea unei profesii reglementate în România, însoţit, eventual, de o formare profesionalã complementarã, sub supravegherea unui membru calificat în profesia respectivã; stagiul face obiectul unei evaluãri.
(2) Modalitãţile de desfãşurare şi evaluare ale stagiului de adaptare sunt stabilite de autoritatea românã competentã prevãzutã în anexa nr. 3, care trebuie însã sã ţinã seama de experienţa profesionalã a solicitantului.
(3) În timpul stagiului de adaptare solicitantul are toate drepturile şi obligaţiile prevãzute de legea românã şi statutul profesional pentru ceilalţi membri ai profesiei respective, inclusiv dreptul de a primi o remuneraţie corespunzãtoare activitãţii desfãşurate.
(4) Pe parcursul acestui stagiu asistenţa medicalã îi este garantatã solicitantului în conformitate cu sistemul naţional român de asigurãri sociale de sãnãtate.
(5) Atunci când pentru anumite activitãţi profesionale, exercitate în stagiul de adaptare, nu se aplicã sistemul naţional de asigurãri sociale de sãnãtate, organizaţia profesionalã sau instituţia corespunzãtoare va adopta mãsurile necesare pentru a permite solicitantului sã aibã acces pe perioada stagiului de adaptare la asistenţa medicalã la care au dreptul ceilalţi membri ai profesiei.
ART. 26
(1) Proba de aptitudini constã într-o examinare a cunoştinţelor profesionale ale solicitantului, organizatã de autoritatea românã competentã în scopul aprecierii aptitudinii solicitantului de a exercita profesia reglementatã în România; proba de aptitudini nu poate include un examen de limbã românã.
(2) Autoritatea românã competentã stabileşte conţinutul examinãrii pe baza unei comparaţii între pregãtirea cerutã în România şi cea pe care o are solicitantul. În acest sens, autoritatea românã competentã întocmeşte o listã de discipline teoretice sau practice a cãror cunoaştere este esenţialã pentru accesul sau exercitarea respectivei profesii în România, iar disciplinele de examen sunt stabilite în fiecare caz în parte prin alegerea de pe aceastã listã a materiilor care nu figureazã în documentul deţinut de solicitant.
(3) În toate cazurile proba de aptitudini trebuie sã ia în considerare faptul cã solicitantul este un profesionist calificat într-un stat membru.
(4) Autoritatea românã competentã stabileşte metodologia şi modalitãţile particulare de derulare a examinãrii, corespunzãtor prevederilor prezentului articol. Pentru evaluarea rezultatelor, autoritatea românã competentã numeşte o comisie de evaluare, formatã din membri calificaţi ai profesiei respective.
(5) Solicitantul care doreşte sã se pregãteascã pentru susţinerea probei de aptitudini în România informeazã organizaţia profesionalã sau instituţia corespunzãtoare pentru a putea beneficia de mijloacele de pregãtire care existã în aceleaşi condiţii cu cele pentru membrii profesiei respective din România.
ART. 27
(1) În cazul în care, în România, accesul la o profesie reglementatã necesitã îndeplinirea de cãtre solicitant a anumitor condiţii de onorabilitate şi/sau moralitate, accesul la respectiva profesie ori exercitarea acesteia este interzisã falitului fraudulos, celui care a sãvârşit o infracţiune sau o greşealã profesionalã gravã, autoritatea românã competentã cerând solicitantului, cetãţean al unui stat membru, sã facã dovada îndeplinirii acestor condiţii.
(2) În aceste situaţii, autoritatea românã competentã acceptã ca probã suficientã pentru îndeplinirea condiţiilor prevãzute la alin. (1) prezentarea de cãtre solicitant a documentelor eliberate în acest scop de autoritãţile competente din statul membru de origine sau de provenienţã al acestuia.
(3) Dacã autoritãţile competente din statul membru de origine sau de provenienţã nu elibereazã aceste documente, ele sunt înlocuite de o declaraţie sub jurãmânt sau, dacã o asemenea instituţie juridicã nu existã, de o declaraţie solemnã, certificatã, fãcutã de solicitant în faţa unei autoritãţi competente din statul membru de origine sau de provenienţã.
ART. 28
(1) Dacã în România accesul la o profesie reglementatã sau exercitarea acesteia este condiţionatã de prezentarea unui document care sã ateste sãnãtatea fizicã şi psihicã a solicitantului, autoritatea românã competentã acceptã ca probã suficientã prezentarea documentului echivalent, solicitat în statul membru de origine sau de provenienţã pentru accesul la respectiva profesie ori pentru exercitarea acesteia.
(2) Dacã în statul membru de origine sau de provenienţã accesul la respectiva profesie ori la exercitarea acesteia nu este condiţionatã de îndeplinirea obligaţiilor prevãzute la alin. (1), autoritatea românã competentã acceptã prezentarea unui document cu conţinut similar celui cerut în România, eliberat de o autoritate competentã din statul membru de origine sau de provenienţã.
ART. 29
Atunci când, în România, în vederea accesului la o profesie reglementatã sau pentru exercitarea acesteia trebuie sã fie doveditã capacitatea financiarã, autoritatea românã competentã considerã atestãrile eliberate de bãncile statului membru de origine sau de provenienţã echivalente cu cele eliberate pe propriul sãu teritoriu.
ART. 30
Atunci când autoritatea românã competentã le cere cetãţenilor români, în vederea accesului la o profesie reglementatã sau pentru exercitarea acesteia, dovada cã sunt acoperiţi de o asigurare împotriva consecinţelor financiare ale responsabilitãţii lor profesionale, autoritatea românã competentã acceptã atestatele eliberate de organismele de asigurare ale celorlalte state membre drept echivalente cu cele eliberate pe propriul sãu teritoriu. Aceste atestate trebuie sã precizeze cã asigurãtorul s-a conformat prevederilor legale şi reglementãrilor în vigoare în România în ceea ce priveşte modalitãţile şi întinderea garanţiei.
ART. 31
Autoritatea românã competentã acceptã documentele prevãzute la art. 27, 28 şi 30 numai în cazul în care solicitantul prezintã copii legalizate şi traduceri autorizate ale acestora în termen de 3 luni de la data eliberãrii lor.
ART. 32
În cazul în care, în România, accesul la o profesie reglementatã sau exercitarea acesteia este condiţionatã de depunerea unui jurãmânt sau a unei declaraţii solemne, a cãrei formulã nu poate fi utilizatã de un cetãţean dintr-un stat membru, autoritatea românã competentã dispune mãsurile necesare pentru ca solicitantul sã depunã un astfel de jurãmânt sau declaraţie într-o formã adecvatã şi echivalentã.
ART. 33
(1) Dacã solicitantul îndeplineşte condiţiile de acces la o profesie reglementatã sau de exercitare a acesteia în România, autoritatea românã competentã acordã:
a) dreptul de a utiliza titlul profesional acordat în România care corespunde acestei profesii;
b) dreptul de a folosi titlul conferit de documentul care atestã formarea solicitantului în statul membru de origine sau de provenienţã, precum şi abrevierea acestuia în limba acelui stat. În acest titlu vor trebui sã figureze cel puţin numele şi locul instituţiei sau autoritãţii care l-a conferit.
(2) În cazul în care profesia este reglementatã în România de cãtre o organizaţie profesionalã care acordã membrilor sãi un titlu profesional, solicitantul, cetãţean al unui stat membru, nu poate folosi acest titlu decât dacã probeazã apartenenţa la respectiva organizaţie profesionalã.
ART. 34
(1) Pentru verificarea îndeplinirii de cãtre solicitant, cetãţean al unui stat membru, a condiţiilor cerute de prezenta lege, autoritatea românã competentã acceptã ca probã documentele eliberate de autoritãţi competente din statele membre.
(2) Pentru a accede la o profesie reglementatã sau pentru a o exercita în România, solicitantul trebuie sã depunã o cerere în acest sens la autoritatea românã competentã. Cererea este însoţitã de toate documentele necesare în acest scop.
(3) Procedura de examinare a cererii de cãtre autoritatea românã competentã nu poate depãşi un termen de 3 luni de la data prezentãrii dosarului complet al persoanei interesate.
(4) Procedura de examinare a cererii se finalizeazã prin emiterea unei decizii motivate de cãtre autoritatea românã competentã, în termenul prevãzut la alin. (3). Aceastã decizie se comunicã solicitantului în termen de 15 zile de la emitere şi produce efecte de la data comunicãrii. Decizia sau absenţa ei poate fi atacatã în faţa instanţelor române.
(5) Sub sancţiunea nulitãţii, decizia trebuie sã cuprindã termenul şi instanţa jurisdicţionalã unde aceasta poate fi contestatã.
ART. 35
(1) Verificarea diplomelor în sensul art. 8, a diplomelor în sensul art. 14, a certificatelor, a atestatelor de competenţã şi a altor titluri de calificare, acordate cetãţenilor statelor membre şi care corespund titlurilor care dau acces în România la exercitarea profesiilor reglementate, în sensul prezentei legi, se face de cãtre autoritatea românã competentã.
(2) În cazul în care existã dubii asupra acestor documente, autoritatea românã competentã poate cere autoritãţii competente din statul membru respectiv confirmarea autenticitãţii acestor documente.
CAP. V
Dispoziţii şi proceduri privind titlurile de formare profesionalã româneşti
ART. 36
(1) Cetãţenii români sau cetãţenii unui stat membru, deţinãtori ai unui titlu oficial de calificare român, care vor sã dovedeascã, pentru a se putea stabili într-un stat membru, cã au exercitat efectiv şi legal o profesie reglementatã în România în decursul unei anumite perioade, adreseazã o cerere în acest sens autoritãţilor române. Autoritatea românã competentã elibereazã solicitantului o adeverinţã, care reprezintã o dovadã suficientã a acestui fapt.
(2) Autoritãţile române competente prevãzute în anexa nr. 3, în temeiul prevederilor art. 1 alin. (2), atestã faptul cã un titlu de calificare român, obţinut de cetãţenii români sau de cetãţenii altui stat membru, îndeplineşte condiţiile pentru a le permite accesul la exercitarea unei profesii reglementate în România. Aceastã atestare se bazeazã pe documentele de formare profesionalã eliberate de conducerea universitãţilor, a instituţiilor de învãţãmânt superior, a altor unitãţi de învãţãmânt sau autoritãţi competente.
CAP. VI
Dispoziţii finale
ART. 37
(1) Autoritãţile române competente prevãzute în anexa nr. 3 vor lua mãsurile necesare pentru aplicarea prezentei legi, în termen de 30 de zile de la data intrãrii în vigoare a acesteia, informând în acest sens Ministerul Educaţiei şi Cercetãrii, desemnat coordonator naţional.
(2) Prevederile prezentei legi se vor aplica profesiei de avocat de la data aderãrii României la U.E., potrivit <>Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
ART. 38
Anexele nr. 1-6 fac parte integrantã din prezenta lege.
ART. 39
Anexele pot fi modificate sau completate prin hotãrâre a Guvernului.
Aceastã lege a fost adopatã de Senat în şedinţa din 11 martie 2004, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicatã.
PREŞEDINTELE SENATULUI
NICOLAE VĂCĂROIU
Aceastã lege a fost adopatã de Camera Deputaţilor în şedinţa din 4 mai 2004, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicatã.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
VALER DORNEANU
Bucureşti, 25 mai 2004.
Nr. 200.
ANEXA 1
LISTA
activitãţilor care nu intrã sub incidenţa prezentei legi
1. activitãţile persoanelor independente care lucreazã în industria producãtoare şi cea prelucrãtoare (industrie şi industria meşteşugãreascã);
2. activitãţile persoanelor independente care lucreazã în industria alimentarã şi cea a bãuturilor;
3. activitãţile în domeniul comerţului cu ridicata;
4. activitãţile intermediarilor din comerţ, industrie şi industria meşteşugãreascã;
5. activitãţile persoanelor independente care lucreazã în domeniul comerţului cu amãnuntul;
6. activitãţile persoanelor independente care lucreazã în domeniul comerţului cu ridicata al cãrbunelui şi activitãţi ale intermediarilor din domeniul comerţului cu cãrbune;
7. activitãţile persoanelor independente şi ale intermediarilor care lucreazã în domeniul comerţului şi al distribuţiei de produse toxice; activitãţile, comerţul şi distribuţia de produse toxice, activitãţile care implicã utilizarea profesionalã a acestor produse, inclusiv activitãţile intermediarilor;
8. activitãţile persoanelor independente care lucreazã în sectorul de servicii personale: restaurante, cafenele, taverne şi alte locuri unde se serveşte mâncare şi unde se consumã bãuturi, hoteluri, case de locuit, campinguri şi alte spaţii de cazare;
9. activitãţile de agent de asigurãri şi de broker de asigurãri;
10. activitãţile persoanelor independente care lucreazã în domeniul anumitor servicii auxiliare domeniilor transporturilor şi agenţiilor de turism;
11. servicii de coafurã;
12. activitãţile itinerante.
ANEXA 2
LISTA
profesiilor reglementate în România
1. Profesiile reglementate care necesitã cel puţin 3 ani de studii superioare (diplomã a unei universitãţi sau a unui colegiu universitar):
- auditor financiar;
- avocat;
- consilier în proprietate industrialã;
- expert contabil;
- contabil autorizat;
- cadru didactic (în învãţãmântul superior şi preuniversitar);
- profesii în domeniul transporturilor aeriene, maritime, fluviale şi rutiere: comandant; ofiţer punte maritim; şef mecanic maritim; ofiţer mecanic maritim; şef electrician maritim; ofiţer electrician maritim; ofiţer punte fluvial; ofiţer mecanic fluvial; meteorolog aeronautic; personal aeronautic nenavigant pentru protecţia navigaţiei aeriene şi telecomunicaţii (PNA-TC) clasele I, II şi IV; inginer de recepţie şi control aeronave; inginer de recepţie şi control mijloace PNA-TC; profesor legislaţie rutierã;
- practician în reorganizare şi lichidare;
- restaurator;
- traducãtor autorizat.
2. Profesiile reglementate pentru care durata de studii este inferioarã duratei de 3 ani de studii superioare:
- profesii în domeniul transporturilor aeriene, maritime, fluviale şi rutiere: electrician de bord; timonier maritim; şef echipaj maritim; cãpitan maritim portuar; ofiţer punte maritim portuar; şef mecanic maritim portuar; ofiţer mecanic maritim portuar; ofiţer electrician maritim portuar; cãpitan dragor maritim; şef dragor maritim; dragor maritim; pilot de mare largã; pilot de port maritim; conducãtor de şalupã maritimã; marinar; fitter; motorist; cãpitan fluvial; şef mecanic fluvial; ofiţer electrician fluvial; conducãtor şalupã fluvialã; cãpitan dragor fluvial; şef dragor fluvial; şef echipaj fluvial; dragor fluvial; pilot de Dunãre maritimã; cârmaci; timonier fluvial; dispecer navigaţie; responsabil radiocomunicaţii; ofiţer RTG; consilier de siguranţã; meteorolog aeronautic; personal aeronautic nenavigant pentru protecţia navigaţiei aeriene şi telecomunicaţii (PNA-TC) clasele III şi V; controlor trafic aerian; însoţitor bord; personal tehnic aeronautic; pilot avion; pilot balon liber; pilot planor; pilot elicopter; mecanic navigant; navigator aerian; operator radionavigant;
- ghid de turism.
ANEXA 3
LISTA
autoritãţilor competente corespunzãtoare
fiecãrei profesii reglementate în România
1. Profesiile reglementate care necesitã cel puţin 3 ani de studii superioare (diplomã a unei universitãţi sau a unui colegiu universitar):
- Camera Auditorilor Financiari din România - auditor financiar;
- Uniunea Avocaţilor din România - avocat;
- Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mãrci - consilier în proprietate industrialã;
- Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor - expert contabil;
Autorizaţi
- Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor - contabil autorizat;
Autorizaţi
- Ministerul Educaţiei şi Cercetãrii - - cadru didactic (învãţãmânt superior);
Direcţia generalã învãţãmânt superior
- Ministerul Educaţiei şi Cercetãrii - - cadru didactic (învãţãmânt
Direcţia generalã educaţie continuã, preuniversitar);
formarea şi perfecţionarea personalului
didactic şi de cercetare
- Ministerul Transporturilor, Construcţiilor - profesii în domeniul transporturilor
şi Turismului şi autoritãţile din domeniul aeriene, maritime, fluviale, rutiere
de referinţã (aeriene, maritime, fluviale (vezi anexa nr. 2);
şi rutiere)
- Uniunea Naţionalã a Practicienilor în - practician în reorganizare şi
Reorganizare şi Lichidare lichidare;
- Oficiul Naţional al Monumentelor Istorice - restaurator;
- Ministerul Justiţiei - traducãtor autorizat.
2. Profesiile reglementate pentru care durata de studii este inferioarã duratei de 3 ani de studii superioare:
- Ministerul Transporturilor, Construcţiilor - profesii în domeniul transporturilor
şi Turismului şi autoritãţile din domeniul aeriene, maritime, fluviale, rutiere
de referinţã (aeriene, maritime, fluviale (vezi anexa nr. 2);
şi rutiere)
- Ministerul Transporturilor, Construcţiilor - ghid de turism.
şi Turismului
ANEXA 4
LISTA
profesiilor reglementate în România care necesitã cunoaşterea
dreptului român
1. Auditor financiar
2. Avocat
3. Expert contabil şi contabil autorizat.
ANEXA 5
LISTA
ciclurilor de formare profesionalã care au o structurã
specialã în sensul art. 14 alin. (1) lit. b) din prezenta lege
1. Domeniul paramedical şi socio-pedagogic
În Germania:
● formare pentru:
- infirmier(ã) pediatrie (Kinderkrankenschwester/ Kinderkrankenpfleger);
- fizioterapeut [Krankengymnast(in)/Physiotherapeut(in)];
- ergoterapeut [Beschaeftigungs-und Arbeitstherapeut(in)];
- logoped (Logopaedet/Logopaedin);
- ortoptist [Orthoptist(in)];
- educator autorizat [Sttlich anerkannte(r) Erzieher(in)];
- educator terapeut autorizat [Sttlich anerkannte(r) Heilpaedagoge(-in)];
- asistent medical de laborator [medizinischtechnische(r) Laboratoriums-Assistent(in)];
- asistent medical în domeniul radiologiei [medizinischtechnische(r) Radiologie-Assistent(in)];
- asistent medical pentru diagnosticare funcţionalã [medizinisch-technische(r) Assistent(in) f'fcr Funktionsdiagnostik];
- asistent tehnician veterinar [Veterinζrmedizinischtechnische(r) Assistent(in)];
- dietetician [Diζtassistent(in)];
- tehnician farmacist (Pharmazieingenieur), titlu acordat înainte de 31 martie 1994 în fosta Republicã Democratã Germanã sau în teritoriile noilor landuri;
- asistent psihiatru [psychiatrische(r) Krankenschwester/Krankenpfleger];
- logoterapeut [Sprachtherapeut(in)].
În Italia:
● formare pentru:
- tehnician dentar (odontotecnico);
- optician (ottico);
- podolog (podologo).
În Luxemburg:
● formare pentru:
- asistent tehnic medical în domeniul radiologiei [assistant(e) technique mκdical(e) en radiologie];
- asistent medical de laborator [assistant(e) technique mκdical(e) de laboratoire];
- infirmier(ã) de psihiatrie (infirmier/iιre psychiatrique);
- asistent tehnic medical în domeniul chirurgiei [assistant(e) technique mκdical(e) en chirurgie];
- infirmierã de puericulturã (infirmier/iιre puκriculteur/trice);
- infirmierã anestezie (infirmier/iιre anesthκsiste);
- maseur/maseuzã calificatã [masseur/euse dipl'f6mκ(e)];
- educator/educatoare (κducateur/trice).
În Olanda:
● formare pentru:
- asistent veterinar (dierenartassistent)
În Austria:
- formarea pe bazã specificã în domeniul pediatric ("spezielle Grundausbildung in der Kinder-und Jugendlichenpflege");
- formarea de bazã specificã infirmierilor în domeniul psihiatric ("spezielle Grundausbildung in der psychiatrischen Gesundheits-und Krankenpflege")
care reprezintã cicluri de educaţie şi formare având o duratã totalã de cel puţin 13 ani, ce cuprind:
● fie cel puţin 3 ani de formare profesionalã într-o şcoalã specializatã, care se încheie cu un examen, completatã eventual de un ciclu de specializare de un an sau 2, care se încheie cu un examen;
● fie cel puţin 2 ani şi jumãtate într-o şcoalã specializatã, care se încheie cu un examen şi completaţi cu o practicã profesionalã de cel puţin 6 luni sau de un stagiu profesional de cel puţin 6 luni într-o instituţie autorizatã;
● fie cel puţin 2 ani într-o şcoalã specializatã, care se încheie cu un examen şi completaţi cu o practicã profesionalã de cel puţin un an sau de un stagiu profesional de cel puţin un an într-o instituţie autorizatã;
● fie, în cazul asistentului veterinar (dierenartassistent) din Olanda, 3 ani de formare profesionalã într-o şcoalã de specialitate (programul MBO) sau alternativ 3 ani de formare profesionalã în continuare, în conformitate cu sistemul dual de ucenicie (LLW), ambele finalizate cu un examen.
În Austria:
● formare pentru:
- optician specializat în lentile de contact (Kontaktlinsenoptiker);
- pedichiurist (Fuâpfleger);
- audioprotezist (H'f6rgζrιteakustiker);
- drogist (Drogist),
care reprezintã un ciclu de studii sau de formare cu o duratã totalã de cel puţin 14 ani, din care o formare de cel puţin 5 ani în cadrul unei formãri structurale subdivizate, pe de o parte, într-o ucenicie de cel puţin 3 ani, cuprinzând o formare parţial dobânditã la locul muncii şi parţial efectuatã într-o instituţie de învãţãmânt profesional şi, pe de altã parte, o perioadã de stagiu şi de formare finalizatã printr-un examen profesional care conferã dreptul de exercitare a profesiei şi de a forma ucenici;
- maseur (Masseur),
care reprezintã un ciclu de studii şi de formare cu o duratã totalã de cel puţin 14 ani, din care o formare de cel puţin 5 ani în cadrul unei formãri structurale, cuprinzând şi o ucenicie de 2 ani, o perioadã de stagiu şi de formare de 2 ani şi o formare de un an, finalizatã printr-un examen profesional care îi conferã dreptul de exercitare a profesiei şi de formare de ucenici;
- pediatru [Kindergζrtner(in)];
- educator (Erzieher),
care reprezintã un ciclu de studii şi de formare cu o duratã totalã de cel puţin 13 ani, din care o formare profesionalã de 5 ani într-o şcoalã specializatã, finalizatã printr-un examen.
2. Domeniul meşterilor artizani (Mester/Meister/Maître) care se referã la cicluri de educaţie şi formare privind activitãţi care nu sunt incluse în lista activitãţilor menţionate în anexa nr. 1.
În Danemarca:
● formare pentru:
- optician (optometrist);
acest ciclu are o duratã totalã de 14 ani, inclusiv 5 ani de formare profesionalã, din care 2 ani şi jumãtate pentru formare teoreticã oferitã de instituţia de formare profesionalã şi 2 ani şi jumãtate pentru formare practicã efectuatã la locul de muncã, care se încheie cu un examen privind domeniul respectiv şi care conferã dreptul de a folosi titlul de "Mester";
- ortopedist, tehnician ortoped (ortopaedimekaniker); acest ciclu are o duratã totalã de 12,5 ani, inclusiv 3 ani şi jumãtate de formare profesionalã, din care 6 luni pentru formare teoreticã oferitã de instituţia de formare profesionalã şi 3 ani pentru formare practicã efectuatã la locul de muncã, care se încheie cu un examen privind domeniul respectiv şi care conferã dreptul de a folosi titlul de "Mester";
- cizmar ortoped (ortopaediskomager);
acest ciclu are o duratã totalã de 13,5 ani, inclusiv 4 ani şi jumãtate de formare profesionalã, din care 2 ani pentru formare teoreticã oferitã de instituţia de formare profesionalã şi 2 ani şi jumãtate pentru formare practicã efectuatã la locul de muncã, care se încheie cu un examen privind domeniul respectiv şi care conferã dreptul de a folosi titlul de "Mester".
În Germania:
● formare pentru:
- optician (Augenoptiker);
- tehnician dentar (Zahntechniker);
- asistent bandagist (Bandagist);
- audioprotezist (Hoergeraete-Akustiker);
- tehnician ortopedist (Orthopaediemechaniker);
- cizmar ortopedist (Orthopaedieschuhmacher).
În Luxemburg:
● formare pentru:
- optician (opticien);
- tehnician dentar (mκcanicien dentaire);
- audioprotezist (audioprothκsiste);
- tehnician ortopedist/bandagist (mκcanicien orthopκdiste/bandagiste);
- cizmar ortopedist (orthopκdiste-cordonnier).
Aceste cicluri au o duratã totalã de 14 ani, inclusiv cel puţin 5 ani de formare efectuaţi într-un cadru organizat, parţial la locul de muncã şi parţial în cadrul instituţiei de formare profesionalã, care se încheie cu un examen ce trebuie trecut pentru a putea exercita cu titlu independent sau ca salariat cu un nivel comparabil de responsabilitãţi o activitate consideratã de naturã artizanalã.
În Austria:
● formare pentru:
- bandagist (Bandagist);
- corsetier (Miederwarenerzeuger);
- optician (Optiker);
- cizmar ortopedist (Orthopζdieschuhmacher);
- tehnician ortopedist (Orthopζdietechniker);
- tehnician dentar (Zahntechniker);
- grãdinar (Gζrtner),
care reprezintã un ciclu de studii şi de formare cu o duratã totalã de cel puţin 14 ani, din care o formare de cel puţin 5 ani într-un cadru de formare structuralã, pe de o parte, într-o ucenicie de cel puţin 3 ani, cuprinzând o formare parţial dobânditã la locul de muncã şi parţial efectuatã într-o instituţie de învãţãmânt profesional şi, pe de altã parte, într-o perioadã de stagiu şi de formare finalizatã cu un examen de aptitudini în profesia respectivã, care sã-i confere dreptul de exercitare a profesiei, de formare de ucenici şi de a utiliza titlul de "Meister".
Formãrile de meşteri artizani în domeniul agriculturii şi al silviculturii, cum ar fi:
- maistru în agriculturã (Meister in der Landwirtschaft);
- maistru în activitatea gospodãriilor rurale (Meister in der lζndlichen Hauswirtschaft);
- maistru în horticulturã (Meister im Gartenbau);
- maistru în cultura legumicolã (Meister im Feldgem'fcsebau);
- maistru în cultura fructelor şi utilizarea fructelor (Meister im Obstbau und in der Obstverwertung);
- maistru în viticulturã şi tehnici viticole (Meister im Weinbau und in der Kellerwirtschaft);
- maistru în industria lactatelor şi brânzeturilor (Meister in der Molkerei-und Kιsewirtschaft);
- maistru în economia cabalinelor (Meister in der Pferdewirtschaft);
- maistru în economia piscicolã (Meister in der Fischereiwirtschaft);
- maistru în economia avicolã (Meister in der Gefl'fcgelwirtschaft);
- maistru în apiculturã (Meister in der Bienenwirtschaft);
- maistru în industria forestierã (Meister in der Forstwirtschaft);
- maistru în arboriculturã forestierã (Meister in der Forstgarten-und Forstpflegewirtschaft);
- maistru în stocarea produselor agricole (Meister in der landwirtschaftlichen Lagerhaltung),
care reprezintã un ciclu de studii şi de formare cu o duratã totalã de cel puţin 15 ani, din care o formare de cel puţin 6 ani în cadrul unei formãri structurale divizate, pe de o parte, într-o ucenicie de cel puţin 3 ani, cuprinzând o formare parţial dobânditã la locul de muncã şi parţial efectuatã într-o instituţie de învãţãmânt profesional şi, pe de altã parte, o perioadã de stagiu finalizatã cu un examen de aptitudini în profesia respectivã şi care conferã dreptul de a forma ucenici şi de a utiliza titlul de "Meister".
3. Domeniul maritim
a) Transportul maritim
În Danemarca:
● formare pentru:
- cãpitan de marinã comercialã (skibsfoerer);
- secund (overstyrmand);
- timonier, ofiţer de cart (enestyrmand, vagthavende styrmand);
- ofiţer de cart (vagthavende styrmand);
- mecanic de navã (maskinchef);
- prim ofiţer mecanic (1.maskinmester);
- prim ofiţer mecanic/mecanic-şef de cart (1.maskinmester/vagthavende maskinmester).
În Germania:
● formare pentru:
- cãpitan de vas de mare tonaj de coastã (Kapitaen AM);
- cãpitan de vas de coastã (Kapitaen AK);
- ofiţer de cart de punte de mare tonaj de coastã (Nautischer Schiffsoffizier AMW);
- ofiţer de cart de punte pe vas de coastã (Nautischer Schiffsoffizier AKW);
- ofiţer mecanic, gradul C - maşinist-şef (Schiffsbetriebstechniker CT - Leiter von Maschinenanlagen);
- şef mecanic, gradul C - maşinist-şef (Schiffsmaschinist CMa - Leiter von Maschinenanlagen);
- ofiţer mecanic de cart, gradul C (Schiffsbetriebstechniker CTW);
- şef mecanic de cart, gradul C - ofiţer tehnician unic responsabil (Schiffsmaschinist CMaW - Technischer Alleinoffizier).
În Italia:
● formare pentru:
- ofiţer de punte (ufficiale di coperta);
- ofiţer mecanic (ufficiale di macchina).
În Olanda:
● formare pentru:
- şef de cart - pe vas de coastã (cu formare suplimentarã) [stuurman kleine handelsvrt (met nvulling)];
- supraveghetor de motor (cu diplomã) (diploma motordrijver);
- funcţionar destinat serviciului de ajutor trafic maritim VTS (VTS functionarist);
care reprezintã o formare:
● în Danemarca, de 9 ani de şcoalã primarã urmaţi de un ciclu fundamental de formare de bazã şi/sau experienţã pe mare între 17 şi 36 de luni, la care se adaugã:
- pentru ofiţerii de cart, un an de formare profesionalã specializatã;
- pentru restul, 3 ani de formare profesionalã specializatã;
● în Germania, cu o duratã totalã cuprinsã între 14 şi 18 ani, inclusiv un ciclu de 3 ani de formare profesionalã fundamentalã şi un an de experienţã pe mare, urmat de unul sau 2 ani de formare profesionalã specializatã completatã, dupã caz, de 2 ani de practicã în navigaţie;
● în Italia, cu o duratã totalã de 13 ani, din care cel puţin 5 ani sunt de formare profesionalã, care se finalizeazã cu un examen şi sunt completaţi, dupã caz, de un stagiu profesional;
● în Olanda:
- pentru şef de cart (pe vas de coastã) (cu formare suplimentarã) (stuurman kleine handelsvrt «met nvulling») şi supraveghetor de motor (cu diplomã) (diploma motordrijver), presupunând o pregãtire de 14 ani, din care cel puţin 2 ani la o şcoalã specializatã de formare profesionalã, şi completatã cu un stagiu de 12 luni;
- pentru funcţionar destinat serviciului de ajutor trafic maritim VTS (VTS functionarist), cu o duratã totalã de cel puţin 15 ani, incluzând cel puţin 3 ani de formare profesionalã superioarã (HBO) sau formare profesionalã secundarã (MBO) şi completatã de cicluri de specializare la nivel naţional sau regional, fiecare incluzând cel puţin 12 sãptãmâni de pregãtire teoreticã şi este finalizat cu un examen
şi este recunoscutã de Convenţia internaţionalã STCW (Convenţia internaţionalã din 1978 privind normele de formare a marinarilor, de eliberare a brevetelor şi de supraveghere).
b) Pescuitul pe mare
În Germania:
● formare pentru:
- cãpitan, pescuit în adâncime (Kapitaen BG/Fischerei);
- cãpitan, pescuit de coastã (Kapitaen BK/Fischerei);
- ofiţer de cart de punte pe vas armat, pescuit în adâncime (Nautischer Schiffsoffizier BGW/Fischerei);
- ofiţer de cart de punte pe vas armat, pescuit de coastã (Nautischer Schiffsoffizier BKW/Fischerei).
În Olanda:
● formare pentru:
- şef de cart de punte mecanic V (stuurman werktuigkundige V);
- mecanic IV, vas de pescuit (werktuigkundige IV visvrt);
- şef de cart IV (stuurman IV visvrt);
- şef de cart de punte mecanic VI (stuurman werktuigkundige VI);
care reprezintã o formare:
● în Germania, cu o duratã totalã cuprinsã între 14 şi 18 ani, din care un ciclu de 3 ani de formare profesionalã fundamentalã şi un an de experienţã pe mare, urmat de unul sau 2 ani de formare profesionalã specializatã completaţi, dupã caz, de 2 ani de practicã în navigaţie;
● în Olanda, care cuprinde un ciclu variind ca duratã între 13 şi 15 ani, din care cel puţin 2 ani sunt efectuaţi într-o şcoalã de formare profesionalã specializatã, completaţi cu o perioadã de practicã profesionalã de 12 luni,
şi este recunoscutã de Convenţia Torremolinos (Convenţia internaţionalã din 1977 privind securitatea navelor de pescuit).
4. Domeniul tehnic
În Italia:
● formare pentru:
- geometru (geometra);
- tehnician agricol (perito agrario),
care reprezintã cicluri secundare de studii tehnice având o duratã totalã de cel puţin 13 ani, din care 8 ani de învãţãmânt obligatoriu, urmaţi de 5 ani de studii gimnaziale sau liceale, din care 3 ani de studii care vizeazã profesia, care se încheie cu un examen de bacalaureat tehnic şi sunt completate:
● în cazul geometrilor:
- de un stagiu de cel puţin 2 ani într-un birou profesional; sau
- de 5 ani de experienţã profesionalã;
● în cazul tehnicienilor agricoli, de efectuarea unui stagiu practic de cel puţin 2 ani,
urmatã de examenul de stat.
În Olanda:
● formare pentru:
- executor judecãtoresc (gerechtsdeurwrder);
- tehnician ortoprotezist (tandprotheticus),
care reprezintã un ciclu de educaţie şi formare profesionalã:
- în cazul executorului judecãtoresc (gerechtsdeurwrder), cu o duratã totalã de cel puţin 19 ani, dintre care 8 ani de învãţãmânt obligatoriu, urmaţi de 8 ani de studii gimnaziale sau liceale, dintre care 4 ani de studii tehnice finalizate printr-un examen de stat şi completaţi de 3 ani de formare teoreticã şi practicã care vizeazã exercitarea profesiunii;
- pentru tehnician ortoprotezist (tandprotheticus), cu o duratã totalã de cel puţin 15 ani de formare profesionalã la cursuri de zi şi 3 ani de pregãtire la fãrã frecvenţã, din care 8 ani de învãţãmânt primar, 4 ani de învãţãmânt liceal general şi 3 ani de formare profesionalã, incluzând o pregãtire teoreticã şi practicã în specialitatea de tehnician dentar, completaţi cu o formare de 3 ani la frecvenţã redusã pentru pregãtirea în specialitatea de tehnician ortoprotezist, finalizat cu un examen.
În Austria:
● formare pentru:
- pãdurar (F'f6rster);
- birou tehnic (Technisches B'fcro);
- oferirea de mânã de lucru ('fcberlassung von Arbeitskrζften - Arbeitsleihe);
- plasament de mânã de lucru (Arbeitsvermittlung);
- consilier în plasament (Verm'f6gensberater);
- detectiv profesionist (Berufsdetektiv);
- gardieni (Bewachungsgewerbe);
- agent imobiliar (Immobilienmakler);
- administrator de imobil (Immobilienverwalter);
- birou de publicitate (Werbeagentur);
- promotor constructor, promotor imobiliar (Bautrζger, Bauorganisator, Baubetreuer);
- birou recuperãri creanţe (Inkassoinstitut),
care reprezintã un ciclu de studii şi de formare cu o duratã totalã de cel puţin 15 ani, din care 8 ani de învãţãmânt obligatoriu urmaţi de cel puţin 5 ani de studii liceale tehnice sau comerciale, finalizaţi printr-un examen tehnic sau comercial, completaţi de cel puţin 2 ani de învãţãmânt şi de formare la locul de muncã, finalizaţi printr-un examen de aptitudini în profesia respectivã;
- consilier în asigurãri (Berater in Versicherungsangelegenheiten),
care reprezintã un ciclu de studii şi de formare cu o duratã totalã de 15 ani, din care o formare de 6 ani în cadrul unei formãri structurale subdivizate într-o ucenicie de 3 ani şi o perioadã de stagiu şi de formare de 3 ani, finalizatã printr-un examen;
- antreprenor proiectant (Planender Baumeister);
- maistru tâmplar proiectant (Planender Zimmermeister),
care reprezintã un ciclu de studii şi de formare cu durata totalã de cel puţin 18 ani, din care o formare profesionalã de cel puţin 9 ani, împãrţitã în 4 ani de studii liceale tehnice şi 5 ani de practicã şi de formare profesionalã finalizatã cu un examen de aptitudini în profesia respectivã, care conferã dreptul de a exercita profesia, de a forma ucenici, în mãsura în care aceastã formare dã dreptul de a întocmi planuri, de a efectua calcule tehnice şi de a superviza activitãţile de construcţii (le privilιge de Marie Thκrιse).
5. Cicluri din Regatul Unit acreditate ca "National Vocational Qualifications" sau "Scottish Vocational Qualifications"
Formare pentru:
- inginer electrician de minã (Mine electrical engineer);
- inginer mecanic de minã (Mine mechanical engineer);
- terapeut dentar (Dental therapist);
- asistent de stomatologie (Dental hygienist);
- optician (Dispensing optician);
- şef de minã adjunct (Mine deputy);
- practician lichidator (Insolvency practitioner);
- conveier autorizat (Licensed conveyancer);
- secund - vase comerciale şi de pasageri - nelimitat (First mate - Freight/Passenger ships - unrestricted);
- locotenent - vase comerciale şi de pasageri - nelimitat (Second mate - Freight/Passenger ships - unrestricted);
- locotenent secund - vase comerciale şi de pasageri nelimitat (Third mate - Freight/Passenger ships unrestricted);
- ofiţer de cart de punte - vase comerciale şi de pasageri - nelimitat (Deck officer - Freight/Passenger ships - unrestricted);
- ofiţer mecanic clasa 2 - vase comerciale şi de pasageri - zonã comercialã nelimitatã (Engineer officer Freight/Passenger ships - unlimited trading area);
- tehnician calificat în domeniul gestionãrii deşeurilor (Certified technically competent person in waste management),
care conduce la obţinerea de calificãri acreditate ca "National Vocational Qualifications" (NVQ) sau acreditate în Scoţia ca "Scottish Vocational Qualifications", la nivelurile 3 şi 4 ale "National Framework of Vocational Qualifications" din Regatul Unit.
Aceste niveluri sunt definite dupã cum urmeazã:
Nivelul 3: aptitudinea de a executa un spectru larg de sarcini variate în diverse situaţii, din care cea mai mare parte sunt sarcini complexe şi care nu implicã rutinã. Se cere suficient de multã rãspundere şi autonomie, iar funcţiile exercitate la acest nivel presupun adesea supravegherea sau încadrarea altor persoane.
Nivelul 4: aptitudinea de a executa un spectru larg de sarcini complexe, tehnice sau specializate în diverse situaţii şi care implicã un grad important de rãspundere personalã şi autonomie. Funcţiile exercitate la acest nivel presupun adesea rãspunderea pentru munca efectuatã de alte persoane şi repartizarea resurselor.
ANEXA 6
LISTA
ciclurilor de formare cu o structurã
specialã în sensul art. 18 lit. c) din prezenta lege
În Regatul Unit:
Cicluri reglementate care conduc la obţinerea calificãrilor acreditate ca "National Vocational Qualifications" (NVQ) sau acreditate în Scoţia ca "Scottish Vocational Qualifications", la nivelurile 3 şi 4 ale "National Framework of Vocational Qualifications" din Regatul Unit.
Aceste niveluri sunt definite dupã cum urmeazã:
Nivelul 3: aptitudinea de a executa un spectru larg de sarcini variate în diverse situaţii, din care cea mai mare parte sunt sarcini complexe şi care nu implicã rutinã. Se cere suficient de multã rãspundere şi autonomie, iar funcţiile exercitate la acest nivel presupun adesea supravegherea sau încadrarea altor persoane.
Nivelul 4: aptitudinea de a executa un spectru larg de sarcini complexe, tehnice sau specializate în diverse situaţii şi care implicã un grad important de rãspundere personalã şi autonomie. Funcţiile exercitate la acest nivel presupun adesea rãspundere pentru munca efectuatã de alte persoane şi repartizarea resurselor.
În Germania:
Urmãtoarele tipuri de formãri reglementate:
- cursuri reglementate de pregãtire pentru exercitarea profesiilor de asistent tehnician [technische(r) Assistent(in)], asistent comercial [kaufmιnnische(r) Assistent(in)], profesii sociale (soziale Berufe) şi profesia de instructor autorizat pentru tehnica respiraţiei, pronunţiei şi direcţiei [sttlich gepr'fcfte(r) Atem-, Sprech-und Stimmlehrer(in)], cu o duratã totalã de minimum 13 ani, care necesitã absolvirea ciclului de învãţãmânt liceal (mittlerer Bildungsabschluâ) şi care includ:
- fie minimum 3 ani de formare profesionalã la o şcoalã de specialitate (Fachschule), finalizaţi cu un examen, eventual completaţi cu un ciclu de specializare de unu sau 2 ani, finalizat cu un examen;
- fie cel puţin 2 ani şi jumãtate la o şcoalã de specialitate (Fachschule), finalizaţi cu un examen şi completaţi cu o practicã profesionalã de cel puţin 6 luni sau un stagiu profesional de cel puţin 6 luni într-o instituţie autorizatã;
- fie cel puţin 2 ani la o şcoalã de specialitate (Fachschule), finalizaţi cu un examen şi completaţi cu o practicã profesionalã de cel puţin un an sau un stagiu profesional de cel puţin un an într-o instituţie autorizatã;
- cursuri reglementate pentru profesiile de tehnician [Techniker(in)], economist de întreprindere [Betriebswirt(in)], designer [Gestalter(in)] şi asistent familial licenţiaţi de stat [Familienpfleger(in)], cu o duratã totalã de minimum 16 ani, o condiţie prealabilã fiind absolvirea ciclului de învãţãmânt obligatoriu sau o formare echivalentã (cu o duratã minimã de 9 ani), precum şi absolvirea unui ciclu de formare la o şcoalã profesionalã (Berufsschule) de minimum 3 ani şi care sã includã, dupã încheierea a cel puţin 2 ani de practicã profesionalã, o formare la cursuri de zi de cel puţin 2 ani sau o formare la fãrã frecvenţã cu o duratã echivalentã;
- formãri reglementate şi formare continuã reglementatã, cu o duratã totalã de minimum 15 ani, care presupun, în general, absolvirea ciclului de învãţãmânt obligatoriu (cu o duratã de minimum 9 ani) şi o pregãtire profesionalã absolvitã (de regulã de 3 ani) şi care include, în general, cel puţin 2 ani de practicã profesionalã (3 ani în majoritatea cazurilor), precum şi un examen în cadrul formãrii continue pentru pregãtirea cãruia sunt luate, în general, mãsuri de formare suplimentare, fie în paralel cu practicã profesionalã (cel puţin 1.000 de ore) sau la cursuri de zi (cel puţin un an).
În Olanda:
Urmãtoarele formãri reglementate:
- formãri reglementate cu o duratã de cel puţin 15 ani, care presupun absolvirea a 8 ani de învãţãmânt primar urmaţi de 4 ani de învãţãmânt liceal general (MAVO) sau de învãţãmânt liceal profesional pregãtitor (VBO) ori de învãţãmânt liceal general de un nivel superior, la care se adaugã 3 sau 4 ani de formare într-o instituţie de învãţãmânt liceal profesional (MBO), finalizatã cu un examen;
- formãri reglementate cu o duratã totalã de cel puţin 16 ani, care presupun absolvirea a 8 ani de învãţãmânt primar urmaţi de 4 ani de învãţãmânt de un nivel cel puţin egal celui profesional pregãtitor (VBO) sau de învãţãmânt liceal general de un nivel superior, la care se adaugã cel puţin 4 ani de formare profesionalã în ucenicie, incluzând o pregãtire teoreticã într-o instituţie de cel puţin o zi pe sãptãmânã şi, pentru restul sãptãmânii, o formare practicã într-un centru de formare practicã sau întreprindere, finalizatã cu un examen de absolvire de nivel doi sau trei.
În Austria:
- formãrile efectuate în instituţii de învãţãmânt profesional superior (Berufsbildente hoehere Schulen) şi instituţii de învãţãmânt superior în domeniul agriculturii şi silviculturii (Hoehere land-und forstwirtschaftliche Lehranstalten), incluse fiind şi cele de un tip particular (einschliesslich des Sonderformen), ale cãror structurã şi nivel sunt determinate de dispoziţii juridice, de reglementare şi administrative. Aceste formãri au o duratã de cel puţin 13 ani şi includ o formare profesionalã de 5 ani, finalizate printr-un examen de absolvire a cãrui reuşitã reprezintã dovada unei competenţe profesionale;
- formãri efectuate în şcolile de meşteri artizani (Meisterschulen), cursuri de meşteri artizani (Meisterklassen), şcolile destinate formãrii meşterilor artizani în sectorul industrial (Werkmeisterschulen) sau şcolile destinate formãrii artizanilor în domeniul construcţiilor (Bauhandwekerschulen), ale cãror structurã şi nivel sunt determinate de dispoziţii juridice, de reglementare şi administrative. Aceste formãri au o duratã totalã de cel puţin 13 ani, incluzând 9 ani de şcolarizare obligatorie, urmaţi fie de cel puţin 3 ani de formare profesionalã într-o şcoalã specializatã, fie de cel puţin 3 ani de formare în alternanţã într-o întreprindere şi într-o instituţie de învãţãmânt profesional (Berufsschule), finalizaţi în cele douã cazuri printr-un examen şi completate cu absolvirea unei formãri de cel puţin un an într-o şcoalã de meşteri artizani (Meisterschule), un curs de meşteri artizani (Meisterklasse), o şcoalã destinatã formãrii de maiştri artizani în sectorul industrial (Werkmeisterschule) sau o şcoalã destinatã formãrii artizanilor în domeniul construcţiilor (Bauhandwerkerschule).
În cea mai mare parte a cazurilor durata totalã a formãrii este de cel puţin 15 ani, incluzând perioade de experienţã profesionalã care fie precedã ciclurile de formare din cadrul instituţiilor (cu frecvenţã), fie sunt însoţite de o formare la fãrã frecvenţã (de cel puţin 960 de ore).
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
